750 matches
-
Romanul lui Alice. John mi-a trimis o copie a manuscrisului. Bărbatul a continuat să se dezbrace, în timp ce Jina și-a lăsat mâinile să-i atârne în lungul trupului, ascultându-și galopul înnebunit al inimii. Mike s-a dus la șifonier și s-a schimbat într-o pereche de pantaloni de trening cenușii și un tricou de la facultatea lui, Stanford. S-a întors către Jina. Părul îi era atât de scurt tuns, încât femeia nici nu-i mai distingea culoarea. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-ntr-un colț și-o să-nceapă să urle dacă vreun bărbat o să apropie prea tare de ea. Ești prea dură cu ea, a remarcat Jina. Irene a dat din mână în semn că n-are dreptate. Apoi a mărșăluit până la șifonierul Jinei și-a început să cotrobăiască printre haine, evident nemulțumită, până când a găsit o rochie albastră de mătase, pe care Jina n-o mai îmbrăcase de ani de zile. A ales o pereche de pantofi negri, după care a pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
paragrafe lungi, rostite lent. Spera c-aveai să-i ia toată noaptea ca să-i demonstreze originea pâraielor. Cel mai mult îi fusese dor de vocea lui. Chipul și-l imaginase, mirosul și-l amintise dormind într-o cămașă luată din șifonier, dar vocea lui Zach rămăsese îndepărtată și supusă toanelor momentului. Jinei nu-i revenea în memorie decât atunci când voia ea. Zach a luat-o de mână și-a tras-o în jos, ca să se așeze pe iarbă. Jina a crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
am plimbat prin grădină, doamnă Pavel” - „Cam mult, cam mult” ar fi glumit și-ar fi continuat să-și facă vânt cu evantaiul de ebonită de acum 20 de ani, câștigat la o tombolă a Crucii Roșii și păstrat în șifonier lângă batistele cu margini brodate în mătase colorată. Rex se gudură la picioarele mele. - „Rex, vorbii, lumea asta e croită strâmb, poate de aceea, noi oamenii, ne uităm uneori spre cer: s-ar putea să fie acolo un adevăr ignorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în vis, sau în vis și trezie - e greu de precizat - îmbrăcată într-o crinolină albă, dansând pe scena unei opere, luminată de reflectoare puternice în aplauzele unei asistențe elegante, în moda secolului XIX, apoi în fața oglinzii dreptunghiulare de pe ușa șifonierului sărăcăcios așezat la picioarele patului de acasă, unde dormeam cu mama, dar eu cred totuși, că era în vis, căci niciodată ea nu mi-a spus că arăt superb, în malacoful acela alb. Sau poate mama era obosită de munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și am îmbrăcat-o, împreună cu doamna care era cu mine. Dar printr-o minune, mi-am adus aminte că mai avea un exemplar al aceleiași fotografii într-un plic cu altele, pe care-l ținea în raftul de jos al șifonierului, și am avut noroc: am găsit-o. Uitați-o! - și mi-o înmână. În după-amiaza zilei următoare, intram pe poarta cimitirului căutând printre oamenii care însoțeau sicriul purtat pe umerii a patru bărbați, pe doamna... O văzui. Mergea în urma sicriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mi se dezvăluia într-o concretețe misterioasă, sigur de prezența ei ce nu mi se părea absurdă; mă uitam la patul acela simplu, după moda anilor ’20, era patul în care murise, la oglinda dreptunghiulară prinsă de partea exterioară a șifonierului, după moda aceluiași timp, în care se privise abia în urmă cu șapte ani, unde se visase alături de mine, cum îmi spusese odată, unde vremea își topise puterea. Voisem s-o întreb pe doamna aceea amabilă, ce fel de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Partidul Democrat. Kevin a insistat să-mi ducă geanta în dormitor, o cameră care aducea leit cu camera de oaspeți din casa părinților mei. Ar fi putut să facă un schimb cultural; perdele înfiorătoare, o cuvertură la fel de cumplită și un șifonier plin cu hainele vechi ale cuiva. Avea cam un centimetru de spațiu și două umerașe pentru mine. Noroc că nu stăteam decât o noapte. (Pentru a evita riscurile, eu și Aidan hotărâserăm să nu exagerăm cu prima vizită.) Apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în dormitor. În timp ce deschideam ușa, m-au trecut toate apele. Am întins mâna spre întrerupător, aproape paralizată de spaimă că o mână ar putea s-o apuce pe a mea în întuneric. Ce era umbra aceea înaltă și îngustă de lângă șifonier? Apoi am apăsat pe întrerupător și camera a fost inundată de lumină, iar umbra întunecată, amenințătoare, s-a dovedit a fi nimic mai primejdios decât biblioteca. Auzindu-mi propria respirație accelerată, am aprins lumina de la baie și am tras deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să vă osteniți oasele bătrâne. V-am deranjat îndeajuns. Arătați-mi doar în ce direcție s-o iau. Ea: OK, în capul scării o iei la dreapta, a doua ușă. Apoi a strigat după mine: Și nu cumva să confunzi șifonierul cu baia cum a făcut Racey într-o noapte când luase ceva la bord. M-am dus la baie, am decis că aș putea la fel de bine să-mi fac nevoile, dacă tot eram acolo. Apoi m-am strecurat pe hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sunt trecuți printr-un filtru, dar nu și cei de la clasa întâi. Nu e rentabil.