584 matches
-
mai era și Șchiopu Bărbosu - care să nu aibă ceva de împărțit cu Dinamo. Așa că, în afară de partea cu zborul, povestea lui Coșuță cu îngerii ăia sau ce naiba erau, care ridicau psalmi pentru moartea lui Dinamo, nu putea decât să mă înverșuneze și mai tare, să mă facă să-mi doresc nimicirea lui Cristos cu palme, pumni și picioare la prima ocazie pe care aș fi avut-o. Nu-i spuneam însă nimic din toate astea lui Coșuță, iar el continua, uitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
minusculă, retez acest text din carnea minții mele cum mi-aș extirpa singur, în oglindă, o rumoare monstruoasă. Simt aici o traumă veche, înșelătoare, ascunsă în mii de straturi de pieliță, orbitoare ca perla între limbile scoicii. Cu cât mă-nverșunez mai tare asupra ei, cu-atît mă-ngrozește însă gândul că nu retez o tumoare, ci un organ vital, ca și când textul meu ar fi adevărata mea ființă, iar eu însumi - doar o iluzie. în după-amiaza dinaintea închiderii taberei, ticniții mei de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
celor din primele rânduri, răsturnând pahare și rostogolind fișicuri de monezi de pe măsuțele improvizate. Am plâns atunci ca un copil, de emoție și disperare, căci pariasem o sumă care pentru mine era uriașă și pierdusem, ca toți cei care se înverșunau cu atât mai mult cu cât părea evident că Ruletistul avea o șansă monstruoasă. Am ieșit, ca întotdeauna, în grupuri mici din vizuina întortocheată și, cu toată noaptea de-afară, cu toată liniștea cartierului periferic, ne-am simțit tot drumul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
iubești o fata poate să fie foarte frumos, îi poți scrie versuri, poți să te muți față-n față cu ea la sala de mese... Bravada noastră se cam muia la cuvintele lui pătimașe, dar cu atât mai tare ne înverșunam și ne băteam joc de ideile astea. Fetele și băieții ni se păreau două specii diferite, pe care le notam simbolic desenând în praf, cu o nuia, un cerculeț străbătut diametral de o liniuță și respectiv două cerculețe și o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
văzut, cred orice. Dacă n-ați fi fost nebuni, niciodată nu v-ar fi trecut prin minte să începeți toată povestea asta. — N-am început-o noi. — E adevărat! Dar la fel de adevărat este că ați fi putut să nu vă înverșunați atât și să acceptați o recompensă. Nimeni n-o să mă convingă că cine consideră mai de valoare o mână tăiată decât un milion de franci nu este nebun de legat. Banii nu înseamnă totul. — Dar o mână moartă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
drept cine erai, zise el tăios. — Acela nu eram eu, i-am ripostat surprins de duritatea lui. — Indiferent cine era, adăugă Wirtanen, a fost unul din cei mai abjecți ticăloși care au trăit vreodată. Am rămas uimit. Wirtanen era sincer înverșunat. — Mă condamni pentru asta... când știi ce știi? i-am reproșat eu. Cum altfel aș fi supraviețuit? — Asta a fost problema dumitale, zise el. Foarte puțini oameni ar fi putut s-o rezolve atât de perfect ca dumneata. Crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Felix fu atât de mâhnit, încît uită să se mai întoarcă acasă la prânz. Îl cuprinse o frenezie nebună de a umbla singur și merse pe jos, în frig, până la Băneasa. Vibra de amărăciunea de a fi înțeles și căuta înverșunat în minte o hotărâre care să fie pentru Otilia un adio sublim. Obosit, la întoarcere se așeză pe o bancă încărcată de zăpadă, și n-auzi nici huruitul unei trăsuri, nici scârțâitul unor pași. Îl deșteptă din toropeală o mână
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
suprapus oricărei experiențe personale, oricărei puneri în joc a propriului spirit, religiile care se sprijină pe un text „consacrat“, sunt religiile cele mai apăsătoare, cele mai puțin îngăduitoare, acele religii în care spiritul sectar își găsește teren predilect pentru îngustimea înverșunată cu care se aruncă asupra unui „text decisiv“, luat drept criteriu pentru o definire infirmă a adevărului. Ceea ce s-a schimbat în mod îngrijorător de la o vreme încoace este idealul de puritate. A apărut ca un fel de titlu de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
