1,260 matches
-
și "Craii de Curtea-Veche" (1929), Ionel Teodoreanu, "La Medeleni" (1925-1927), Panait Istrati (Stavru, din "Povestirile lui Adrian Zografi", 1923), Max Blecher, "Întâmplări în irealitatea imediată" (1936), Eugen Barbu, "Princepele" (1969), Mircea Cărtărescu, "Travesti" (1994), Cecilia Ștefănescu, "Legături bolnăvicioase" (2002), Adrian Șchiop, "pe bune/pe invers" (2004) și "Zero grade Kelvin" (2009), Ion Negoițescu, "Straja dragonilor" (1994). O prezență în scena culturii românești, care nu și-a ascuns înclinațiile și a provocat scandaluri, a fost Petru Comarnescu, critic literar, eseist și unul
Drepturi LGBT în România () [Corola-website/Science/303420_a_304749]
-
-și petreacă timpul rămas în străinătate, cercetând mai multe arhive orășenești din Germania (Munchen), Austria (Innsbruck) și Italia (Florența, Milano, Napoli, Roma, Veneția etc.). Se concentra pe figurile istorice din Moldova și Țara Românească printre care se aflau domnitorul Petru Șchiopul, fiul său Ștefăniță, și Mihai Viteazul S-a împrietenit și a colaborat cu istorici din mai multe țări europene: editori ai "Revue de l'Orient Latin", care au publicat pentru prima dată studiile lui Iorga în "Notes et extraits" („Note
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
doua călătorie în Transilvania care i-a permis să studieze din nou arhivele din Bistrița și a scris al unsprezecelea volum Hurmuzachi și două lucrări despre istoria modernă timpurie a României: "Acte din secolul al XVI-lea relative la Petru Șchiopul" și "Scurtă istorie a lui Mihai Viteazul". Atitudinea sa publică controversată a atras o interdicție oficială asupra rapoartelor date Academiei, astfel fiind scos și din competiția pentru premiul național al Academiei (unde a propus "Documente românești din arhivele Bistriței"). În
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Rachișul Român, Runc, Săcalul de Câmpie, Săcel, Sălciua de Jos, Sălciua de Sus, Sălicea, Săliște, Sând, Sângeorgiu, Sânger de Câmpie, Sâniacob, Sânmarghita, Sânmartinul Deșert, Sânmartinul Sărat, Sânmihaiul de Jos, Sânmihaiul de Sus, Sartăș, Sasavința, Șăulia, Șăușa de Câmpie, Săvădisla, Scărișoara, Șchiopi, Silvașul Unguresc, Surduc, Șuțu, Tăureni, Țicud, Trăscău, Tritul de Jos, Tritul de Sus, Tur, Urca, Vaidasig, Vaidei de Câmpie, Velcheriul de Câmpie, Vereșmort, Vidolm, Vidra de Jos, Vidra de Sus, Vințul de Sus, Zău. Între 1918-1925 aceste comune rurale au
Județul Turda (interbelic) () [Corola-website/Science/300648_a_301977]
-
Titanic Vals” de Tudor Mușatescu, regia Dinu Cernescu (2003); Crapart din „Jocul dragostei și al morții” de Romain Rolland, regia Lucian Giurchescu (2003); Raisa Pavlova și Ulița din „Pădurea” de A. N. Ostrovski, regia Tudor Mărăscu (2005); Eileen din „Billy Șchiopul” de Martin McDonagh, regia Vlad Masacci (2005); Nina Ivanovna din piesă „Un pensionar fatal” de Al. Galin, regia Tudor Țepeneag (2008). Roluri la Teatrul „George Ciprian” din Buzău: Luiza din „Fierarii” de M. Nicolici, regia Răzvan Săvescu (2000); Lady Bracknell
Ruxandra Sireteanu (actriță) () [Corola-website/Science/322331_a_323660]
-
drum. Un comisar capturează 15-20 de persoane fără acte într-o razie pe străzile Bucureștiului și îi predă trupelor germane, care îi îmbarcă cu forța în același tren. Printre cei arestați se afla și Darie (Gabriel Oseciuc), un tânăr țăran șchiop care abia sosise la București. În prima noapte, Diplomatul (Gheorghe Dinică), un individ declasat ce pretindea că fusese consul, dar care era de fapt „nene la o casă de fete”, măsluitor de cărți și escroc, încearcă să fure banii tânărului
Prin cenușa imperiului () [Corola-website/Science/317574_a_318903]
-
