432 matches
-
Pentru că nu mai putea merge pe jos, „Popa Cristea” își înjgheba un mijloc de transport cu posibilitățile pe care le avea. Își făcuse un fel de șaretă, o cotigă de plug, trasă de „un cal bătrân ca și Popa Cristea”. „Șareta” era o cutie confecționată din scânduri vechi, cu un fel de scaun, totul montat pe două roți de plug. Calul era înhămat cu frânghii și sfori legate una de alta. Tot din sfori de cânepă erau „confecționate” și hățurile. Părintele
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
confecționată din scânduri vechi, cu un fel de scaun, totul montat pe două roți de plug. Calul era înhămat cu frânghii și sfori legate una de alta. Tot din sfori de cânepă erau „confecționate” și hățurile. Părintele se suia în „șaretă” se înfofolea bine în piei de oaie, da bici la cal și pornea pe ulițile satului „cu patrafirul în gât” și cu icoana Nașterii sau căldărușa cu „aghiazmă mare” alături, oprind la poarta fiecărei gospodării. Credincioșii îl așteptau cu dragoste
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
întrupării și a asumării izbăvirii neamului omenesc. Povestea spune că părintele a ajuns și în fața gospodăriei lui Vasile Gruia, om sărac, dar cu casa plină de copii, și mai mari și mai mici. A bătut cu coada biciului în scăndura șaretei, ca să audă cei din casă și să vină să sărute icoana Nașterii Domnului. N-a ieșit nimeni. Popa Cristea, stăruitor, a strigat tare: „ Popa, popa, tată, popa”! Au ieșit pe prispa casei doi copii de trei-patru ani, desculți, cu capul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de trei-patru ani, desculți, cu capul gol, numai în cămășuici. Părintele a cerut :”să vie mămica la mine”. Un copil a răspuns că „nu-i acasă nici tătica nici mămica, numai eu cu Vasilica”. Atunci părintele a luat din lădița „șaretei” o bucată de cârnaț, a ridicat-o în sus, le-a arătat-o copiilor și le-a zis. „aduceți așa o bucată de cârnaț la mine”. Copiii, când au văzut cârnațul, n-au mai auzit ce le-a spus părintele
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
spus părintele, dar le-a lăsat gura apă de poftă și cel mai mărișor a strigat „dă-mi-o mie taică părinte s-o mănânc eu cu Vasilica”. La auzul acestei rugăminți, părintele a pus bucata de cârnaț în lădița șaretei, a dat bici calului și a plecat la poarta casei vecinului lui Gruia unde a reluat dialogul”. Părintele Cristea Popescu a fost un preot vrednic, credincios, cu preocupări intelectuale, cu copii școliți. N-a asuprit pe nimeni, s-a mulțumit
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de ghiață și vara de ploaie sau de praf. La Strunga am păstorit șase ani. În acel timp mi s-au născut Suzana și Serafim. Gospodarii din Hăbășești mi-au dăruit o vacă, un cal, mi-au făcut căruță și șaretă. Am restaurat biserica și am refăcut casa parohială. Am construit un grajd cu șură și beci. Am sădit vie și am făcut stupină. Nu mi-am închipuit că pot fi în Moldova credincioși atât de darnici, atât de binevoitori. PRIMA
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la primărie. Dacă erai pe teren, venea după tine oriunde ai fi fost, iar dacă te găsea în birou te certa: Ce căutați în birou la ora asta, tovarășă? Dar cu ce să mă duc, că nu am mașină? Cu șareta! În curtea primăriei erau două șarete și o sanie. O șaretă cu roți de lemn, cam șubredă și una destul de uzată, cu roți de cauciuc. Erau și doi cai. Cel tânăr și viguros se numea Negru și era armăsar. Mereu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
venea după tine oriunde ai fi fost, iar dacă te găsea în birou te certa: Ce căutați în birou la ora asta, tovarășă? Dar cu ce să mă duc, că nu am mașină? Cu șareta! În curtea primăriei erau două șarete și o sanie. O șaretă cu roți de lemn, cam șubredă și una destul de uzată, cu roți de cauciuc. Erau și doi cai. Cel tânăr și viguros se numea Negru și era armăsar. Mereu în călduri își etala ostentativ bărbăția
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
