939 matches
-
de culoarea castanei coapte, curgeau două rânduri de perle! Alte două rânduri izvorau din cei de culoarea cerului... Se'mpleteau și se-amestecau lacrimi de om și lacrimi de câine, perle izvorâte din suflete rănite deopotriva, se rostogoleau ca un șirag de mărgele rupt. E ceva aproape ireal să privești în ochi înlăcrimați cu ochi înlăcrimați! Ești terminat! Micul bulgăre de zăpadă, pornise la vale, n'avea să-l mai oprească nimic în creșterea lui spre a se transforma în avalanșă
LINDA (SERENADĂ TÂRZIE PENTRU SUFLETE PIERDUTE ÎN NEANT) de FLORIN MARINESCU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342300_a_343629]
-
cântecele Danielei Vlădescu. Minunate ca un torent de mângâieri sunt melodiile Danielei Vlădescu! Odinioară, Daniela Vlădescu era prințesa serilor. Televiziunea Română era castelul balurilor fastuoase, al seratelor tulburătoare, cu muzică de operă și operetă, când anii se înșiruiau ca mărgelele pe șiragul timpului, când frumoasa cântăreață lirică Daniela Vlădescu lumina viața și ne-o reda de pe unde-i pierdeam urma, sub cețurile vremurilor de-atunci, prin înădușeala ideologică și hățișul în care pierduserăm libertatea. Frumoasa Daniela Vlădescu însă, ne-a încântat tot
DANIELA VLĂDESCU. MELODII MINUNATE CA UN TORENT DE MÂNGÂIERI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341621_a_342950]
-
Câteva secunde mai încolo, doi bărbați în mănuși îi scot din navete și îi agață cu picioarele‑n sus, cum pui o haină în cui, în lanțul mișcător de suporturi metalice. Imediat, puii intră într‑o sală aburită, vuind mecanic. Șiragul de piepturi bombate, cu penele ciupelite, e mângâiat de o bară de metal; atingerea se pare că îi liniștește, se uită la podeaua cafea cu lapte, udă și lucioasă. Imediat, un puf de apă le umezește picioarele și intră, cinci
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
la Revista “Discobolul” din Albă Iulia; președintele Filialei Albă - Hunedoara a Uniunii Scriitorilor; “MĂRTURISIRI”, 236 pagini - proza, Editura UNIREA Albă Iulia, 2005, volum prefațat de Aurel Pântea; “DATINI TRANSILVANE”, 112 pagini - studiu privind nuntă țărăneasca, Editura UNIREA Albă Iulia, 2007. „Șirag din pietre de rău”, 326 pagini - monografie cultural - sentimentală, Editura Reîntregirea Albă Iulia, 2009, volum prefațat de cercetător dr. Gabriela Mircea. „Față Pădurii”, 40 pagini - (balada, consecință unui joc pe o legendă) placheta ilustrata de pictorul naiv Valer Gălan, Ed.
