588 matches
-
că Mopsul avea un calcul ascuns care-l determina să relateze o întâmplare nu tocmai avantajoasă - nu era el omul care să recunoască sincer că-i fusese atât de frică - dar n-am izbutit să aflu nimic din ochii lui șireți. „Aici nu te mai doare capul?” l-am întrebat. A râs. „Nu, aici îmi e continuu frică”. Mințea? N-am insistat deoarece a intervenit Călugărul: „Ați auzit? Îi e frică. Dumnezeu să-l binecuvânteze. Amin”. Domnul Andrei mi-a atras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mărturisește, l-am îndemnat ironic. Dar Mopsul era prea inteligent ca să se lase înșelat de lauda mea. Nu, domnule, mi-a replicat el sec. N-am fost altceva. — Ba ai fost, m-am încăpățânat. M-a fixat cu ochii lui șireți. Dar de ce credeți dumneavoastră că am fost mai mult decât spun? — Așa. — Poate aveți dreptate, admise el prefăcut. Și eram gata să jubilez când mi-a scuipat în obraz această ironie: într-o altă viață am fost proprietarul carierei unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nici nu muge, Mormăie de supărare; Iarna labele își suge, Zmeura îi place tare. Mereu trage câte-o raită Pe la stână sau cireadă, E primejdios când pradă, Iarna, mai ales în haită. Mai puțin este fudulă Și mai mult este șireată; Blana ei e căutată Pentru guler și căciulă. Fără fus și fără furcă, Dânsa toarce, nu se-ncurcă. Părul lui pare de sârmă, Ca și cel domestic râmă; E vânat pentru pastramă, Capul i se pune-n ramă. Zboară numai
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
ciutură. La-nceput e-un fir de iarbă, Mititel și șugubăț; Vara când îi iese-n prag, El se face un moșneag Ce nu are fir de barbă, Căci e tot numai mustăți. Iute e ca o săgeată, Hrăpăreață și șireată; Dar la câte stau și-aud, Ea mănâncă pește crud Până foamea-și potolește, Deși dansa-i tot un pește. Vreau să aflu-ntr-o clipită, De la voi, de bună seamă: După ce a fost cosită, Iarba, oare cum se cheamă
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
care și le-au petrecut împreună în Sanya. La un moment dat, a mai apărut cineva. Din întunericul casei s-a ivit un individ subțirel, plăpând, de peste cincizeci de ani. Avea o față ca de șobolan și priviri de om șiret și rău. „E Kobayashi, sigur“, gândi Gaston. Știind că acest Kobayashi fusese cândva soldat pe o insulă din Pacific, se așteptase să vadă un om mai bine făcut, dar s-a înșelat. Omul a rămas în prag. Gulerul chimonoului nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Pădurea La izvorul cristalin, Care curge prin pădure, Multe animale vin, La apă și după mure. Căprioare, dar și cerbi, Se adapă de aici, Vin singure, câteodată, Dar, vin și cu puii mici. Vulpea vine din poiată, Încet, că este șireată, Să pândească păsărele, Din desele rămurele. Zboară sturzul pe crenguțe, Să mai caute grăunțe, Să mănânce a lui pui, Ca să fie toți sătui. Uliul de sus privește, Cu privirea ageră, Ca să prindă rozătoare, Să aibă un festin mare. Veverița prin
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu soțul și cu copiii noștri. - N-o să ne facă nici un rău, spunea ea, în timp ce planul prindea contur în mintea ei. Dacă o să fie în mâinile noastre, idolii nu-l vor mai ajuta pe Laban, spunea ea cu un aer șiret. Bilha și Lea chicoteau la ideea că Laban o să rămână fără idoli. Bătrânul își consulta statuetele pentru fiecare decizie pe care o avea de luat. Sătea ore în șir prostit în fața lor. Să-l lași fără ele era ca și cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fațada din beton monotonă, fără ferestre, a studioului să pară cel puțin un acoperiș plauzibil deasupra capului cuiva care arăta ca mine, oricât de profund neprimitor ar fi fost ca locuință. La început, șoferul m-a întrebat, cu o expresie șireată, dacă vreau să aștepte câteva minute; evident, mă considera una dintre tinerele londoneze din clasa de mijloc care preferă senzațiile palpitante stârnite de vizitarea unor locuri mult sub mediul lor obișnuit ca să-și procure substanțele ilicite, în loc să-i ceară furnizorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
s-a retras, binișor, la loc, În vizuină, și, probabil, s-a culcat. Dimineața, soarele, darnic și iubitor, l-a Încălzit, de minune, pe Apă de Maluri, până, aproape, către prânz. Când s-a trezit, a exclamat: măi, ce vulpe șireată! N-a putut să mai aștepte, nițel, să mă trezesc, s-o pot, și eu, vâna, În voia cea bună?! Proasta! A mâncat curca, i-a lăsat capul și ghearele, și s-a dus, bezmetică, În lumea ei. Bă, da