“... Dar mai e și un al doilea mister, un mister care persistă. În după-amiaza acestei duminici trec de la bucătărie la dormitor. Deschid ușile albe ale șifonierului și scot din el costumul pe care l-am purtat în ultima seară la New York. Iau pantalonul și îl întind pe pat, operație pe care am mai făcut-o de câteva ori. Pe cutele laterale care încadrează șlițul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
operetă, teatru evenimențial, fiecare trebuie să aibă ceva artă în viața lui... În viața noastră sălășluiește forma, conturul artistic, și vrem ca forma să ne fie dezvăluită, chiar dacă ne mișcăm în spațiul strâmt alcătuit din chei, portfard, cești de cafea, șifoniere, carnete de cecuri, rufe, coafură, galerii pentru perdele, garanții pentru frigider, pixuri, nasturi, bani. Sunt în căutare de bani, caut bani. Dă-mi niște bani. Hai. Fă-o. Ia, ține niște bani... Am încercat să încasez un cec azi-dimineață. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
era înconjurat de perdele roz de mătase agățate ca un fel de baldachin de tavan, ca și scrinul. Falduri și valuri întregi din același material urmăreau conturul mobilei, revărsându-se pe carpeta crem. Peretele din dreapta nu era altceva decât un șifonier din fildeș pictat cu trandafiri, cu mulțumiri pentru Suki. Făcuse camera pentru sora ei? Era precum visul unei fetițe devenit realitate. În timp ce Belinda stătea întinsă pe pat ca Frumoasa din Pădurea Adormită, părul lung și blond îi era împrăștiat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
într-adevăr, s-a aprins. Curva a intrat în odaie. Era într-un capot gălbui. Și l-a scos și a rămas într-un furou albastru. Se plimba nehotărâtă prin cameră, parcă nu știa ce să facă. A privit în șifonier, a aruncat o rochie pe pat. A tras un lighean de sub pat. A turnat apă în el dintr-o cană mare, albă, de tinichea și, cu picioarele larg desfăcute, cu ligheanul între ele, s-a aplecat și a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mânjite de macaroane și compot... PAGINĂ NOUĂ Larghetto e piano ... Și totuși, urmele unui oarecare Bikinski se vedeau prin Încăpere. Cineva călcase pe ici-colo, purtându-și adidașii murdari de noroi sau vomă de la masă la pat și de la pat la șifonierul ce stătea cu ușile larg deschise, Înlăuntrul căruia, umăr lângă umăr, se aflau cele o sută douăzeci de costume ale medicului, călcate și periate cu grijă, arătând ca niște soldați aliniați unul lângă altul, ce-și umflă pieptul și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sub masă doi oameni? Sau poate că, din pricina beției, Noimann avea din nou halucinații?! Medicul stătea În poziție de lotus pe marginea patului, uitându-se prostit În jur. Pe genunchii săi se legăna cămașa de noapte a lui Lilith. Dinspre șifonier se auzi un zumzet. Costumele se mișcau, foșnind ca niște copaci Îmbrăcați În frunze moarte, În bătaia vântului... „Poate că a pătruns În ele spiritul lui Oliver?” Își spuse medicul, privindu-și fața descompusă din oglindă... Noimann Întinse mâna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
era conștient că imaginile acestea se vor desfășura În fața lui după o logică bine-cunoscută. Totul devenise previzibil pentru el și totuși, În ciuda acestui fapt, sentimentul de teamă de care era stăpânit creștea pe măsură ce pașii săi Înaintau pe coridor. Masa, scaunele, șifonierul, frigiderul, aragazul, mașina de spălat și patul fuseseră Învelite cu grijă În fâșii de pânză străvezie, Îndărătul căreia se aflau coconii. Insectele Îl pândeau, frecându-și ușor lăbuțele păroase; ochii lor roșii stăteau ațintiți asupra lui Noimann, urmărindu-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aruncă momeala penitentul. „Inclusiv”, zise precipitat cinicul, adăugând: „Oricine știe că amanții dorm mai mult sub pat decât pe pat...”