769 matches
-
ca această succintă, dar superbă imagine a întunericului: „Noaptea mea cea neagră nu mai are vrajă/ Gânduri răzvrătite au rămas de strajă/ Vremuri de restriște vin fără să zică/ Unde crește noaptea floarea de sipică// Bat vânturi în noapte ape-nvolburate/ Ard focuri pe cerul plin de nestemate/ Tună din senin, fulgerul adună/ Mai toți vârcolacii ce-s ascunși pe lună.” (Noaptea neagră, în volumul Pierdut în lume) După cum reiese din bibliografie, volumele sale au apărut compact, cinci volume în cinci
AURELIU GOCI DESPRE VIRGIL CIUCA SI POEZIA JUSTIŢIARĂ ŞI ANTI-APOCALIPTICĂ.. de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342585_a_343914]
-
Din generația mai apropiată se distinge înflăcăratul poet-prozator și gazetar Vasile Morar, tată de primar. Ca să ajungem la Thelința trebuia să trecem Someșul cu luntrea sau cu podul plutitor. Acum, după ce multe poduri de pontoane au fost luate de apele învolburate, s-a construit o punte fixă. Nu le-a fost ușor chelințenilor să facă naveta în Baia Mare, nevoiți fiind să ia trenul din gara Ulmeni. Ca să ajungă la gară și înapoi acasă, trebuia să treacă Someșul de două ori pe
MINIEXPEDIŢII ÎN PĂDUREA CHELINŢEI de FLORICA BUD în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341650_a_342979]
-
esențelor spirituale peste pâlpîirile de azur ale geniului creștin și cu câteva ceruri deasupra pretinșilor teologi instituționalizați. Toată urzeala țesăturii contemporane în care existăm este reliefată de lumina cuvântului său hristic, ca o sabie spirituală, epistolară ce despică negura apocaliptică, învolburată numai de nesăbuința indivizilor autohtoni și a confraților alogeni care au decăzut de mult din condiția lor firească de oameni și din Icoana Chipului lui Dumnezeu. Profetul-mărturisitor Ioan Ianolide nu ne vestește apocalipsa, ca să ne înspăimânte, ci altceva cu mult
DEŢINUTUL PROFET de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340565_a_341894]
-
care au mai rămas eroi creștini, demni ca autoritate a mărturisirii ortodoxe. Ecoul Mărturisitorului s-a prăvălit ca un înverșunat torent, ca o mare cascadă care, mătură în calea sa toate puhoaiele meschine, persecutoare, prigonitoare, politicianiste, ca un mare fluviu învolburat așa cum îl definea în stilul său filosoful Constantin Noica pe orgoliosul naționalist profesor Iorga: „... e ca Dunărea, spală malurile și poartă tot: case, nămolul fertil, pomi cu crăcile în sus, câini morți, unguri, cioate...” (Aurel Ion Brumaru, Sfântul Petre Țuțea
DEŢINUTUL PROFET de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340565_a_341894]
-
asupra tainelor profunde ale vieții și universului. Îmbrăcându-și întreaga ființă cu haina săracă a ascetului, el reconstruiește în carte un univers bazat pe normele eticii și moralei, uneori duse până la paroxism. Sub “vălul” unor povești pescărești, petrecute în preajma apelor învolburate ale Someșului, se ascund înțelesuri profunde, prin care autorul încearcă să-și explice pierderea irecuperabilă a inocenței copilăriei și să-și justifice căutările acesteia, ca pe o comoară ascunsă în străfundurile ființei sale eterice. “Odată, demult, în copilărie, Someșul mi-
“CÂINE ÎN RUGĂCIUNE” SAU “UN UNIVERS FILOSOFIC CU VALENŢE EPOPEICE” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 125 din 05 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344252_a_345581]
-
a rămas s-a extins într-o singură plajă, iar aceea se numește înțelepciune. Două suflete, un înțelept și-un novice,vorbeau. Erau roșii de suferințape care-a parcurs-o timpul prin ele.Priveau de pe-o colină la valurile învolburate care continuau să înghită și să înghită bucăți din fostul imperiu. - Ce vezi ? îl întrebă înțeleptul pe novice. - O recădere. - Cum adică o recădere ? - Simplu. Nu înțelegi ? - Vag. - E o recădere, pentru că ceea ce vezi s-a întâmplat și în alte
