1,010 matches
-
s-ar putea să fie de origine celtă: muor „smârc” și acha „râu” > moraha = „râu de smârc, râu băltos” (în care caz compară și cu cuvintele germanice Moor și Morast (în germană) și morass (în engleză). Mureșul intră din sud, șerpuind localitatea, o părăsește în direcția nord. Pâraiele care traversează așezarea, care apoi să se varsă în râul Mureș sunt: din nord Pârâul Pietrii, care străbate centrul satului, pâraiele "Veszes" și "Kecskekő", care colectează debitele pâraielor Sineu și Martonca, râu care
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
construi un lanț de fortificații. Acesta va înainta atât spre est cât și spre vest, pe o lungime totală de circa 6 000 de kilometri, realizând cel mai lung zid din lume ce va deveni ulterior pe bună dreptate celebru. Șerpuind pe crestele munților și ale dealurilor, dar și prin văile adânci, Marele Zid Chinezesc, prevăzut din loc în loc cu forturi cu plan paralelipipedic și turnuri înalte de apărare, are o înălțime de 8 metri și o lățime de 6,5
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
de Stat din Cluj și dramAcum. Montarea este concepută ca o istorie episodică a zonei - fiecare scenă e un capitol de viață cotidiană trecută și prezentă în Roșia - , ca o machetă din bucăți a unei lumi în care proiectul capitalist șerpuiește peste cadavre de vînzare. Roșia Montana - pe linie fizică și pe linie politică e o luare de poziție radicală, cu valoare de statement politic, împotriva parteneriatului interese de stat-interese corporatiste. Proiect de teatru împotriva Alegerea temei spectacolului este o acțiune
Capitalismul morților () [Corola-website/Science/295616_a_296945]
-
pot fi relativ reduse, de exemplu cele provocate prin erodarea locală a malurilor sau pot fi de mare amploare, ducând la formarea unor albii cu totul noi. Asemenea modificări sunt determinate uneori și de fenomenul de meandrare, cursul râurilor fiind șerpuit și formând meandre care se dezvoltă în timp, devenind din ce în ce mai pronunțate până în momentul în care ating un regim de instabilitate; în acest moment, râurile ajung să taie cotul care formează meandrul respectiv, dar, pentru a ajunge iar într-o stare
Gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304106_a_305435]
-
antropic deosebit. Ecologiștii si calatorii sunt frapați de măreția monumentelor naturii, savanții și arheologii considera Brânzenii un adevărat paradis arheologic, paleontologii vin încoace ca în cea mai bogată bibliotecă a unor evuri dispărute milioane de ani în urmă. Râul Racovăț șerpuiește printre recifi speriat de îndrăzneala sa de pe timpuri, când a spart blocurile de piatra și și-a croit albia prin locuri atât de impresionante. Din toata moșia satului Brânzeni sub ocrotirea statului s-au luat 200 de ha Grota de la
Raionul Edineț () [Corola-website/Science/297497_a_298826]
-
până astăzi. Indul, cel mai lung curs de apă din Asia de Sud, își începe călătoria sub numele de Sengge Chu, în Munții Gangdise Shan din lanțul Transhimalaya. Izvoarele sale se află pe teritoriul Chinei, nu departe de granița cu Nepalul. Fluviul șerpuiește apoi pe teritoriul brăzdat de râpe adânci al fostului Regat al Kashmirului( în prezent disputat de India și Pakistan), care aparține acum în mare măsură Indiei. La granița dintre cele două state se strecoară printre Munții Hindukush și Munții Himalaya
Ind () [Corola-website/Science/306738_a_308067]
-
Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010 (cod AB-I-s-B-00062). Prin localitatea Războieni trecea un drum construit de români (după 106 d.C.), care lega cele două mari orașe române Apulum (Alba-Iulia) și Potaissa (Turda). Se vede și acum drumul șerpuind peste dealuri (localnicii îl numesc „Drumul lui Traian”). Atent cercetată și pusă în evidență prin mai multe monografii, istoria satului Razboieni-Cetate este o dovadă a modului în care o localitate se conectează și se integrează în evoluția firească a istoriei
Războieni-Cetate, Alba () [Corola-website/Science/300268_a_301597]
-
biserică, drumul ce face spre dreapta duce înspre Colibița, bineînțeles printr-o alta comună numită Bistrița Bârgăului. Majoritatea oamenilor din zona își câștigă existența din agricultură, creșterea animalelor și prelucrarea lemnului. La ieșirea din Bistrița Bârgăului drumul începe să urce șerpuind, peisajul devenind din ce în ce mai sălbatic. La vreo 7 Km de Bistrița Bârgăului, apare barajul de acumulare și lacul Colibița. Privind de la baraj nu reuești să zărești decât o parte a lacului care este destul de mare , un "mic" ocol al acestuia durând
Colibița, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300873_a_302202]
-
