612 matches
-
Tristețe prin veacuri Elena Marin Alexe Ce trist este dealul jertfirii, când stai și-l privești în amurg Vezi crucea, pe Isus, tâlharii, șiroaie de sânge cum curg. Ce trist este dealul ce poartă pe el toată dragostea mea Și frica și patima lumii și tihna în clipa cea grea. Ce trist este dealul durerii, prin vremuri rămâne marcat, Păstrează în el sfânta jertfă
Triste?e prin veacuri by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83225_a_84550]
-
-i ceva în gură, o batistă. Ai grijă să nu te muște de mână!“, le-am sugerat. Am auzit că, dacă le deschizi gura bolnavilor de epilepsie, te pot mușca. A început să-mi curgă nasul. Lacrimile mi se prelingeau șiroaie pe obraz. Nu eram conștient de ce se întâmpla cu mine. De-abia când un coleg mi-a spus: „Okada, arătai groaznic atunci!“, mi-am dat seama de gravitatea situației. I-am spus unui coleg care tocmai venise să ne ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mi s-a făcut și mie rău. „Empatie! - păi, e un lucru firesc pentru femei, nu?“, mi-am zis și am ieșit la suprafață. Când să urc scările, capul mi se învârtea, îmi curgea nasul și lacrimile mi se revărsau șiroaie pe obraji. „Probabil că am răcit.“ Am ieșit, dar afară totul era întunecat. „Oi fi făcut și febră.“ Când ai febră îți simți capul greu, nu? Tot mergând mă simțeam din ce în ce mai rău. „N-ar fi trebuit să stau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
făcut nici un fel de tratament. Nici măcar testul enzimei colinesterază. În ziua atacului am muncit până la 17:30. De rău ce-mi era, nu am putut lua masa de prânz. Nu aveam poftă de mâncare. Mi-era frig, transpirația îmi curgea șiroaie, aveam frisoane. Colegii mi-au spus că eram palid la față. Încă mă mai puteam ține pe picioare, altfel probabil că m-aș fi întors acasă, dar nu s-a întâmplat așa... Toți se întrebau dacă nu cumva am devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ca să nu întârzii la firmă. Inima îmi bătea cu putere. Am alergat de-a lungul peronului, am trecut prin pasaj. În acest timp am tras adânc aer în piept. Mă mai liniștisem. Dintr-odată, a început să-mi curgă nasul. Șiroaie. Bătăile inimii se mai domoliseră. „Probabil că-mi curge nasul pentru că mi-e frig.“ Nu mi s-a părut nimic îngrijorător. Când am ajuns la ședința de la firmă, a început să mi se facă din ce în ce mai rău. Mi-era greață. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe geam. S-a terminat ședința de dimineață și am mers cu ceilalți la masă. Nu aveam poftă de mâncare și nici chef să vorbesc cu nimeni. Am luat ceva în gură fără să scot nici o vorbă. Transpirațiile îmi curgeau șiroaie. La televizorul din restaurantul de rămen erau știri în exclusivitate cu atacul de la metrou. Colegii mei îmi spuneau în glumă: „Poate că ești intoxicat cu gaz sarin“. Atunci eram convins că e din cauza medicamentelor, așa că am râs cu ei. Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în excursii sau în diverse locuri să ne distrăm. Dar, prima oară când Shizuko a spus ceva, am fost nemaipomenit de fericit. La început a fost doar un simplu geamăt „uu“, dar, auzindu-l, lacrimile au început să-mi curgă șiroaie. Până și asistenta care era cu mine a spus: «Ce bine!» Și am plâns împreună. Ciudat este faptul că atunci Shizuko plângea și gemea „aa, uu“. Nu înțeleg ce au însemnat lacrimile ei. Probabil că se simțea rău. Doctorul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
vagonul din față și i-a anunțat prin stație pe cei de la centru. Unii zăceau întinși pe jos. Eu stăteam chircit. Cu o mână îmi țineam geanta pe umăr. Cu cealaltă mână țineam capul fetei. Era inconștientă. Lacrimile îmi curgeau șiroaie, nu puteam să le controlez. Ca o cascadă. Câmpul vizual mi se îngusta. Ciudat era că, oriunde mă uitam, părea să se deschidă o gaură. Mă uitam la pătratele de ceramică de pe jos și vedeam multe găurele. Nu știam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