FĂRÂME DIN PALATUL DE CLEŞTARI de RALUCA SANDU în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343906_a_345235]
-
-mă cu ploaia, mamă Când cerul fulgeră și tună Și lasă-mă s-ascult chemarea Pământului după furtună. Cunună-mă cu asfințitul Când lupii urlă către lună S-ascult povestea lor doinită Prin codri urma când mi-ndrumă. Cu marea-nvolburat-aș vrea Să mă cununi când vijelia Va sparge valuri, va urla Pe țărm sfârșindu-și agonia. Cu soarele aș vrea de poți Să mă cununi in zori de zi Să mă-nțelegi și să socoți Că n-am putut
CUNUNĂ-MĂ, MAMĂ ! de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342761_a_344090]
-
postașii își făceau conștiincios meseria. Călimăneștiul nu este numai locul de azi ci și cel de ieri al minunatelor vacante studențești petrecute pe malul Oltului, la Vâltoare sau în paradisul insulei Ostrov, la Masa lui Traian, cu trecerea bacului a învolburatului rău spre Sfrenghes în drum către Caciulata ori prin pădure pe Drumul Muncitorului spre mănăstirea Cozia sau Stânișoara, Turnu ori Cornetu, pe muntele Coziei - magnificul urs culcat pe spate! Dar și al serilor culturale de la Bibliotecă, al festivalurilor celebrând frumusețea
650 DE ANI PARTEA I-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343988_a_345317]
-
Neamț, urmându-și cursul său milenar spre întâlnirea cu râul Moldova. Ozana era nepăsătoare la tot ce se întâmpla în acea zi dușmănoasă, ducându-și undele pe sub pojghița de gheață formată la maluri, spre întâlnirea cu sora mai mare, la fel de învolburată și sprințară, numită Moldova, nume căpătat de la ținuturile pe care le traversa cu apele sale cristaline și repezi. Casa lui Gligor Creangă era situată spre marginea de intrare a satului Dolhești, imediat ce treceai de centrul comunei Pipirig, într-o coastă
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
departe de Trossingen, la 22 de km, se afla orașul Tuttlingen, reședința de județ. Acest oraș este renumit prin marea sa industrie a instrumentelor chirurgicale „Aesculap”. Pe lângă atracția multor locuri turistice, farmecul acestui oraș îl oferă Dunărea, cu apele sale învolburate despărțind centrul orașului și dăruind o priveliște încântătoare privirilor noastre. Călătorind de la Trossingen spre Stuttgart, la numai 17 km vei întâlni marele oraș imperial Rottweil, care la mijlocul Evului Mediu era cunoscut ca fiind Marea Curte de Judecată a regelui. Un
TROSSINGEN – LOCUL UNDE MUZICA SE ÎMBINĂ CU NATURA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343478_a_344807]
-
din 26 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Candela iubirii Trecerea noastră-i un continuu exercițiu de iubire,un joc între aripile clipelor dăruite,o floare de lumină,tulburătoare cu multe ... multe încercări. Valuri de gânduri se risipeau pe ramurile vremii învolburate. Norii prevesteau sfârșitul unui destin,capătul unei poteci de lumină ... Moartea se cuibărise într-un trup tânăr și ucise visele de lumină,distrugând casa pământeană. Octombrie 2004 în Vicenza,străzile erau negre. Cuvinte înlăcrimate spărgeau clopotele din inima înjumătățită ... Ajungem
CANDELA IUBIRII de IONEL MARIN în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/343688_a_345017]
-
Inima-mi saltă după iubirea de altădată. Prezența ta o resimt și astăzi caldă, Te simt lipit de trupul meu rătăcit, Printre destine ce în cale mi te-a ivit Lipindu-mă de amintiri te cercetez, La margine de țărm învolburat și meditez, Un gând curat! SĂ-ȚI DOREȘTI ATÂT DE MULT Să-ți dorești atât de mult, să fiu iubirea vieții tale, Înflorind în fiecare zi, între inimi de cristale. Tu îmi legeni visele, atârnându-mi umbrele Și dorindu-mi
