859 matches
-
a luat, unul câte unul, oasele acoperite de pământ cleios și le-a spălat fără grabă în cazan. Asculta rugăciunea șoptită a confraților și trăgea pe nas tămâia care ieșea din șapte cădelnițe aurite. Apoi a așezat oasele pe un șervet curat și alături de ele o grămăjoară de obiecte risipite în mormânt, câteva catarame coclite, un inel de argint, fără pecete, și o pereche de cercei pentru copii, pe care ori că mortul îi avusese într-un buzunar, ori că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
slobozire și au ars oasele pe vatra nouă, făcută din cărămidă de râu, special pentru această treabă. A doua zi, Dionisie a măturat cenușa cu o măturică nouă, din pene de dropie, și-a pus-o cu toată grija pe șervet, împreună cu lucrușoarele, apoi a așezat șervetul într-o lădiță de brad, pe care doi călugări bătrâni au ferecat-o pe toate părțile cu argint topit. I-au pus bolovanii și-au aruncat-o cu o catapultă în mijlocul lacului. Lui Zogru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
vatra nouă, făcută din cărămidă de râu, special pentru această treabă. A doua zi, Dionisie a măturat cenușa cu o măturică nouă, din pene de dropie, și-a pus-o cu toată grija pe șervet, împreună cu lucrușoarele, apoi a așezat șervetul într-o lădiță de brad, pe care doi călugări bătrâni au ferecat-o pe toate părțile cu argint topit. I-au pus bolovanii și-au aruncat-o cu o catapultă în mijlocul lacului. Lui Zogru nu-i părea rău de călugării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
procurorul din Brest, cu soția sa, Carline, al cărei uriaș regret era că nu avea titlu de noblețe. Armelle nu renunța la plăcerea de a-i vîrÎ bine În cap realitatea, aprinzînd lustrele și candelabrele, scoțînd argintăria cu blazon și șervetele de masă cu monograma familiei de Kersaint. Conversația, firește, nu se Învîrti decît În jurul poveștii cu menhirul din care picurase sînge. Arthus Încercă să schimbe subiectul, dar Carline și Armelle, fascinate de Ryan, Îl presau cu Întrebările despre ceea ce constituia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
le aduceți până nu ajung și ceilalți. Mama întotdeauna bea doar gimlet. Habar n-am ce bea Daniel în ultimul timp, dar n-o să refuze un martini. Chelnerul dă din cap că a înțeles și dispare, iar eu îmi scutur șervetul, uitându-mă în jur la oamenii de la celelalte mese. Maxim’s e un restaurant destul de cool, tot numai parchet Wenge din lemn masiv, mese de inox și lumini de atmosferă. E un loc foarte căutat de avocați, mama are chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
încercat să intre în bucătărie acum vreo jumătate de oră, dar am reușit s-o trimit la plimbare. În mai puțin de o oră, ea și cu Eddie se vor așeza la masă, așteptând o cină gourmet. Își vor scutura șervetele, în așteptarea acesteia ; își vor turna în pahare apa minerală. Un fel de isterie dementă a pus stăpânire pe mine. Știu că nu pot să fac asta. Dar, cumva, nu pot nici să mă dau bătută. Mă tot gândesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am obișnuit cu prezența lui. Ba, mai exact, am fost atât de prinsă cu gătitul, că abia dacă l-am mai băgat în seamă. Acum pune pe masa de lemn suporturi pentru farfurii, tacâmuri vechi cu mâner de os și șervete fine cu pătrățele. — Vin pentru bucătărese, spune Iris, scoțând o sticlă din frigider și destupând-o. Îmi pune un pahar, după care îmi arată spre masă. Te rog stai jos, Samantha. Ai făcut destule pentru un weekend. Cred că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
prune. Întotdeauna mi-a plăcut să dau ordine și indicații prețioase. — Serios, îți sunt foarte recunoscătoare. Nu știu ce m-aș fi făcut fără tine. — Weekendul viitor o să facem lasagna. Și gnocchi ! Iris ia o gură de vin și se șterge cu șervetul la gură. O să fie un weekend stil italian. — Weekendul viitor ? Mă holbez la ea. Dar... — Doar nu crezi c-ai terminat, nu ? Izbucnește în hohote de râs. Abia am început cu tine — Dar... Nu pot să profit cu nerușinare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
