3,864 matches
-
apetitul de conversații sterile. - Ce să fac, voi suporta...! Contrar așteptărilor lui însă Ina lucră cu o abilitate și o delicatețe demne de invidiat de cea mai expertă asistentă, încât aproape nu simți că întregul pansament îi fusese înlocuit. Apoi, învelindu-l grijulie cu pătura, Ina adăugă: - În câteva zile veți fi externat, organismul dumneavoastră a lucrat bine... - Și doctorii au meritul lor. - Bineînțeles! Și dădu să plece. - Domnișoară Ina, v-aș rugă să mă învredniciți cu un zâmbet, s-ar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Bănuind o întrebare, în loc de răspuns, ea își mângâie sânii, apoi purtă mâinile pe coapse, în jos, făcând câteva mișcări de balerină, scontând să l incite. Văzând că Alex nu reacționează în nici un fel, Olga se așeză pe pat, trase pătura învelită în cearșaf atât cât să nu-i acopere bustul în întregime. - Știi Alex, îl opri ea pe bărbatul pornit spre bucătărie, ieri dimineață a poposit la fereastra mea o păsărică ce mi-a șoptit, ca pe o taină, că astăzi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fi fost împreună. Nu-și spuseră nimic nici când se despărțiră la colț de bulevard. Amândoi erau preocupați să nu greșească, așa că fiecare plecă cu iubirea lui mai departe. El, cu trandafirii roșii, strânși în hârtie creponată, ea, cu garoafele învelite în celofan, sugrumate de degetul opozabil. DE-A LUNGUL RÂULUI De pe pod râul părea de asfalt. Apa gri, fără vârtejuri, în soare se schimbase într-o peliculă plată și netedă ce uneori purta frunze și rădăcini mai departe. Prin grilajul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
spusese: Ina, niciodată să n-ai încredere în oamenii care, atunci când vorbesc cu tine, nu ți se uită în ochi. Aceștia ascund ceva, sunt indivizi perverși, periculoși, așa să știi! În momentele următoare, Ina adormi. Olga reveni în salon, o înveli pe Ina cu o pătură ușoară și luând un scaun, îl trase mai aproape de patul acesteia, cu intenția să-i vegheze somnul. Dar nu apucă bine să se așeze, că-și aminti de mama Inei care se afla în sala
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
urmărit de o umbră nedeslușită, o închipuire? Era ca o fantomă cu chip nebulos, abia conturat ce-i seconda pașii. În timp ce rătăcea în lumea imaginilor obsedante, îi ieși în cale Lili. Jovială, plină de aplomb, având în voce un alint învelit într-un zâmbet în culori pastelate, cu o paletă parcă luată din curcubeu care, țuguindu-și buzele într-un anumit fel spuse: - Șefu’ vrea o cafeluță caldă sau are o altă preferință...!? - Nu, nu, mulțumesc! Închide te rog ușa, am
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
la parter, pentru a cumpăra o sticlă cu apă minerală, plată. El a întors către ea niște priviri de om turbat. Totodată, a apucat, de pe masă, primul cuțit apărut dinainte, și a lovit. Înjunghiată, mama s-a prăbușit. Înjunghietorul a învelit copilul într-o pătură, l-a luat în brațe, a escaladat fereastra și s-a aruncat în gol, cu pruncul în brațe, de la etajul al nouălea.El a murit pe loc, în impact; copilul, cu cinci ore mai tărziu, la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mângâia, peste tot, până ce ajunse la gât. Acolo a întârziat mai mult. și a strâns-o mai tare. și mai tare. și Țși a asfixiat-o. Distingând, printre aburii alcoolului și spasmele excitării, ce a făcut, s-a speriat. A învelit fata în cearșaf și a ascuns-o în subsolul blocului. Când a venit Maria s-a prefăcut că nu știe ce e cu Lăcrămioara, că nu știe unde ar putea fi. Au căutat-o întreaga noapte. Au găsit-o în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
l au arătat. Era o moviliță de scrum. S-a adunat și satul. A sosit și locatarul fostei rulote. Înmărmurit, împreună cu soția, a luat bucata de carbon, care, până în urmă cu douătrei ore, fusese băiețelul lor scump și drag, au învelit-o într-o bucată de folie din polietilenă și au așezat, totul, cu mare grijă, mai la o parte. Între timp s-a luminat de ziuă. Dezastrul rulotei săracilor cutremura pe orcine venea și vedea nenorocirea. Care îi căinau, pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
