2,811 matches
-
Gioconda, arătându-mă. — Ce? Unde? a gâfâit polițistul. — Undeva În zona bujiilor. Sau poate s-a pitit În filtrul de ulei, a răspuns, cu oarecare umor, Gioconda. Da? Și pe-asta cine-a pus-o aici? am Întrebat triumfător, ridicând șapca albastră, care stătea mototolită Între motor și rezervorul de răcire a radiatorului. David Copperfield? — Vă bateți joc de mine? Vă arestez pe toți! Circulați! Circulați! a Început să zbiere polițistul, investindu-și suflul recăpătat Într-un șir de fluierături stridente
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un semafor, m-am aplecat și am sărutat-o pe Anna, rămânând astfel uniți secunde În șir, departe de toate catastrofele lumii. Am tresărit numai când jetul de spumă a atins parbrizul, lăsându-ne să Întrezărim În spatele ecranului albicios o șapcă albastră. călătorul Eu, domnilor, am fost cea mai mare parte din viață un om cu o sănătate desăvârșită, aș spune o sănătate de fier, dacă fierul n-ar avea și el slăbiciunile lui, enumerând aici rugina sau plasarea În tabelul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a povesti este una, a scrie este alta. Am fost deosebit de încântat când mulți colegi au avansat ideea unei reviste locale, experiență a colegilor rezerviști și veterani de război. Idee generoasă. Concretizată prin spiritul ingineresc, sponsorizant al domnului colonel inginer Șapcă Nicu și deschiderea multiculturală a domnului profesor de istorie Costin Clit. Repere distincte fără de care această revistă nu ar fi apărut. Și a început. „Cadențe peste timp” se dorește o revistă a cadrelor militare în rezervă (retragere), veteranilor de război
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93200]
-
1989 în garnizoana Huși au fost gestionate în principal de Batalionul 202 Apărare C.B.R.N., având ca drept comandant pe locotenent colonel Rizea Ion, ulterior devenit general de brigadă în parcursul activ, iar comandant al comenduirii garnizoanei pe locotenent colonel ing. Șapcă Nicu, ulterior devenit colonel în parcursul activ, amândoi terminând cariera în garnizoana București. În acea perioada în garnizoana Huși existau următoarele structuri militare, în afară de B.202. Ap. C.B.R.N: - Batalionul de grăniceri;Detașamentul de pompieri de valoarea unei companii;Poliția
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
cinci persoane mi-au oprit mașina cu piciorul înjurându-l pe lt.col. Grigoraș. L-a coborâre (era seară), au fost uimiți că am coborât, eu din dreptul șoferului și nu pe cine înjurau ei, chiar au zis ,,bă, ăsta e Șapcă”. Nu vreau să descriu plimbarea cu birja pe care le-am făcut-o scoțând chiar pistolul. Fugeau care încotro prin parc ca șobolanii. Era necesar de un asemenea gest pentru că altfel situația nu se putea controla. Ordinea socială trebuia restabilită
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
că într-o zi tot în prag de anul nou, eram cu mașina poliției la poarta cazărmii unității de chimie militară unde m-a interpelat un ceferist care nu mă cunoștea, spunând că vrea să vorbească ,,cu comunistul ăla de Șapcă”. Eu lam întrebat pentru ce este supărat pe Șapcă, dânsul spunând că nu trebuia menținut în funcție șeful stației CFR. A mai pronunțat că merge să otrăvească fântâna lui Șapcă. I-am indicat să meargă cu mine să-i ceară
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
nou, eram cu mașina poliției la poarta cazărmii unității de chimie militară unde m-a interpelat un ceferist care nu mă cunoștea, spunând că vrea să vorbească ,,cu comunistul ăla de Șapcă”. Eu lam întrebat pentru ce este supărat pe Șapcă, dânsul spunând că nu trebuia menținut în funcție șeful stației CFR. A mai pronunțat că merge să otrăvească fântâna lui Șapcă. I-am indicat să meargă cu mine să-i ceară socoteală lui Șapcă, iar la poliție spunându-i că
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
cunoștea, spunând că vrea să vorbească ,,cu comunistul ăla de Șapcă”. Eu lam întrebat pentru ce este supărat pe Șapcă, dânsul spunând că nu trebuia menținut în funcție șeful stației CFR. A mai pronunțat că merge să otrăvească fântâna lui Șapcă. I-am indicat să meargă cu mine să-i ceară socoteală lui Șapcă, iar la poliție spunându-i că eu sunt Șapcă, s-a trezit din mahmureala de care era cuprins, atrăgându-i atenția că dacă mai proferează injurii și
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
