975 matches
-
jos, în vale, cât mai este un pic răcoare. Iarba fină, verde crud - un covor fin de mătase, are ajurate-n ea: părăluțe, albăstrele, năsturași sidefii, mici pâlcuri de păpădii. Susur de izvor s-aude, de sub pietre clipocind, apa sprinten șerpuiește, având sclipiri de argint. Cățărați pe un stei din sare, speriați, doi iezișori behăie timid spre capră, implorând-o: „ajutor!” Cu ochi blânzi, spre mine, capra privește implorator, să-i dau jos neastâmpărații, să se joace pe covor. Ținând iezii
VIŞINI ÎN FLOARE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341485_a_342814]
-
continuare) EXT. / TRECEREA VREMII... Norii se perindă cu repeziciune pe cer sugerând scurgerea anilor... PREZENTATORUL: Au trecut câteva secole de la ultimele evenimente... EXT. / PE COLINĂ / NOAPTE Este noaptea târziu. NARCISA la volanul mașinii sale roșii conduce pe un drum ce șerpuiește peste coline. Femeia are părul negru, revărsat în valuri peste umeri, fața albă cu trăsături delicate, buze senzuale și ochii de un verde închis. În depărtare zărește o luminiță. Cu cât se apropie cu atât se deslușesc mai clar flăcările
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
bogată activitate în cadrul organizațiilor și asociațiilor românești din afara granițelor. „De acum să-mi spui unchiule, iar eu îți spun nepoate” Închisoarea Panciova din Iugoslavia a fost locul de unde viața lui nea Mitică a început să-și schimbe cursul și să șerpuiască sinuos pe cărările necunoscutului... Aici l-a întâlnit pe Nichita Tomescu, un avocat din București care reușise să scape din ghearele comuniștilor și pornise în lumea largă pentru a-și făuri o nouă viață. De cum l-a remarcat pe nea
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341707_a_343036]
-
fel de forme, pe care și le-ar fi dorit cât mai trainice. Acesta însă, fie era prea ud și își pierdea imediat forma scurgându-se ca noroiul, fie insuficient umectat, se usca ușor și pe suprafața lui crăpăturile adânci șerpuiau despicându-l și surpându-i castelele de-o șchioapă, abia înălțate. Oare când se realizase saltul peste timp și când se transformase nisipul din mâinile copilului de atunci în secunde și clipe? În fața revelației încremenise. De parcă dintr-odată îi fusese
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
veșnicie, acoperim cu pământ korganul, care fi deschis după scurgerea unui an. Din nou un legănat lin. O altă priveliște se oferă ochilor mei. O peninsulă, case din cărămidă arsă. Tomisul, străvechea cetate grecească de pe țărmul Pontului Euxin. Străzi înguste șerpuiesc toate în aceeași direcție, spre mare.Urmăresc traseul uneia dintre ele. Acesta se termină într-o piață publică, pavată cu un mozaic multicolor decorat cu motive geometrice și vegetale. Continui plimbarea și mă opresc la fereastra unei case. Mi se
TIMPURI ANCESTRALE (REVIZUITĂ) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342323_a_343652]
-
MUNTE Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 752 din 21 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Iarna urcă-n sus spre creste Ascunzând cărări de munte Sub troiene, fără veste, Așternute-n chip de punte. Ascunzând cărări de munte Pârtii șerpuiesc lucioase, Așternute-n chip de punte Între șes și vârfuri roase. Pârtii șerpuiesc lucioase Adunând cu vrednicie, Între șes și vârfuri roase, Mulți turiști și veselie. Adunând cu vrednicie, Fără pauză de masă, Mulți turiști și veselie, Iarna e la
IARNĂ LA MUNTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342370_a_343699]
-
