416 matches
-
e firesc, fiule. Să cercetezi întâi cele scrise și nescrise și apoi să iei o hotărâre. Asta-i adevărat, sfinția ta. Eu am mai văzut, însă, că Duca vodă avea ștință cum se fac aranjamentele și afacerile. Era priceput nu șagă. „De unde știi asta, mă rog?” Chiar din „cartea” măriei sale, din 20 mai 1666 (7174), prin care dă de știre: „...pentru casăle...de lângă svânta mănăstire...Săntămărie (Barnovschi n.n) care casă sântu pre locul mănăstirii și domniei mele au fost cumpărătură
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ba?” Este, părinte, și iaca ce spune vodă la sfârșit: „Iar cine să va ispiti a le face cât de puțin val peste cartea domniei mele va fi de mare certare. Într-alt chip nu va fi.” „Nu era de șagă cu asemenea poruncă, dragule. Și acum, vreau să te întreb dacă îți mai amintești de acel Constantin grămăticul?” Îmi amintesc, părinte, cum să nu-mi amintesc. „Atunci, vezi ce spune Antioh Cantemir, la 8 iunie 1696 (7204), privitor la acest
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
în Codrul Iașilor...” „Și oare cam pe unde venea bucata din locul <domnescu>”? Se pare că pornea de dincolo de mănăstirea lui Păun și mergea până hăt spre Vaslui... „De aici se vede că acest Codru al Iașilor era întins, nu șagă.” Poate că de asta îi și spune „Codrul Iașilor” și nu pădurea Iașilor, părinte. „Cred că ai dreptate. Să mergem mai departe, însă, pentru că puțin am cercetat, mult mai avem de călcat...” Să mergem, părinte, dar nu înainte de a spune
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ce spune cartea asta domnească? Și spune ea ceva, după cât de mult este scris acolo. Citește, să aud și eu.” Luând manuscrisul în mână și uitându-mă prin el, i-am dat dreptate bătrânului, pentru că era scris cu nădejde, nu șagă. Te-aș ruga, părinte, să mă lași să-l dezleg eu întâi; pe urmă ți-oi citi și sfinției tale. „La așa o rugăminte nu m-oi împotrivi.” Am pornit să buchisesc literele întortocheate de pe manuscris. Când am terminat de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
întoarce, îl vede): Hait! Iaca și dracu'! Da' de unde-ai răsărit, frumușelule? Te-a fătat balta dintr-odată? Tare bine! Te pomenești c-ai venit să-mi dai o mână de ajutor... CODÂRLIC (iese cu totul, se apropie): Lasă, omule, șaga de-o parte și zi: ce vrei să faci aici? DĂNILĂ: Da' nu vezi? CODÂRLIC: Văd, da' nu pricep. DĂNILĂ: Îi pricepe tu, n-avea teamă; așteaptă numai pân-oi ridica clopotnița și-oi pune toaca. CODÂRLIC: Stăi, bre, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-i treabă de-o minută. Acolo zici? DĂNILĂ: Acolo, așa. (Codârlic pleacă) Hai drace, hai! Îi pomeni tu și smoala pe care ai supt-o de la talpa iadului! Moș Martin, la care te-am trimis acuma, nu prea știe de șagă. Aha, intră în culcușul ursului. Acuma țin-te Dănilă să nu plesnești de râs! În culise, mormăit întărâtat de urs. Vocea lui Codârlic) CODÂRLIC: Hei, stăi, stăi bre! Măi... măi bunicule... Valeu, oasele mele... DĂNILĂ: Frumos îl joacă, brava Moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Anton al Anei zace De patru luni, și‐ i slab și tras, Să‐l vezi, că‐ți vine plânsul 118 Că numai oasele‐au rămas și sufletul dintr‐ însul. Apoi să știi c‐a fost război și moarte‐ aici nu șagă; Cădeau pe dealuri, dintre noi, Ca frunza, mamă dragă. și colo‐ n deal cum fulgera, Un plumb simții că vine și n‐avu loc, cât larg era, Decât în piept la mine. Mă doare‐ n piept, dar nu să țip
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
holeră: "Sus pe malul Oltului/ La casele Vîlcului/, Vâlcu bea și veselește,/ De holeră nici gîndește", cu toate că maică-sa l-a prevenit: "Tu bei și te veselești/ Și de holeră nu gîndești". Dar "eată holera că sosia", Vâlcu întrebînd-o, cu șagă vicleană: He, Holeră, ce cauți pe la noi?/ Am venit să-ți iau copilele", răspunde ea, sub înfățișarea unei babe încîrpuite. Vâlcu știe că "poate să moară și nu-i păsa/ Dar de copile nu gîndea". El începe să plângă și
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