întrebat pentru ce este supărat pe Șapcă, dânsul spunând că nu trebuia menținut în funcție șeful stației CFR. A mai pronunțat că merge să otrăvească fântâna lui Șapcă. I-am indicat să meargă cu mine să-i ceară socoteală lui Șapcă, iar la poliție spunându-i că eu sunt Șapcă, s-a trezit din mahmureala de care era cuprins, atrăgându-i atenția că dacă mai proferează injurii și insulte spre oricine, nu mai pleacă acasă. Și-a revenit instantaneu și a
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
că nu trebuia menținut în funcție șeful stației CFR. A mai pronunțat că merge să otrăvească fântâna lui Șapcă. I-am indicat să meargă cu mine să-i ceară socoteală lui Șapcă, iar la poliție spunându-i că eu sunt Șapcă, s-a trezit din mahmureala de care era cuprins, atrăgându-i atenția că dacă mai proferează injurii și insulte spre oricine, nu mai pleacă acasă. Și-a revenit instantaneu și a promis că se liniștește. Spuneam că după rezolvarea incidentelor
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
În ușă. Maiorul se ridică, aprinse veioza și merse să vadă cine e. CÎnd deschise, În prag stătea soldatul din vis, atîta doar că arăta cu totul altfel. Nu mai avea nici armă, nici chipiu, nici veston. Pe cap purta șapcă. Îl recunoscu din prima clipă, deși era Îmbrăcat cu o haină din stofă aspră, cum poartă țăranii de la munte, iar În mînă ducea o sacoșă din plastic, de culoare albastră. Nu-și amintea Însă unde și În ce Împrejurări se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Maiorul Smith? — Eroare. Nu mai sunt maiorul Smith, ci simplul cetățean american Smith, sau mai precis, colonelul În retragere Smith. — Păi, atunci... În cazul acesta... Pablo mută Încurcat sacoșa dintr-o mînă În alta, ca să-și poată aranja mai bine șapca pe cap. Numele meu este Pablo. — Am presupus de la bun Început că nu ești Jean Valjean. Pablo și mai cum? Pablo rămase cîteva momente pe gînduri, de parcă abia atunci ar fi aflat că s-ar cuveni să aibă Încă un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dom’ Regizor? Nu sînteți dumneavoastră cel mai tare, numărul unu, Mircea, Moldovan, Selim? O rafală de vînt ridică în aer cîteva frunze uscate, cîteva pungi de nailon, un norișor de praf. Unitatea nimănui, se gîndește Regizorașul, ducîndu-și mîna la cozorocul șepcii, subțiindu și ochii. Ceva îi spune că Santinelă îi citește gîndurile, simte că îi este tot mai greu să-și păstreze aerul de superioritate, avem o armată ruptă-n fund, își dă cu părerea, un morman de ruginituri, adaugă, privind
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o întoarce Roja, dacă n-ar fi fost așa, nu ne-am fi aflat cu toții împreună la ora asta, adaugă. încotro o iei? îl întreabă un individ pipernicit, ești din Grup? Nu-ți pot spune, îi răspunde Roja privind peste șepcile, fesurile, și căciulile celor aflați înaintea sa în mulțime. Dacă ești de-ai noștri, înseamnă că știi ce ai de făcut, îi mai spune mărunțelul, nu e treaba noastră să dăm piept cu barajul Armatei, adaugă, după care se face
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Începe să-l lase vederea, iar trupul i se Împuținează pe zi ce trece, i se usucă. Un bărbat solid, cu figură de boxeur, Îl Îmbrâncește cu brutalitate și Antoniu e cât pe-aci să se rostogolească pe treptele metroului. Șapca din stofă gri, scămoșată, Îi zboară cât colo, lăsându-i scăfârlia goală. O culege de pe jos și și-o Îndeasă din nou pe cap. Un cerșetor printre atâția alții, de care e plin orașul. Pornește abătut spre ,,strada,, Păpădiei numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
zero, cade secerat de un stop cardiac. Douăzeci și patru -Măi vagabondule , vocea polițistului cade ca un trăznet, răscolindu-i simțurile. Puah, ce dracu faci, În Întunericul ăsta? Stinge lumânarea derbedeule că ai să dai foc la tot cartierul !,,. Polițistul, Își ține șapca În mână, de parcă i-ar fi teamă să nu i-o zboare vântul. Lanterna pe care i-o vâră În ochi, Îl orbește pe Antoniu care Închide În grabă caietul și se ridică În picioare , apropiindu-se de ușa deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îl mai și acuză de moartea lui Kawabata. Cine a avut oare cinismul să-l trimită cu băutura În nas, și la ora asta? După ce mai rotește lanterna de câteva ori, și Înjură ca la ușa cortului, polițistul Își pune șapca pe cap și pleacă Împleticindu-se . În Întunericul ghetoului, lumina lanternei lui, pare că face salturi de colo-colo, fugind de cineva care ar vrea să o prindă. Într-un târziu, se aude o portieră trântită, rateurile unui motor și zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dar surprinzător de precise, În uralele dezlănțuite ale unui public aproape invizibil. Cel de-al doilea public putea să distingă steagurile fluturate frenetic și mâinile care intrau În cadru dinspre partea de jos a ecranului. Cineva aruncă În sus o șapcă - acasta nu se mai Întoarse niciodată la posesorul său. Mi-am stins țigara și mi-am băgat chibriturile În buzunar. Nu mi s-a explicat de ce, dar știam că lui Otto Îi plăcea să se joace cu focul și Else