se închide și rămân pe palier. S-a ales praful de dineul meu. După ce îi aud demarând în trombă în Porsche-ul lui Eddie, mă duc în salon și încep să strâng fără grabă totul. Pun înapoi paharele de cristal, împăturesc șervetele și suflu în lumânări. După care mă întorc înapoi în bucătărie și mă uit o clipă la toate felurile de mâncare pe care le-am pregătit, și care sunt gata să intre în scenă. La sosul meu, care încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
despre ambasadorul Spaniei ? Și despre Mansion House ? — A, chestia aia. Râde chicotit. Păi a început să-mi pună tot felul de întrebări, așa că m-am gândit că e mai bine să inventez câte ceva. I-a zis că știi să împăturești șervetele ca într-o scenă din Lacul lebedelor... că știi să faci sculpturi din gheață... și că David Linley ți-a cerut odată o rețeta de saleuri. — Freya... Închid ochii. — Sinceră să fiu, am băgat destul de mult din top. Dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-mi iau un ton cât mai firesc. O punem în cuptor ? — Încă nu. Iris pune aluatul înapoi în lighean, pe care îl pune pe aragaz. Acum așteptăm. — Așteptăm ? Mă holbez la ea. Cum adică așteptăm ? — Așteptăm. Acoperă ligheanul cu un șervet. O jumătate de oră, e destul. Îți fac un ceai. Dar... ce așteptăm ? — Să se dospească drojdia și să-l facă să crească. Îmi surâde. Sub ștergarul ăsta se întâmplă o mică minune. Mă uit la lighean, încercând să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ați făcut să mă simt binevenită și ați fost foarte amabili cu mine. O, Doamne, simt că-mi dau lacrimile. Nu-mi puteam dori stăpâni mai buni... — Ei, încetează ! Trish flutură din mâini și se șterge la ochi cu un șervet. — La mulți ani cu sănătate, începe Eddie pus pe treabă. Să îți dea viața tot ce dorești... Eddie ! De ce crezi tu că ar vrea Samantha să te audă cântând în halul ăsta ? îl întrerupe Trish, încă ștergându-se la ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ies din bucătărie pe urmele turmei de chelneri. Mi se dă să duc o tavă cu pahare de șampanie, pe care o las jos cât de repede pot. Mă întorc în bucătărie și apuc o sticlă de șampanie și un șervet. Apoi, imediat ce mă asigur că nu mă vede nimeni, fug la toaleta femeilor. OK. Asta e partea cea mai dificilă. Mă încui într-o cabină și aștept un sfert de oră în liniște absolută. Nu zdrăngănesc nimic, nu strănut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
stradă, mesajul pe care Îl transmit lumii este „sînt o femeie de succes“. — Ia, cum? Arată-ne ! spune mama admirativ. — Ei. Kerry ne trage un zîmbet de falsă modestie. Uite-așa. Își trage scaunul și se șterge la gură cu șervetul. — Fii atentă, Emma, spune mama. Bagă la cap ! Ne uităm cu toții la Kerry, care Începe să se plimbe mîndră prin cameră. Cu capul sus, pieptul bombat, ochii fixați undeva Într-un punct din față, și dînd din fund, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
dar fac eforturi și-mi Înăbuș rîsul. E un restaurant select. Lumea deja se uită la noi ciudat. SÎntem conduși la o masă din colț, de lîngă șemineu. Un chelner Îmi trage scaunul să mă așez și-mi flutură un șervet pe genunchi, În timp ce altul Îmi toarnă apă, iar altul Îmi oferă o chiflă. Același lucru se Întîmplă și de partea cealaltă a mesei, unde se află Jack. Șase persoane dansează În jurul nostru, servindu-ne ! Vreau să-i surprind privirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să mai zic nimic. — Ce Încerc eu să-ți spun, Emma, Începe el din nou. Așa cum sînt sigur că ai... sînt sigur că noi toți... adică vreau să spun... Se oprește iar și-și șterge transpirația de pe față cu un șervet. — Ideea este că... e că... — Of, Brian, spune-i odată-n viață propriei tale fiice că o iubești ! strigă mama. — Te... te... iubesc, Emma ! spune tata cu glasul sugrumat. O, Doamne. Se șterge cu gesturi stîngace la ochi. — Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
iubești ! strigă mama. — Te... te... iubesc, Emma ! spune tata cu glasul sugrumat. O, Doamne. Se șterge cu gesturi stîngace la ochi. — Și eu te iubesc, tată, spun, cu un nod În gît. Și pe tine, mamă. — Vezi ? spune mama, cu șervetul la ochi. Știam eu că nu e o greșeală să venim ! Îmi ia mîna, iar eu Îi iau mîna lui tata și, pentru un moment, parcă sîntem Într-o Îmbrățisare stîngace de grup. — Știți... fiecare dintre noi e o verigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