intenționat amenajarea unui muzeu al cetății. Pentru a conserva zidurile cetății și a împiedica prăbușirea lor, au fost înălțate zidurile cu câțiva metri. Pentru delimitarea zidurilor vechilor ruine de cele înălțate de restauratori a fost trasată o dungă albă, ce șerpuiește în exteriorul zidurilor. În anul 2004, cu prilejul comemorării a 500 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare, s-au finanțat din bugetul statului unele lucrări de restaurare parțială a cetății, fiind aplicată pe zidul fortului, în apropierea intrării
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
este situată pe apa rîul Camenca care face parte din categoria rîurilor mici, cu o lungime de 99 km. Izvorul rîului își i-a începutul în s.Lupăria-Recea și se varsă în r.Prut pe teritoriul comunei Balatina. Rîul Camenca șerpuiește în zona comunei Camenca printre toltrele de recifi coralieri care sînt cele mai la sud în zona localității noastre. După cum șerpuiește rîul Camenca așa sînt așezate și localitățile comunei Camenca. Satul Camenca este atestat pentru prima dată în anul 1604
Camenca, Glodeni () [Corola-website/Science/305650_a_306979]
-
își i-a începutul în s.Lupăria-Recea și se varsă în r.Prut pe teritoriul comunei Balatina. Rîul Camenca șerpuiește în zona comunei Camenca printre toltrele de recifi coralieri care sînt cele mai la sud în zona localității noastre. După cum șerpuiește rîul Camenca așa sînt așezate și localitățile comunei Camenca. Satul Camenca este atestat pentru prima dată în anul 1604. După legenda se spune că locul unde este satul era moșia mănăstirii Golia din Iași, moșie care a fost dăruită de
Camenca, Glodeni () [Corola-website/Science/305650_a_306979]
-
comuna este limitată de râul Siret, într-o zonă în cursul este meandrat, separând așezarea de orașul Adjud, din preajmă, spre care se face traversarea prin vad ori cu barca dirijată pe hodgon. În sud-estul localității Argea, pe șoseaua ce șerpuiește drumul asfaltat (din octombrie 2008) se află o mănăstire ortodoxă de maici, creată în secolul al XVIII-lea (1748), iar puțin mai la deal, pe partea dreaptă a drumului în urcare, se află o bisericuță (Oancea), cu un cimitir, construită
Comuna Ploscuțeni, Vrancea () [Corola-website/Science/301890_a_303219]
-
cochilifere, acoperite cu o cuvertură de loess, argile leossoidale și luturi, cu soluri de cernoziom. Cea mai mare parte a bazinului râului Iagorlâc este valorificată sub terenuri agricole, și doar partea superioară a râului este împădurită. Valea râului nu este șerpuită, având forma V-ului latin, cu o lățime medie de 1,4-1,8 km. Lunca este bilaterală, cu lățimea de 100-200 m. Suprafața văii este netedă, uscată, cu vegetație de pajiște. În locurile unde se resimte remuul apei de la lacurile
Râul Iagorlâc () [Corola-website/Science/328362_a_329691]
-
obuziere în bătăliile de la Mărăști și Mărășești. Inginerul Bernard îi propune prințului Mavrocosti să vândă pădurea Borzei de lângă Necșeni, "„acea rezervă a pădurilor vasluiene (...) cu desimile ei înfricoșate, cu râpile țesute de spinării și străpunse numai de dihănii prin tuneluri șerpuite; cu meandrele pârâului Borzei, cu tăurile mistreților, cu poienile căprioarelor, cu refugiile celor din urmă castori și a celor din urmă ierunci și cucoși sălbatici”". Propunerea nu are la bază doar prietenia, ci vine mai ales din convingerea că din
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
înconjoară comună că și pe cei din interior s-au format numeroase vai ca urmare a torenților proveniți din ploile abundente de primăvară și toamnă, precum și din topirea zăpezilor. Aceste vai și-au format un curs ocolit, în funcție de structură terenului, șerpuind printre formele de relief colinar, înălțimi cărora localnicii le-au zis dealuri. Între acestea se întind platforme acoperite în întregime cu pomi fructiferi. Cea mai joasă treaptă de relief a comunei este depresiunea Păușești-Olănești formată din depozite miocene sarmatice depuse
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
în locurile cele mai înguste, la cheile din aval de Caracușenii Vechi, la stînca lui Ciuntu și la intrarea în Corjeuți, în defileul Tiglau. De la înălțimea stîncilor de sus, Lopatnicul se vede ca un fir de argint ce strălucește și șerpuiește prin smaraldul ierburilor și al pîlcurilor de flori. Relieful montan cu pante inundate de flori sălbatice iți lasă impresia că te afli în apropiere de Carpați sau de munții Dobrogei. De-a lungul veacurilor băștinașii au compus mai multe cîntece
Râul Lopatnic () [Corola-website/Science/321449_a_322778]
-
Ms. Munro, a Întors prima lopată de pământ la ridicarea clădirii principale. Așezarea este pe cât de largă, pe atât de binecuvântată de Dumnezeu ca priveliște.” La Câmpul Românesc suntem ca și acasă,/ Înconjurați de arbori umbroși, statui și flori,// Pârâul șerpuiește prin iarba-naltă, deasă/ Purtânduși tandru zestrea de cântece și dor.// Ne adunăm ca prieteni, ca buni creștini și frați/ În caldele anotimpuri și-n cele cu omături/și ne simțim cu toții ca-n plaiuri de Carpați,/ Cu Dunărea și
Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
spusele bătrînilor treceau pe aici.Băcioienii numeau acest drum “Printre buci” (la sud de Brăila). Alt drum, în direcția vest-est, trecea prin centru; era un drum vechi, probabil, de o vîrstă cu satul : el venea din capitala Moldovei, trecea Prutul, șerpuind spre Tighina, spre sud - est. Cel mai bun pămînt (cernoziom), de grad superior, a fost rășpăluit de regimul comunist. Pe el s-au construit aeroportul, case de locuit, depozite, fabrici, necompensînd satului nimica pentru suprafață de cca 5000 ha în
Băcioi, Chișinău () [Corola-website/Science/305126_a_306455]
-
lui prin mijlocul acelor drumuri. Nu-și dezlipea ochii de spinarea noului său stăpân, spunându-și: „În sfârșit, acesta-i drumul. Asta e calea.” Castelul Nagoya apăru în fața lor. Apa din șanț se înverzea. După ce trecu peste Podul Karabashi, procesiunea șerpui prin curțile exterioare, pentru a dispărea pe poarta castelului. Era prima dintre numeroasele ocazii ale lui Hiyoshi de a trece acel pod și a intra prin acea poartă. * * * Era toamnă. Privind din trecere culegătorii de pe orezării, un samurai cam scund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
la suprafață, oamenii vedeau că el și familia lui locuiau într-un conac cu nimic mai puțin splendid decât cele ale clanului Imagawa. Ce se întâmpla? Ieyasu ieși pe verandă. Afară, cineva trăsese de vițele care creșteau din copacii grădinii, șerpuind pe zidurile de pământ. Desprinse de tulpinile smulse, rămurelele tremurau încet. — Cine e? strigă Ieyasu. Dacă era un om pus pe rele, probabil că fugise. Nu se auzeau pași, însă. Încălțând o pereche de sandale, ieși pe poarta din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
trecură podul, prăvăliile și casele oamenilor de rând se sfârșiră. Printre brazi se înălțau zidurile albe și porțile impunătoare ale conacelor clanului Imagawa. Nu e seniorul din Mikawa? Senior Ieyasu! strigă Sessai din umbra brazilor. Dumbrava largă de brazi care șerpuia în lungul castelului era, în timp de război, un ansamblu militar, dar pe timp de pace cărările sale prelungi și late erau folosite ca teren de călărie. Ieyasu descălecă grăbit, făcând o plecăciune respectuoasă în fața lui Sessai: — Vă mulțumesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
inamice se îndepărtau de taberele lor și, când descopereau pe cineva golindu-și intestinele, îl împușcau aproape ca să se distreze. Prin urmare, Tokichiro nu se putea simți complet împăcat în timp ce privea cerul. Uitându-se spre poala muntelui, văzu că râul șerpuia ca o panglică, spre a se vărsa în mare lângă Penincula Chita. Mai vedea și drumul alb și singuratic care mergea în serpetine către miazăzi, pe malul răsăritean al râului. Washizu se găsea în regiunea montană din nordul drumului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
unde se aflau. Cel puțin, asta părea să fie părerea lui, căci se așeză să se odihnească până după apusul soarelui. În sfârșit, zăriră luminița unei lămpi în depărtare, dincolo de o vâlcea mlăștinoasă. Urmând o cărare îngustă și întortocheată, care șerpuia încoace și-ncolo, ajunseră în sfârșit la destinație. Era un platou neted înconjurat cu brazi roșii, la jumătatea pantei muntelui. Se așteptaseră să găsească o colibă cu acoperiș de stuf și uluci rupte, dar acum se pomeniră mergând spre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
atac. Condusă de Hideyoshi, mica armată se prefăcuse doar a fugi înapoi în castel, pe când, de fapt, căuta ca vântul o cale de a scăpa de moartea sigură. În zori, oamenii lui Hideyoshi se aflau deja la poalele munților care șerpuiau pe frontiera provinciei, scăpați cu bine. Keya Shichizaemon și trupele lui, desigur, nu-i priviră muți de uimire. — Pregătiți-vă pentru urmărire! ordonă el. După ei! Trupa lui Hideyoshi se retrase spre adâncul munților, continuându-și fuga prin noapte, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
orașului, mahalalele rămâneau ca niște insule, la fel cum fuseseră și în timpul shogunatului, iar o anumită alee lungă și îngustă încă își mai merita cu prisosință vechiul nume, Strada Lăturilor. Copiii din vecinătate năvăleau de pe aleile dintre zidurile grosolane care șerpuiau pe sub streșinile diforme ale caselor cu un singur acoperiș. Cu bubele, eczemele și nasurile lor mucoase, alergau pe străzi ca niște gigantice insecte înaripate. — Au venit misionarii! strigau copiii. — Trec preoții de la Templul Namban cu o colivie mișto! Cei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]