VERONICA OŞORHEIAN de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344355_a_345684]
-
muntelui, tăcută se rostogolește luna, străjuind pădurea bătrână. E vremea rotirii cocoșului de munte... Nocturnă Peste vârful muntelui întunecat, Luna se rostogolește, Străjuind pădurea bătrână; Tăcută și îngândurată, Nu povățuiește pe nimeni. Luminează calea drumeților Și își anină la grumaz Șirag din lacrimile nopții. Mândră, se ascunde După norii plumburii, Să n-o vadă îndrăgostiții. Când cerul prevestește zorii, Blândă, adoarme Pe umărul Luceafărului. (Semnate de Veronica Oșorheian) Referință Bibliografică: poeme / Veronica Oșorheian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 190, Anul
POEME de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344352_a_345681]
-
Divinității. Când sferele sunt în număr de două sugerează potirul, clepsidra, cu semnificațiile specifice acestora. În număr de trei sugerează silueta unei ființe umane, iar când se desfășoară într-o înșiruire de mai multe prefigurează infinitul sau mărgelele dintr-un șirag de mătănii. Metaforic vorbind, poemele formează un spațiu sacru, în centrul căruia poeta își înalță ruga, stând de vorbă cu îngerii și aducând slavă lui Dumnezeu. Invocând ființele și lucrurile create în Univers, autoarea se adresează totodată Omului, văzut ca
EVENIMENT EDITORIAL de FLORENTIN POPESCU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344003_a_345332]
-
suflării, ce strânge, Chemări blestemate îsi chinuie soarta, Chimia vitală se purifică-n sânge Și drumuri tăcute își lunecă șoapta. Cutremur e-n suflet când vibrații se sparg, Tristețile-și scriu povestea de seară, Romanțele-și cântă, în al nopții șirag, În vers nostalgia ce plânge-n vioară. O stea a răsărit din geana de foc, Se bucură pământu-n vulcanicul joc ! Referință Bibliografică: SONET VII / Aurel Auraș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2306, Anul VII, 24 aprilie 2017. Drepturi de
SONET VII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342897_a_344226]
-
cu ale ei talazuri ce zdruncină în țărmuri, nemuritoare ploi. Mi-ești drag precum potopul Ce încumetă în șiroaie, tăcerii pieritoare, al lacrimilor dor. Mi-ești drag, precum mi-e luna când oglindește în ape din toamne ruginii al frunzelor șirag. Mi-ești drag, precum speranța din vise, ce în taină coboară-n dimineața seraficelor nopți, bagheta unui Mag. Aș aminti și vântul, petalele și norii, picturi din curcubeie la capătul de cer, și glasul ciocârliei, ori zâmbetul ninsorii, verdele crud
DIN TAINA UNUI VAL de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343352_a_344681]
-
cu ale ei talazuri ce zdruncină în țărmuri, nemuritoare ploi. Mi-ești drag precum potopul Ce încumetă în șiroaie, tăcerii pieritoare, al lacrimilor dor. Mi-ești drag, precum mi-e luna când oglindește în ape din toamne ruginii al frunzelor șirag. Mi-ești drag, precum speranța din vise, ce în taină coboară-n dimineața seraficelor nopți, bagheta unui Mag. Aș aminti și vântul, petalele și norii, picturi din curcubeie la capătul de cer, și glasul ciocârliei, ori zâmbetul ninsorii, verdele crud
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
valMi-ești drag, precum mi-e mareacu ale ei talazurice zdruncină în țărmuri,nemuritoare ploi.Mi-ești drag precum potopulCe încumetă în șiroaie,tăcerii pieritoare,al lacrimilor dor.Mi-ești drag, precum mi-e lunacând oglindește în apedin toamne ruginiial frunzelor șirag.Mi-ești drag, precum speranțadin vise, ce în tainăcoboară-n dimineațaseraficelor nopți,bagheta unui Mag.Aș aminti și vântul,petalele și norii,picturi din curcubeiela capătul de cer,și glasul ciocârliei,ori zâmbetul ninsorii,verdele crud al ierbii,... VII. CLIPA, de
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