fi fost, iar dacă te găsea în birou te certa: Ce căutați în birou la ora asta, tovarășă? Dar cu ce să mă duc, că nu am mașină? Cu șareta! În curtea primăriei erau două șarete și o sanie. O șaretă cu roți de lemn, cam șubredă și una destul de uzată, cu roți de cauciuc. Erau și doi cai. Cel tânăr și viguros se numea Negru și era armăsar. Mereu în călduri își etala ostentativ bărbăția. Nu suporta femeile. Era calul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și una destul de uzată, cu roți de cauciuc. Erau și doi cai. Cel tânăr și viguros se numea Negru și era armăsar. Mereu în călduri își etala ostentativ bărbăția. Nu suporta femeile. Era calul pe care îl folosea vicele, la șareta cu roți de cauciuc. Se asemănau, atât cât se poate asemăna un viceprimar cu un armăsar. Erau prieteni; calul îl recunoștea după mirosul de țuică și de tutun răspândit de tovarăș, încă de la primele ore ale dimineții. Pe parcursul zilei începea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
nu am îndrăznit. Este departe satul și dacă merg pe jos, numai bine ajung până seara, am răspuns încet și plină de teamă. Ordinul însă era ordin. Când am ieșit afară, calul, cel bătrân și orb, era deja înhămat la șareta cu roți de lemn. Trebuia să fiu cu băgare de seamă, să stau cu picioarele pe singura scândură ce alcătuia podeaua acesteia sau să merg cu picioarele atârnate în gol. Mergi fără nici o teamă, că este un cal blând și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
singura scândură ce alcătuia podeaua acesteia sau să merg cu picioarele atârnate în gol. Mergi fără nici o teamă, că este un cal blând și nu-ți face nimic, mi-a spus secretara. Deși tremuram de frică, m-am urcat în șaretă, iar omul de serviciu mi a pus hățurile în mână. Am ieșit în drum pe poarta larg deschisă a primăriei. În spate am auzit hohotele de râs ale secretarei și ale instructorului. Îi este frică, tovarășa secretară, a spus nenea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
centrul comunei unde, mai, mai să se urce pe Dacia inginerului de la ferma viticolă. Țipând, am dat drumul la hățuri. Cei care m-au văzut de pe terasa restaurantului din comună se distrau de așa spectacol oferit gratuit. Am sărit din șareta pe care am abandonat-o în centrul comunei și m-am întors speriată în primărie, hotărâtă să 48 plec acasă cu prima ocazie și să nu mă mai întorc niciodată acolo. Înainte de a pleca, am sunat la C.A.P. Ghiduleasa
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
încolțit. Trăgeam în piept aerul înmiresmat. Doream ca timpul să se oprească în loc, iar bucuria renașterii naturii să fie veșnică. Am iubit dintotdeauna primăvara! Calul mă cunoștea acum și era blând ca o pisică. În fiecare dimineață mă urcam în șareta pe care soțul meu o reparase. Puțin câte puțin, mersul pe teren a 64 început să-mi placă. Fredonam melodia auzită la radio dimineață și mă bucuram de aerul tare al dimineții, de răsăritul soarelui, de oamenii pe care îi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
acest personaj important. Odată cu mutarea fostei primărițe într-o comună învecinată, vicele a rămas singur: fără șefa ce-i era și cea mai bună prietenă și pe care o iubea nespus. Venea dimineața la primărie, îl înhăma pe Negru la șaretă și pleca „pe teren” la primărița din comuna vecină. Nu mai erau de găsit câteva zile nici el, nici șareta, nici calul. De câte ori venea instructorul și mă întreba unde este, îi spuneam că este pe teren. Într una din zile
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și cea mai bună prietenă și pe care o iubea nespus. Venea dimineața la primărie, îl înhăma pe Negru la șaretă și pleca „pe teren” la primărița din comuna vecină. Nu mai erau de găsit câteva zile nici el, nici șareta, nici calul. De câte ori venea instructorul și mă întreba unde este, îi spuneam că este pe teren. Într una din zile, informat asupra drumurilor vicelui, instructorul a mers în comuna învecinată, unde l-a găsit și l-a adus cu mașina
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Așa nu se mai poate. Noi am crezut că prin mutarea primăriței 122 se vor stinge bârfele și el se va potoli. Calul e al primăriei, e mai tânăr, mai sănătos și mai iute. De mâine îl vei înhăma la șaretă și vei merge cu el pe teren. Am făcut întocmai cum mi-a spus instructorul. Nu aveai voie să ai păreri personale. Ar fi putut să raporteze el, instructorul, dar mi-a spus că este atribuția mea. Vicele a fost