șteargă nasul observatorul ăsta!» Dar apoi și mie mi s-a întâmplat același lucru. Exact în aceeași zi, după ce am terminat discuția legată de finanțe, pe la prânz am vrut să mănânc ramen pe undeva prin apropiere, dar nasul îmi curgea șiroaie, șiroaie. Când e frig și mănânci ramen, se întâmplă să-ți mai curgă nasul, însă acum era ceva neobișnuit. Era într-adevăr nemaiîntâlnit. Îmi suflam nasul cu șervețelul, îl tot suflam și degeaba. Când trecusem pe lângă oamenii căzuți la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nasul observatorul ăsta!» Dar apoi și mie mi s-a întâmplat același lucru. Exact în aceeași zi, după ce am terminat discuția legată de finanțe, pe la prânz am vrut să mănânc ramen pe undeva prin apropiere, dar nasul îmi curgea șiroaie, șiroaie. Când e frig și mănânci ramen, se întâmplă să-ți mai curgă nasul, însă acum era ceva neobișnuit. Era într-adevăr nemaiîntâlnit. Îmi suflam nasul cu șervețelul, îl tot suflam și degeaba. Când trecusem pe lângă oamenii căzuți la pământ din afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
timp de așa ceva!» Eu îl compătimeam pentru că el, care era plin de sânge, avea nevoie de o intervenție mai rapidă decât mine. După ce s-a terminat perfuzia, m-am întors la muncă și mi-am făcut treaba. Nasul îmi curgea șiroaie, însă asta nu mi-a afectat munca. Apoi m-am întors acasă, așa cum fac în mod normal. Pentru că vagonul în care mă aflam eu era departe de vagonul cu sarin, am scăpat ușor. Numele meu a apărut în ziare doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Se îndreptau ușor spre barieră. Am ieșit la suprafață și am văzut în jur oameni leșinați care aveau spume la gură. O persoană încerca să-i ajute. Și acolo erau mulți oameni care stăteau ghemuiți. Nasul și lacrimile le curgeau șiroaie. Era o priveliște înfiorătoare. Nu aveam nici cea mai vagă idee ce se întâmplă. Simțeam că mă pândește un pericol iminent. Nu am cum să merg la serviciu», m-am gândit. «Pentru că nu e ceva grav, ar fi mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
multe ori. Vomitam și iar vomitam, dar răul nu-mi trecea. Aveam o geantă pe care am pus-o sub cap, în chip de pernă. Stăteam întins cu capul pe ea. Era foarte frig. Cu toate astea, transpirația îmi curgea șiroaie. Îmi era iar greață. După această hartă mă aflam la prima ieșire. Stăteam lungit acolo. Nu știam ce e cu mine, de ce mi-e așa de frig. Mi se păreau niște lucruri prostești. Îmi amintesc că cerul era învăluit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mă duc la serviciu. Când a auzit că mi-e rău, mi-a spus să aștept puțin și a adus un prosop nou din portbagaj. L-am ținut l-a gură să nu cumva să murdăresc mașina. Transpirația îmi curgea șiroaie, șiroaie. Eram trei persoane urcate în mașină. În afară de mine, mai erau un bărbat și o femeie. Doamna stătea pe scaunul din față, iar noi doi în spate. Nu aveam nici o informație. Mașina s-a oprit la Hatchōbori și am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
duc la serviciu. Când a auzit că mi-e rău, mi-a spus să aștept puțin și a adus un prosop nou din portbagaj. L-am ținut l-a gură să nu cumva să murdăresc mașina. Transpirația îmi curgea șiroaie, șiroaie. Eram trei persoane urcate în mașină. În afară de mine, mai erau un bărbat și o femeie. Doamna stătea pe scaunul din față, iar noi doi în spate. Nu aveam nici o informație. Mașina s-a oprit la Hatchōbori și am fost preluați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
îmi schimb mereu direcția, părându-mi-se că mă apropii de ei. Mă împiedic și cad. Mă târăsc extenuat. Mă ridic și alerg din nou. Lătratul câinilor crește în intensitate. Mă întorc și fug în direcție opusă. Sudoarea îmi curge șiroaie pe trup. E roșie. Nu e sudoare. Cercul câinilor se strânge. Îi aud din ce în ce mai aproape. Nu-i văd. Mi-i închipui pe după dune. Trupuri constelive și alungite, capete mari cât bostanul, gura băloasă, priviri turbate și tăioase ca cioburile de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
îmi schimb mereu direcția, părându-mi-se că mă apropii de ei. Mă împiedic și cad. Mă târăsc extenuat. Mă ridic și alerg din nou. Lătratul câinilor crește în intensitate. Mă întorc și fug în direcție opusă. Sudoarea îmi curge șiroaie pe trup. E roșie. Nu e sudoare. Cercul câinilor se strânge. Îi aud din ce în ce mai aproape. Nu-i văd. Mi-i închipui pe după dune. Trupuri constelive și alungite, capete mari cât bostanul, gura băloasă, priviri turbate și tăioase ca cioburile de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
