1,373 matches
-
că risipești taxele cetățenilor. 20 martie coincide cu sfârșitul anului fiscal, așa că e o perioadă mai ușoară. E mai puțin de lucru decât de obicei. A picat și între zilele libere, de aceea mulți colegi de-ai mei s-au învoit. Și eu aș fi vrut să mă odihnesc puțin, dar nu puteam să ne luăm toți deodată concediu, așa că m-am dus la muncă. Metroul era mai gol ca de obicei. Îmi aduc bine aminte că am stat jos până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
este de 100. De aceea doctorul s-a cam speriat. Mi-a mai zis că ar fi bine să cheme familia. Cum m-am trezit dimineața, îmi dispăruse și migrena. Mai aveam încă o senzație ciudată la ochi... M-am învoit de la muncă în săptămâna aceea și m-am tratat acasă. De sâmbătă am început din nou lucrul. De atunci am vederea proastă. Zilele trecute mi-am făcut controlul medical și vederea mi-a scăzut de la 1.2 1.5 la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
luase liber de la muncă. Era extenuat. S-a trezit și mi-a spus: «Azi n-am chef să mă duc la serviciu.» Și eu aș fi vrut să stea cu mine, așa că l-am sfătuit: Dă telefon la firmă și învoiește-te!» Cred că le-a zis că nu mă simțeam bine. A dormit dus. Sâmbătă avea de rezolvat o problemă ce nu suporta amânare și s-a dus puțin la muncă. Duminică după-masă ne-am dus la cumpărături. Dimineață a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la Hârtopanu la un pahar de vin și cum ne uitam noi așa melancolic în lungul străzii, pustie la ora aia, numai ce văd că ies din școală doi copii cu traistele de gât. E, mă gândesc, i-o fi învoit să plece acasă. Da' nu trec nici cinci minute și mai ies doi, după alte cinci minute încă doi și tot așa până se golește clasa. în urma lor cine credeți că iese? Habar n-aveți! Nimeni altul decât Bălineanu! Și
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
a luat deloc parte la masă în ziua a doua a lunii noi, căci era mîhnit din pricina lui David, pentru că tatăl său îl ocărîse. 35. A doua zi de dimineață, Ionatan s-a dus pe cîmp în locul în care se învoise cu David, și era însoțit de un băiețaș. 36. El i-a zis: Dă fuga și găsește săgețile pe care le voi trage." Băiatul a alergat, și Ionatan a tras o săgeată care a trecut dincolo de el. 37. Cînd a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
nici lucru mic nici lucru mare." 16. Împăratul a zis: "Trebuie să mori, Ahimelec, tu și toată casa tatălui tău." 17. Și împăratul a zis alergătorilor care stăteau lîngă el: "Întoarceți-vă și omorîți pe preoții Domnului; căci s-au învoit cu David: au știut bine că fuge, și nu mi-au dat de veste." Dar slujitorii împăratului n-au voit să întindă mîna ca să lovească pe preoții Domnului. 18. Atunci împăratul a zis lui Doeg: "Întoarce-te, și lovește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
oricum nu mă interesează și nici nu mă poate impresiona doar un corp sculptat de greutăți artificiale... Să știi că o să-l pun la treabă, fiindcă trebuie să mă aleg și eu cu ceva din toată încâlceala asta, nu? Te învoiești? Bine, răspunse Creața, dar cu o condiție. Dacă o să te respingă, îl lași în pace și nu mai încerci niciodată să te combini cu el. Erjika izbucni într-un hohot de râs și după ce se potoli, ridică mâna dreaptă într-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pe urmă prin lumea asta mare. Gândindu-se așa, își șterse lacrimile și zâmbi cătră străjer. Apoi începu a-l întreba și a-i spune multe c-o voce învăluită și blajină, până ce oșteanul se milostivi de dânsa ș-o învoi să iasă în lumina lunii. De-acolo, pe neștiute, femeia îl duse pe povârnișul ușor, cătră râu. Și tocmai când el se aștepta la o mângâiere din partea ei, ea zvâcni și-l arse peste ochi c-o vărguță de sânger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ești mai bine? Sunt mai bine, Culi. Cum îi zici tu arșiții? Febră, nu-i așa? Astăzi am simțit-o mai puțin. Glasul însă îi era slăbit; vorbirile îi erau scurte, cu pauze. Dacă ai avut febră mai mică, se învoi el, atunci e mai bine. Așa socot și eu, Culi. Mama zice că putem merge. — Unde să mergeți? Se amestecă nana Floarea: Ascultă, suflete, nu