444 matches
-
uneia dintre gazde, nu și le mai retrase scârbit, ci și le înfipse mai temeinic în acel loc, perpelindu-și-le parcă înaintea unui foc tihnit și binefăcător. - Deci batem palma. Înhățăm moștenirea. Rămânem jurați... șarjă, în ipostaza sa necunoscută, șăgalnică, sora cea suplă. Trei la sută... - ...Din Produsul Național Brut, confirmă binedispus muzicianul. - Jocuri, care fiind făcute, un singur aspect ar mai rămâne de definitivat. - Este absolut necesar? se interesă, cu o voce neutră, Cocondy, dar sub silozul de făină
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
viața ei, și plictisită nu-i dădea nici o atenție. Văzând că nu are nicio șansă cu ea, a început s-o vrăjească pe Malvina. Într-adevăr, Malvina era solidă, blondă cu ochi albaștri, bucălată iar pistruii de pe obrăjori accentuau aerul șăgalnic naivă, un copil mai mare. Îți plăcea să o privești și doar atât. Laur își spune zâmbind: -Ia uite ce a vrut Marinică să-mi plaseze! Parcă e stăpânul fetelor din mahala! Malvina a realizat unde se îndreptau manevrele lui
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
bragagerii cu perdele tărcate și tejghele de zinc. Femei și bărbați se înghesuiau în fata tarabelor, să bea limonada cu lămâie, sau să ia un rahat cu apă rece. Fetișcanele îmbrăcate în rochii de stambă sau poplin mâncau semințe, hohotind șăgalnic la soldații ce se țineau pe urmele lor. Către gară, se ridicaseră prăvălii noi de cărămidă. Acestea luaseră locul vechilor maghernițe, căzute sub târnăcop. Se schimbaseră firmele, pe ziduri se ridicau litere și nume noi. Forfota crescuse. Aici se înțeleniseră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
seamă când te stânjenește și privirea unei păsări, este unul din secretele cele mai ciudate ale tristeții. Totul e înghețat și tu ești risipitor de zâmbete; nici o amintire nu te mai poartă spre cel ce-ai fost și-ți scornești șăgalnic un trecut; sângele refuză adieri de dragoste și patimile aruncă flăcări reci peste ochi stinși. O tristețe ce nu știe să râdă, o tristețe fără mască este o pierzanie ce lasă-n urmă ciuma și, fără îndoială, de n-ar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
bărbat înalt, bine legat, cu un păr perie, domol în mișcări, dar iute în gândire și prompt în replică. Adesea purta pe chip o ironie fină, de om care a văzut multe, ironie care se putea naște dintr-un gând șăgalnic, binevoitor, sau, dimpotrivă, pregătea o șarjă ascuțită și caustică. Fumase mult în tinerețe, mai ales țigări tari, fără filtru, cărora le ducea mereu dorul, după ce medicii i le interziseseră. Se îmbrăca îngrijit, afișând o eleganță sobră, rafinată, fiindu-i străină
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
din piele întoarsă. — La fel ? întrebă, luându-i paharul. — Campari Orange, le explică Papi. E băutura în care oricine poate găsi ce-i place... — Te mulțumești cu atât ? întrebă Filip. Papi își dădu capul pe spate și râse. Apoi arătă, șăgalnic, spre bar : — Nu știu. Întreabă-l pe Efrem. El se strângea să-și facă loc, printre ceilalți, la tejghea. Barmanul agita patru brațe deodată, ca Shiva, pământul se sprijinea pe trei elefanți și asta nu era o imagine întâmplătoare, de vreme ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
chef de vorbă. Cum încă nu prea poate să se miște, vorbește, ca să se convingă că n-a murit. Dar tu ? întrebă Cosmina. Tu ești convins ? Pantelimon își scoase moneda din buzunarul de la piept. Nu avea, făcând acest gest, aerul șăgalnic de altădată. — Acum nu ne gândim la nimic. Ne aflăm în fața unei răscruci doar din obișnuință. Trebuie numai să mergem, dar până și asta te obligă la o alegere. Aruncă moneda în aer și o prinse între palme. — Adică da
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ioanide fu oarecum mirat de a regăsi pe Sultana, într-atît gândurile îl absorbiseră cu totul. Considerând nedelicată prezența fetei în aceeași casă cu Elvira, arhitectul își adună toate resursele spre a o scoate afară. O prinse de amândouă mâinile, trăgînd-o șăgalnic de pe scaun, o tapă ușor pe obraz, consimți chiar cu lașitate a fi îmbrățișat și sărutat. - Sultana, zise el, da, de multe ori am visat să merg undevadeparte, cu o ființă care mă înțelege, ca tine. Evident, ideea ta este
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un respect de părinți. Florica și Petrișor gâtuiră pe orientalist într-o strânsoare demonstrativă de simpatie. - Cum? Nu te iubim noi pe dumneata? Nu ți-am dat noiprăjitură cu cremă și șampanie? G. Călinescu - Las' că vă știu! Îi amenință șăgalnic Hagienuș. Dați-mi drumul că mă înec. Vreau să mă culc. Somnul dă înțelepciune. Copiii eliberară pe Hagienuș și-l lăsară să plece, știind că, o dată pusă problema, gestațiunea venea de la sine. Nu făcu nici unul vreo amenințare discretă cu privire la guvernantă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