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Crezi? se îndoi Aurica. - Și apoi, de ce bănuiești numaidecât, pipăi Felix situația, că între domnul Pascalopol și Otilia ar fi vreo legătură? Domnul Pascalopol e singur, fără copii... Aurica râse malițioasă. - Cum se cunoaște că n-ai experiență! Otilia e șireată,caută numai bărbați în vârstă, bogați. Numai de-ar lua-o în căsătorie... Însă nu cred să fie Pascalopol așa lipsit de gust. Dumneata ce zici? Felix arătă prin tăcere că nu are nici o opinie în privința asta. Văzând că Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lui Felix), are temperament, știe Pascalopol după ce umblă, stai alături de ea, las' că-i bine, și eu, când eram student, ședeam la gazdă pe aceeași sală cu o fată delicioasă, eh, ce fată, să te ferești însă de Otilia, e șireată, fă-ți interesele și atât, nu te cola, las' că nu ești dumneata prost, nu te văz eu? (Stănică făcu iar cu ochiul lui Felix, căruia îi ardeau obrajii de ciudă.) Dar ce are Otilia aici? (Stănică îi scotocea acum
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe moș Costache, și nici ceilalți n-o să trăiască o mie de ani. E rândul nostru, al tinerilor, să ne așezăm la masa vieții. Da, dar trebuie să fim pregătiți, să nu lăsăm lucrurile de azi pe mâine. Bătrânii sunt șireți, escroci, ți-o spun eu, ca avocat, au dușmănie declarată pe moștenitori. Un bătrân care toată viața n-a știut să se folosească de averea lui, gelos pe tineri, face farse, de pildă, lasă averea la o biserică sau la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prea bine, dar, pentru o fată, explicația părea cam subtilă. Tot sufletul lui, voluntar și idealist, trăia în temeiul unui program, niciodată mulțumit cu prezentul. Putea să fie adevărat ceea ce spunea Otilia, dar putea fi și o tactică de fată șireată de a ocoli preciziunile. G. Călinescu - Ascultă, Otilia, să zicem că mâine, când căsătorianoastră ar fi posibilă, eu te-aș iubi la fel și tu la fel, atunci ai primi să fii soția mea? Otilia râse, strânse pe Felix în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care văzând limitele lui fără să-și bată capul, îl catalogau întotdeauna cu o notă de trecere. Era cuminte, așa că nu avea probleme. Întotdeauna a stat în banca lui, a treia! La rusă domnul profesor Moroianu cu ochii mici, albaștrii, șireți câteodată avea obiceiul să-i pună să scrie lecția de mai multe ori când nu știau ceva sau, dacă făceau vreo năzdrăvănie. Le punea o întrebare și cum de obicei nu cunoșteau răspunsul, aplica tratamentul. El, se pregătise cu multe
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
-și odată-n minte de a lua pe Cezara vrând - nevrând, lui îi erau toate mijloacele binevenite, deși nu dispunea de multe, căci nu avea spirit pentru aceste. Dar, întrucît îl servea inteligența, el cerca a descoperi dacă nu cumva șireata copilă ar avea vreun amor. Deși Ieronim nu știa ce fel e simțirea lui pentru Cezara, îi plăcea să asculte de ea ca un copil de soră - sa mai mare și, drept vorbind, ea abuza într-un mod neiertat de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-n minte de-a lua pe Cezara vrând - nevrând, lui [Castelmare] i - erau toate mijloacele binevenite, deși nu dispunea de multe, căci nu avea destul spirit pentru aceasta. Dar, întrucît îl servea inteligența, el cerca a descoperi dacă nu cumva șireata copilă [copila] ar avea vreun amor. Deși Ieronim nu știa ce fel e simțirea lui pentru Cezara, îl plăcea să asculte de ea ca un copil de soră - sa mai mare și, drept vorbind, ea abuza într-un mod neiertat
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-l văd umed ca pe-o floare a nopții, să n-aud această umbră săracă, acest nume fugitiv, cuvântul de amor! Toate limbele pământului nu pot spune ceea ce vrei să-mi spui... pe când în ochii tăi gîndirile-ți se ivesc goale, șirete, tinere, și haina cea urâtă a vorbei nu ascunde nimic din frumusețea lor. Eu nu voi umbra mărului de aur, ci mărul, nu vorbe de amor, ci amorul. Nu, destul că haina ta ascunde zăpada dulce a sânului tău, nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
într-o colectivitate ultimii vor fi cei dintîi. Ar fi cît se poate de simplu să compilăm o vastă antologie ce-ar arăta că această concepție e răspîndită la toate popoarele. Solon pretindea că un atenian singur e o vulpe șireată, dar dacă reunim toți atenienii pe Pnyx, într-o adunare, avem de-a face cu o turmă de oi. Frederic cel Mare dovedea nemărginit respect pentru generalii săi ori de cîte ori se-ntreținea în particular cu fiecare dintre ei