Toate Articolele Autorului Iarna urcă-n sus spre creste Ascunzând cărări de munte Sub troiene, fără veste, Așternute-n chip de punte. Ascunzând cărări de munte Pârtii șerpuiesc lucioase, Așternute-n chip de punte Între șes și vârfuri roase. Pârtii șerpuiesc lucioase Adunând cu vrednicie, Între șes și vârfuri roase, Mulți turiști și veselie. Adunând cu vrednicie, Fără pauză de masă, Mulți turiști și veselie, Iarna e la ea acasă! Fără pauză de masă Telescaunul lucrează, Iarna e la ea acasă
IARNĂ LA MUNTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342370_a_343699]
-
care tocmai s-a format din minunatele flori pe care le-am văzut cu o zi înainte. În fiecare zi spectacolul naturii e altul, iar eu mă bucur de el asemeni unui copil ce-și primește jucăria preferată. Strada îngustă șerpuiește printre casele ascunse de plante de tot felul. Sunt case cu ziduri groase, ferestre și uși mari. Prin curțile caselor vezi femei trebăluind.Ne zâmbesc, ne salută și parcă ne transmit prin ochii lor senini: “O zi plăcută să aveți
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CALATORIE) 2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342422_a_343751]
-
la Orheiul Vechi, unde m-am deplasat spre a vizita vestigiile arheologice carpato-dunărene-nistrene ale poporului român, și anume cel mai important sanctuar cel de la Butuceni care reprezintă o veche așezare dacică din timpul paleoliticului superior. Pe fundul albiei acestui sanctuar, șerpuiește un râu lung însă nu prea lat, care din spusele unui călugăr bătrân ( de la Sf. Mănăstire ce se află sus pe colină) cu veacuri în urmă, pe acolo treceau corăbii. Urcând până sus la Sf. Mănăstire, prin bunăvoința aceluiasi călugăr
ZILE DE OCTOMBRIE LA CHIŞINĂU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342508_a_343837]
-
început. Eram o ploaie sprintenă de vară, ce-n tine stropii și-i amaneta, eram arcuș, din când în când vioară de mâna-ți părul ud mi-l mângâia și îmi doream să te opresc din drumul ce-n ierburi, șerpuia spre-altundeva... Doar răsuflarea-ți caldă (sau parfumul) voiam s-o tatuez pe viața mea... Târziu te-ai așezat să mă mângâi... În sufletu-mi eu îți fac loc... Rămâi? Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: Pentru tine / Aura Popa : Confluențe Literare
PENTRU TINE de AURA POPA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342620_a_343949]
-
zări / [...] O creangă de aur? De unde să-ți dau? / Așa ceva n-am eu. Nici zeii nu au. / [...] Dar omul răspunde: - De-o aflu cumva / Mi-o dai mie? - Bine, să fie a ta! [...] omul țâșni dintr-odată spre pom, / Urcă șerpuind până-n vârful bătrân / Și vesel se-ntoarse cu creanga în sân ...“ (Comoara ascunsă, Radu Sranca) „Creanga de aur“ este talentul ascuns al fiecărei persoane. Din păcate există oameni care nu-și descoperă talentul niciodată. Creanga lor de aur rămâne neatinsă
ANA CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342649_a_343978]
-
grele de somn mijesc doi iriși ce mai dorm. Apoi te miști cu o lentoare ce-ți pune corpul în valoare. Și ochii tăi, plini de candoare, visează în continuare... Profilul tău angelic, luminos, schițează un surâs frumos. Pe umeri șerpuiesc șuvițe prinse-n bălaie cosițe. Un glas plăcut melodios, mi-aduce alinare... O, muza mea, tu mă inspiri, ești forța creatoare! Mă simt deodată mai bogată că am pe lume un odor, Născut din dragoste profundă, însemnul meu în viitor
MUZA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344330_a_345659]
-
-și treacă veșnicia în suflet, Lili și Titi erau bucuroși, veseli și fericiți că reușesc în sfârșit să evadeze din atmosfera ce îi făcea să se simtă stingheri și vulnerabili. Ocrotiți de umbra pădurii, doar ei doi pe cărăruia ce șerpuia printre copacii obosiți de podoaba frunzișului îmbătrânit, Titi întinse mâna, iar Lili, de parcă asta aștepta, își strecură podul palmei și și-l uni cu al băiatului într-o încleștare plăcut-armonioasă. Amândoi au simțit un fior dulce străbătându-le trupurile crude
