545 matches
-
-i facă vreun rău acestui om. Pur și simplu, atunci era speriat, i se părea că este încolțit, nici măcar nu se gândise, acționase ca omul înfricoșat. Cu sufletul răvășit de vinovăție, a coborât pe-o cărare tăiată în pajiștea abia înverzită. În vale se vedea satul, iar lui Zogru i se făcuse teribil de foame. Era un sat mic, își aduce aminte și-acum, în clipa în care îl așteaptă pe Andrei Ionescu, un sat ce creștea la marginea unui câmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Pe sub dalba streșină de casă, Și în copaci cu ramura de tei, Își face cuib, o pasăre frumoasă, Să stea la căldură cu familia ei. Păsărele zboară pe rând fiecare, Prin văzduh să caute mâncare, Se joacă și prin codrul înverzit, Se aude până seara, ciripit! Sub streșina înaltă a casei mele, În zbor vin, mii de păsărele, Le-ascult și sunt foarte bucuros, De la cântul lor frumos! Copiii lumii Pe-afară au ieșit mii de copii, Se joacă toți și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu gingășia lor, Ne aduc un mărțișor. Primăvara Primăvara a sosit, Copacii au înflorit, Pajiștile-au înverzit, Fluturașii au ieșit, Soarele a răsărit, Și natura s-a trezit! Dimineața Soarele vesel și mândru De trei sulițe se înalță Peste câmpul înverzit, Și cu raze vii sărută, Florile ce-au adormit. Vară Apune soarele-n văpăi Și înserarea, ca un val, Pe sub răchițele din deal Se lasă-n liniște pe văi , Și-adorm ușor cu gându-n sat. Mama Tot ce am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Și se duce lin în jos a câmpul cel mai frumos. Ghiocelul cel mândruț A ieșit doar un picuț Să se bucure nițel De-un miros îmbietor. Care umblă călător C-un parfum încântător. Jos în codru Jos în codrul înverzit Mare nuntă s-a pornit Lăutarii greierașii, iar nuntașii fluturașii. Au dat drumul la cântare Cu o mare nerăbdare Și-au întins o horă mare De la mic până la mare. Toți mănâncă, se distrează Soacra mirelui dansează, În sfârșit fata aleasă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
s-ajung, să-l văd d-aproape, Un șarpe verde ce străbate, Distanțe lungi, neobosit, În fum și abur clocotit! Drumuri Aș vrea să alerg Prin lumi nesfârșite, Să văd chipuri noi Și necunoscute. Spre creste de munți Si păduri înverzite, Să-mi îndrept pașii Pe căi nevăzute. Și-apoi spre apus, Puțin obosită, Să-mi caut culcuș Sub frunze de plută. Popa Raluca, clasa a V-a Colegiul Tehnic „Dorin Pavel” Alba Iulia - Alba profesor coordonator Crișan Mirona-Olivia A sosit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-mi caut culcuș Sub frunze de plută. Popa Raluca, clasa a V-a Colegiul Tehnic „Dorin Pavel” Alba Iulia - Alba profesor coordonator Crișan Mirona-Olivia A sosit primăvara Primăvara a sosit, Fluturașii umblă-n zbor, Ghioceii-au înflorit, Câmpul, iată-l înverzit. Bate vântu-ncetișor, Pasările cânta-n zbor, Primăvara este aproape, Iarna a plecat departe. Se zărește de sub nori Cercul mic de aur Încălzește mii de flori Cu focul unui balaur. Semne de primăvara Iese iarba luminoasă, Rândunica vine-acasă. Cald e soarele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
alunecă spre adolescență, o altă perioadă frumoasă din viața noastră. Rețeta pentru o copilărie frumoasă: se pune o rază de soare, o petală de trandafir, o stea strălucitoare, o picătură de ploaie, câțiva fulgi de nea, un curcubeu, un câmp înverzit, o mare nesfârșita, cântecul duios al mamei, vorba înțeleaptă a bunicii, apoi se amestecă totul cu zâmbetul tău cristalin! Ianculescu Raluca-Eden, clasa a VI-a Școala Gimnazială Nr.1 Albeni Alba profesor coordonator Pânișoară Elena-Ștefania Oglinda... Părul încărunțit ce mai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și Dumnezeu m-a ajutat. Când decolez cu avionul... Ce-i aia „decolez”? îl întrerupe tatăl. Când înalț avionul pe cer, tată! Simt că sunt mai aproape de Dumnezeu. De acolo văd frumoasele lui lucrări: văd munții înalți mângâind norii, pădurile înverzite sau cascadele învolburate. Este minunat să plutești la mii de metri înălțime!... Ionică, ai venit?! răsună vocea mamei care-l trezește din visare. Ce fericită sunt! Cum ți-a mers acolo, la oraș? Foarte bine, mamă! Acum mă simt împlinit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dar odată cu apariția adolescenței, copilăria începuse a se sfârși, la fel și Curcubeul copilăriei mele. Copilăria are o rețetă unică nescrisă: o rază de soare, o stea strălucitoare, o picătură de ploaie, câțiva fulgi de nea , un curcubeu, un câmp înverzit și o mare nesfârșită de un albastru copleșitor. Deodată, aurora ca un arc se ivește pe cer, iar zbuciumul pământului mă trezește din visul meu... O ultimă strigare de lumină, o rază de pasiune și totul se ascunde în umbra