cronicarului Grigore Ureche la începutul secolului al XVII-lea. Ansamblul Conacului Cantacuzino-Pașcanu se află pe Lista Monumentelor Istorice din județul Iași din anul 2004, având și fiind format din 3 obiective: La sfârșitul secolului al XVI-lea, domnitorul Moldovei, Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579 și 1583-1591) a dat boierilor Ureche satul Ceplenița "„pentru 12 cai buni, dați în slujba țării”". Familia Ureche, atestată încă de pe vremea lui Ștefan cel Mare, vindea cai de rasă Curții domnești și avea în arendă stărostia Rohatinului
Conacul Cantacuzino-Pașcanu de la Ceplenița () [Corola-website/Science/312431_a_313760]
-
lui Petru Rareș. În anul 1893 episcopul Melchisedek în urma descifrării pe peretele de sud al naosului a inscripției din spatele baldachinului sub care se află racla cu moaștele Sf. Ioan cel Nou concluziona că pictura ar data din vremea lui Petru Șchiopul. Biserica Sfântul Gheorghe a Mănăstirii Voroneț din Voroneț este ctitoria domnului Ștefan cel Mare din anul 1488. În timpul domniei lui Petru Rareș, (fiul natural al lui Ștefan cel Mare), biserica a fost mărită prin adăugarea unui exonartex și a fost
Bisericile pictate din nordul Moldovei () [Corola-website/Science/306248_a_307577]
-
decorului pictat: peretele de vest al pridvorului este un perete plin fără nicio deschidere, precum și pictarea zidurilor exterioare, din temelie până în streașină, lucrări ce au dat construcției o mare strălucire. Documentar, mănăstirea este atestată la 1582, în vremea domnitorului Petru Șchiopul. Monumentul este în realitate ctitorie comună a familiilor Movileștilor (mari boieri, cărturari și chiar domnitori ai Moldovei și Țării Românești, sec. XVI-XVII). Construit în stilul arhitecturii moldovenești - îmbinare de elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente
Bisericile pictate din nordul Moldovei () [Corola-website/Science/306248_a_307577]
-
Caraion/Serea conchide vexat: "Numai un criminal exploatează evenimentele în folosul său personal și poeții ocazionali fac cu nerușinare acest lucru." în continuarea unor atari cuvinte sarcastice, adaugă: "Un alt poet de ocazie, d-l Ion Barbu, celebrează în versuri șchioape ziua în care s-a decretat mobilizarea", citând integral poezia acestuia. Concluzia este drastică: "Literatura de război, așa după cum a înțeles-o Alecsandri este fără îndoială frumoasă; ea înalță inimile și deschide pentru patriotism drumuri noi." Astfel se explică de ce
Debutul absolut al lui Ion Barbu by Mircea Colosenco () [Corola-journal/Memoirs/8943_a_10268]
-
de bani și de sodomie. Ca urmare a fugii în Ardeal a lui Teofan, episcopul Anastasie, considerat un „om destoinic”, a fost ales în anul 1572 că mitropolit al Moldovei. El a rămas în scaun și în timpul domniei lui Petru Șchiopul (1574-1577), nepărăsindu-și misiunea nici în timpul domniei efemere a lui Ioan Potcoava (noiembrie - decembrie 1577), care uzurpase tronul. După alungarea uzurpatorului, Petru Șchiopul a hotărât scoaterea din scaun a mitropolitului compromis și l-a readus pe mitropolitul Teofan. Grigore Ureche
Anastasie (mitropolit al Moldovei) () [Corola-website/Science/334090_a_335419]
-
în anul 1572 că mitropolit al Moldovei. El a rămas în scaun și în timpul domniei lui Petru Șchiopul (1574-1577), nepărăsindu-și misiunea nici în timpul domniei efemere a lui Ioan Potcoava (noiembrie - decembrie 1577), care uzurpase tronul. După alungarea uzurpatorului, Petru Șchiopul a hotărât scoaterea din scaun a mitropolitului compromis și l-a readus pe mitropolitul Teofan. Grigore Ureche descrie laconic această schimbare de mitropolit: „Pre acéia vréme Patru vodă déde mitropoliia lui Theofan mitropolitul, cârile la Ion vodă o lașase și
Anastasie (mitropolit al Moldovei) () [Corola-website/Science/334090_a_335419]
-
