722 matches
-
de a cocheta prin transparența ei cu stihia momentan interzisă de cei atît de chibzuiți. Și aici rolurile se inversează deja: soarele glacial primește căldura acestui zîmbet copilăros, un pic rușinat de dintele lipsă În fața impecabilei lui danturi. Șevalet uitat șevalet uitatumbra unui nor peste schița soarelui Manuela Dragomirescu Sintagma șevalet uitat evocă, fără doar și poate, acel obiect folosit de pictor ca suport pentru pînza pe care o zugrăvește, aflat În locul unde pictorul s-a așezat pentru a surprinde lumina
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de cei atît de chibzuiți. Și aici rolurile se inversează deja: soarele glacial primește căldura acestui zîmbet copilăros, un pic rușinat de dintele lipsă În fața impecabilei lui danturi. Șevalet uitat șevalet uitatumbra unui nor peste schița soarelui Manuela Dragomirescu Sintagma șevalet uitat evocă, fără doar și poate, acel obiect folosit de pictor ca suport pentru pînza pe care o zugrăvește, aflat În locul unde pictorul s-a așezat pentru a surprinde lumina aparte a unui peisaj la o anumită oră a zilei
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de cel care a făcut o pauză de lucru. Este și cel În care găsim În mintea noastră reprezentarea aproape neutră a obiectului, fără a face alte presupuneri cu privire la locul, momentul și motivul pentru care pictorul nu se află În fața șevaletului. În sintagma de mai sus Însă, uitat are un evantai mai larg de semnificații care ne pot trimite Închipuirea către situații diferite. Poate că cel care picta l-a uitat, l-a scăpat din vedere la plecarea sa precipitată de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ne pot trimite Închipuirea către situații diferite. Poate că cel care picta l-a uitat, l-a scăpat din vedere la plecarea sa precipitată de un eveniment neașteptat. Poate că acela care s-a ocupat o vreme cu pictura neglijează șevaletul, se dezinteresează de el, i a devenit indiferent, l-a abandonat, are alte proecupări și, În consecință, nu-l mai bagă-n seamă. Desigur, parcurgînd această paletă de nuanțe uitarea dă treptat șevaletului alte Înțelesuri. Și, prin sinecdocă, el devine
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a ocupat o vreme cu pictura neglijează șevaletul, se dezinteresează de el, i a devenit indiferent, l-a abandonat, are alte proecupări și, În consecință, nu-l mai bagă-n seamă. Desigur, parcurgînd această paletă de nuanțe uitarea dă treptat șevaletului alte Înțelesuri. Și, prin sinecdocă, el devine ocupația de a picta, hobby-ul, pasiunea pentru pictură. Polisemia cuvintelor stimulează tîlcul imaginii pentru a trece În plan simbolic. Legătura cea mai firească a celei de a doua sintagme, umbra unui nor
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a picta, hobby-ul, pasiunea pentru pictură. Polisemia cuvintelor stimulează tîlcul imaginii pentru a trece În plan simbolic. Legătura cea mai firească a celei de a doua sintagme, umbra unui nor peste / schița soarelui, cu prima este aceea că pe șevalet se află schițat un soare și un nor. Umbra complică puțin lucrurile. Ea poate fi prezentă chiar În tablou, dar poate umbri și șevaletul pe care este schițat soarele. O ambiguitate În plus o dă faptul că, aflîndu-se Între soare
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de a doua sintagme, umbra unui nor peste / schița soarelui, cu prima este aceea că pe șevalet se află schițat un soare și un nor. Umbra complică puțin lucrurile. Ea poate fi prezentă chiar În tablou, dar poate umbri și șevaletul pe care este schițat soarele. O ambiguitate În plus o dă faptul că, aflîndu-se Între soare și pămînt, norul umbrește locul unde se află șevaletul sau, În pictură, soarele peste chipul căruia s-a așezat. Oricum ar fi, umbra strecoară
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Umbra complică puțin lucrurile. Ea poate fi prezentă chiar În tablou, dar poate umbri și șevaletul pe care este schițat soarele. O ambiguitate În plus o dă faptul că, aflîndu-se Între soare și pămînt, norul umbrește locul unde se află șevaletul sau, În pictură, soarele peste chipul căruia s-a așezat. Oricum ar fi, umbra strecoară În poem nuanțe compromițătoare de Întunecare, de eclipsare, de maculare. Din acest moment, soarele, norul și o anume slăbiciune În Înțeles de pasiune capătă Înțelesuri
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și o și obținuse. Și, În gînd sau poate interogînd stihiile, parcurge același drum ca furnica. Numai că, ultima Întrebată, stînca, Îi spune că mai puternic decît ea este tăietorul de piatră care reușește să o spargă. Revenind la poem, șevaletul uitat poate fi echivalat cu abandonarea pasiunii, a sursei entuziasmului care ne Împrospăta ființa. Se pare că Înnorarea vieții e mai puternică decît pasiunea noastră pe care o pune În umbră, o eclipsează. Proiectul vieții - schița soarelui - rămîne astfel nefinalizat
