433 matches
-
clește la nord împreună cu Armata a IV-a Panzer, care ar fi trebuit să atace dinspre sud, încercuind astfel Frontul I Ucrainean și distrugându-l. De asemenea, la sud, Armata a III-a Panzer trebuia să execute o manevră de învăluire a Frontului I Belarus împreună cu Armata a XI-a Panzer, care ar fi atacat dinspre nordul Berlinului. Mai târziu în aceeași zi, a devenit clar că germanii nu mai aveau efectivele necesare să execute un asemenea atac, mai mult chiar
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
ia inițiativa și să dea un atac general în jurul orei 4 dimineața, profitând de faptul că linia sa era mult mai întinsă decât a lui Napoleon (18 kilometri față de doar 10) și plănuind să ia astfel armata franceză în dublă învăluire. Atacurile principale urmau să aibă loc pe ambele flancuri, Corpurile al VI-lea (Klenau) și al III-lea (Kollowrat), urmând să avanseze aliniate împotriva stângii franceze; Corpul al IV-lea (Rosenberg), apoi Corpul I (Bellegarde), urmau să atace dreapta franceză
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
nemaiputând să joace niciun rol pentru tot restul zilei. Pe lângă situația dificilă din partea central-stângă a dispozitivului său, Napoleon urma să fie confruntat cu o situație și mai gravă pe stânga. În urma planului general de a lua armata franceză în dublă învăluire, trasat de arhiducele Carol în seara precedentă, între orele 7:30 și 8 dimineața, cu peste trei ore întârziere, Corpurile III și VI și-au făcut apariția pe dreapta armatei austriece. Kollowrat și-a dispus brigăzile Corpului III pe două
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
cu Morand în dreapta sa, și-a început manevrele pentru a învălui satul Markgrafneusiedl. Astfel poziționate, cele două divizii de infanterie și cavaleria franceză blocau drumul spre Marchegg, de unde Rosenberg sperase mereu să vadă înaintând coloanele arhiducelui Ioan. Văzând mișcarea de învăluire a francezilor, Rosenberg și-a repoziționat trupele. Soldații din a doua linie au fost plasați perpendicular față de linia întâi, joncțiunea dintre cele două având loc în dreptul turnului. Această a doua linie era compusă în principal din batalioanele lui Nordmann, greu
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
de un corp prusac condus de generalul L'Estocq. A fost una dintre cele mai sângeroase bătălii din cadrul Războaielor napoleoniene, ambele armate pierzând între o treime și aproape jumătate din efective, în funcție de estimări. Deoarece în săptămânile precedente manevrele franceze de învăluire eșuaseră în mod repetat, Napoleon decide să atace frontal armata rusă, masată la est de satul Eylau, pe o câmpie mlăștinoasă. Corpul Mareșalului Ney nefiind încă prezent, francezii nu dispun la începutul bătăliei decât de 40 000 de oameni, care
Bătălia de la Eylau () [Corola-website/Science/312682_a_314011]
-
și a stabilit un cap de pod la vest de Zarat până pe 21 martie. Contraatacurile hotărâte ale germanilor a restabilit situați de pe linia frontului pe 22 martie. Pe 26 martie, Corpul al X-lea britanic a reușit un atac de învăluire, ocolind dealurile Matmata, cucerind trecătoarea Tebaga și cucerind orașul El Hamma la extremitatea nordică a Liniei Mareth. Această reușită făcea ca pozițiile defensive germano-italiene să fie puse în pericol de încercuire. Forțele Axei au reușit să oprească înaintarea britanică datorită
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
de vedere defensiv. În schimb, el a hotărât să se retragă încă 160 km spre est, pe malul Mediteranei, la El Alamein. La doar 60 km sud de El Alamenin, pantele abrupte ale depresiunii Qattara eliminau amenințarea unei mișcări de învăluire a tancurilor prin flancul sudic al defensivei și limitau natural lățimea frontului care trebuia apărat. În timp ce se pregătea de apărare la El Alamein, Aliații au dus mai multe lupte pentru întârzierea înaintării inamicului, prima la Mersa Matruh (26 iunie) și
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
în golful râului Sena. Singurul punct de traversare a râului Orne era la nord de Caen la circa 7 km de vărsare, lângă Bénouville și Ranville. Pentru germani, acest pod singurul punct prin care se putea declanșa o manevră de învăluire prin flanc a plajelor. Pentru aliați, podul era vital pentru declanșarea oricărui atac asupra Caenului. Obiectivele Diviziei a 6-a aeropurtate britanice erau capturarea podului de la Bénouville-Ranville crossing, apărarea acestuia împotriva inevitabilului atac al blindatelor germane, distrugerea bateriilor germane de
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