un depozit cu reducere. Jemima rămîne fără aer. — Ba nu-i adevărat ! spune, și tot sîngele Îi năvălește În obraji. — Ba da. Am văzut sacoșa, nu mă las. Și am să mai fac public și faptul că odată ai cerut șervet, În loc de șervețel. Jemima Își acoperă gura cu mîna. — ... și perlele tale sînt perle de cultură, nu perle adevărate... — ... și nu gătești niciodată singură mîncarea pe care o servești la petreceri, cu care te dai atît de mare... — ... iar poza aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
i pe așa, ce căuta o sticlă de Coca Cola la un asemenea dejun!) Soțiile universitarilor știau că atunci când Îl invitau pe Ravelstein la masă aveau mult de furcă după aceea ca să curețe În urma lui. Împrăștia, Împroșca, fărâmița bucatele, murdărea șervetele, scăpa bucățele de carne sub masă, răsturna paharul cu vin când râdea la o glumă, lăsa câte un Întreg fel de mâncare În farfurie după o Înghițitură sau Îl zdrobea sub talpă pe jos. O gazdă cu experiență ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
decât în The Vikings 1, și n-ai să mă auzi zicând asta prea des. Mai vrei niște Earl Grey? Când Hugo invita pe cineva la ceai, făcea lucrurile ca la carte: un set de ceai din porțelan și os, șervete de pânză și o tavă de argint. — Le-am găsit pe toate într-o piață din Bermondsey, zise el, arătând către masă. Cu excepția biscuiților, stai liniștită! Pe ăia i-am cumpărat proaspăt făcuți. Biscuiți cu unt și prăjitură cu ghimbir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
târziu pentru Viscardi și prea târziu pentru signora Concetta. O găsi acolo, la picioarele scărilor ce urcau din curte, cu brațele ținute la spate de doi dintre musafirii de la prânz ai lui Viscardi, dintre care unul, observă Brunetti, Încă avea șervetul Îndesat după gulerul cămășii. Erau amândoi bărbați foarte corpolenți, acești musafiri ai lui signor Viscardi, și i se păru lui Brunetti că nu era nevoie să țină În felul acela mâinile signorei Concetta, răsucite la spate. În primul rând, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
signora? — Că de data asta va face destui bani ca să plecăm amândoi acasă. Să plecăm acasă. A trecut atât de mult de când n-am mai fost acasă. Ce altceva ți-a spus, signora? Ți-a spus de tablouri? Bărbatul cu șervetul la gât Îl Întrerupse, vorbind pe-o voce ascuțită, insistentă: Oricine ați fi, vreau să vă previn că sunt avocatul lui Signor Viscardi. Și vă avertizez că oferiți informații acestei femei. Sunt martor la crima asta și nu trebuie discutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
arătând În jos spre Viscardi. A aflat ceva care l-a făcut să se teamă mult. Își luă privirea de la Viscardi și-o ridică spre Brunetti. — Pot pleca de aici acum, dottore? Am terminat ce aveam de făcut. Bărbatul cu șervet vorbi din nou: — Puneți acestei femei Întrebări cu țintă precisă și sunt martor la asta. Brunetti Întinse mâna și-o prinse de cot pe signora Concetta. — Vino cu mine, signora. Clătină din cap spre Vianello, care veni imediat lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
caută asta pe masă, draga mea? a șoptit doamna Duffield la vremea mesei, când Jake a ieșit din cameră. Cu o mână flutura sub nasul fiicei ei centrul de carton al unei role de hârtie igienică. —E un inel de șervet de masă, mamă, a spus Alice privindu-și mama cu seninătate pe deasupra porției de supă de linte. Este Sfatul Lunii în La Gunoi! - desigur, în sensul de recomandare utilă. Ca să nu mai umplem gropile de gunoi. E grozav, nu? Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
acum concentrată asupra unei femei cu nasul mare, îmbrăcată într-un costum strâmt, fucsia, care stătea la recepția din holul hotelului. De entuziasm, trupul i s-a rigidizat, iar Amanda s-a ridicat pe jumătate. Cu o mână își ținea șervetul pe genunchi, iar pe cealaltă a început s-o agite frenetic. —Laura! Aici! Când și-a auzit numele, Laura s-a întors. —Ei! Iată-i pe cei doi! a declarat ea cu o voce de sirenă de ceață, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]