397 matches
-
ca șleahtă i-am ținut departe de ei și de noi. Miroseau a bălegar, a fum, a șaibă, a cocs, a umezeală de subteran. Mai bine ne-am jucat în „categorii”. Asemenea cailor verzi, nici conceptele nu au nevoi. Cratița șlehtei din care cu onoare facem parte e prea adesea de lux: Zepter pentru persoane de bon goût sau cratiță de muzeu: „Priviți acest vas din secolul al XVII-lea: din el mănâncă în România doar un grup de reflexie, oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în felul ei, o mare și admirabilă feministă raționalistă, a stat în pușcării comuniste. Colegii nu au vrut. Cine o știe pe Alice Voinescu? Cine o știe pe Florica Neagoe? Bine că-i știm pe Lascăr Catargiu și o întreagă șleahtă de conservatori, pe făcăturile actuale, pe orice purtător de nădragi care a avut un picuț de putere sau a tras cu tunul în direcția propriei armate. Mircea: Cizelează-te! M-ai întrebat într-un e-mail ce am mai făcut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
discreție și scrâșnet de fiare la ușă. Când revoluția republicii populare, care se mai așezase și ea, că se cam terminase cu dușmanii pe față, cu boierii și burghejii capitaliști, cu ăia de făcuseră politică și le zicea „istoricii“ și șleahta altora ca ei, otrăviți de opoziție, noul curs al evenimentelor l-a mai îmbărbătat. Șefii l-au promovat în munci mai de răspundere și deprinsese alte gusturi. Intrase în altă lume, mai cu ștaif, cu alte lozinci, cu prelucrări mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
știe se ambiționa să existe un mic glob de lut, cu o luminiță interioară, care-i menținea suflul vieții, cu o îndărătnicie pe care nici ea nu și-o pricepea. Acolo spun Vocile ar fi locul de naștere a toată șleahta de rubedenii ce le monitorizează permanent ca să le amintească mereu cine sunt ca nu cumva să-și uite obârșia. Problema e alta (am aflat întâmplător), tam-nesam, Vocile strămoșești au rupt legătura brusc cu progeniturile lor chiar în momentul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu nimbul de culoarea Lunii, pe care-l ascundea rușinos sub șapcă și pe Niftode, bolnav de boala porumbului, cu spatele știulete uriaș, de la omoplați în jos, pielea îi era acoperită cu boabe mari, cărnoase și galbene, precum și pe toată șleahta de repetenți ai clasei a V-a, de parașutele din batistă și zmeiele căzute pe câmpul lunar. Luna trecea trosnind printre crăci, dărâmând hornurile mai înalte ale caselor. Dorința mea era să îi învăț pe toți copiii limba matematicii. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe pilot în mină și dispărură fără să mai audă urarea abia murmurată a paznicului: Noroc bun! Paznicul nu apucă să se întoarcă în baracă. Un miros de vechi îi întoarse privirea. Cu greu desluși întrupându-se din pâclă o șleahtă de soldați mizeri, cu însemnele naziste pe vestoanele decolorate. În spatele lor, o bubuitură îi făcură să se lipească de pământul înghețat. Câțiva mutilați se opriră cu mâinile ridicate în fața soldaților. Se auziră câteva focuri de avertisment în aer, dar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Chercea pe strada Cimbrului nr. 2, Gustav, undeva pe bulevardul Karl Marx, vizavi de Mioara Alimentară, aproape de Dunăre. Parcă trăiam un vis care nu se mai sfârșea. Dar realitatea visa că sunt elev, cu Gustav colegul de bancă, împreună cu o șleahtă de netrebnici la fel de goi și îndobitociți de rigorile educației și respectul pentru profesori. Privesc de pe fereastra etajului 100 cu telegrama în mână, golit de sentimente, la obeliscul înalt până la Lună, la culoarea verde a lanternei impiegatului semnalizând cu paleta mecanicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
grei, compacți, talger uriaș de lumină, care va aduce poate puțină liniște În sufletul lui Antoniu. Banul a dispărut cu aceeași viteză În buzunar, zornăind plăcut, inconfundabil. Un timp nimeni nu mai urcă și nu mai coboară scările. Apoi, o șleahtă de derbedei gălăgioși, se apropie, murdărind cu Înjurăturile și răcnetele lor urechile rarilor trecători. Când dau cu ochii de Antoniu răcnetele devin apocaliptice și ,,distracția,, se termină cu o ploaie de cuvinte murdare pe care i le aruncă hohotind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu-i ăla! Ăla e Stan, pe care-l tot vezi la televizor, la Teleenciclopedia! — La Marea Adunare Națională! — La Congresul 11 era lângă știi tu cine... — Nu pot să nu mă mir când Îi văd pe profesorul Stan cu șleahta lui cum se tot agită... Nu Înțeleg ce caută printre ei Victor... — Victor și cu profesorul l-au convins pe Traian să vină În țară! — Dar ce interes au avut să-l cheme? — Doar n-o să stai tu lângă Traian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
