594 matches
-
s-a dovedit de nesupus. Acolo era stăpân regele Marsile, un om dârz, dar și peste măsură de șiret. S-a văzut și atunci că diversiunea nu este doar o mișcare iscusită și înșelătoare, ci de-a dreptul și una șireată, deseori păcălindu-l pe cel care cade în capcană. Marsile a mimat împăcarea, iar Carol a mușcat momeala. îndată, a căzut într-o a doua capcană. El a trimis la Marsile, ca mesager al păcii și om de încredere al
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
nici nu muge, Mormăie de supărare; Iarna labele își suge, Zmeura îi place tare. Mereu trage câte-o raită Pe la stână sau cireadă, E primejdios când pradă, Iarna, mai ales în haită. Mai puțin este fudulă Și mai mult este șireată; Blana ei e căutată Pentru guler și căciulă. Fără fus și fără furcă, Dânsa toarce, nu se-ncurcă. Părul lui pare de sârmă, Ca și cel domestic râmă; E vânat pentru pastramă, Capul i se pune-n ramă. Zboară numai
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
ciutură. La-nceput e-un fir de iarbă, Mititel și șugubăț; Vara când îi iese-n prag, El se face un moșneag Ce nu are fir de barbă, Căci e tot numai mustăți. Iute e ca o săgeată, Hrăpăreață și șireată; Dar la câte stau și-aud, Ea mănâncă pește crud Până foamea-și potolește, Deși dansa-i tot un pește. Vreau să aflu-ntr-o clipită, De la voi, de bună seamă: După ce a fost cosită, Iarba, oare cum se cheamă
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
deparazitat mai demult, deși face filozofie. Un prieten al meu zice: te deparazitezi, dar folosești sculele ei. Da, dar dacă mă urc în tren nu înseamnă că zeul meu e calea ferată. În Evul Mediu s-a formulat de către filozofii șireți teoria adevărului dublu: secundum fidem — adevărul după credință — și secundum rationem — adevărul după rațiune, ca să aibă cale liberă pentru filozofie. Adică să rătăcească până îi ia dracul... Că poți, în filozofie, să rătăcești până devii năuc. Ce-au realizat filozofii
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
la tranzacție și reluau viața obișnuită. Orientalistul își iubea și copiii și nu putea sta multă vreme fără ei, impertinențele lor nu-l prea supărau, socotindule ca semne de temperament. La rândul lor, copiii îl considerau G. Călinescu pe Hagienuș șiret, vrednic părinte al lor. Lupta intestină endemică constituia într-un cuvânt formula existenței familiei Hagienuș. De data aceasta orientalistul se simți jignit și neliniștit de aluziile pe care i le tot făceau de la o vreme copiii că vâră bani în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-i așa? — Da. Atenție, s-ar putea îmbrăca astfel încît să arate ceva mai mult. — Ce vrei să spui? — Nu crezi că se îmbracă ușor cam școlărește? — Nu, nu cred. — Nu? Așa, deci. — Strugurii mei nu sînt acri, plutocratul meu șiret! — Stru... acri? Ah, socialist trențăros! Apoi rîseră unul de celălalt. A doua zi dimineață, își pregăti planșeta, aduse o sticlă de vin și pregăti lemnele pentru foc, astfel încît să se aprindă la atingerea chibritului, dar era neliniștit și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și în pragul lor se aflau copii, unii scoțând doar capul, curioși, alții ieșiți cu totul pe culoar, fetițe și băieți de vârsta mea, unii ceva mai mărișori, toți îmbrăcați în pijamale cum nu mai văzusem niciodată: în loc de nasturi aveau șirete albe înnodate cu fundă din loc în loc. Pijamalele erau șterse de atâta spălat, dar se vede că fuseseră odată viu colorate, și erau împodobite cu figuri de animale: girafe, zebre, elefanți, maimuțe... Am străbătut tot culoarul, privind în camere, cele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
stăpân încă al secretelor acestei arte a prezicerii. Era încă practicată pretutindeni, deși nu atât de frecvent, într-o formă semiclandestină; însă riturile la care de obicei se recurgea nu erau altceva, de cele mai multe ori, decât trucuri ale unor impostori șireți, cărora, la sate, le făceau concurență legiuni de așa-ziși urmași ai străvechilor druizi, care maimuțăreau în felurite forme metodele de divinație celtice. Arta prezicerii practicată de Cetegus era cu totul altceva. Ea reprezenta într-adevăr o veritabilă artă, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