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pieritor al omului trădează, indiscutabil, imaginația unui ironist. Viclenia lui este să spună că nu știe nimic, nu pricepe ce se Întîmplă. Pann (sau cel ce scrie În stil văcărescian poemul Grele chinuri m-a cuprins) recurge la această metaforă șireată: mințile i s-au smintit, vorbește aiurea („tot ca un uimit”) și nu știe ce zice: „nu știu, nu pricep nimic”... Apare și ideea de inefabil erotic: „la un nu știu ce poftind”. Inefabilul e Însoțit de iritarea spiritului Îndrăgostit: „GÎndul, voia
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la tranzacție și reluau viața obișnuită. Orientalistul își iubea și copiii și nu putea sta multă vreme fără ei, impertinențele lor nu-l prea supărau, socotindule ca semne de temperament. La rândul lor, copiii îl considerau G. Călinescu pe Hagienuș șiret, vrednic părinte al lor. Lupta intestină endemică constituia într-un cuvânt formula existenței familiei Hagienuș. De data aceasta orientalistul se simți jignit și neliniștit de aluziile pe care i le tot făceau de la o vreme copiii că vâră bani în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în fapt, cu trei scurte schițe de tip anecdotic, a căror substanță narativă pentru a-și releva din plin tâlcul moralist trebuie să fie acceptată și contaminată de duhul miraculosului existent în eposul popular. Prozatorul mimează cu subtilă și uneori șireată dezinvoltură tonul naiv și grav, propriu în special snoavei apocrif-religioase, și de a-și disimula intenția moralizantă prin redimensionarea faptului divers dintr-o perspectivă aparent ireală, desprinsă de contingent aparținând, parcă, unei lumi a miracolelor cotidiene. Norocul culegătorului debutează printr-
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Prologul însă, sugerează o perspectivă mult mai subversivă, dar mai realistă, în legătură cu felul în care femeile pot să se comporte. Târgoveața însăși devine un exemplu concludent, mai puțin rafinat, dar și mai puțin supus, al unei femei ce este, deopotrivă, șireată și gălăgioasă. Când alte acțiuni eșuează, personajele feminine folosesc violența pentru ași câștiga un spațiu propriu. Violența aduce, atât bărbaților cât și femeilor, autoritatea, 98 June Dwyer, Protocols of violence: hunters, the Wife of Bath, and Pam Houston's Cowboys
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ale slujitorilor Bisericii. Corăbierul se manifestă contra predicilor moralizatoare, ca orice om simplu, fără educație, dar saturat de învățături false sau ipocrite, și relatează tovarășilor de drum o narațiune amuzantă, despre un călugăr corupt, care profită de lăcomia unei femei șirete și obține ceea ce își dorise: satisfacerea nevoilor trupești. Povestirea fusese preluată de la Giovanni Boccaccio, în al cărui Decameron o regăsim, însă Chaucer îi conferă detalii aparte, individualizează mai mult personajele și modifică sensibil deznodământul. Dacă ceea ce povestise corăbierul semăna mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Prologul însă, sugerează o perspectivă mult mai subversivă, dar mai realistă, în legătură cu felul în care femeile pot să se comporte. Târgoveața însăși devine un exemplu concludent, mai puțin rafinat, dar și mai puțin supus, al unei femei ce este, deopotrivă, șireată și gălăgioasă. Când alte acțiuni eșuează, personajele feminine folosesc violența pentru ași câștiga un spațiu propriu. Violența aduce, atât bărbaților cât și femeilor, autoritatea, 98 June Dwyer, Protocols of violence: hunters, the Wife of Bath, and Pam Houston's Cowboys
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ale slujitorilor Bisericii. Corăbierul se manifestă contra predicilor moralizatoare, ca orice om simplu, fără educație, dar saturat de învățături false sau ipocrite, și relatează tovarășilor de drum o narațiune amuzantă, despre un călugăr corupt, care profită de lăcomia unei femei șirete și obține ceea ce își dorise: satisfacerea nevoilor trupești. Povestirea fusese preluată de la Giovanni Boccaccio, în al cărui Decameron o regăsim, însă Chaucer îi conferă detalii aparte, individualizează mai mult personajele și modifică sensibil deznodământul. Dacă ceea ce povestise corăbierul semăna mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]