privească dinadins). Soarele apune printre crengile copacilor și-l îmbată pe Idris cu suspine. Acesta rămâne în același loc de unde începuse să-și privească ființa dorită. Fata își făcuse simțită plecarea, prin ridicarea suavă a picioarelor și alunecarea lor pe șiragul de pietriș de pe pământ. Idris are privirea fixată pe trunchiul copacului, timp în care observă o amprentă adâncă. Se aproprie, îl atinge și citește ce era iscălit. Idris (citeste pe litere): I-O-H-A-N-A!...Iohana!...(Pauză) Iohana te numești frumoasă ființă (către
CĂUTAREA SINELUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343396_a_344725]
-
încurc și nu mă mai descurc de exemplu cuvântul fir îl încurc adesea și r-ul de la final umple iarba cu ghemotoace de gânduri în care mintea lasă puii dorului să pască liniștiți pe pajistea inimii aiurez. înșir cuvintele în șiragul cu mărgele amare le laud artificial frumusețea apoi aleg piatra incoloră de cuarț ca o lacrimă răsturnată în ființa mea pentru trezire ca într-o progresie a trăirilor mereu utile inimii ridic broderia din lada de zestre a gândului îmi
BRODERIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343076_a_344405]
-
laud artificial frumusețea apoi aleg piatra incoloră de cuarț ca o lacrimă răsturnată în ființa mea pentru trezire ca într-o progresie a trăirilor mereu utile inimii ridic broderia din lada de zestre a gândului îmi aștern cuvintele - pietre-lacrimi din șiragul verbelor cuarțului incolor cu ochii limpezi închiși ascult bătăile cordului când împinge rădăcinile sângelui spre liman îmi aduc aminte de mine prind degetele sinelui ca într-o firească prietenie frățească la final de gând mă cuibăresc în broderia amintirilor căutându
BRODERIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343076_a_344405]
-
mintea, lăsând inima să cuprindă imaginile alfabetului ramurilor acelui copac, mai înalt decât blocul în care îmi strâng zi de zi clipele vieții pământene. Zâmbesc cerului printre tușele de verde care neîncetat îmi umplu sufletul de cuvinte nicicând materializate în șiragurile impulsurilor tâmplelor avide în a primi lumina naturii, Lumina Domnului. O clipă de tăcere din partea gălăgioaselor prea preocupate de puii lor și las să curgă prin mine totul ca un fulger de curățenie sufletească. Nu-mi aduc aminte dacă am
IMAGINE MEREU VIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343066_a_344395]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > GALA(TEIC) Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1283 din 06 iulie 2014 Toate Articolele Autorului te construiesc din lemnul plin de seve cu dalta mâinile mi-am amputat rostogolesc cuvintele pe limpezi dale șirag de perle ce-mi atârnă la picioare calin le-așez în suflet ca-n sertare creez din scânduri moarte vii hotare te-mbrac în vegetații oarbe ca-ntr-o pădure de cuvinte mute ți-astâmpăr setea narcisistă cu Roua Cerului
GALA(TEIC) de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343557_a_344886]
-
Bucatele pot să nu fie mâncate. Călătorul este încă pe drum. În lume, vieți apar, altele dispar. Niciodată nu putem ști când ne vine rândul. Timpul dă și ia din trupul său. Am vrea ca viața să ne fie-un șirag de perle. Lacrimile nu pot fi întotdeauna albe și sidefate. Frumosul nici în lacrimi nu-l poate purta oricine. Numai oceanul și stelele s-au împodobit pentru totdeauna cu ele. De aceea câteodată plouă noaptea cu stele, dar nu pentru
TRUPUL TIMPULUI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343710_a_345039]
-
mai de preț și mai ușor de purtat, indiferent de greutate, ca aceea a iubirii. Când aceasta își are lăcașul în inimă, iubește fericirea celui de lângă tine. Suspinul ușurării sufletului nu are egal. Nicio piatră pusă pe un deget sau șirag de lacrimi-n perle, nu pot opri despărțirea când întunericul cuprinde strălucirea. O piatră numai în lumină strălucește, iar sufletul în aceea venită de la cei din jur. Înțelepciunea poate fi un far, în noapte, pe-un munte, în câmpii sau
TRUPUL TIMPULUI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343710_a_345039]