te osteni și nu vorbi. În după-amiaza asta, întruna ai vorbit. Spune-i și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zilnice. Un vuiet care-i aducea orașului nostru acea nuanță de deriziune de care nu e cruțată nici o dramă. — S-a aflat că Abu-Khamr făcuse rost de un tun, capturat de la dușmani de către o mână de soldați cutezători care se învoiseră, în schimbul a zece monede de aur, să-l târască până în grădina lui. Taică-meu duse la gură o cupă cu sirop de migdale și înghiți încet câteva sorbituri succesive, înainte de a continua, insensibil la starea de confuzie în care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vizirului doar pentru a ne grăbi descurajarea; iar dacă am fost aduși la Alhambra astăzi, a fost nu pentru a critica acțiunile cârmuitorilor noștri, așa cum vizirul a vrut să ne facă s-o credem, ci pentru a declara că ne învoim cu hotărârea lor nelegiuită de a preda Granada.“ Șeicul aproape că urla; barba îi vibra de mânie și de ironie amară. „Nu fiți indignați, frați drept-credincioși, căci, dacă al-Mulih ne-a ascuns adevărul, nu a fost cu gândul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai aparții, căci orașul este în mâinile noastre. Dacă îmi spui că e bărbatul tău, va putea să te păstreze, dar va trebui să se boteze imediat, iar preotul să vă binecuvânteze căsătoria. Warda își întoarse atunci rugămințile spre tata: — Învoiește-te, Mohamed, altfel ne vor despărți! Se făcu tăcere. Cineva din mulțime strigă: — Allah e mare! Tata, care era tot trântit pe jos, se ridică fără grabă, înaintă demn spre Warda și îi spuse cu voce nesigură: „Îți voi da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vorbesc așa cum vorbește un unchi bătrân cu nepotul lui, un șeic bătrân cu ucenicul lui, fără ocolișuri în ce privește învățăturile vieții? Îmi făgăduiești să nu te simți ofuscat? Zâmbetul meu larg îl încurajă să continue. — Când trăiești într-un oraș, te învoiești să lași deoparte orice demnitate, să renunți la amorul propriu, în schimbul protecției unui sultan care te face s-o plătești scump chiar atunci când nu mai e în stare s-o exercite. Când trăiești departe de orașe, dar la câmpie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și că semnătura sa pe decrete era o mâzgăleală neciteață. Kansoh voia, după toate aparențele, să-l sperie pe prințul credincioșilor pentru a stoarce de la el câteva zeci de mii de dinari în schimbul menținerii în funcție. Dar bătrânul nu se învoise la acest joc. Luase o hârtie lucioasă și întocmise fără să tremure actul de abdicare în favoarea fiului său. Afacerea asta s-ar fi oprit aici, o nedreptate în plus care ar fi fost curând uitată, dacă, ceva mai târziu, sultanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o joi, să ne aflăm în Cișmigiu. Veneau atunci fetele în casă să se întâlnească cu iubiții lor. Se mai păstra încă obiceiul de dinainte de război. Înainte de celălalt război, primul, spunea Wanda, era regula ca fetele în casă să fie învoite sâmbăta, toată noaptea. Mergeau, preciza ea, „de lucrau la stabilamente, să-și ostoiască fiziologia și să strângă de zestre“. Șonticăind, Wanda mă purta pe alei, arătându-mi pe câte una de pe vreo bancă: Frosa Milion, Partizanca, Gabipârț, Suzi Claxon, Jujulina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nenorocul ei, i-a dat o sută de pesete și a scos-o În stradă. — Tu ai viața Înainte, Însă eu nu-l am decît pe soțul ăsta mizerabil și destrăbălat. O școală de muzică de pe strada Diputación s-a Învoit să-i dea un post de profesoară particulară de pian și solfegiu. Pe atunci, era de bonton ca fetele din familiile Înstărite să fie instruite În artele sociale și garnisite cu harul muzicii de salon, unde o poloneză era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