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
croiesc cu greu pîrtii pînă la poartă ori pînă la cotețul găinilor. Pe străzile principale ale orașului, din jumătate în jumătate de oră trec pluguri care fac pîrtie pentru autobuzele de transport local. Spuneți-mi, se adresează Vlad unuia cu șapcă de dispecer ce știți de cursa rapidă? Peste vreo oră va fi aici. Autofreza e plecată de mult. Vlad intră în sala de așteptare și se așază pe o bancă, lîngă calorifer, gîndindu-se ce bine a făcut că nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în care s-a pierdut Maria, să-i mai poată savura mersul, dar femeia a trecut deja de pavilionaele anexă, de lîngă poarta spitalului. Maria pășește încet, atentă la gheața formată în cîteva locuri. Jovial ca întotdaeuna, portarul își scoate șapca, rostind același "sărut mîinile, domnă doctor!" Serviciu ușor, nea Petrică! îi răspunde Maria privindu-l cu bucurie și-și înclină capul în semn de mulțumire pentru salut, spre mirarea acestuia, care primește pentru prima oară un răspuns din partea "soției tovarșului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o mașină împrumutată și străbătuseră Țara Galilor; pe timpul nopții traversaseră Anglia, prin tunelul îngust săpat de lumina farurilor. Petrecerea s-a dovedit a fi refularea de după examen a lui Dan. Alți tipi, toți în uniformă de rebeli, cu salopete mulate și șepci de lână, îi tot cărau pumni peste umeri. Carol i-a observat zâmbetul trist, autodepreciativ, dar cumva ospitalier, întrebându-se dacă era la fel de tare ca ei la tăvăleala prin baruri. Era. În acest scop fusese ales Atherstone, pentru că era orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dar de data aceasta își luase hainele altcuiva, apoi deschisese sertarul unde își ținea Dan actele: pașaportul, certificatul de naștere și celelalte. Cam pe la cinci, în aceeași după-amiază, Cealaltă Carol îl văzuse pe Dan trecând pe Fortune Green Road. Recunoscuse șapca de baseball pe care o purta uneori, umerii lui înguști și inconfundabila jachetă de piele, cu gulerul rotunjit și epoleți falși. Îi păru rău că nu se oprise la prăvălie să dea bună ziua; nu l-ar fi obligat să cumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sus, pe o scăriță laterală, la o ușă scundă cu firma „Institutul de Limbi și Literaturi Botno-ugrice“. Irnerio bate la ușă cu putere, îți spune „Salut“ și te părăsește. Ușa se întredeschide puțin. Petele de var de pe tocul ușii și șapca ivită deasupra unei salopete căptușite cu blană de miel îți dau impresia că localul e închis pentru renovare, iar acolo nu se află decât un zugrav, sau un om de serviciu. — Profesorul Uzzi-Tuzii este cumva aici? Privirea ce consimte de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ivită deasupra unei salopete căptușite cu blană de miel îți dau impresia că localul e închis pentru renovare, iar acolo nu se află decât un zugrav, sau un om de serviciu. — Profesorul Uzzi-Tuzii este cumva aici? Privirea ce consimte de sub șapcă e diferită de cea pe care ai fi așteptat-o de la un zugrav: ochii cuiva care se pregătește să sară peste o prăpastie, proiectându-se mental de partea cealaltă, fixând privirea înainte și evitând să privească în jos și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
notează cifrele furnizate de instrumente, unele cu creionul, altele cu un stilou gros, fără a-și slăbi nici un moment concentrarea. Poartă pantaloni largi, sub un pardesiu lung; toate hainele lui sunt cenușii, sau în carouri albe și negre, chiar și șapca cu cozoroc. Abia după ce a încheiat aceste operații, își dă seama că sunt acolo, observându-l, și mă salută afabil. Am băgat de seamă că prezența domnului Kauderer e importantă pentru mine: faptul că cineva e atât de scrupulos, atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]