590 matches
-
Nu-i iese din vorbă lui dactăr Nicu, deși are două doctorate: unul la Sorbona, în filosofia limbajului, și altul la Oxford, în logică computațională. Cînd dactăr Nicu-i plecat, după ce-și termină treaba prin casă, se așează-n șezlong, pe marginea piscinei, și citește Kierkegaard, Wittgenstein, Heidegger și Derrida. Normal, nu s-au certat niciodată. Cînd se ivește cîte-o problemă - că, deh!, sînt și ei oameni - fac un scurt briefing și lămuresc totul ca între parteneri, cu argumente raționale
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
când se mai obișnuise cu ei, într-o după-amiază erau cu toții în gradina din spatele casei: mătușa L. avea lecție cu una din multele lor fine de la țară, unchiul Gh. trebăluia undeva, ba în casă, ba afară, iar ea citea în șezlong, cu o farfurie cu corcodușe în poală. O atmosferă mai pașnică nici că se putea. Dinspre poartă s-a auzit lătratul furios al câinelui, însoțit de zgomotul lanțului, care se freca în mișcare de sârma de care era fixat. Se
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
urmăresc același scop...) După masă avem liber. N. s-a volatilizat, așa că fac plajă în piscina hotelului. Pare să fie lume aleasă, în special nemți și latino-americani cu stare. Chelnerii, cu cele mai apetisante băuturi pe platouri lucitoare, roiesc printre șezlonguri. Slipul meu pestriț și, poate, mai ales mutra plictisită pe care o abordează orice provincial nimerit într-o societate selectă îi face probabil să mă ia de american și de vreo câteva ori îmi oferă diverse servicii. Îi refuz tipic
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
fără nori Sfârșit de florar - bunica își numără ultimii bănuți Ciripit în zori - în grădina bătrânei numai buruieni Singur sorbind ceai - în vaza de alături un bujor ofilit Bunica tricotând - pisoiul sare pe ghemul în mișcare Seară de vară - în șezlongul bunicii toarce pisica Zorele pe gardul de nuiele - casa bunicii Zori înnegurați - bunica toarce la geam vechile gânduri Soarele apune - pisica și bunica torc împreună Viscol în noapte - bunica toarce privind pe geamul tot mai mic Bunica brodând căciulița nepoatei
BUNICII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83882_a_85207]
-
avem ținută, e lucru știut, murdăria ne ține țepeni, înainte de a ne duce în insulele grecești ar trebui sa ne spălăm din cap până-n picioare. Acolo aerul e cast, marea și plăcerea curate. Iar noi... Să ne așezăm pe aceste șezlonguri. Ce pâclă! Rămăsesem, cred, la carceră. Da, o să vă spun îndată despre ce-i vorba. După ce m-am zbătut în fel și chip, după ce-am scos tot ce se putea scoate din atitudinea mea impertinentă, descurajat de atâtea eforturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
soției care nu înțelegea de ce ar trebui să nu aibă ce mânca în favoarea țăranilor. Și acestea se întâmplau cu o zi înainte de înfăptuirea șușanelei-de-viță nobilă, care i-a marcat conte lui, pentru totdeauna, drumul în istorie. Legănându-se gânditor în șezlongul ce scârțâia din când în când la o mișcare mai bruscă, contele își mângâia barba lungă visând probabil la falansterul uriaș care se poticnise în regulile unei societăți prea plictisite ca să mai guste idei inovatoare. Aici, de fapt, intrăm în
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
apariția pe aleea conacului. Aceeași ținută, aceeași privire, aceleași gesturi, dincolo de ceea ce suportă însăși femi nitatea, lucruri care îl tulburaseră, de bună seamă, și pe Vronski. Lui Lev Nicolaevici Tolstoi îi scăpă pipa și mâna îi alunecă olimpian pe lângă piciorul șezlongului. — Dumneata aici? se bâlbâi vizibil tulburat auto rul în timp ce-și culegea pipa umezită de iarba dimineții. — Chiar eu, chiar eu, zâmbi cu subînțeles Anna în timp ce-l privea pe autor cum își ridică pipa umezită de iarba dimineții. — Ce
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
dimineții. V-așteaptă cărțile pe masă? Știu, știu, nu stau mult. Nu vreau să vă supăr cu nimic. Plec de îndată ce mântuiesc cele pentru care am venit. Contele se mai relaxă și începu chiar, ca dovadă, să se legene iar în șezlong, gata să asculte pentru ce venise Anna, care acum îi era mai dragă ca niciodată. — Așadar, de când m-ați aruncat sub roțile trenului, nu vă fie cu supărare, ați mai dat spre lumina tiparului încă alte multe rânduri. Nici unul, nici unul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