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
poezii a lui Blaga, Inscripție acoperită cu mușchi. Umbra, cu toată inconsistența sa, pare să fie mai puternică. Dar asta poate fi Însă o lecție de viață ce ne Întoarce la slăbiciunea dintîi care, asumată, ne poate susține În continuare. Șevaletul, plin de licheni, ne așteaptă Încă răbdător. Dangăt de clopot Dangăt de clopotpetalele macilor tremură ușor Ana Urma În mod aproape miraculos, poemul surprinde o corespondență care răzbate prin diferența dintre regnuri. Clopotul, masiv, dur, inflexibil este un analog al
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
direcții artistice - de pildă, expoziții realizate, toate conduc către o mai bună cooperare și rezidă în aplicabilitatea Vizuală. Astfel, suntem martori unui rezultat al căutărilor practice, în cazul de față - rezultatul actului creativ/artistic - fie pictură murală, fie pictură de șevalet, bidimensional sau tridimensional, fie grafică, sculptură, design vestimentar sau alte manifestări artistice precum „body - painting/face”; acestea din urmă, comportă subtilitatea jocului care, prin numai citirea cuvântului va trimite la esența cunoașterii (de sine...) și chiar regăsirii... Plin de tâlc
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_915]
-
păgână, prin trecerea reprezentării materiale în registrul bidimensional. Ulterior, în spațiul catolic această formulă se generalizează, se depolitizează, astfel încât orice donator nobil sau chiar figuri ignobile, inclusiv artistul, vor putea fi reprezentați în frescă, în sculptură sau în pictura de șevalet, alături de personaje sacre sau chiar susținându-le trupurile martirizate. Dintre numeroasele exemple: includerea de către Giotto în imaginea Judecății de Apoi a figurii donatorilor penitenți, cămătari condamnați de comunitatea locală creștină (în celebra Capela Scrovegni, Padova - v. fig. 28) sau controversatul
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pe Venus, care par să plutească, sugerează siluetele din seria Angélus; bustul lui Voltaire evocă faimoasa sa imagine dublă din Piața de sclavi, iar trandafirul plutitor amintește de Gradiva, muza suprarealiștilor și nume de alint pentru Gala. În partea opusă șevaletului, o Venus din Milo în viziune cubistă amintește de experiențele lui Dalí de a modela în ipsos, la Școala de artă, o Afrodita, imagine a femeii, zeița al cărei erotism se combină cu clasicul simbol al frumuseții. Dar în timp ce suita
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
romană, Venus, apare tot din spuma mării, însă nu este adusă la mal de o scoică, ci este împinsă ușurel, cu adierea lor, de nimfa Flora (simbol al fecundității) și de Zefir. Și Venus a șocat atunci când a coborât de pe șevaletul lui Botticelli, pentru că era primul nud păgân al Renașterii. Trandafirul nu numai prin ghirlanda care a așteptat-o pe Afrodita la suprafața apei sau prin petalele ce îi erau așternute în cale de locuitorii de atunci ai insulei face parte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
Luțescu, iar dacă dânsul nu mă primește, nu mai am ce căuta la ei. M-am dus cu o mapă de desene și cu carnețelele, unde mi s-a poruncit. Profesorul m-a pus la o probă de desen la șevalet, după care s-a pronunțat că acceptă să intru elev audient, deoarece acolo erau admiși doar cei cu buletin de București! Era pe timpul lui Gheorghiu Dej. După vreo lună, profesorul Luțescu mi-a zis să mă duc la secretariatul școlii
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
îi priește.“ Peram, peram, mersum coram Pictorul N. avea un prieten poet. Pictorul nu știa că bătrânul e nebun, pentru că acesta se purta cuviincios și nu vorbea aiurea. De fapt, nu vorbea deloc. Lua loc pe un scaun, departe de șevalet și, ore întregi, fără să scoată un cuvânt, se uita la pictor cum lucrează. Prezența poetului era chiar plăcută, atâta doar că, la plecare, acesta se ducea la lada veche de sub fereastra atelierului și strecura înăuntru un caiet. „Poezii, poezii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pătrundea nestingherită în vastul atelier. De o parte și de cealaltă a geamului se aflau niște draperii mari din catifea grena, care aveau menirea să micșoreze ori să mărească spațiul de pătrundere a luminii în atelier, în funcție de dorința artistului. Pe șevalet era pregătit un suport material dreptunghiular, cu pânza deja întinsă, aptă să primească îmbrățișarea dătătoare de viață. Uite, dragul meu, privește! Cred că am găsit ceva care ar putea să-i placă mamei tale. Poftim! Ce zici? Pentru moment, n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