-
or întreba, ''ce poți să spui acum în prag de seară că lași sau iei făr' de povară...'' ei, zeii marii mele nopți, Am să răspund că dintre toate îmi este cel și cel mai drag, cu gândul meu făcut șirag, să las la fiecare-n parte trezirea dintru zorii zilei -ah, n-am scăpat vreun Răsărit- în lumea asta....ce-am iubit? Și-or râde zeii nemuririi căci n-am avut vreo rușinare și-am să le spun...''eu, am
PE ORA FIXĂ A IUBIRII... de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340169_a_341498]
-
izolat sau în grămezi mici, fixate de obicei de plante (Cogălniceanu et al., 2000). În momentul expulzării ouălor, femela se prinde de o tulpină verticală și împreună cu masculul atașat de ea, execută mișcări circulare în jurul acesteia, astfel că șiragul de ouă va fi înfășurat în jurul tulpinii. Larva iese din ou după o săptămână, iar metamorfoza ei durează în jur de 90 de zile, la temperatura medie de 20 °C. Larvele au în jur de 5-6 mm la eclozare
PLAN DE MANAGEMENT din 23 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289947]
-
mai lasă-mă să mă gândesc la tine căci viața nu-i decât un zbor al vântului ce a trecut prin mine, mai lasă-mă să plâng cum n-am mai plâns și să adun în pumni cu al perlelor șirag, al lacrimilor, care eu le-am strâns aseară când te-am plâns cu luna în prag, mai lasă-mă să pot visa frumos și să împletesc din vise un timp nou două pe față, unul pe dos și-n noapte
ÎNTOARCERE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377332_a_378661]
-
nu a fost tot așa(ca și telefonia, de-altfel!) , doar că ... fără voia noastră !!! Să ne trăiască mai marii politici care „ne vor” liberatatea! Am fost, o viață-ntreagă, îngrădiți în noi De comuniști și alții ce-au venit șirag!... Dar cum să n-am eu dreptul, când „net”-ul e-n toi, Să vorbesc, făr-a-mi fi teamă, cu cel drag ?! Aaa, aș putea să-ți spun că ești urât și rău, Și dacă mai lucrezi și-acolo-n... Parlament
BĂI FRATE,- I CULMEA! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377455_a_378784]
-
mai lasă-mă să mă gândesc la tine căci viața nu-i decât un zbor al vântului ce a trecut prin mine, mai lasă-mă să plâng cum n-am mai plâns și să adun în pumni cu al perlelor șirag, al lacrimilor, care eu le-am strâns aseară când te-am plâns cu luna în prag, mai lasă-mă să pot visa frumos și să împletesc din vise un timp nou două pe față, unul pe dos și-n noapte
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
să-mi fie dormai lasă-mă să mă gândesc la tinecăci viața nu-i decât un zboral vântului ce a trecut prin mine,mai lasă-mă să plâng cum n-am mai plânsși să adun în pumni cu al perlelor șirag,al lacrimilor, care eu le-am strânsaseară când te-am plâns cu luna în prag,mai lasă-mă să pot visa frumosși să împletesc din vise un timp noudouă pe față, unul pe dosși-n noapte vocea ta să-mi de-
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
zbor Tot aerul din cer o să respire. Poetului i-e dor de-o grea singurătate Singurătatea noastră-ntre lumine Dar n-a ajuns pân’ la cetate Zilele vieții lui sunt prea puține. De-aceea lasă-n urma lui doar flori Șiraguri de dureri sentimentale Ei se hrănește numai cu erori Și cu tristeți și arderi ireale. Cumplit e ceasul care la un semn A mai rămas să îi destrame gândul El strecurase-n candeli untdelemn Să lumineze în curând pământul. Referință
POETA VATES de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378503_a_379832]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > DOR DE FLORI Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1967 din 20 mai 2016 Toate Articolele Autorului În gândul meu cu tine vrut ademenesc șirag de ploi să-mi strângă dorul din văpăi prinse de-un nor sub ochiu-mi mut. Din herghelii de ghimpi desprind tăcerea mea și pași-ți goi răstimpuri ce au ros din noi doar fum de patimi,viscolind. Mă nasc din
DOR DE FLORI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379004_a_380333]