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Soare cu dinți dar pământul aburește - iarăși conducta De dimineață program ANL în toi - ciori cu crenguțe-n cioc Farmacii una lângă alta prin oraș - doar trăim bine Via pierdută sub valurile pirului - struguri... de la turci Plută roșie în apa înverzită - pescar daltonist Bătrân în gri cu mătănii galbene - dar nasul roșu Stejar putrezind - pământul îl înghite pe cel de el hrănit POEME IN STIL HAIKU Cântec ce doare - în apusul de soare o pasăre spin Peltea de gutui pe felia
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Nuntașii se uitară la gâtul cutiei. Rămaseră așa, o clipă, încremeniți. Auziră un țăcănit și fotograful le mulțumi. Pozele trebuiau să fie gata după opt zile. Brutarul a plătit și s-au suit iar în trăsură. Se însera. Din pomii înverziți se împrăștia mirosul crud al frunzelor tinere. Caii tropăiau pe caldarâm. Birjarul strigă mulțimii care se înghesuia în drum să facă loc. Erau o grămadă pestriță: femei în rochii de stambă, roșii, albastre, verzi; soldați cu moletiere kaki, negustori în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
douăzeci după coada unei cățele. Și să-i fi văzut! își trențuiau floacele. Al lui Gogu, cu ceata, pleca spre Grant sau spre Tarapana. O săptămână nu le ajungea. Treceau în galop prin grădini, de-a dreptul peste malurile abia înverzite, acoperite cu gunoaie, și de acolo, de sus, pe lângă țevile unsuroase, se avântau în fundul negrii și adânc, unde se încurcau cățelele chivuțelor. Câinele croitorului se oprea departe, mirosea și, cu ochii lui ageri, își alegea potaia. O târcolea înfiorat, cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fi cunoscut, dar văduva cunoștea. Pe podeaua de lut amestecat cu bălegar stătea aruncat un strat mai mărișor de nisip. Mirosea stricat, pentru că în el se mai ușurau motanii babei, dar dedesubt, în răceala lui, stăteau morcovii, niște cotolani roșii, înverziți, buboși și tari, numai buni de mâncat la vremea asta, verzitură de împrospătat sângele. Marghioala se lăsa pe vine, scormonea unde știa și-și umplea poala. Dincolo, babelor li se umplea gura de apă. - Ce faci, coană Marghioalo? întreba Chirița
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ai pus capul în noroi? Scăparăm, scăparăm! Noi să fim sănătoși și să-l găsim pe cumnatul nostru, mînca-i-aș zilișoarele... Și, fericit că mai vedea soarele, se rigli la cerul albastru. Codoșul, cu mâinile în buzunare, privea rampa și malurile înverzite. Aici se simțea el bine totdeauna. Îi pierea frica Ungă locul sălbatic și larg, unde nu te putea nimeni tine în gheara lui. Culese un fir de măselariță și-l fărîmită între degete. Tare era bine la soare, cu cerul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
detună, Blîndețea-i e seninul acel mai luminos. Ferice de acela pe care el slăvește! La nemurire zboară, ce el i-o pregătește: În buza lui e slava ce duhu-i și-a croit; În mînă-i e cununa ce-n veci stă Înverzită, În pieptu-i e altarul pe care e slăvită Aleasa frumusețe ce el a-nvrednicit.” Mitul orfic, vizibil În poemul citat, se pierde la Heliade Într-o savantă mitologie creștină În care viziunea căderii este sistematic urmată de aceea a ascensiunii, zborului
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
decît realului propriu-zis. Căci obiectul trecut prin literatură este superior unuia rămas În afară, În sacra (altfel) natură. Natura este și pentru Heliade o sumă de piscuri, de sublimități: marea Învolburată, munții albiți de zăpezi, valea profundă, luna, soarele, cîmpul Înverzit etc. CÎnd se Întîmplă ca În raza de percepție a poetului să intre și lucruri mai modeste, grija lui este, atunci, să le schimbe statutul printr-un proces fioros de retorizare. Cercetînd, așadar, universul liric al lui Ion Heliade Rădulescu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
curgătoare Înseamnă să te lași cuprins de una din cele mai plăcute stări din lumea aceasta.” * CÎnd, Împresurat de zăpezi, stă Închis În casă și scrie, poetul privește (cum se spune cu o obosită imagine) cu ochii Închipuirii Îndepărtatele cîmpuri Înverzite, apele curgătoare, seraiurile tainice și alte minuni orientale... Natura imediată este ostilă și poezia n-o acceptă decît ca element de contrast. De ea nu se pot lega visurile Înalte ale poetului, fantezia o ocolește, ploaia, vijelia și zăpada rămîn