școală cu scrisul! — Uită-te la profesorul Stan, e ca titirezul În jurul lui! — Dacă te deranjează că profesorul e piua-ntâi, vâră-te-n față tu, prezintă-te, fă glume! Unde vrei să mai Încap de profesorul Stan și de șleahta lui? — Ce, să mă duc, să-și Închipuie că am vreun interes? Să spuneți pe urmă voi că m-am dus să Îl perii? — Victor l-a văzut pe bulgari, la televizor, la un meci lângă regele Spaniei. — Era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
l-au săltat pe bărba-su și au scos-o și pe ea din casă și-au aruncat-o În comuna Militari. Oricum, de atunci până la plecare, Traian a fost Încă și mai inabordabil, flancat de profesorul Stan și de toată șleahta de nehaliți, de urechiști din jurul lui, plus nelipsitul Victor cu valuta lipită de degete și ochii rotindu-i-se În cap ca un girofar. Culmea nebuniei e că, din cauza fermoarului, dintre noi trei, cel mai mult Traian a stat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nici un gest. Încă mai credeam, deși din ce În ce mai puțin, că ar fi de-ajuns ca el să se uite mai atent la mine ca să mă recunoască. De aceea stătusem liniștit toate aste două săptămâni, cât l-au fugărit profesorul Stan cu șleahta lui de urechiști și team-ul de bișnițari al vărului Victor. Numai că timpul trecuse, the game is over, mai era nițel și el intra În vamă și eu trebuia să aleg, sau rămân până În ultima clipă și mă conving
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
din pricina pasiunii ei nefericite pentru un adolescent atât de crud și de capricios. Suferințelor ei morale li se adăugau și serioase pagube materiale. Nu numai că luam masa într-o cameră a restaurantului special rezervată, dar aduceam cu mine o șleahtă de prieteni flămânzi și însetați, care se înfruptau pe seama iubitei mele. Când, uneori, îmi făcea imputări din cauza vieții destrăbălate, mă supăram foc. Câteva zile nu mai călcam cu piciorul pe la restaurant. Tot ea venea învinsă ca să mă împace. ... Și după
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Cenzurați încă din leagăn, bagatelizând cultura. Azi pe noi ne reprezintă mateloții și piticii, Ne rânjesc sinistru-n față, ne creează prejudicii, Pe când noi, în umbra legii, parc-avem limba legată, Așteptând să vină unul ca să ne salveze odată! Astă șleahtă-i răspândită între granițele țării, Moștenind meteahna veche a hoției și trădării; Dragostea de neam și limbă este doar un simulacru, Opiu pentru ei e banul și avutul propriu - sacru. Pe când noi, ce astăzi liberi ne numim în lumea mare
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-i demo prostie, Bișnițarii vin să facă din cultură parodie! Iar acel stăpân de haite, aciuat la Cotroceni, Râde de se prăpădește la al proștilor refren! Astă viperă cu coarne, râgâind a băutură, Evadată din epave, are gust pentru cultură?! Șleahta lui de iguane, de hiene și varani Își petrece vremea-n glume cu retorici de golani. După ce ne-azvârl în criză, ne privează de valori Și ne înrobesc cu taxe, tot pe noi ne scot datori?! Cum să lași destinul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Dar de unde să știe ei că războiul este cîștigat întotdeauna de cel care l face? Indiferent că pe hîrtie este dat învins sau învingător. Comuniștii ne-au adus din nou cu picioarele pe pămînt, ăștia sînteți, și nu alții, o șleahtă nazistă de doi bani, au înlocuit uniformele, gradele, și-au pus oamenii lor peste tot să aibă grijă să nu miște nimeni în front. Armata era ținută tot sub papuc, cu alți comandanți, cîrpe în mîinile noului sistem. Atunci am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