voinici, împărțea, celor care-i răspundeau chemării, urșii, cu care-i obișnuise, de mai mulți ani. Un urs de al lui moș Costache Enescu era alcătuit dintr-un bulgăre de brânză de oi, preparată la putină, de mărimea unui ou, învelit cu un mic strat de mămăliguță caldă, rotunjit bine între palme, dezmierdat, apoi, de aceleași palme, ale alcătuitorului, și așezat, apoi, unul lângă, ori unul peste altul, în coșul carului, căptușit cu fân fin, din otavă de la a doua coasă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
masa din cămăruța portarilor. Dar, admirator necondiționat al tribunului național care îmbrăcase din nou cămașa morții, cruță acele publicații patriotice și se decise pentru ziarul Libertatea, având totuși grijă să oprească pagina cinci și pe cea cu rubrica meteo. De ce învelea recipientele acelea în hârtia jurnalelor? Pur și simplu fiindcă așa proceda acum douăzeci de ani și cu cele din sticlă, singurele care se găseau pe timpul vizionarului Ceaușescu. Ar trebui să existe o recunoaștere unanimă: Pavlov e cu mult, cu mult
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că trebuie să ne rânduim la despicat troienele în față, va trebui să stăm și la căpătâiul lui Hliboceanu, că cine știe, s-a trezi și a spune sau a cere ceva... Până să plecăm, mai aduceți câteva țoluri și înveliți-l, că îi sloi de gheață! Când mergi și te lupți cu troienele te încălzești, dar când stai îi altă treabă. Și unde mai pui sângele pierdut până l-am găsit noi? Dar dacă nu-l găseam? Până dimineață îngheța
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
s-a apucat de treabă, dar nu înainte de a grăi: Asta nu-i treabă pentru tine. Mai bine vezi de oameni, că le-a fi foame... Măriuța s-a întors să plece, dar nu înainte de a întreba de ce nu-l învelește pe Hliboceanu. Cu aceasta nu a pierdut prilejul de a arunca încă o privire asupra trupului lui Hliboceanu... Ce știi tu, Măriuță? Pe un om aproape înghețat nu-l pui lângă sobă, că l-ai omorât cu bună știință. Se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lui Hliboceanu au îngăimat un singur cuvânt: „Apăăă!” Cotman a luat de pe masă ulcica cu apă, i-a ridicat cu grijă capul și i-a umezit doar buzele. A repetat aceasta de mai multe ori... „Așa, băiete. Acum să ne învelim gospodărește, ca să ne încălzim, pentru că destul frig am adunat noi în noaptea asta!” Cu gesturi ca de mamă grijulie, l-a învelit ca pe un copil. În vremea asta, ceilalți cărăuși au muncit din greu pentru a așeza totul după
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și i-a umezit doar buzele. A repetat aceasta de mai multe ori... „Așa, băiete. Acum să ne învelim gospodărește, ca să ne încălzim, pentru că destul frig am adunat noi în noaptea asta!” Cu gesturi ca de mamă grijulie, l-a învelit ca pe un copil. În vremea asta, ceilalți cărăuși au muncit din greu pentru a așeza totul după cuviință. Când treaba a fost gata, au intrat în crâșmă. Până și-au scos cojoacele, Costache le-a așezat dinainte câte o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
frumos ce faci, Măriuță. Cu plânsul nu-l faci sănătos. Și apoi dacă te-ar vedea altcineva... Mai bine adu-mi ceva de pus sub căpătâi, că eu am să mă întind colo jos, pe țol, și am să mă învelesc cu cojocul. Să-mi aduci și o oală cu apă, iar mâine dimineață să-i faci o fiertură de pui și să-i dai și niște lapte cald. Trebuie să mănânce ceva dacă vrem să se pună pe picioare. Să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
plecăm la plimbare? Aista-i semn bun. Stai numai să te ajute tata. Așaaa! Acuma-i bine? Daaa! S-a auzit ca un oftat glasul lui Hliboceanu. Ia te uită! Avem și glas! Brava, băiete! - a continuat să vorbească Cotman, învelindu-l grijuliu, ca un părinte... Dimineața l-a găsit pe Hliboceanu cu ochii larg deschiși. Ce faci, cumetre? Ai făcut ochi așa de dimineață? Cum ai dormit? Biiineee! - a murmurat Hliboceanu, iar ochii au mijit a zâmbet... Dacă spui tu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
darămite Înțelege sau studia. În casa lor din Normandia, acum un adevărat ansamblu rezidențial, Bouvard, cu Interpretarea viselor În mână, Îl psihanalizează pe bietul Pécuchet, care Începe să sforăie domol În timp ce se chinuie să-și amintească dacă mama sa Îl Învelea când era mic, țâșnind apoi amândoi la datul zorilor În livadă pentru a Începe construirea unei rachete cosmice, spre a se descoperi ulterior drept aprigi apărători ai mediului, distrugând așadar planurile reactorului nuclear la care lucrau În hambar, ca să-și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În direcția convoiului. Spre apus, au părăsit mlaștina prelungă de igrasie pentru a se pierde În tabloul electric de deasupra ușii, un imens reactor nuclear cu cercuri Înnegrite În jurul siguranțelor, semn al unor trecute catastrofe energetice. Odată scăpate, m-am Învelit cu pătura moale a pleoapei, spre a recompune, peste noapte, Întreaga aventură, iar și iar. Dar visele veneau cum voiau ele, uneori iuți ca niște avioane În picaj, aruncându-și teribila Încărcătură explozivă asupra minții adormite, alteori blânde ca niște