succes. Instrucțiunile lui Wellington la începutul campaniei s-au bazat faptul că orașul Bruxelles trebuia protejat împotriva unui atac al francezilor, însă Wellesley nu știa ce rută va fi urmată de către Napoleon, primind rapoarte (false) cum că o manevră de învăluire ar fi avut loc prin Mons. A auzit pentru prima dată de începerea ostilităților în jurul orei 15:00 pe 15 iunie de la prințul de Orania, confirmări ulterioare ale faptului că avanposturile Corpului I prusac, sub comanda locotenent-generalului Graf von Ziethen
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
avea nevoie (iar istoricul Peter Hofschröer spune că i-a promis acest lucru) pe 16 iunie în Bătălia de la Ligny. Wellington nu a ordonat armatei sale nici să înainteze către Quatre Bras pe 16 iunie, încă suspectând o manevră de învăluire prin Mons. (A spus mai târziu că a făcut aceasta pentru a-și acoperi greșelile, deși ordinele emise și primite nu corespund acestei afirmații.) Totuși, cartierul general al prințului de Orania a decis să ignore ordinele lui Wellington de a
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
neatins. Acolo l-a găsit pe ducele de Wellington în picioare, ținându-și luneta și urmărind atacul și mișcările inamicului. Între timp, Împăratul se gândise că Ney s-ar putea să nu reușească în ducerea la îndeplinire a mișcării de învăluire de la Quatre Bras și că în schimb se angajase într-o luptă indecisă cu Wellington, având ca rezultat faptul că Corpul de armată al lui d'Erlon nu va ajunge să îl sprijine la timp. Însă Napoleon a considerat că
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
Metaxas urma să fie ocolită de forțele armate germane mobile, iar înaintarea lor urma să fie direcționată spre sud. Din acest motiv, cucerirea orașului Monastir și a văii Axios (care ducea spre Salonic) erau obiective prioritare pentru succesul manevrei de învăluire a liniei Metaxas. Lovitura de stat din Iugoslavia a dus la o schimbare bruscă a planului de atac, punând în fața Armatei a 12-a o serie de probleme de rezolvat. În directiva nr. 25 din 28 martie, se ordona Armatei
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
la nord de Caen se afla la 7 kilometri depărtare de coastă, în apropierea localităților Bénouville și Ranville. Acest pod era de o importanță vitală pentru orice contraatac german, fiind singurul drum pe care se putea organiza un atac de învăluire prin flanc al zonelor de debarcare. Pentru Aliați, același pod era vital pentru orice atac pe direcția Caenului. Obiectivele tactice ale Diviziei a 6-a aeropurtată britanică erau capturarea podurilor de pe ruta Bénouville-Ranville, apărarea podurilor și rutei mai sus numite
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
descrierile ei, mai ales cea datorată lui Miron Costin, atestă vitejia voievodului, „"ca un leu în fruntea războiului"”, ca și poziția bine aleasă, dar și imposibilitatea de a rezista unor forțe mult superioare, mai ales când s-a creat pericolul învăluirii prin ocuparea de către moldo-poloni a înălțimilor de pe Gâlmeia și când, în rândurile acestora, au intrat în luptă și husarii. Mihai a trebuit să se retragă, trecând prin Ploiești. Atunci, orașul pe care-l întemeiase l-a văzut pentru ultima oară
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
în zona de nord a sectorului: drumul principal Moscova - Minsk și orașul Orșa, care erau vizate de atacul Frontului al III-lea Belarus. Străpungerea din acest sector a liniilor Corpului al 27-lea german ar fi format aripa nordică a învăluirii care urma să distrugă Armata a 4-a. Drumul Moscova - Minsk era apărat de fortificații puternice și de divizia a 78-a de infanterie germană, întărită cu subunități de artilerie grea și tunuri de asalt. Orașul Orșa fusese desemnat "Fester
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
în față Armata a 9-a germană, principalul obiectiv al ofensivei era cucerirea orașului Bobruisk și a podurilor sudice de peste râul Berezina. Dacă sovieticii și-ar fi atins obiectivele, ei fi reușit să deschidă calea pentru formarea aripii sudice a învăluirii principale. Flancul extrem sudic al Grupului de Armate Centru era acoperit de Armata a 2-a germană, din Mlaștinile Pripet, dar această zonă avea să fie ocolită de atacul sovietic. Comandantul Armatei a 9-a, care considera iminent atacul împotriva
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
spre colțul de sud-estic al regiunii continentale ocupate de japonezi, adică a Coreii, dar aceste planuri nu au fost puse în practică până în momentul în care sovieticii și-au lansat atacul. Operațiunea sovietică a fost o manevră clasică de dublă învăluire executată pe o suprafață de dimensiunile Europei Occidentale. Pe aripa de vest a atacului, Armata Roșie a înaintat prin deșerturile și munții din Mongolia, la mare distanță de liniile feroviare de aprovizionare. Această manevră a luat prin surprindere analiștii militari