adevărat bestseller, cu care să spargem piața culturală românească. Cine își va asuma proiectul? Aureliu Busuioc, „șaptezecist tardiv și optzecist precoce”, adică scriitor talentat și receptiv la schimbări de paradigme, inclusiv politice, susține ocazional în revista Săptămâna o rubrică intitulată șăgalnic, cu nuanțe romantic-arhaice „Notițe pe cutia de chibrituri”. Reflecțiile sale, scrise admirabil, pigmentate cu ironii fine, sunt întotdeauna adevărate lecții de limbă română. Între puținii scriitori de la noi, Busuioc a înțeles că e mai eficient, mai patriotic până la urmă să
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
sunt, Ori au fost cândva rostite, Spus altminteri, folosite. Tot ce-i vorbă cu nțeles, într-o vreme a purces Numai ca de la un sunet, Că dulcuț, că groaznic tunet. Treaba asta se ntâmpla, Când în țeastă se afla O șăgalnică plecare Spre semeață îngânare A sunatului din fire Stârnitor de iscodire. Ce-n ureche năvălește Sunătură se numește, Iar sunarea slabă, tare, Iscă-se din vreo mișcare Și cum numai chiar ce este, într aievea, nu-n poveste, Poate fi
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
grațioasă Diană într-o lume albă stimulând aventura: -"Arcul de vișin petrecut peste umăr și eu / Mi-l legănam fericită în rând cu băieții..." Îndărătul acestei atitudini degajate acționează însă o feminitate de penumbre, vibrația frustă în fața lucrurilor, un "nu știu ce" șăgalnic dând culoare substantivelor și verbelor. Toate simțurile colaborează intensiv, făcând ca vizualitatea (generatoare de miraje), auzul (captând chemări de dincolo de discursiv), senzațiile odorifere, tactile și termice (vizând miresmele, "obrazul gutuilor", zăpezile) să sugereze sensuri neașteptate. Un "cer firebinte", estival, "începe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
din strană. Nu putea fi auzit, ci doar simțit cu inima și sufletul. În clarobscurul tainic, putea fi descoperită flacăra ultimei liturghii care mai pâlpâia. Liniștea nu ținuse prea mult căci pufnete de râs și șușoteli se strecurau printre învățăceii șăgalnici. La semnul lui Vasilică, toți copiii se ridicară deodată de pe bancă. Iliuță se prăbuși ca un bleg în hohotele celorlalți năzdrăvani. Și sfinții din icoane nu s-au putut abține. Uitându-se la năzbâtiile acestor poznași, pe chipul lor pictat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
București, 2003. Ioana Macrea-Tomatc "Ioana Macrea‑Toma" Cenzura instituționalizată și Încorporată. Regimul publicațiilor În România comunistătc "Cenzura instituționalizată Și Încorporată. Regimul publicațiilor În România comunistă" La Adunarea Generală a Scriitorilor din 14-15 noiembrie 1968, Nicolae Ceaușescu evocă pe un ton șăgalnic de povestitor 1 termenii unui contract social propriu comunismului: scriitorii Își pot publica operele În voie și sunt exonerați de orice Îndatorire finaciară, cu condiția ca ei să scrie pentru mase și să se lase angrenați În malaxoarele unui sistem
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
numai de ei știute. Eu eram prezentă aproape tot timpul și luam cursuri uneori și cu două indigouri, pentru doi colegi deodată. Profesorul Gottlieb fuma mult atunci, chiar și în timpul cursului. Uneori când își aprindea o țigară ni se adresa șăgalnic, întocmai ca un elev prins la fumat în toaleta școlii: „Imi aprind și eu o țigară în timp ce Servilia își schimbă indigourile”. La examenul de Teoria cuantică a câmpurilor, am primit un subiect la care trebuia să fac tot o demonstrație
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
-mi cazi,/ să-ți desprind din creștet vălul,/ Să-l ridic de pe obraz". Din idilă nu lipsește teiul, simbol al iubirii eminesciene, iar iubita, antrenată într-un posibil joc al iubirii, are "fruntea albă" și "părul galben", este atrăgătoare, tandră, șăgalnică: Lăsând pradă gurii mele/ Ale tale buze dulci..." Osmoza natură-dragoste reliefează trăirea unui posibil ideal erotic. Secvența a III-a (strofele V, VI) evidențiază traseul inițiatic de la dorință la visul de fericire deplină: Vom visa un vis ferice". Participând la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ei. Iată sursa ...oralității. Tot de aici mai rezultă ți ceea ce V. Streinu numește „metafora umorului-. Se știe că metafora reprezintă ceva pentru altceva în gândire și imagine. Tot așa și în scrisul lui Creangă, umorul rezultă dintr-o afirmație șăgalnică ce are un anumit subînțeles, care speculează perspicacitatea sau atenția cititorului. Luăm un alt exemplu, din descrierea Cetății Neamțului, care, după spusele autorului, era „îngrădită cu pustiu, acoperită cu fulger și păzită de ceuce și vindereiDin înțelesul metaforic al umorului