amarnic pe oricine spunea că renumitul pictor nu este băiatul ei; atunci se întrista pe loc și pleca fără să scoată un cuvânt. Mama adoptivă avea obiceiul sincer de a-l îmbărbăta pe Alias. Văzându-l atât de preocupat în fața șevaletului, spunea, deseori: Ah, dacă am termina și tabloul ăsta! Puțin iritat de acea grijă exagerată, Alias își vedea mai departe de arta sa, ieșea rar în oraș celebritatea dobândită îl ținea încă la adăpost (dealtfel, și-a dorit întotdeauna o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
și reporteri de la diverse reviste, radio și televiziune. Pictorul ce era devenea pe zi ce trece tot mai cunoscut. Tablourile sale se aflau în pinacoteci și erau cotate la sume importante. El rămânea însă același, își trăia viața toată în fața șevaletului, doar la expozițiile personale avea timp să se ducă. Intrase într-un fel de inerție fatală ce-l ținea legat de pensulă, culori și pânză. Imaginația lui bogată crea tablouri noi ce nu-l dezmințeau, nu-l trădau continua să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Cocoșatul împinge ușa cu umărul, aceasta neavînd nici clanță, nici cheie și mă găsesc într-o încăpere uriașă din podul casei, foarte luminoasă și destul de curată, dar în care trebuie să fii foarte atent pentru a nu te lovi de șevalete sau de o masă lungă din scînduri brute pe care zac împrăștiate culori, pensule și cîteva bucăți de pîine uscată. Un număr impresionant de pînze imense stau rezemate, toate cu fața la perete. Pînă aleg ce să-ți arăt, nu-ți pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
fascina prin ramurile lui uscate, scheletice ce se întindeau deasupra potecii, făcându te să te simți mic și neajutorat în fața puterii naturii. De multe ori mă gândeam ce peisaje ar putea prinde pe pânza sa un pictor ce-și instalează șevaletul într-o asemenea zonă, mai ales toamna, când contrastau culorile ruginii ale pădurii de foioase, cu verdele închis al coniferelor, și cerul de un albastru ce nu-l poți prinde pe pânză decât doar ca o impresie de moment, căci
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
ce mi s-a părut firească a întârzierii hedoniste printre lucrările lui Dragoș Pătrașcu. Rândurile ce urmează reproduc mirările, convingerile, tristețile, mulțumirile, căutările unui artist și pedagog de școală nouă. Atâtea câte au încăput în ora de confesiuni improvizate între șevalet, microfoane, camere de luat vederi și reflectoare discrete. A.V. De ce ați agățat balanța aici, deasupra măsuței pentru cafea? Dragoș Pătrașcu Balanța este un obiect formidabil! Tot timpul încercăm să fim echilibrați în străfundurile sufletului nostru. Este o tendință a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
muzical a fost urmată de confesiunile lui Liviu Suhar. Lumea sa a început în tulburătoarea Bucovină, la Iacobeni. Este luminată de formele, culorile și simplitatea lucrărilor tradiționale de folosință și de podoabă, ascultă "Vocile artei moderne"1, imprimă "partiturii" de pe șevalet o polifonie când ciudată, când familiară, ce pune semnul egalității între inocență și experiență. Trebuie să lași privitorului libertatea să-și imagineze ce dorește A.V. Ați dorit înfățișarea de acum să fie, cel puțin deocamdată, un rezumat a tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
devin contabili din motivație interioară. Însă tocmai motivația interioară este cea care ne face să devenim creativi și empatici, designeri și buni povestitori, consilieri și consultanți. În weekendul acesta, cu siguranță câțiva dintre contabili vor sta În garaj În fața unui șevalet și vor picta un tablou. Câțiva dintre avocați vor scrie proză scurtă. Însă pot să vă garantez că nu veți găsi nici un sculptor care să se distreze În weekenduri cu calcularea impozitelor. Cu alte cuvinte, există o congruență crescândă Între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
edificatoare" în privința propriei doctrine atunci când se adresau publicului tânăr. cf. Jean-Luc Gangloff și Catherine Allamel-Rafin, op. cit., p. 131. 552 Ibid., p. 101. 553 Ibid., p. 123. 554 De notat însă ideea lui Gérard Blanchard, care remarcă faptul că pictura de șevalet și-a pierdut "incidența" asupra vieții contemporane (afară de cazul în care devine imagine cu difuziune largă, prin alte canale: filme, spectacole, televiziune, cărți poștale, ziare), formulând chiar o sentință drastică: marea artă a devenit "imagine derizorie". Le véritable domaine de la
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]