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mine mai păstram amintirea lor Într-un ungher al creierului rămas ca prin minune neformatat. Aveam viziunea tulbure a unor ființe aparținând aceluiași regn, cu trupurile nu atât de colțuroase ca ale noastre, așezate sub un relief prietenos, unde șesuri Învelite Într-o piele moale se transformau pe nesimțite În coline deloc abrupte, care-ți Îmbiau buricele degetelor la drumeție. Existau și pericole - mici doline unde te așteptai mai puțin, alunecușuri care te puteau Înghiți dacă nu erai atent, regiuni tenebroase
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe fața Verei a apărut o crustă de seriozitate. Cum trăsăturile amenințau În orice moment să se prindă din nou Într-o gigă, m-am apropiat de ea, am Îngenuncheat și am Început să perorez: — Tu, Înger care mi-ai Învelit singurătatea cu aripi diafane, perlă Închisă pe veci În scoica sigilată a inimii mele, petală de crin scăldată În roua dimineților mahmure, foșnet delicat al tresăririi interioare... În timp ce lansam aceste nerozii flaușate, urmăream efectul lor asupra câmpului de bătaie. Figura
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
am lăsat ușurel pe spate și, Învăluiți de mirosul casnic de varză, În lumina discretă care răzbătea din fundul beciului, am trecut rapid la un nou capitol. M-am trezit dârdâind În frigul din ce În ce mai pătrunzător din nota de subsol. Am Învelit-o pe Vera În câțiva saci menajeri și am pornit să cutreier prin beci, În căutarea unui lichid care să Încurajeze combustia internă. Pe rafturile din spate, aliniate față În față, sticlele de băutură și borcanele de murături păstrau o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
împrejurările folosirii surselor, în timp, fără prea multă zarvă, am ajuns la concluzia cum s-a pierdut sursa. Am luat un aparat A.D.-1 și am controlat toată zona până am găsit acea fărâmă mică cât un bob de grâu, învelită în staniol pe care am pus-o la locul ei. Am avut și alte incidente care puteau fi luate și judecate drept catastrofe nucleare dar pe atunci nu erau prea multe cunoștințe și nici reglementări în domeniul folosirii materialelor nucleare
CADENȚE PESTE TIMP by Maistru militar Mihai BRIGHIU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93212]
-
e demonstrat și de faptul că desființarea bazelor respective produce de regulă o Întețire a sentimentelor antiamericane iar nu dispariția lor, cum ar fi logic. CÎnd jeep-ul frînă În fața biroului șefului de depozit, soldatul fără cap se afla deja Învelit Într-o pătură și Întins pe o targă. Trupul Încă Îi era cald. Vic află mai Întîi că pe soldatul acela Îl chema, sau Îl chemase, Khapsek. De altfel, un amănunt lipsit de semnificație, În primă instanță. Dădu la o
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pe gît și pe umeri, În așa fel Încît musculatura li s-a relaxat spontan și, vreme de cîteva minute, aproape că n-au mai respirat - fiindcă nici nu mai era nevoie. Lumina din jurul lor, devenită nefiresc de compactă, Îi Învelea Într-un abur Încărcat cu miresme amărui de fructe arse, moale, cald, consolator, ca sînul mamei eterne. Un nou flux, venind de data asta de jos, dinspre tălpile picioarelor, Îi făcu pe cîțiva să se ridice pe vîrfuri, cu ochii
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o ierte! Era Însă clar că nu mai știa cum să continue. Ca să cîștige timp, zise numai: da, da... Totuși, cei care Îl ascultau priveau În tăcere sicriul cu trupul Agnetei și păreau mulțumiți. Căci trupul Agnetei urma să fie Învelit În țărînă, dar sufletului nu i se poate Întîmpla așa ceva - după cum Îi asigurase pastorul. A fost totuși o Înmormîntare frumoasă; s-ar putea spune chiar, reușită. Femeile au plîns pe săturate. După aceea, au mers cu toții la un restaurant, unde
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]