unde se primeau obiecte de soiul ăsta. Gestionarul n-a părut prea impresionat de jurămîntul meu solemn, prin care depuneam mărturie că stiloul acela Îi aparținuse lui Victor Hugo, Însă a recunoscut că era o piesă magistrală și s-a Învoit să mă plătească atît cît a putut, ținînd seama că erau vremuri de sărăcie și de mizerie. CÎnd i-am spus lui Julián că l-am vîndut, m-am temut să nu izbucnească Într-un acces de mînie. El s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ca să meargă la târg, aceasta Îi ieși la poartă gătită În haine de sărbătoare, toată numai zâmbet, rugându-l s-o repeadă și pe ea până-n oraș, unde ar fi avut, cică, de rezolvat niscaiva treburi pe la judecătorie. Bărbatul se Învoi, fără să știe ce-l așteaptă. Pe drum, femeia trăncăni verzi și uscate, Încercând să fie cât mai plăcută și să câștige Încrederea bărbatului. Vecinul B glumi și el, vorbind ba de una, ba de alta, fără să-și bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe dascăl ca să bată toaca și să alunge duhurile rele ce-și făceau simțită prezența În sufletul dreptcredincioșilor. Fiindcă fusese necinstită În fața Întregului sat, femeia cerea să fie recompensată cu jumătate din avutul vecinilor. Ca să scape de pacoste, vecinul se Învoi. Imediat Începură să Împartă lucrurile. Casa o Împărțiră În două. Cu șura și grajdurile făcură la fel. O parte din păsări și animale trecură dincolo de gard. Se Împotmoliră când ajunseră la mânz. Femeia ținea ca mânzul să fie Împărțit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Împartă lucrurile. Casa o Împărțiră În două. Cu șura și grajdurile făcură la fel. O parte din păsări și animale trecură dincolo de gard. Se Împotmoliră când ajunseră la mânz. Femeia ținea ca mânzul să fie Împărțit În două. Bărbatul se Învoi cu greu. Mai Întâi el Încercă să răscumpere mânzul, la care ținea ca la ochii din cap, dându-i În loc un alt bun. Femeia o ținea Însă pe a ei. Vroia ca mânzul să fie tăiat În două cu ajutorul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pompă achiziționată din talcioc și s-a băgat cu ea sub pătură. Presimțind că În dormitorul ei se Întâmplă lucruri necurate, Emma Weisser, soția lui de origine normandă, sub pretext că a uitat fierul de călcat În priză, s-a Învoit de la șeful de birou și s-a Întors acasă mai devreme ca de obicei. Năvălind În camera nupțială, Emma l-a surprins pe Otto chiar În momentul extazului. Soția nu s-a putut abține și l-a lovit În cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
întrerupți de către un mesager care-i aduse vestea lui Ferrau că regele Marsilius, suveranul său, avea nevoie de jutorul lui. Auzind aceasta, Ferrau propuse să se suspende lupta, lucru la care Roland, dornic de a porni în căutarea Angelicăi, se învoi cu bucurie. Apoi Ferrau a plecat cu mesagerul spre Spania. Dar pe Rinaldo, Angelica nu și-l mai putea goni din minte, astfel că a hotărât să-l pună în libertate pe Malagigi și să se folosească de el la
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
l-a rugat pe Roland s-o ajute să scape din primejdia în care se afla și s-o ducă în Franța. Roland, care nu bănuia că dragostea ei pentru Rinaldo era ceea ce o împingea să facă aceasta, s-a învoit cu bucurie și a pregătit fuga. Lăsând torțele aprinse în fortăreață, ei au plecat în puterea nopții, trecând, fără ca cineva să-i simtă, prin tabăra inamicului. După numeroase peripeții au ajuns la marginea mării și s-au îmbarcat pe o
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Așa-zisul pustnic,care nu era în realitate decât un ticălos de vrăjitor, știind că zeilor săi cei răi n-avea să le fie pe plac dacă ar fi ajutat-o pe Angelica de aceea s-a prefăcut că se învoiește a-i înplini dorința. El i-a dat un cal, în care, prin vrăjile sale, făcuse să intre un diavol și ajutând-o să înclece,i-a arătat calea ce avea de urmat pentru a ajunge la mare Angelica a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
avut alte cinci ciocniri cu tătarii lui Eminek. Toate câștigate de Moldova. .Mengli Ghirai a pierdut până acum peste douăzeci de mii de oameni și tot ce a jefuit Între Nistru și Prut. Continuăm urmărirea. De-ți este cu putință, Învoiește o mie de călăreți de la cetatea Hârlău să lovească hoarda dinspre Apus. Cosmin Oană 6 iulie 1476, Răcătău, malul Siretului Căpitane Oană, Măria sa mi-a poruncit să-ți transmit prin rețeaua noastră următoarele porunci: nici un călăreț nu iese din cetatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]