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
are predilecție pentru o formă anumită de relief (deși unele preferințe sînt) și nu se atașează de o categorie specială de obiecte. Peisajul liric este format și la el din mai multe peisaje. Ici (În Doine) e vorba de „lunca Înverzită”, de „valea tăinuită”, colo ( În Lăcrimioare) de cîmpia cu „dulcea-i liniștire”. În Mărgăritarele apare „plaiul frumos”, „plaiul Îngeresc”, Într-un sonet este divinizat lacul turistic, sărbătoresc. În multe poezii pătrunde spectaculos marea cu munții spumegători de valuri, marca „vastă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-i departe per. Cine-o vede, o zărește Ca o stea care lucește Și-n văzduh se mistuiește. În codrii mereu pustii Unde urlă fiare mii...” În acest peisaj global, totalizant, nuanțele se pierd. „Codrii de verdeță”, „munții [... ] răsunători” văile Înverzite, recile izvoare șopotitoare, plaiurile Îngerești, luncile armonioase formează un spațiu față de care poetul manifestă cea mai pură evlavie. Peste acest spațiu se arcuiește un cer „care zîmbește” mereu (Adio Moldovei), drumurile sînt de flori (Întoarcerea În iară), În poiene pasc
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ori noaptea. Se prefigurează, Întîi, În Pasteluri un poet al matinalului: „Ziori de ziuă se revarsă peste vesela natură, Prevestind un soare dulce cu lumină și căldură, În curînd și el apare pe-orizontul aurit, Sorbind rouă dimineții de pe cîmpul Înverzit.” (Dimineața) „Aburii ușori ai nopții ca fantasme se ridică Și, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despică. RÎul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaur Ce În raza dimineții mișcă solzii lui de aur.” (Malul Șiretului) „VÎnătorul pleacă grabnic la
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
categoria, restrînsă, a adevăraților amanți, așa cum o descrie În secolul al XII-lea Bernard Marti: nu este un adevărat amant cel care disprețuiește anumite luni ale anului, căci ianuarie nu valorează mai puțin decît aprilie sau mai, luni dulci și Înverzite: „L’amour vaut en effet en toute saison...” Primii noștri poeți nu fac Însă deosebirea Între fin ’amor și fals’amor. Ei confundă planurile și amestecă noțiunile. Amorul rafinat urmează un cod foarte precis, acela pe care Îl putem citi
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu băgare de seamă, că era, de fapt, o împletitură de speriat corbii. Petrache se apropie și avu pornirea ciudată de a mângâia calul. Îl bătu pe burtă, admirându-i, încă o dată, zveltețea crupei. Își trecu mâna peste bronzul neted, înverzit, de sub muchia șeii. Își coborî privirile spre gleznele înfipte în pământ și încremeni. Rămase nătâng câteva clipe, apoi se trase înapoi, privind când la cal, când la pardoseală, când în jur, căutând răspunsul care n-ar fi putut fi decât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
paginile, întoarse cu limba, căpătau gust de sâmbure de caisă ori de migdală. Apoi povestea nu se mai citea, ci se povestea singură. Melania alerga în jurul lui, fuseseră o singură dată până la tăpșanul din Colentina, se lungiseră pe o întindere înverzită, presărată cu flori de toate culorile, fluturi cu aripile franjurate se încrucișau în zbor. Melania era o fetișcană și, dintr- odată, veni și mama lor, dansau amândouă în jurul lui, râzând, cu capul dat pe spate. Ce frumoasă era maică-sa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
S-o aruncăm... repetă. De ce s-o aruncăm ? — Ai dreptate, dădu un fel de răspuns Golea, mai bine n-o aruncăm. O găsește vreun amărât de câine, o linge și mai bagă pe careva la idei, dacă-i vede limba înverzită. Dă-o încoace, s-o ardem în chiuvetă... Prinse cartea cu două degete și se întoarse în bucătărie. Turnă peste ea din sticla cu spirt și îi dădu foc, privind flăcările. Apoi lăsă apa să curgă, până când funinginea înmuiată se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
picioare, cizme care scoteau un sunet sec, de parcă ar fi călcat pe lespezi. Străinul își întoarse, la un moment dat, obrazul vesel către planta ofilită și întinse palmele, de parcă ar fi vrut să o mângâie. Jenică văzu, mirat, câțiva lujeri înverziți și se întrebă dacă fuseseră și înainte acolo. Nu vă grăbiți, spuse străinul, prinzându-i, cu coada ochiului, privirea nedumerită. Cu cifrele nu-i de glumit. Jenică simți că nu mai are scăpare. Lăsă jos creionul și se aplecă spre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]