meu umăr, Eu vreau să-ți sorb din gură cuvinte fără număr Și, fie vorbe bune sau fie vorbe rele, Totuna mi-i, totuna, m-am îndrăgit în ele, Tu leneș-visătoareo cu amăgeli cochete, Reped zâmbiri și lacrimi privirile-ți șirete Acuma-s îndărătnici, acuma-mi imputează, Acuma mă îmbată c-o clară, dreaptă rază, Căci miere veninoasă e-n caldul tău răsuflet Fii rea, fii bună... oricum... eu te iubesc din suflet. Te las pentru o clipă... [VERENA] Nu! Nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ți se uite-n ochi... Au va citi într-înșii aceea ce vorbești? {EminescuOpVIII 114} [VERENA] I-nchid [BOGDAN] Închide-i dară... El ți-a citi în față Neastâmpăratul tremur al genei tale lungi Prin care-o să strecoare clipirile șirete. (O cuprinde; ea lasă fața-n sus pe umărul lui... El o sărută). Acesta e? Acesta-i urât ca un tăciune? Acesta te mâhnește fără s-o vreie însuși? Acesta te iubește cât te-au nenorocit? [VERENA] Taci! Taci! 2275
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să fii... ANNA Puteai s-o știi aceasta, dar tu... nimic nu știi... {EminescuOpVIII 115} [VERENA] I-nchid [BOGDAN] Închide-i dară... El ți-a citi în față Neastâmpăratul tremur al genei tale lungi Prin care-o să strecoare clipirile șirete. (O cuprinde; ea lasă fața-n 186 sus pe umărul lui... El o sărută). Acesta e? Acesta-i urât ca un tăciune? Acesta te mâhnește fără s-o vreie însuși? Acesta te iubește cât te-au nenorocit? [VERENA] Taci! Taci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ești evlavios, Ba chiar și sfânt. Și nu sunt numai oameni Ce îți admiră fapta, gîndirea-nchipuită, Ci te admir popoare... Ce proastă e mulțimea, Ea crede cumcă duce a lumii soarte-n mână Și singură e dusă de-o mână de șireți. De te-a-nzestrat natura Cu-atîta minte numai să poți [vedea] prostia Și cruda răutate ce masa o domină, Nedând nimic pe ele, să faci din ele scară, Spre-a te urca pe dânsa l-avere și mărire. Prefă-te
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-se uita la tine De-i fi căzut. Ce plan adînc-șiret! Puterea de viață! 2257 Și mai credeți în bine, în basme de copii! O, ridicați în suflet gigantici vijelii Și sfărâmați c-o mândră strigare triumfală Cea ordine nedreaptă, șireată, infernală Ce proștii și șireții, unii-nșelați, iar alții Înșelători, susțin că de Dumnezeu e pusă În lume. O, Satan! Geniu al desperării! Acum pricep eu gîndu-ți căci zvârcolirea mării Trăiește-acum în mine. Pricep gîndirile-ți rebele Când ai smucit infernul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu poate a fi bine, Că nu poate nedreptul domnească pîn-în fine, {EminescuOpVIII 271} 2254 Și mai credeți în bine, în basme de copii! O, ridicați în suflet gigantici vijelii Și sfărâmați c-o mândră strigare triumfală Ordinea cea nedreaptă, șireată, infernală Ce proștii și șireții, unii-nșelați, iar alții Înșelători, susțin că de Dumnezeu e pusă În lume. O Satan! Geniu al desperării! Acum pricep eu gîndu-ți, căci zvârcolirea mării Trăiește-acum în mine. Pricep gândiri rebele Când ai smuncit infernul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
or răstigni pe cruce, te-or huidui cu pietre, Vor risipi cenușa iubitei tale vetre. Și te vei stinge mizer... de nimenea jălit... Nu vezi ce drept e astfel? Ce bine e-mpărțit Pămîntul? - Proști de-o parte, de alta cei șireți Și patimelor rele aceștiia dau preț... Nu merită nătângii să fie stăpâniți Sau pentru o idee să fie ei jertfiți? Mai de dorit ce soarte pot ei să aibă-n lume Decât să-i ducă-n lupte un mare, un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ceea ce zice) Alecu?... [NIȚĂ] Nu. [EMMA] Nu el? Cine dar? Cine te mai cunoaște pe-aici? [NIȚĂ] Unul care-a venit aicea! (ap[art] ) De cocoana ceea neagră nu-i mai spun nimica... poate că.... [EMMA] (surîzînd) Ei cine, moș șiret ce ești? Cine, de? [NIȚĂ] Cine?... Cine, ai?... Cuconu Ștefan! [EMMA] A! El aici... aici el? Moșule, vezi ce rău ești? La ce faci astfel de glume... Știi că-mi faci rău cu asta? N[IȚĂ] Nu, duduie... Zău! nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Unei gingașe palori. Și privești cu ochi nesiguri, Sânul crește făr' să vrei, Dar vă stingeți după-olaltă... Comedie, dragii mei... Parcă-l văd cum vine ice, Șede-n veci pe-același jeț Și la tine își îndreaptă Ochii negri și șireți. Și când credeți cumcă nime Dimprejur nu vă ia sama {EminescuOpVIII 343} Num-atunci vă dați în petic Și vă arătați arama. Eu vă văd de pe