te simțeam, eram sigur că o s-o strigi în gura mare la un moment dat. — Așa a fost, trebuie să recunosc, într-un fel asta m-a ruinat, mi-a distrus relația cu Angelina, nu trebuia să mă înhăitez cu șleahta aia, știi la care mă refer, nu că nu erau și oameni cumsecade printre ei, au fost și din ăștia, dar s-au retras pe rînd cînd au văzut ce se petrecea acolo. Parcă te văd și acuma la balconul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mână pe umărul partenerului său. — Bucky, Blanchard e-n Tijuana. Un polițist de la frontieră cu care am stat de vorbă l-a recunoscut. Nici nu era greu după toată reclama aia cu meciul de box. S-a înhăitat cu o șleahtă dubioasă de grăniceri mexicani. Mi-a venit în minte excursia lui De Witt la TJ și m-am întrebat de ce luase Lee legătura cu polițiștii mexicani. — Când? — Aseară, îmi răspunse Sears. Loew, Vogel și Koenig sunt și ei acolo, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Și tușele. Și retușările. Portretele pictate. Panourile gigantice. Grandoarea minciunii intens colorate, pretutindeni afișate. Fonduri erau cu nemiluita. Pe seama unor bieți copilași care tremurau în izmene, fote, bundițe și opinci ca să iasă cântecelul sau dănsulețul bine se agitau bine plătite șleahta specialiștilor în tocat bani și armia lihnită de profitori ai osanalelor. În spatele paravanului patriotic, s-au tocat și se toacă sume fabuloase, justificabile oricând prin cele mai imponderabile și inefabile mânării. N-or fi fost ele toate steagurile puse, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Știam că toate sunt false. Știam că îmi trăiam, de fapt, o ratare frumos poleită. Înțelesesem, târziu, cât de ușor poți pierde totul, în beția unei nopți despre care niciodată nu-ți vei mai aminti ceva. Sau înconjurat de o șleahtă de țigănci guralive agitându-și puradeii atârnați de țâțe. Că ajungi, la un moment dat, să trăiești doar spre a-ți aminti, doar spre a te redescoperi, doar spre a ghici unde și când viața ta a luat un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fost arsă, fie de Hawthorne însuși, fie într-un incendiu la un depozit. Alții spun că tipografii au aruncat pur și simplu foile la gunoi sau că le-au folosit să-și aprindă pipele. Asta e varianta mea preferată. O șleahtă de muncitori trențăroși de la o tipografie din Boston, aprinzându-și pipele de coceni cu Litera stacojie. Oricare ar fi versiunea reală, întreaga afacere e suficient de incertă ca să ne putem închipui că manuscrisul nu s-a pierdut, de fapt. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fi numai atât, ar fi încă ușor. Dar mai sunt și cei pe care i-ai iubit, cei care la rându-le te-au iubit, chiar dacă tu nu i-ai iubit, sunt regretele și dorul, tristețea și blândețea, tufele și șleahta zeilor (...) Singur! Ah! Cel puțin dacă-n locul acestei singurătăți otrăvite de fantome, cum e singurătatea mea de acum, aș putea-o gusta pe cea adevărată, tăcerea și foșnetul unui copac! Singurătatea! Nu, Scipio. Singurătatea mea e plină de scrâșniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe teritoriul lor? Nu cred că această garanție o să-i convingă pe yubani. Sunt izolați, dar nu sunt proști. Știu că duzini întregi de triburi au dispărut pentru că au consimțit să negocieze cu albii. Alte triburi, ca huanga, au devenit șlehte de „semi-cerșetori-semi-tâlhari“, care agonizează lent... Nu mai au nici mândrie, nici libertate, nici spirit de trib. Cei care nu umblă cu cerșitul prin împrejurimile Misiunilor au sfârșit ca mici pungași prin taberele minerilor sau jefuitori de ferme - clătină din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
atenția și am câștiga timp. — Încep să cred că nu e de-ajuns să câștigăm timp, spuse Inti pe un ton pesimist. De aici, văd lucrurile mult mai dificile... Oh, drace! Credem în ceea ce facem, dar nu suntem decât o șleahtă de zdrențăroși, singuri împotriva întregii lumi... Cerul se colorase într-un roșu furios, iar râul avea acum tonuri arămii strălucitoare. Ultimii stârci ai serii zburau căutându-și cuiburile și doar un nor rebel continua să se arate necrezut de alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-ncoace, gîtuit de o disperare de nedescris, Înjurînd vulgar: — Gorile idioate, adunătură de cioroi cu cap de lemn și minte de găină! urlă el sufocat, ducîndu-și mîinile la gît. Mă, imbecililor, parc-ați fi din neam de catîri căpățînoși! Mă, șleahtă Împuțită de bestii cu chip de maimuță! Dacă-ați avea dinamită-n loc de creier, nu v-ar ajunge nici să vă suflați nasul! Mă, cretinilor, parc-ați avea sînge de cucuvaie! Las-că v-aranjez eu, mă, corcituri smolite! țipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]