pe raport, când pe uliță... Ulițele erau ceva de spăriet. Iașul, cu cinci zile mai înainte strălucitor de trăsuri, livrele, toalete, uniforme aurite, Iașul în care se plimba sările pe toate ulițele cu ghitara și muzicile regimenturilor, cu râs, cu șagă și amoruri, acum se sbuciuma în ceasurile cele de pe urmă. Se auzia numai un vuet înădușit pe care glasul clopotelor de moarte [îl] covîrșia înfiorător. În toate părțile se întindea bolnavii, cerând agiutor, mame despletite strângând copiii lor morți, scene
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
o haită de lupi? Încet-încet, ne-a cuprins bezna. Doar eram în mijlocul pădurii. Nu aveai voie să aprinzi măcar un chibrit, nici vorbă de felinar. Ne apropiam de „linia inamică” doar. Dar până acolo mai era cale de mers, nu șagă. Până să ne obișnuim cu întunericul, au și început să cadă primii picuri de ploaie. Și uite-așa, cu fiecare pas, glodul devenea tot mai stăpân... La un moment dat, „răcanul” - știți voi cine era - ne-a atras atenția că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
jungherul de la brâu. „Fii pe pace, băiete. Eu sunt. Cine mai este în han?” „Nu mai este nici un mușteriu. Au să vină ei peste vreo șase zile, când se întorc negustorii de la Galați. Da’ hai înăuntru, că îi ger nu șagă”. „Da’ unde-i taică-tu?” „Păi, nu prea știu. A plecat după niște vin. La Cotnari parcă...” „S-a dus singur?” „Nu. Zicea că merge cu sania unui văr de-al lui. Caii noștri îs în grajd”. Lotrul a privit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
locașul de tragere pentru tun, oamenii care răspundeau de cai au plecat să vadă de dobitoace. Asta însemna să le dea ceva de mâncare, să vadă de apă, să-i curețe de glod... Ce mai? Aveau treabă și ei, nu șagă... Când s-au ivit zorii, noi „tunarii” eram gata de tragere asupra „pozițiilor inamice”. Îndată au pornit să curgă ordinele fiecărui comandant de tun... Totul sfârșea cu acel cuvânt izbăvitor: „Foooc!!!” Și bubuitul tunurilor hăulea prelung peste vale și pădure
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
toți cei dragi - le-a urat crâșmarul. Când au ajuns în gară, o locomotivă obosită gâfâia în capul unei garnituri de tren. ― Todiriță dragă, frumos ne-ar fi stat să-i facem din mână doar... Că trenul nu știe de șagă. Își umflă cazanul cu aburi de dă pe dinafară și își ia tălpășița... Și vorba ceea: după tren și după muiere, să nu alergi niciodată, căăă... ― Vine altul... ― Ce ți-a mai scris nevasta? - a întrebat pe nepusă masă Dumitru
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
întrebat Dumitru nedumerit. ― De unde veniți, oameni buni, de nu știți nimica? ― Iaca venim și noi de la coarnele plugului, jupâne, cu gând să cumpărăm jumătate de târg - a răspuns Dumitru cu pornire de glumă. ― Văd că aveți așa un chef de șagă... ― Nu-i nici o șagă, jupâne. Adevărul e că am venit să facem ceva târguieli - a răspuns Todiriță. ― Ei! Asta deja îi altceva. Cât despre ce ascultam eu... Îi o treabă tare grea pentru țara aiasta. După ce în iunie rușii o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
veniți, oameni buni, de nu știți nimica? ― Iaca venim și noi de la coarnele plugului, jupâne, cu gând să cumpărăm jumătate de târg - a răspuns Dumitru cu pornire de glumă. ― Văd că aveți așa un chef de șagă... ― Nu-i nici o șagă, jupâne. Adevărul e că am venit să facem ceva târguieli - a răspuns Todiriță. ― Ei! Asta deja îi altceva. Cât despre ce ascultam eu... Îi o treabă tare grea pentru țara aiasta. După ce în iunie rușii o venit peste noi... ― Asta
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu cașcaval, apoi i-a comunicat că „Alajos, dumneata ești un cofetar cu mațe dulci, de aceea nu-ți fac acum nimic, dar data viitoare ai să le și mănânci. Pe toate. Ai înțeles?“. Pentru că nu știa de glumă. De șagă. Care era cea mai josnică năzăreală a minții umane. Și mai cu seamă a minții lui Alajos. Dar ce vorbesc eu? Doar aveam încă febră. Încă nu cunoșteam împrejurimile. Și nici nu m-am prezentat celor care mă îngrijeau. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