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat? Mai mult se zbate presa să pună pe tapet orice matrapazlâc al lor, decât instituțiile statului îndreptățite s-o facă. Nu se mai aude nimic despre aceste afaceri dacă tace presa și apele învolburate se liniștesc ușor. Ca senator și-a făcut el destule relații. N-ai să-l vezi tu nici în pușcărie și nici dat afară din senat. Are susținere politică, mai ales, că-i partidul lui la guvernare. - Așa o fi
ROMAN , CAPITOLUL NOUĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377514_a_378843]
-
pe cerul nepătat, Trădat în noaptea care de Mine te-a îndepărtat, Rămas statornic peste lume, Tu nu te-ai lepădat. Iar când s-a așternut tăcerea sufletul mi-ai luminat, Tăcere, câtă tăcere, totul e tăcere în bietul suflet învolburat. Nicicând nu vreau să pierd a Ta lumină de pe pământ, Și suferințe fără număr am îndurat sub al Tău acoperământ. Pe nici un hulitor în chinuri fiind n-am anatematizat Pironit pe cruce am strigat:” Tată, iartă-i că și Eu
S-A AȘTERNUT TĂCEREA de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377684_a_379013]
-
Acasa > Poezie > Credinta > CONDU-MĂ Autor: Claudia Bota Publicat în: Ediția nr. 2348 din 05 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Condu-mă Autor: Claudia Bota Condu-mă până la limanul dintre ape Lumina va atinge valurile învolburate, Nemailăsând loc durerii ca să-mi sape, Neputințele firii fiind cuvinte nepătate. Când vei privi în zare către asfințit Prin inima înflăcărată fără de sfârșit, Aprinsul dor e un zefir ce va revărsa, Ca un potir cu vin de ambră în mâna
CONDU-MĂ de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377688_a_379017]
-
Autor: Neluța Stăicuț Publicat în: Ediția nr. 1966 din 19 mai 2016 Toate Articolele Autorului Mi-e dor... Mi-e dor de albastrul din ochii tăi, Mi-e dor de sărutul vântului prin părul meu, Mi-e dor de marea-nvolburată, Mi-e dor de casa ce m-așteaptă! Mi-e dor de cântecul de ciocârlie, Mi-e dor de grâul copt de pe câmpie, Mi-e dor de munții cei înalți, Mi-e dor de bunica ce m-aștepta în prag
MI-E DOR...DE NELUTA STAICUT de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378873_a_380202]
-
altfel, că destinul îmi pregătise o nouă surpriză. Și nu una dintre cele plăcute. Grea era crucea pe care trebuia s-o duc cu mine, demn și cu mult curaj, pe ghebu-mi mânjit de eres ... * * * Cadavrul fusese aruncat de apele învolburate ale Jiului într-un intrând nisipos de sub unul din podurile apropiate de centura orașului. Cele patru lovituri de cuțit aplicate în zona abdominală păreau nefiresc de mari în comparație cu structura firavă a decedatului. Comisarul se întoarse către cei trei specialiști criminaliști
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
ale vegetației de toamnă. La un moment dat autoturismul alerga paralel cu Dunărea. Pe fluviu un remorcher se îndrepta spre cine știe ce port de prin zonă, poate spre Călărași deoarece se deplasa amonte[ în susul apei, către izvor.]. Fluviul era un pic învolburat. Bătea vântul destul de intens, iar prova navei spărgea valurile, aruncând pe teugă[ partea acoperită de la prova sau de la pupa unei nave, în interiorul căreia sunt amenajate magazii.] stropi de stele albe ce căpătau de la razele soarelui irizări albăstrii. În comandă era
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