povestească nimic ; dar nici nu va mai roși ca în primele zile, și la orișice întrebare va răspunde monosilabic, ca să nu i se poată ghici nesiguranța și încântarea. În câteva săptămâni numai, a încetat să mai fie copil, dar se înverșunează prea tare în nimicuri ca să fi devenit bărbat, nu, nu se aferează, chiar este grăbit, chiar este presat, și de bani, și de timp, deopotrivă. De aceea, doar atunci când lacrimi de oboseală îi umplu bieții lui ochi miopi, lasă deoparte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
farfurioara cu fructe glasate, dulciul său preferat. — Cineva care să atenteze la bruma noastră de pregătire militară ? surâde Profesorul. De vreme ce stocul de artilerie a sporit nesatisfăcător, comenzile nu ni s-au livrat și așa mai departe, de ce să se mai înverșuneze contra noastră inamicul ? Ca să nu te mai întreb, dragul meu, și la care anume inamic te-ai gândit, în condițiile în care muțenia dezesperantă a lui Brătianu nu ne lasă să vedem dacă vom mai ieși vreodată din neutralitate și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
picătură de maliție prietenească s-a dizolvat în cordialitatea Profesorului. Deși cam pământiu la față, arată iarăși bine dispus. Poate încearcă să-și răscumpere lucrurile neconvenabile ce le-a gândit despre musafir acum o jumătate de oră, când s-a înverșunat împotriva Sophiei. — Și totuși, îngână nevinovatul musafir, neștiutor de complicatele analize ale magistrului. Totuși, cercetările ce s-au făcut mi s-au părut insuficiente, parcă nici poliția nu ținea să descopere adevărul. Și excludeți ideea de atentat ? — Poate cei ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu o intonație neplăcută și silindu-mă să-i prind expresia feței. Sophie era teribil de palidă (de fapt, mai degrabă pământie) și m-a privit comme une bête traquée, ochii ei având însă aceeași expresie de încăpățânare ce mă înverșunează. Mă înverșuna în plus atmosfera de mister din jurul acestei boli (ce nu am niciun dubiu că este femeiască), leacurile primitive la care probabil recurge, nevoind să se arate doctorului, neputința mea de a stăpâni situația altfel decât prin strigăte și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
intonație neplăcută și silindu-mă să-i prind expresia feței. Sophie era teribil de palidă (de fapt, mai degrabă pământie) și m-a privit comme une bête traquée, ochii ei având însă aceeași expresie de încăpățânare ce mă înverșunează. Mă înverșuna în plus atmosfera de mister din jurul acestei boli (ce nu am niciun dubiu că este femeiască), leacurile primitive la care probabil recurge, nevoind să se arate doctorului, neputința mea de a stăpâni situația altfel decât prin strigăte și egoismul ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mințile ! Astfel că prefera să plece la Buzău, cu riscul foametei și al morții... À votre aise !, i-am tăiat vorba scurt, atrăgându-i atenția că ne expunem din nou comentariilor servitorilor, dar cred că grija mea pentru aparențe a înverșunat-o mai tare. Drept care s-a năpustit cu țipete și lacrimi asupra mea, reproșându-mi egoismul și răceala mea, ce ar fi stricat totul, cauzându-i răni în suflet chiar dinainte de căsătorie etțetera, etțetera... Atunci de ce a insistat atât pentru
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
doar am ciupit-o, uimit singur de violența dorinței de a o lovi : sigur că dacă aș fi început, cu greu m-aș mai fi putut opri. Am și văzut-o în fața ochilor, terrassée, implorând cu privirea, iar slăbiciunea ei înverșunându-mă mai tare. Câtă cruzime zace în mine fără să știu nimic despre ea ? A fost ca și când, printr-o ușă întredeschisă, întrezărisem ceva ce nu voiam de fapt să văd, așa că am închis-o repede. Asemenea abisuri de cruzime să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spre chioșc, că a sta, de-acum înainte, alături de ea nu mai însemnează decât înjosire și suferință : ceea ce resimțeam față de noi amândoi, aproape fără a discerne între mine și ea, era numai dezgust. În schimb, cu obtuza ei minte, se înverșunează să creadă că ea este victima, iar eu călăul ! într-atât de strâmb și de pătimaș judecă, încât nici măcar nu o mai suspectez de viclenie. Dacă ar face cel mai mic efort, poate lucrurile s-ar drege, dar nu ! Cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Partidului Liberal. Ce caută atunci acest mic opozant de salon al guvernului, adică domnul Ialomițeanu, la serviciul Cenzurei, într-un loc-cheie al secretelor politice ? M-am gândit deodată, à propos de amicul nostru, că acele mici întrebări stupide ce se înverșuna să le puie în toate ocaziunile mondene se poate să nu fi fost deloc gratuite ! Posibil să fi oploșit pe lângă noi un mouchard, ca s-o spun de-a dreptul ! Pentru cine exact spionează (dacă nu-mi încarc cumva sufletul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a ne refugia în Rusia, ceea ce va fi sfârșitul. Ca de obicei, nu avea răbdare să stea mai mult pe un scaun, tot mergea prin biroul gol, vorbind în șoaptă și privind cu neliniște în toate părțile. Dar de ce se înverșuna să poarte această conversație periculoasă ? M-a tras apoi afară : „Savez-vous ce qu’on m’a raconté ? Quelqu’un très haut placé...