sub gene: Ochi în ochi priviți fierbinte Și, de dragi unul altui[a], Conversați fără cuvinte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se îmbracă elegant, doar cu țoale făcute la comandă. — Femeia arată trăsnet, recunoaște Patru Ace, dar vreți să vă spun ce mi se pare mie? — Că nu se potrivesc de nici o culoare unul cu celălalt, spune Roja cu o sclipire șireată în ochi. Asta nu e treaba mea, dar cum de le știți dumneavoastră pe toate? — Sînt pățit, zice Roja, privind atent la omul care face cărțile, la cămașa scrobită, care-i vine ca turnată, la vesta de stofă, la papionul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu mi le puteam imagina făcându-le corpul ăla, mai puțin cele obișnuite, cum ar fi să muncească sau să apară În calea unui bărbat. — Bună dimineața, i-am spus, dar valetul era deja acolo, cu mersul lui de pisică șireată, ca să-i distragă atenția de la mine și să o ajute să-și dea jos haina de blană. — Unde este soțul meu, Farraj? — Herr Six este În bibliotecă, doamnă. La asta, ochii mei albaștri s-au mărit de uimire și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Își ridică paharul: — Să Închinăm pentru cât mai multe băute și pentru frustrarea de a avea o Germanie condusă eficient de național-socialiști. — Pentru mai multe băute, am răspuns, privindu-l cum bea, aproape cu prea multă recunoștință. Avea un chip șiret, cu o gură care schița un zâmbet marcat de o ironie mușcătoare, În ciuda faptului că ținea pipa Între buze. Un nas cărnos, mare, separa ochii oarecum prea apropiați unul de altul, și susținea o pereche de ochelari cu lentile groase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
să mă vadă îngropată cu el, așa cum făceau împărații din vechime cu concubinele lor. Nimeni nu ar trebui să-și facă iluzii în legătură cu tatăl tău. Mie mi-au trebuit treizeci și opt de ani ca să-mi dau seama ce vulpe șireată era. Nu se putea ține departe de prefăcătorie. Nu putea supraviețui o zi fără înșelăciune. Vedeam fantomele din ochii lui cum își întindeau ghearele afară. Un zeu în viață. Atotștiutorul Mao. Plin de rahați de șoareci. Tu ești istoric, Nah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
după aceea mi-a dat drumul. Toni știa să fie plăcut când voia. „Ascultă, am promis să nu beau nimic în fața ta, prin urmare, în fața ta n-am să beau nimic. Dar o scoatem la capăt noi doi, suntem mai șireți decât vrăjitoarea de nevastă-mea. De câte ori dau eu pe gât un pahar, tu întorci capul. Ne-am înțeles?” Eu am încuviințat și am întors capul. La început, Toni îmi dădea un semn de fiecare dată, ca să știu ca mă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
din cap aprobator la fraze care nu aveau nici un sens, făcându-i pe cei doi Cantacuzini tată și fiu să se simtă ridicoli. Prințul Constantin se uita pe furiș când la Ștefan, când la Radu și le făcea cu ochiul șiret, stăpânindu și cu greu căscatul. Pentru Ștefan era evident că din toți cei adunați acolo, taica era cel mai talentat ascultător. Concursul se da între fratele lui, Constantin, spătarul Mihai și taica. Plictisitorul discurs al marelui logofăt fusese o încercare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
era omul de care aveau nevoie. Doamna Păuna făcu câțiva pași, deschise ușa și porunci unui dorobanț să-l aducă din sala ospățului pe domnia sa banul Constantin Știrbei. Banul intră în spătărie și, deși bătrân, mersul său elastic și expresia șireată a feței stârniră admirația spătarului. — În cât timp poate să ajungă domnia ta la Stambul? spuse doamna Păuna direct, după ce răspunse la salutul lingușitor al vărului prin alianță. — Știu că dacă treci Dunărea, drumul este bun de caleașcă, și cu cai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bucuri de protecția mea...?” Zarurile fiind aruncate, Lct.Col.Tudose Ion Îi Întinse momeala cu o intonație În glas suficient de mieroasă, cu multe variate Înțelesuri. Tentația era Întradevăr dincolo de orice imaginație iar un „Ageamiu”, ar fi Înhățat momeala. „Vulpe șireată...!” - aprecie Tony Pavone lipsa de scrupule a omului lipsit de omenie...! Replică calm, cu zâmbetul pe buze, sfidându-l. „Drept cine mă luați, tovarășe Lct.Col.Tudose Ion? Vă jucați cu cuvintele de o așa manieră Încât doriți neapărat arestarea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]