. „Alteori Își fac mendrele și prin dulapuri...” „Și prin dulapuri”, repetă cinicul. „De fapt, dumneavoastră vedeți femeia ca pe un șifonier În fustă, având deschise dedesubt și deasupra mai multe sertărașe...” Noimann-penitentul, când Îndrăznea să-i adreseze un cuvânt lui Noimann-cinicul, folosea persoana a doua plural; o făcea mai mult dintr-un fel de satisfacție perversă decât din teamă. Căci, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mult dintr-un fel de satisfacție perversă decât din teamă. Căci, În ciuda bicisniciei sale, Noimann-penitentul Îl sfida deseori pe Noimann-cinicul. Uneori Însă, rolurile se inversau. Aceasta se Întâmpla Însă destul de rar. „Da”, răspunse Noimann-intransigentul, „femeia pentru mine e ca un șifonier, umplut cu rochii și alte marafeturi...” „La dumneavoastră am văzut costume...” „Dulapul meu nu-i o femeie...” A, da, scuzați, vă rog, pentru confuzie... Șifonierul dumneavoastră e plin totuși de costume...” Noimann-cinicul era uimit de Îndrăzneala lui Noimann ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Aceasta se Întâmpla Însă destul de rar. „Da”, răspunse Noimann-intransigentul, „femeia pentru mine e ca un șifonier, umplut cu rochii și alte marafeturi...” „La dumneavoastră am văzut costume...” „Dulapul meu nu-i o femeie...” A, da, scuzați, vă rog, pentru confuzie... Șifonierul dumneavoastră e plin totuși de costume...” Noimann-cinicul era uimit de Îndrăzneala lui Noimann ce se târa ca un vierme la picioarele lui. „Continuați, continuați”, făcu el. „Sunteți un egolatru. Vă adorați propria dumneavoastră goliciune la fel de mult ca pe-o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În ciorapi de mătase. Bumbii de plumb se abătură peste partea sa dorsală. „O”, exclamă penitentul. „Continuați, continuați”, făcu cinicul. „Atunci dumneavoastră, ținând cont de toate aceste ipoteze, aveți mai mult Înclinații femeiești și nu bărbătești, fiindcă iubiți costumele; altfel, șifonierul ar fi plin de rochii și de fuste...” Argumetația penitentului părea de-a dreptul aberantă. Cinicul Îl privi ciudat. „Orice bărbat face asta”, zise el. „Atunci orice bărbat e o femeie”, făcu celalalt. Cravașa de aer lovi crunt. O dată, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sale se Înnodau cu de la sine putere de tocurile ei cui. Ciorapii unuia se Încurcau cu ciorapii celuilalt. Cravata și eșarfa valsau pe hol după muzica lui Strauss. Întreaga garderobă se punea În mișcare. Cămășile, maiourile se agitau foșnind În șifonier. Fiecare mișcare a lui Noimann-cinicul reverbera, risipindu-se, ecouri În trupul celuilalt Noimann, care, la rândul lui, stârnea neliniștea obiectelor din jur. Sus-jos. Stânga, dreapta. Așa, așa. Aici, aici. Loviturile cădeau cu nemiluita. Ritmul se Întețea. Noimann-penitentul părea căzut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
orice aparat se pornește și se oprește cu degetul care apasă pe buton și nu cu genele!) obiectele din juru-mi Îmi par câteva secunde altfel. Pânza fotoliului, deși o știu murdară, strălucește misterios, are patină și personalitate; zgârieturile de pe ușa șifonierului nu se mai văd, praful de pe vitrina cu veselă s-a și șters singur sau s-a ascuns; tancul de jucărie al copilului gazdei pare mai adevărat (Închipuirea mea Îl face să salte peste ape și gropi); culorile covorului nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de accize, post modest, dar rentabil și onorabil, pe care strălucitoarea Lenora, de pe atunci nelipsită de la baluri, pick-nick-uvi și cavalcade, îl înălțase în rang. Amănuntele astea erau date de Lina în zilele când, așezând cu levănțică și sulfină rufele în șifonier, dezvăluia suvenirile de acasă, oftând. Niciodată în orele de repaos buna Lina nu trăia altfel decât în acele amintiri, care lui Mini îi plăceau ca niște povești foarte vechi, mai vechi de la o generație abia înapoi, decât de un veac
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
doamne a venit prompt și cam țâfnos: - Ce știi dumneata? Andrei este un copil greu de stăpânit. Acasă mă lupt cu el să nu alerge prin camere, să nu se cațere pe mese și pe dulapuri, să nu sară de pe șifonier, să nu umble la combina muzicală sau la pendula din perete. Ce mai, este un copil obraznic, neastâmpărat și neascultător - a concluzionat interlocutoarea mea cu năduf. Curiozitatea m-a îndemnat s-o întreb cum ar dori ea să se comporte
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]