poți. Ai grijă! Nu cumva să anunțe, pe cineva, de pe undeva. Ăla o rupe la fugă. Ăsta, din nou, la bătrână. Hai, nu mai sta pe gânduri! Scoate tot ce mai ai pe unde mai ai. Nu-i timp, de șagă, acum. Dar, măi dulciule, măi, fie-ți milă de viața mea, și nu mă apăsa, atât de nemilos, pe gât. De ce să nu te apăs, dacă văd că nu scoți restul de bani? Adă-ți aminte, cum v-am alăptat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pe covoare Moi cu micele-i picioare, Păru-i curge la călcîe, Iară luna zâmbitoare Poleind-o, o mîngîe. La picioare-i el s-aruncă, Lângă el să vie-o roagă, Ea s-așază dulce, pruncă, Lângă el în mândră șagă, Și el brațele și-ntinde, Rumenește și s-aprinde, Pe când ochii lui o sorb, Dar nimic în braț nu prinde - Căci frumoasa-i fără corp. Ah, gândi el cu turbare, Tremurând învăpăiet - Dulce zână, cum nu are Corp frumos, precum
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
De ce te temi nu-i scăpa. 81 Auzit-am auzit Din două copile mici C-au trecut dorul pe - aici - Și s-au dus Și nu mi-au spus. 82 Doru de cine se leagă Nu-i paie lucru de șagă. Că s-o legat de-un voinic Ș-o lăsat plugul pe câmp, Și s-o legat de-o nevastă Și-o lăsat războiu-n casă, Și s-o legat de-o copilă Și-o lăsat lucrul din mână. 83 Badeo
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
comun și aceste daruri... ― Sper să nu te miri, sfințite, când vei afla că la 10 iulie 1673 Theodosie, episcop de Roman, face o danie. ― Ia să vedem cui și ce dăruiește el, fiule. ― Sfinția sa știe să învârtă vorbele, nu șagă. Ascultă numai, părinte: “Vrând și noi să ne putem apropiia să urmăm după datoriia legii noastre,... socotind să ne lipim și noi, să ne ultuim (altoim)... împărăției cerului și puțin din cât avem prilej, niște case cu pivnițe de piiatră
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
celor 318 părinți de la Nicheia, iar partea lui să fie cu blestemul Arie, spre pedeapsă veșnică”... ― Cu alte cuvinte, moldovenii au fost puși la muncă, fiindcă 60 de fălci de vie, pe lângă alte moșii ale mănăstirii Hlincea, cereau trudă, nu șagă! Dar să vedem câtă liniște are Mănăstirea din Țarină. ― Liniștea bietei mănăstiri a ținut cât apa în ciur. Doar după patru ani - adică la 1630 martie 20 - se trezește cu alți stăpâni pe cap. ― Cine îi face o asemenea bucurie
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pentru a se mulțumi cu ograda, dar prea mic pentru a se încumeta pe uliță. Gata să plângă, s-a așezat pe prag. Fără să vrea, mâinile lui au cules pietricele de pe jos, risipindu-le, ciocnindu-le, ascultându-le: erau șăgile șoptite lui de buzele uliții. Și el a uitat plânsul, și a râs, și s-a jucat zile de-a rândul cu buna și bătrâna uliță. Era prietenul ei răsfățat. Ea îi făcea mingi minunate, pe care doar le privea
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
apa și mocirla ce îi intraseră prin manta până la piele și de faptul că pușca mitralieră - doar era ochitorul grupei - i-a zdrobit brațele. Și să porți vreo zece chile pe brațe târându-te prin mocirlă nu-i lucru de șagă!... Chiar în această stare, Toaibă era mândru că l-a învins pe sergent... Și a venit și ziua când soldații, vrând-nevrând, trebuia să se considere și absolvenți ai unui asemenea supliciu... Pluton! Drepți! Pentru onor, înainteee... prezentați arm’! - s-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
întorcea - frânt de osteneală - dintr-o misiune, l-a întâmpinat Otic: Toadere! Am să ți spun o noutate! Da’ ce noutate! Nici în visele tale cele mai grozave nu ți s-a arătat așa ceva. Măi Otic. Ție îți arde de șagă și eu cad din picioare de vlăguit și flămând ce sunt. Nu șăguiesc, Toadere. Nu șăguiesc. Îi adevărul adevărat. Dacă-i așa, atunci dă drumul la morișcă. Pe cine iubeai tu cel mai mult când eram răcute și făceam instrucție
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
bine, Limbosule!” Asta am vrut să spun și eu, dar m-o luat gura pe dinainte. Oticule. Când ai să te faci și tu om serios, că de când te știu - mamă câtă vreme o trecut de atunci! - tot vorbe de șagă am auzit din gura ta. Da’ cum vrei să fiu, Toadere? Ca Limbosu? Îți aduci aminte cred cum o ținea numai într-un strigăt de smintit: Drepți! Culcat! Târâș marș! Înapoi fuga marș!!! Și unde-i mațul păduchelui acum? Doarme
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]