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]
-
vieții din Regatul Unit, pe bulevardele largi ale bucuriei firești ale fiecărei zile, fără să uite, totuși, că lacrima e dor . Și... iubirea curge când ca un izvor clocotitor printre stâncile neputinței, când ca o apă liniștită care se alintă șerpuind pe sub sălcile promisiunilor. Și-ntinde aripa spre fată Dispare lacrima din jur, Ea, cu privirea-nseninată Renaște cerul de azur. Cuvintele puse în metafore și în rime potrivite, având un ritm interior cantabil și romantic surprind prin alternanța dintre banal și
APARITIE EDITURA INSPIRESCU! VOLUMUL DE POEZIE FLUTURI IN INFERN de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342968_a_344297]
-
CUBURI DE CATRAN Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 641 din 02 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului E ziua-n care îmi doresc zăgazul punctului de fugă să mi-l însușesc. Departe în aglomerări aztece un drum viclean străbate șerpuind din sânul Evei tot venind, apocalipsa molfăită, amprenta implementării crucii-n ziduri, ruine, incubatoare în lume ca ultimul avort! Păcatul, vâsla corăbiilor vikinge e ne învins de vinul care curge amintind de potop. Din pâinea orcilor odată ruptă ați smuls
VOI LACRIMI CE LOVIŢI ÎN CUBURI DE CATRAN de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343517_a_344846]
-
colțuri de o rară frumusețe care îndepărtează grijile, gonesc melancolia și luminează spiritul. Un om cu adevarat bolnav se însănătoșește aici de murmurul plăcut al apei și nu numai de al spumegătorului rău curgător dar și de izvoarele fântânilor ce șerpuiesc de pe stânci. Orice viețuitor ar reînvia la privirea acestor munți cu verdeața înconjurătoare.” Paul Alep Impresii de călătorie din 1657 ... Citește mai mult CĂLIMĂNEȘTI’2038Editia a patraFuulCOLOURAnkara 2015Dan Zamfirache“La Călimănești sunt colțuri de o rară frumusețe careindeparteaza grijile, gonesc
DAN ZAMFIRACHE [Corola-blog/BlogPost/343983_a_345312]
-
Zamfirache“La Călimănești sunt colțuri de o rară frumusețe careindeparteaza grijile, gonesc melancolia și luminează spiritul. Unom cu adevarat bolnav se însănătoșește aici de murmurul placutal apei și nu numai de al spumegătorului rău curgător dar și deizvoarele fântânilor ce șerpuiesc de pe stânci. Orice viețuitor arreinvia la privirea acestor munți cu verdeața înconjurătoare.” Paul AlepImpresii de călătorie din 1657... X. INDIANCA - PARTEA II-A, de Dan Zamfirache, publicat în Ediția nr. 1698 din 25 august 2015. Pentru a înțelege mai bine
DAN ZAMFIRACHE [Corola-blog/BlogPost/343983_a_345312]
-
colțuri de o rară frumusețe care îndepărtează grijile, gonesc melancolia și luminează spiritul. Un om cu adevarat bolnav se însănătoșește aici de murmurul plăcut al apei și nu numai de al spumegătorului rău curgător dar și de izvoarele fântânilor ce șerpuiesc de pe stânci. Orice viețuitor ar reînvia la privirea acestor munți cu verdeața înconjurătoare.” Oricum bucuria e mult mai mare când cuvintele vin de la alții și mai ales de la o așa distanță! Mult mai tarziu, în 1855, tânărul doctor Carol Davilla
650 DE ANI PARTEA II-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343989_a_345318]
-
colțuri de o rară frumusețe care îndepărtează grijile, gonesc melancolia și luminează spiritul. Un om cu adevarat bolnav se însănătoșește aici de murmurul plăcut al apei și nu numai de al spumegătorului rău curgător dar și de izvoarele fântânilor ce șerpuiesc de pe stânci. Orice viețuitor ar reînvia la privirea acestor munți cu verdeața înconjurătoare.” Paul Alep Impresii de călătorie din 1657 ” Nimic nu e mai plăcut că întoarcerea la origini, amintirea și păstrarea intactă a imaginii locului unde ai copilărit! Și