1579-1582), împreună cu frații Movila și cu episcopul Gheorghe Movila al Rădăuților. Actele emise în perioada următoare îl menționează pe fostul mitropolit Anastasie în fruntea clerului moldovenesc fără a preciza în ce calitate. În octombrie 1583 el îi dă domnitorului Petru Șchiopul binecuvântarea pentru că egumenul Mihail de la Mănăstirea Moldovița și urmașii lui să-l pomenească; istoricul Nicolae Iorga consideră totuși că actul este greșit datat din moment ce mitropolitul Teofan revenise în Moldova. Într-un act din 5 aprilie 1585 el este menționat că
Anastasie (mitropolit al Moldovei) () [Corola-website/Science/334090_a_335419]
-
după cele ale mitropolitului și episcopilor participanți. Cinci ani mai târziu, în anul 1600, Mihai Viteazul, printr-un hrisov domnesc, scris și semnat la Iași, la 5 iunie, confirma Mănăstirii „Sf. Sava” dreptul de proprietate asupra caselor dăruite de Petru Șchiopul, ca o răsplată a acestui mare și prim voievod al tuturor românilor, pentru rolul jucat de mănăstire în lupta pentru păstrarea credinței ortodoxe și ferirea acesteia de încercările altor confesiuni de a-i slăbi activitatea socială, culturală și filantropică. Biserica
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
de mănăstire în lupta pentru păstrarea credinței ortodoxe și ferirea acesteia de încercările altor confesiuni de a-i slăbi activitatea socială, culturală și filantropică. Biserica Mănăstirii „Sf. Sava” are ca dată de naștere ziua de 4 august 1583, când Petru Șchiopul dăruiește călugărilor „niște case făcute de domnia noastră în târgul Ieșilor și cu locul acestor case ca să locuiască acolo rugătorii noștri și să-și facă biserica”. A fost o danie conferită cu acordul Mitropolitului Sucevei, Teofan, al Episcopului de Rădăuți
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
situată în satul Hlincea din comuna Ciurea (județul Iași), amplasată într-un cadru pitoresc aflat la poalele dealului Cetățuia de la ieșirea din municipiul Iași. Ea datează de la sfârșitul secolului al XVI-lea, fiind ctitorie a domniței Maria, fiica lui Petru Șchiopul, domnitorul Moldovei (1574-1579 și 1582-1591) și a soțului ei, spătarul de origine greacă Zottu Tzigara. se află la o distanță de circa 3 km spre sud-vest de Mănăstirea Cetățuia din Iași, pe marginea liniei de cale ferată Iași-Vaslui și a
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare IS-II-a-A-04180 și fiind alcătuit din următoarele 4 obiective: Mănăstirea Hlincea a fost înălțată pe hotarul orașului Iași, având drept ctitori pe domnița Maria, fiica lui Petru Șchiopul, domnitorul Moldovei (1574-1579 și 1582-1591) și pe soțul ei, Zottu Tzigara, fost spătar și mare vistiernic, de origine grecească, din orașul Ianina. În anul 1574, mănăstirea a fost închinată de către ctitori ca metoc al Mănăstirii Dionisiu de la Muntele Athos. Până în
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
de către ctitori ca metoc al Mănăstirii Dionisiu de la Muntele Athos. Până în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653), această mănăstire era menționată în documente ca ""mănăstirea Zotei de la Hlincea"" sau mănăstirea ""numită Zota, la Hlincea"". La 8 septembrie 1591, domnitorul Petru Șchiopul a părăsit Țara Moldovei, împreună cu doamna Maria, fiica sa și soțul acesteia, Zottu Tzigara. La începutul veacului al XVII-lea, Mănăstirea Hlincea a început să se ruineze din cauza faptului că Mănăstirea Dionisiu nu a mai trimis călugări și nu s-
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
de metoh și de sate, ci-au lăsat tot de s-au pusteit"". Ea a luat măsuri de restaurare a mănăstirii (care nu au dat roade) și a făcut-o metoc al Mănăstirii Galata din Iași (ctitorie a lui Petru Șchiopul), care la rândul ei era închinată (din 1619) către Patriarhia Ierusalimului. Domnitorul Miron Barnovschi-Movilă al Moldovei (1626-1629, 1633) a întărit la 17 ianuarie 1626 prin însemne de hotar stăpânirea Mănăstirii Hlincea asupra terenului din jur. Închinarea Hlincei către Mănăstirea Galata