Operațiunea Furtună de august () [Corola-website/Science/308915_a_310244]
-
a 9-a să reziste la Cottbus și să organizeze un front către vest și în același timp să atace coloanele sovietice care înaintau spre nord. Această manevră le-ar fi permis să formeze ramura nordică a unei manevre de învăluire, care ar fi trebuit să întâlnească Armata a 4-a Panzer aflată în marș dinspre sud și să încercuiască și să distrugă Frontul I Ucrainean. Această manevră ar fi trebuit să fie efectuată mai înainte ca Armata a 3-a
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
Panzer aflată în marș dinspre sud și să încercuiască și să distrugă Frontul I Ucrainean. Această manevră ar fi trebuit să fie efectuată mai înainte ca Armata a 3-a Panzer să atace pentru a forma ramura de sud a învăluirii Frontului I Belarus, care trebuia distrus de atacul direct al Corpului al III-lea SS comandat de generalul Felix Steiner, care urma să atace din nordul Berlinului. Mai târziu, în aceeași zi, Steiner a declarat că nu poate îndeplini sarcina
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
cu tancuri grele îngropate și de Divizia a 329-a de pușcași. În momentul în care tancurile germane au atins liniile sovietice, efectivele lor erau deja împuținate de focul artileriei și aviației sovietice. Germanii au încercat executarea unei manevre de învăluire la Baruth, tentativă care s-a încheiat cu un eșec. În ciuda ordinelor lui Busse, care ceruse tanchiștilor să înceteze atacul, dar să rămână în zona Baruthului, colonelul Luck, comandantul atacului de blindate, a desființat formațiile și a permis soldaților să
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
și Regimentul 2 Roșiori. În dimineața zilei de 15/ 28 noiembrie s-au dat lupte deosebit de crâncene la marginea satului Prunaru de catre avangarda Brigăzii 43 mixte și forțele de ocupație. Profitând de lăsarea ceții inamicul a inițiat o manevră de învăluire a Brigăzii 43 cu unități situate în afara satului. În acest moment, generalul Referandru a cerut Regimentului 2 Roșiori să intre în luptă. Astfel a luat naștere celebra șarjă de la Prunaru. Descrierea făcută de Constantin Kirițescu în cartea sa „Istoria războiului
Șarja de la Prunaru () [Corola-website/Science/306046_a_307375]
-
Acordului de la München din 1938. Încorporarea Boemiei și Moraviei și crearea statului marionetă Slovacia expusese și flancul sudic al Poloniei amenințării germane. Planificatorii germani intenționau să folosească în avantajul lor granițele comune foarte lungi prin conceperea unei uriașe manevre de învăluire. Germanii urmau să atace Polonia pe trei direcții: Toate cele trei atacuri urmau să conveargă spre Varșovia, în timp ce principalele forțe poloneze urmau să fie încercuite și distruse la vest de Vistula. Operațiunea Fall Weiss a fost declanșată pe 1 septembrie
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
multiple de apărare și de poziții favorabile din punct de vedere natural. În plus, liniile de aporovizionare erau prost apărate. Aproape o treime din efectivele polonezilor erau concentrate în apropierea Coridorului polonez, în nord-vest, unde erau foarte expuse mișcărilor de învăluire pe ambele flancuri dinspre Prusia Orientală și dinspre vest, fiind în pericol de a fi izolate într-o pungă fără ieșire. În sud, trebuind să facă față atacului principal german, forțele poloneze erau plasate în linii defensive prea subțiri. Încă
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
Munților Carpați. Realitatea a demonstrat că oprirea ofensivei a fost o eroare strategică care a influențat desiv soarta campaniei. Generalul Erich Ludendorff recunoștea în memoriile sale că o înaintare rapidă a românilor în interiorul Transilvaniei ar fi condus nu numai la învăluirea grupării de forțe a Puterilor Centrale, „"dar drumul ar fi devenit liber pentru a merge către inima Ungariei și împotriva comunicațiilor cu Peninsula Balcanică [...] Am fi fost învinși"”. La rândul său, generalul american Vincento Esposito considera că liderii militari români
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
Acest fapt a fost recunoscut și de comandantul Armatei 9 germane care arăta că pentru a-și asigura victoria a fost nevoie să-și angajeze totate forțele, într-o situație pe muche de cuțit, din care, dincolo de manevra strălucită de învăluire a Corpului Alpin sau vitejia cavaleriștilor lui von Schmettow, a ieșit cu bine doar deoarece „"comandamentul român a actionat extrem de șovaitor și de nesigur"”. "Situația armatei" [germane n.n.], "din noaptea de 15/16 septembrie, trebuia privită ca foarte critică. [...] Exista
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]