pe corabia de întoarcere în țară. Mateloții stăteau pregătiți, vâslașii la fel. Primiră comanda de plecare. Pânzele fură ridicate în sus, iar vântul cel puternic le luă în primire. Încet, cu optimism, corabia ieși din port, aruncându-se în apele învolburate ale Oceanului, cel cu întinderi nesfârșite stăpânite de valuri înalte călătoare... (va urma ) Referință Bibliografică: Lumea nouă (3) / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1728, Anul V, 24 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Viorel Darie : Toate
LUMEA NOUĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379901_a_381230]
-
prea erau apărați de proaspeții credincioși din cetate. Într-un Sabat, o procesiune imensă avu loc în cetate: mulțimi mari de oameni care credeau în Isus, îmbrăcați în haine albe, se adunară și porniră la vale, spre albia unui râu învolburat, unde începu botezul, care ținu toată ziua, ba încă mai rămăseseră mulți care urmau să fie botezați a doua zi. În scurt timp, aproape toată mulțimea din cetate, dar și din împrejurimi, cunoscu Adevărul propovăduit de misionari și de către ucenicii
CETATEA DE LUMINĂ (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379904_a_381233]
-
meu e adânc precum o apă să nu te avânți prea mult în el că nimeni nu te scapă . e liniștit la suprafață ca oglinda de cristal cât privești în el învață ce te-a atins în primul val . substraturi învolburate sunt îngropate mai adânc iluzii, visuri și păcate sunt un întreg tumult . sufletul meu e limpede precum e cerul învăluindu-te când îi treci pragul în senin, dac-ai avut curajul . sufletul meu e ca o apă atât cât bei
SUFLETUL MEU de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380005_a_381334]
-
văzută plimbându-se pe plajă și avea să îi apară în prag, așa că se sperie când dădu cu ochii de bărbatul acoperit cu o mantie roșie, căruia nu i se puteau citi trăsăturile sub părul alb, lung și barba neagră, învolburată. - Unde e? O dădu pe femeie la o parte din prag fără a mai aștepta răspunsul și se năpusti în casa mică și întunecată. Stela era ca de obicei la Stânca Moșului, așa că regele plecă cu mâna goală, reușind totuși
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
mă (h)rănesc ultima mă va ucide cu frumusețea-i de culoare Oricum de la prima la ultima întâlnire trec prin acest rogvaiv sentimental De par că aș avea mâinile și ochii legați cu nori Simt trecerea anotimpurilor prin sângele meu învolburat ca un ocean de stele Dacă părinții mi-au lăsat moștenire moartea Eu nu pot lăsa copiilor mei în schimb decât viața Și asta la un preț de nimic Singurătatea mea de doi bani Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
EREZIA ULTIMEI FEMEI DIN LUME de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381950_a_383279]
-
meu e adânc precum o apă să nu te avânți prea mult în el că nimeni nu te scapă e liniștit la suprafață ca oglinda de cristal cât privești în el învață ce te-a atins în primul val . substraturi învolburate sunt îngropate mai adânc iluzii, visuri și păcate sunt un întreg tumult sufletul meu e limpede precum e cerul învăluindu-te când îi treci pragul în senin, dac-ai avut curajul . sufletul meu e ca o apă atât cât bei
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
duce! o altă,esti copil? Poate că-i păcăleală ca-n luna lui April. Cum este atunci posibil să aflu ce a fost, Să cerc la cel ce spune că toate au un rost? Că un talaz alunec pe marea-nvolburata Ce căuta prin vuiet,să știe cum arată. Referință Bibliografica: Seară de Taină / Edi Peptan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1760, Anul V, 26 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Edi Peptan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
SEARA DE TAINA de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380604_a_381933]