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
unui schit de călugărițe, ce ar fi existat cu mult înainte, în codrul din marginea sudică a orașului Iași Cel mai vechi document în care se vorbește de această mănăstire este un hrisov din 12 aprilie 1583 al domnitorului Petru Șchiopul. Acolo stau scrise următoarele: ""Din mila lui Dumnezeu noi Io Petru Voievod, Domn al Țării Moldovei, facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor ce o vor vedea ... că au venit înaintea noastră și înaintea tuturor boierilor noștri moldoveni
Socola, Iași () [Corola-website/Science/306055_a_307384]
-
privind dreptul constituțional sau civil. Mobilul era onorabil, considerându-se că anumite minorități discriminate trebuiau menajate, protejate și chiar avantajate activ, nu numai pe plan verbal: femeile (de fapt majoritare, dar oprimate de „sexul tare”, afro-americanii (negrii americani), bâlbâiții, cocoșații, șchiopii, mongoloizii și alte minorități printre care, nu pe ultimul loc, delincvenții, azi considerați, de stânga mai ales, victime ale „societății neoliberale”, termen care a înlocuit pe cel, cam demodat, de „capitalism”. În Europa, conceptul de „corect politic” și-a avut
Corectitudine politică () [Corola-website/Science/311874_a_313203]
-
Teiul lui Eminescu și Muzeul "Mihai Eminescu"), Casele memoriale „Mihail Sadoveanu”, „George Topârceanu”, „Mihai Codreanu”, „Otilia Cazimir”, Biblioteca Universitară „Mihai Eminescu”, fondată ca bibliotecă a Academiei Mihăilene. Alte monumente importante din perioada medievală sunt: Mănăstirea Galata, din timpul lui Petru Șchiopul, Biserica Sfântul Sava, (înc. sec. XVII), bisericile Bărboi, Barnovschi, Ioan Zlataust, Sf. Dimitrie, Talpalari, Sf. Teodor, Sf. Andrei, Sf. Constantin, Sf. Pantelimon, Mănăstirea Cetățuia - ctitorie a lui Gheorghe Duca - sau Mănăstirea Frumoasa, din sec. XVIII. Primul spital din oraș a
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
și mai brutală. Despre aceste lucruri nu se vorbește nici acolo, nici aici. Cât despre literatura moldoveneasca, chiar nu mă pricep, mi-e greu să spun. În literatura română au mai apărut, se vede în ce a mai scris Adrian Șchiop, sau in Cronicile genocidului, cartea lui Radu Aldulescu. În spectacol te joci mult cu amestecul acesta lingvistic. Care a fost reacția vorbitorilor de rusă din Chișinău? Din ce-am văzut eu în trei-patru reprezentații, reacțiile sunt foarte bune printre vorbitorii
„Despre aceste lucruri nu se vorbește nici acolo, nici aici.” () [Corola-website/Science/295807_a_297136]
-
Andreea Petruț Raluca Voinea Veda Popovici Ioana Bălănescu Elenă Irimia Ciprian Șiulea Ioana Ilie Ioana Vrăbiescu Râul Sebastian Pavel Ruxandra Ivan Christian Binder Doina Vella Predoiu Alexandru Ovidiu Anemțoaicei Irina Melente Alexandru Lița Alexandra Ghit Cezar Țurcanu Alex Sescioreanu Adrian Șchiop Iulia Andrei Lăură Sandu Sorin Cucerai Alexandra Pirici Xandra Popescu Marius-Bogdan Tudor Mihaela Michailov Mihaela Dragan Mihai Lukacs Lista semnăturilor rămâne deschisă aici <img class="aligncenter wp-image-2544" alt="ridichie" src="http://artapolitica.ro/wp-content/uploads/2015/11/ridichie.jpg" width
Viitorul are autor #Colectiv. Revendicările stângii () [Corola-website/Science/296045_a_297374]
-
iar când este rotundă se numește "verigă"; cot=um(unitate de măsură) egală cu distanța de la cot la nivelul pumnului închis; căluș=um egală cu distanța de la vârful degetului mare la vârful degetului arătător întinse la limită (vechea măsură românească "șchioapă"=17.5 cm); cicsâguri=totalitatea sculelor și/sau uneltelor necesare (ori avute) pentru o activitate (ocupație) anume; cănură=lână netoarsă ori toarsă și eventual pregătită pentru a fi țesută în pănură; cilav=accidentat, rănit; ciușcie= bară (rudă) de lemn groasă
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]