“. Și a început a-mi spune că cea mai mare parte a răniților din aceste zile ar fi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și fugar, prin minte. Nici atitudinea lui veche, de pledant pentru intrare cu Aliații, și nici actuala poziție de funcționar de încredere al guvernului nu susțin însă atare ipoteză ! Judecând mai apoi lucrurile la rece, Sophie mi s-a părut înverșunată în această judecată, în care cred că fantezia și resentimentele lucrează mult prea tare. Afecta o mină disprețuitoare în ceea ce îl privea pe fostul amic al casei noastre. Asemenea modificări de concepție radicale mărturisesc de obicei mai mult decât o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
conduită: „Pentru cartea ta vrei să știi?“. Ar fi vorba de o problemă anodină. Mama lui putea să stea liniștită. Nu va fi nevoită să-i spună fiului ei, ca În seara În care Îi povestise despre o ceartă destul de Înverșunată Între două dintre surorile lui, care se terminase printr-o Încăierare generală: „Să nu vorbești niciodată despre asta altor oameni, e ceva ce trebuie să rămînă În familie, să nu cumva să pui asta În carte“. Prefera să se gîndească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
uneori să i-o iau, ca orice băiețel care se respectă? La nouă sau zece ani, trezit În miez de noapte de un coșmar, mi-am Închipuit adesea că niște bandiți se pregăteau să ucidă Întreaga familie și că se Înverșunau În primul rînd Împotriva tatei. Nimeni În afară de mine nu era conștient de pericol. Nu izbuteam să adorm la loc. Trebuia ca cineva să stea de veghe ca să dea alarma, iar eu, cu armele mele improvizate - un umeraș de haine, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
la care mă dedasem În răspăr cu voința paternă? Un martor pe care Îl treceam asupra lui ca Într-o cursă de ștafete, eu rămînÎnd pe teren, iar el dispărînd În veșnicie? Îi oferisem oare acel stilou ca să nu se Înverșuneze Împotriva mea după moarte? I-l Înmînasem așa cum se Înmînau odinioară Învingătorului cheile unui oraș asediat? Sau, aidoma unui membru al unui trib primitiv care se teme de spiritul morților, voisem să-mi atrag bunăvoința spiritelor care Îi vor supraviețui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dușmană : Fiica ta, regină, are mintea rătăcită. Nu poți s-o potolești ? Hecuba ar pune capăt elanului celei cuprinse de o smintită bucurie la gândul însoțirii cu Agamemnon : Dă-mi torța, căci tu n-o ții drept, în razna ta înverșunată de menadă. Năpastele nu te-au înțelepțit, copilă, ci stărui în aceeași rătăcire. De altfel, Casandra pare să-și accepte starea anormală când anunță că va ieși din răvășire doar spre a arăta compatrioților că Troia este mai fericită decât
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
m-au adus aici ? [...] vor să petreacă pe socoteala mea (I 1). Ideea implicării divine era prezentă de fapt și la Sofocle. După cum subliniază protagonistul din Oedip la Colonos, vina pentru comiterea paricidului și a incestului aparține zeilor nemiloși și înverșunați împotriva Labdacizilor, iar nu omului supus voinței divine : Nelegiuiri, omoruri fel/ Și chip, spurcate-mpreunări pe seama mea/ Tu-mi pui. Dar, vai, silit am fost ca să le-ndur !/ Au vrut-o zeii - ei ! De mult, cu ura lor/ Ei neamu-mi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nu li se părea foarte bizară; pe scurt, amândouă se puteau pomeni chiar cu totul de partea lui. Dar amândouă se hotărâseră să tacă. În casa lor se observase odată pentru totdeauna că, pe cât mai tenace și mai insistent se înverșunau câteodată, pe marginea unei chestiuni comune și discutabile din familie, obiecțiile și ripostele Lizavetei Prokofievna, pe atât mai mult această atitudine putea servi pentru toți drept simptom al faptului că ea, poate, deja cădea de acord cu ceilalți asupra chestiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]