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
reprezentând, prin finețe și erudiție, încununarea unui stil, a unei demnități. Motiv pentru care, parcurgând volumul cu atenție și până la capăt, cum îmi este hirea (lucru cerut în mod explicit de către autoare în paginile sale...), am sfârșit prin a zâmbi șăgalnic: nu închideți salonul! Mai vrem! Privesc temător în jurul meu și mă întreb cum ar scrie clujenii mei de proximitate de la înălțimea maturității pe care a dobândit-o Elvira Sorohan. Mulți n-o mai fac demult, din convingerea că literatura mai
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
mugurel! îngeri vin tiptil și-alene Să te mângâie pe gene Și mi-ți leagăn Dulce leagăn, Fraged trupușor de crin, Ca s-adormi frumos și lin. Ce tresari? Nu-i nime, nime, Liniște și-ntunecime, Doar zefirul, musafirul, Cel șăgalnic și pribeag, A trecut pe lângă prag.” (Șt. O. Iosif, „Cântec de leagăn”) Păstrează aceeași aură de blândețe și de generozitate și tabloul bunicii, o altă mamă, căreia timpul nu a putut să-i răpească din frumusețe, din farmecul inegalabil și
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
în râuri peste umeri, sfârșindu-se pe la talia-i subțire, de parcă n-ar fi dat viață la unsprezece copii. Avea un mers ușor legănat dar maiestuos, cu capul sus, privind în ochii omului, atunci când vorbea cu cineva. Avea un surâs șăgalnic și-i ghiceai gingășia în vorbă și gesturi, nemaiîntâlnită la alți oameni. Nu avea școală multă, doar câteva clase primare. Pe atunci lumea nu punea bază pe învățătură multă. La mama, aceasta era înlocuită cu o inteligență nativă, pe care
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fugit râzând... Mă duceam cu Țuți pe imaș, erau câmpiile noastre verzi, nu acelea ale indienilor întâlniți la Fenimoore Cooper și Karl May, ne duceam și ne aruncam cu burta pe iarbă, cu ochii întraiurea, cântam cântece rusești căci erau șăgalnice și melodioase și care ni se păreau pe măsura stării noastre sufletești de îndrăgostiți și ne făuream planuri cum să facem să ne iubească cele două fete. Ne apuca noaptea acolo și ne întorceam cu fața în sus și priveam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
aceea cafenie de alto și când auzeam acel tremolo scos de instrument, spuneam: "E frumoasă, dom-le!" Și spuneam așa negândindu-mă la femeia lui Sandu nici la "Mătrăgună prin livezi"! Ați auzit-o și voi, desigur, e o melodie șăgalnică, duioasă și tristă, care sună a blestem. Sandu apăsa câteva clape ale acordeonului și atunci, combinat cu vocea femeii lui, totul se transforma într-o vrajă. Și blestemul nu îngrozea, ci încânta și încuraja sufletul meu. El stăpânea acel instrument
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
se vedea de fapt că lunca era inundată și că în acel punct apele Neajlovului se uneau cu apa unui fel de râu care mai mult stătea decât curgea. Brâncoveanu se uita spre Selin pașa, în ochi îi jucau luminițe șăgalnice. — Aici este Țânțăroasa! Selin pașa, crucea a fost înălțată de moșul meu Șerban Vodă, pomenit să-i fie numele în veci! Asta este apa Neajlovului, iar asta este Câlniștea. Domnul vorbea arătând larg cu brațul întins spre cele două râuri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cizme de cauciuc, o minune de cizme, ziceai că sunt de la magazin de lux preluate. De pe șamps elize. Maro. Că a și Întrebat-o o reporteriță de-aia fâșneață și cu gura mare de ce sunt maro. Cizmele. Și ministresa râdea șăgalnic și zicea că numai maro au avut numărul ei. Păi de, zic și eu ca prostu’, dacă nu a plecat cu ele-n poșeta vuton de-acasă?! Uite-așa se Întâmplă, bagă franțujii lu’ sarcozi maro la taior alb și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Vineri Și la glasul lor subțire ea s-arată milostivă. Al găinăriei-Adonis, cu privirile-ndrăsnețe, Petit-creve blazat, ironic, cu pasiuni titanomahe, Obiectiv cronicei zilei a găinelor monahe, 160Pe tipic îi face curte - Lovelace de la cotețe. Cu plăcere ea admite curtea junelui șăgalnic. Orice-obrăsnicie, rugă, ea îi trece cu vedere, Ca-n sultanul vechiu să-escite gelozie și durere - Vai! de unde poate crede un sfârșit atât de jalnic! 165Căci Sultanul, care-o crede cumcă e necredincioasă, Tânărului Cicisbeo el acum căta pricină. Cu curagiu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]