urcă Într’o mașină de piață, dând adresa hotelului socotind necesar să se relaxeze, mai ales să centralizeze toate fazele Înbolnăvirii sale,În cea mai deplină singurătate...! A doua zi la birou, Atena Îi sări de gât cu lacrimi curgând șiroaie. „Nando m-a informat...” - suspină ea copleșindu-l cu Îmbrățișările. „Am fost atât de speriată....! Dece n-ai dat un telefon?” Tony Pavone strânse mâna lui Nando care-l privea duios, apoi trecu În revistă persoanele care-l așteptau. Șefi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vâlvoi, urme de sânge Închegat În jurul bărbiei, cearcăne evidente În jurul ochilor, hainele mototolite o dovadă În plus a coșmarului pe care-l trăise! Când Îl văzu, se aruncă de gâtul lui scoțând un strigăt de bucurie cu lacrimi curgându-i șiroaie, rostind. “Iartă-mă...!” IV VULPE TRANVESTITĂ ÎN BLANĂ DE MIEL Cele două săptămâni petrecute la munte avură menirea să deconecteze câtuși de puțin atmosfera, s’o facă pe Atena să socotească arestarea ei stupidă un accident, lăsând pe planul a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În jurul lor alte milioane de planete generatoare de viață și unde desigur oamenii acolo, vor fi la un Înalt nivel de civilizație...! În momentul când realiză situația de fapt, Tony Pavone izbucni În plâns. Un plâns În care lacrimele curgeau șiroaie, care nu mai putea fi oprit. Capul Îi vâjâia, inima Își mărise pulsul atingând vibrațiile periculoase a unui eretism cardiac, simțind o stare de leșin datorită fierbințelii În timp ce Încă mai plângea!! Tony Pavone, Își acoperi ochii Înlăcrimați exclamând. „Cu ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
momentul când o văzu ieșind afară din instituție, o privi Întrebător. Mai mult alergând fata, Îl luă de mână peTony Pavone, ocolind colțul unei alte clădiri și curmă emoția prietenului ei, arătându-i viza opținută, În timp ce, cu lacrimile curgându-i șiroaie, Îi șopti fiind agățată de grumazul lui. „Prietenul meu drag, bucuria vieții mele...!! Ziua salvării noastre din totalitară Închisoare e atât de aproape Încât, zilele ce le vom mai avea de trăit ne vom bucura de ele cu toată ființa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
până să închidă directorul ușa, am auzit-o vorbind: Mama? Sunt Elena... am intrat într-o poveste urâtă și trebuie să vii până aici... La cruce Iarna părea să și piardă din puteri. De printre copaci se adunau apele-n șiroaie, tăind zăpada groasă în fâșii de parcă natura ar fi avut de gând să deseneze ceva anume. Priveam Mureșul cum își duce povestea spre aval și-mi aminteam de mine când mă rătăcisem prin pădurile dese de munte. Ajunsesem lângă o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
aceasta începu mișcarea ritmică a depărtării și apropierii picioarelor și a mâinilor cu palmele bătute deasupra capului, apoi un dans sprinten, o zvâcnire a trupului și-a brațelor, închipuind până la auz ritmicitatea unor imagina de castaniete. Prelinse, pletele-i curgeau șiroaie, acoperindu-i din când în când sânii aflați sub rochia udă, lipită de trup. Veni, deodată un minut când avui impresia că prinse în mâini discul roșiatic al soarelui în apus, aplecându-l în stânga și în dreapta deasupra umerilor, apoi trecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
doamnă. A avut cancer, cu dureri foarte mari. Dar nu mai simte nici o durere acum. Acolo unde este e „mai bine decât morfina“, îmi zice. Vrea să-ți spun că te iubește, că ești un băiat bun, Ray. Lacrimile curgeau șiroaie pe obrajii rumeni ai lui Ray și ni s-au arătat cadre cu mai multe alte persoane care plângeau. —Mulțumesc, doamnă, a zis Ray răgușit și s-a așezat, în timp ce oamenii de lângă el îl băteau încurajator pe spate și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
merg prin taverne și cartiere mai sordide decât el-Mers. Numai că în ziua aceea, pământul mi-a fugit de sub picioare. Parcă ar fi venit ziua Judecății de Apoi. Mi-era rușine, mi-era rău. Nu conteneam să fug, cu lacrimile șiroaie pe obraji, cu ochii aproape închiși, cu gâtul sugrumat, cu respirația tăiată. Harun mă urma, fără să-mi vorbească, fără să mă atingă, fără să vină măcar mai aproape. A așteptat să cad sfârșit de oboseală, să mă așez pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]