spele putina. Începuse să se cam lămurească unde bătea Anna,cea atât de dragă lui până mai acum câteva minute. Dar Anna îl urmărea pas cu pas și nu-l lăsa nici să respire. Se făcu din nou mic în șezlong și își puse mâinile pe genunchi, ca nu care cumva să se vadă cât de tare începuseră să-i tremure. Am venit, porumbelule, să vorbim. Ce v-ați speriat așa? Între timp, ați putea să vă căutați câteva haine ce-
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
să-l placă, își mai spuse încrezător, ci să-l citească. În fond, amânase de atâtea ori, încât acum i se părea că e aproape imposibil să pună pe hârtie ceea ce gândise în sute de rânduri. Se așeză comod în șezlong, își aprinse pipa și se scărpină în barba rară. Își ascuți două creioane. Și simțurile. Își aruncă privirea pe fereastra care dădea într-o curte interioară, spre disperarea inspirației care se ofilea de fiecare dată când autorul uita că nu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
față. Dădu să mai spună ceva, dar sângele îi șiroia abundent pe bărbie. Redus la tăcere într-o manieră destul de brutală, se văzu nevoit să renunțe încă o dată să bată cu putere la porțile marilor speranțe. Își așeză la loc șezlongul în poziție verticală și îndreptă vârful creionului pe care îl smulse cu un gest ferm dintre două falange ale mâinii stângi. Dintr-un acces de duioșie la adresa muzei, își feri privirea, care o pornise către fereastra ce dădea într-o
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Demirgian avea un șoc și căuta un punct de sprijin în spațiu. Sultana nu mai juca tenis, renunță la înot și la ecvitația pe motocicletă și, în așteptarea fericitului eveniment, împletea tricouri de lână pentru viitorul prunc sau citea în șezlong romane franțuzești și englezești. Nu intra în confidență cu Demirgian asupra tuturor chestiunilor. Astfel, primea regulat din străinătate un buletin bătut la mașină, pe care-l consulta singură. Curios să știe ce citește Sultana, Demirgian dibui un astfel de buletin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
amînat de vară, în care pămîntul era întunecat și cerul o explozie de culori. Trecu șchiopătînd de poarta căminului, asfaltul tare rănindu-i picioarele, și se duse spre bungalow-ul administratorului mergînd pe două poteci drepte. Maică-sa stătea într-un șezlong pe pajiște și tricota. Alături, taică-său privea alene, cu o săpăligă, buruienile dintr-o grădiniță alpină. Cînd Thaw se apropie, doamna Thaw îi strigă cu reproș: — începusem să ne facem griji din cauza ta! Avusese de gînd să nu spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
uită pe fereastră. Camera e curată, cu niște acuarele reprezentînd lacul Lomond, care atîrnaseră cîndva pe pereții livingului din Riddrie. Recunoaște și biblioteca, biroul și un vas de tutun din lemn în formă de bufniță. Taică-său citește într-un șezlong lîngă o sobă caldă. Pe o măsuță, la cotul lui, e un ceainic cu o acoperitoare, cîteva cești, un zaharniță din sticlă, o cană cu lapte și o farfurie cu biscuiți. Pe canapeaua de vizavi stau două femei. Una e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se deda la copulări monstruoase. Diminețile, negresa bea apa din pahar, ca să se pătrundă astfel de sămânța cristalului și să trăiască tot atâta vreme cât așteptase el în fundul pământului, între petalele damnate la beznă și uitare ale florilor de mină. Stăteau în șezlonguri de bambus, pe balconul de fier înflorit, privind distrate cum pe oglinda cerului New Orleansul se reflectă în chipul unui înger cu aripi stufoase, destrămate la fiecare adiere de vânt. Sclavul Cedric (oh, desigur era un joc, Cedric era doar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mica ei cupă-ntre degete, păreau două plante ce-și poartă potirul unei flori de porțelan, răsucindu-l după soarele ce stătea să coboare. Apoi Cedric le făcu semnul de mult așteptat, și cele două negrese se sculară leneșe din șezlonguri. Proptită cu mîinile-n șoldurile enorme, Melanie își dezmorți oasele lăsîndu-se mult pe spate. Fiecare vertebră, începînd cu osul sacru și terminând cu axisul pe care craniul ei cu prognatism exagerat se rotea lent, trozni separat și distinct, ca vergelele unui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