650 DE ANI PARTEA I-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343988_a_345317]
-
splendida îndeletnicire a oamenilor, forma de transmitere a unui meșteșug aparte, chiar unic în zonă. Nu am uitat binenteles locurile pline de istorie, monumentele, mănăstirea Cozia, masa lui Traian, Schitul Ostrov, bisericile, castrul român de la Bivolari și drumul care străbate șerpuind un defileu sălbatic dar mai ales pitoresc, săpat în stâncă încă de pe vremea românilor. Un capitol special l-am consacrat minunatului loc care a fost insula paradisiacă Ostrov, formată de cele două brațe ale Oltului, loc de referință al orașului
650 DE ANI PARTEA I-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343988_a_345317]
-
schitul Ostrov, Bradu, Iezer, Păpușă, Troianu, mânăstirile Cozia, Cornetu, Turnu, Stânișoara, Horezu, Arnota, Bistrița, Surpatele, Dintr-un Lemn dar și un Athos românesc, cel de la Frăsinei aflat departe de lume, în vârful munților, într-un cadru fermecător. Un drum îngust șerpuind pe langă râul Muereasca te conduce către platoul unde sunt așezate mănăstirea, casele și gospodăria preoților. Sunt puține locuri în lume unde mâna lui Dumnezeu și mintea omului se întâlnesc că aici dând forță imagina- tiei! Picturile din biserică, amintind
650 DE ANI PARTEA I-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343988_a_345317]
-
prea rar, prea timid și stângaci În metafore verzi, pe sub pleoape de veri. Pentru alții prea clar, drumul spre nicăieri Pe-acea filă de lut ca un vast labirint Strângea pași de abis și cărări de alint Ce pe mări șerpuiau, fără niciun liman. Am crezut c-orice sens înspre vis era-n van, Că vâltoarea iubirii pur și simplu-a stagnat Și am vrut să te uit... Doar că nu s-a-ntâmplat... Referință Bibliografică: Neuitare / Aura Popa : Confluențe Literare
NEUITARE de AURA POPA în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343551_a_344880]
-
stelele, în "râurile" săpate de timp în scoarța veche a bătrânului stejar. Sub coroana bogată, trupurile îmbrățișate, în clipa magică, se contopeau cu trunchiul arborelui ce părea bătut în diamante, ca și cum Cerul le consfințea dragostea. Cărarea secretă, începea sub stejar, șerpuia printre munții cei bătrâni, urcând, apoi coborând, pierzându-se în zările albastru-străvezii... Ochii le străluceau înrourați, în noaptea cu lună plină, când și-au luat rămas bun la țărmul mării pe care el avea să călătorească, ochii lui ca cerul
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343572_a_344901]
-
vorbind mereu/ despre-nverzirea/ pregătită/ pentru/ o nouă planetă (pag. 139). Fiecare poem este o metaforă, în care iubirea se află într-un zbor continuu, trist sau optimist iar chintesența acesteia o găsim în poemul ”Vorbă” (pag. 71): de la începutul lumii/ șerpuiește o vină/ crescută într-o coastă umană/ trăiește/într-o iubire/ de femeie. 26 septembrie, 2015 Referință Bibliografică: ELISABETA IOSIF SUB ZODIA FLUTURELUI / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1731, Anul V, 27 septembrie 2015. Drepturi de Autor
ELISABETA IOSIF SUB ZODIA FLUTURELUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377558_a_378887]
-
-ndeamnă Să-ți pun haine de hamal Și-n dezmăț de frunze moarte Fără să-ți cunoști finalul Să porți cuferele sparte Să acopere fundalul Pânzei ce imploră jertfa Verdelui ce-adânc zvâcnește Fluturând în vânt eșarfa Ce-n lumină șerpuiește. Te-aș picta ca pe-o fecioară Despletită de orgolii, De pudori din lumi de ceară, Strâmbe, false, derizorii. Însă nu mai am putere Să te simt ca altădată, Văd în tine doar durere În culoare destrămată. Și nu pot
TABLOUL TOAMNEI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377609_a_378938]