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
chemat la județ și destituit. Un timp a stat fără serviciu, mergând pe jos zilnic la prietena lui primăriță. După un timp a primit niște ore de sport la una din școli. CALUL NEGRU Acum îl aveam pe calul Negru. Șareta avea arcuri bune, roțile și podeaua schimbate de soțul meu, iar nenea Turuianu era vizitiu. Toate acestea erau acum în folosința mea pentru a mă deplasa pe teren. Uneori însă trebuia să merg singură pe teren la Ghiduleasa. Într-o
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
acestea erau acum în folosința mea pentru a mă deplasa pe teren. Uneori însă trebuia să merg singură pe teren la Ghiduleasa. Într-o dimineață atelajul era gata de drum. Am luat mapa cu acte și m-am urcat în șaretă. Armăsarul nărăvaș nu mă mai înfricoșa, dar aveam o strângere de inimă atunci când plecam singură pe teren. Odată ieșită pe poarta primăriei nu am mai putut să l opresc până la o fermă ce se afla undeva pe deal. Acolo era
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
animalelor. Pesemne de multe ori vicele urcase acel deal pentru a se odihni la ferma de vaci și a adăpa calul. Era un cal iute, iar când urca dealul o făcea la pas și era plăcut să-l ai la șaretă. De data asta, nu am putut să-l fac să meargă încet. A galopat până la iazul cu apă și s-a repezit în mijlocul acestuia. Apa nu era foarte adâncă, dar odată intrată șareta în apă, în timp ce calul bea apă, puțin
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și era plăcut să-l ai la șaretă. De data asta, nu am putut să-l fac să meargă încet. A galopat până la iazul cu apă și s-a repezit în mijlocul acestuia. Apa nu era foarte adâncă, dar odată intrată șareta în apă, în timp ce calul bea apă, puțin câte puțin mă afundam în mâlul moale de pe fundul iazului. Mă uitam disperată în jur să văd pe cineva să mă ajute, să sar pe mal. Nefiind nimeni prin preajmă, am început să
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
apă, că mă afund în mâl! 123 În scurt timp au apărut câțiva oameni, care au deshămat calul. După ce calul a ieșit din apă, mi-au luat din mână mapa cu acte importante pe care o țineam ridicată deasupra capului. Șareta aproape nu se mai vedea din apă. Plină de mâl și udă până la brâu, ajutată de doi bărbați, am ieșit la mal. Tremuram cuprinsă de panică. Între timp au mai venit și alți țărani care lucrau la via din apropiere
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mai venit și alți țărani care lucrau la via din apropiere. Auziseră strigătele celor doi oameni: Veniți, măi, mai mulți, că se îneacă primărița! Câțiva bărbați zdraveni au scos atelajul din mâl. După ce m-au ajutat să curăț calul și șareta de mâl unul dintre cei care m au scos din apă m-a însoțit până la sediul C.A.P., unde o profesoară mi-a dat haine uscate. Nu știu ce-a fost cu Negru, parcă era nebun, i am spus inginerului
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
îndepărtată, unde, din pridvor, ascultam cu emoție liturghia de duminică. Nu îndrăzneam să mă apropii de icoanele din fața altarului, dar atmosfera din biserică îmi producea o senzație deosebită față de tot ce simțisem sau trăisem până atunci. TANTI ANA CEA GRASĂ Șareta era reparată și avea roți de cauciuc noi, de Dacie. Hamurile erau și ele noi, iar banca cu spătar și cu salteluță de burete, tapițată, acoperită cu o pătură călduroasă trasă de calul Negru, făceau plăcută deplasarea prin satele comunei
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la câte o casă de gospodari eram așteptată cu plăcinte poale-n brâu cu brânză. În timp ce stăteam la masă, gazda frământa puțin aluat și făcea turte pe plita încinsă sau prăjite în ceaun cu grăsime de porc. Când coboram din șaretă, luam cu mine mapa de piele, primită de la o colegă, care era secretară la primăria din Suceava. Eram foarte mândră de mapa cărămizie, cu etichetă pe care scria Tedora Țâru - primar și secretar al Comitetului Comunal de partid. Într-unul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]