piloni de fier. Caracterul lor puțin pedant demonstra o „origine solidă, de viță veche“; ajunseseră din vremuri străvechi în noile noastre manuale, poate din Cöln-ul mamei, unde în salon priveau portretele Carolinei și al lui Wilhelm S. de deasupra unui șezlong verde-auriu, dar la fel de bine puteau să provină și de pe stâlpii de afișaj, de pe care se instiga cu cruci și cârlige, mai pe scurt cu crucea încârligată, tocmai la lichidarea acestei lumi a Cöln-ului. Dar în manualul școlar aceste litere povesteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lampă uriașă. Ne-am pus rucsacurile în spinare, am urcat muntele cu tata înaintea noastră, lovind în bolovani cu bastonul lui care răsuna vesel, și astfel petreceam ore în șir printre pietre. În zilele de odihnă se așeza într-un șezlong, mai la o parte, printre colți de stâncă, răsfoia un atlas despre flora alpină sau voia s-o convingă pe mama să urce cu el în Paradiesli, un umăr de stâncă deasupra hotelului, unde afinele erau coapte și zemoase. Amestecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pușcăriași. Partenerul Pușcașului mârâi la noi: — Pe aici! zise el și ne conduse spre o ușă din spatele barului. Din ușă, camera părea un birou. O lampă de alamă atârna de o grindă din tavan. În colțul de lângă fereastră era un șezlong din lemn de nuc, iar așezat lângă el era o statuetă mare din bronz, un nud de fată, de genul ăla care pare să fi avut drept model pe cineva care a suferit un grav accident cu fierăstrăul circular. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
puntea vasului. Oceanul este nemărginit. Vaporul este mare. El este un transatlantic. În mijlocul unui grup de oameni, o femeie cu pălărie albă, râzând. Un copil o ține de mână. Soțul ei o cuprinde cu brațul peste umăr. În spatele lor pe șezlonguri o mulțime de alți oameni. Fericiți și ei. Către capătul punții apare căpitanul. Poza ai găsit-o În pod Într-o valijoară plină cu rujuri de buze consumate și cutiuțe de pudră, goale. În pod se găsesc de toate. Mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nu te mai face pionier și nu te mai primește la școală. Mama plânge. Dau foc la fotografie și fotografia arde, și ard domnul și doamna Ciocănescu, care au emigrat În Argentina, arde copilul, ard oamenii fericiți care stau pe șezlonguri, arde vaporul, arde căpitanul care tocmai apăruse pe punte și arde și lumina Împreună cu oceanul. Ești posac. Îți place cuvântul Argentina și cuvântul emigranți. După ce Îți dai cuvântul de onoare că nu spui la nimeni, te culci. Icoana Maicii Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
leoaică cu cap de femeie. Capul era extrem de frumos, cu trăsături bine definite, cu părul dat după urechile delicate; se continua natural cu corpul de leoaică, care se întindea pe dom cu eleganță, ca și cum s-ar fi odihnit pe un șezlong. Coada, atârnând pe o parte a domului părea atât de reală că te așteptai să se miște din când în când. într-o labă, leoaica ținea o mască. Era fața care se potrivea de fapt corpului. Coama făcea valuri peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
acum nu mai era un biet ologit al sorții, țintuit în scaunul cu rotile, se putea mișca în voie, pe propriile picioare, ca oricine. Primi totuși din mâna ei cana cu cafea și o pofti să se așeze comod în șezlong - lui îi ajungea băncuța de lemn de alături. Apoi duse la gură încet cana și sorbi o înghițitură, uitându-se la Arm, care i se părea ușor schimbată în ziua aceea - sau poate că nu era decât o impresie a
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
să-i spun „sărut mâna”, apoi mă săruta pe amândoi obrajii și mă primea înăuntru. Eram condus pe o alee care făcea un unghi de 90 de grade la dreapta și poftit să iau loc pe unul din cele două șezlonguri întotdeauna pregătite. Aleea cotea într-un nou unghi de 90 de grade, de data aceasta la stânga, și la capătul ei se găsea intrarea în casa de locuit. Un drum mai mic se pierdea, într-o șerpuire la fel de regulată, printre tufe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o pui în altul, nu poate decât să crească ? înseamnă că vom putea face toți trei dragoste cu fostul meu iubit, am concluzionat eu. Zilele de vară trecuseră alene, cu excursii pe lac, drumeții prin pădure, seri languroase petrecute în șezlong în fața focului, dimineți răsfățate de spuma de lapte a cafelei pregătite de Jean-Claude cu un aparat special, care știe să prepare cinci feluri de cafea. locuisem toată vara visele altcuiva. luasem de-a gata rolul exotic pe care mi-l
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]