KorAP: Find »[drukola/base=șocat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...37 >

924 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606

făceau o larmă infernală. —Ba ai căzut la pat! Și a fost numai vina mea! —îți amintești de alea două săptămâni? a intervenit tata. Când eu am fost plecat la cursul...? —Din Manchester? a întrebat Josephine. — Da, a răspuns el șocat. De unde știți? —Rachel a pomenit ceva despre asta. Continuați. —Soției mele i-a fost greu să doarmă singură atunci când am fost plecat. Nu trecuse nici o lună de la moartea tatălui ei. Așa că sora ei a venit și-a stat la noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
mizerabilă. De obicei arăta așa de plin de viață. Erau multe lucruri pe care îmi doream cu disperare să le aflu. Ai o prietenă nouă? E la fel de drăguță ca mine? Ți-a fost dor de mine? Dar eram mult prea șocată ca să fiu în stare să deschid gura. M-am întors către Brigit. Arăta ca atunci când nu era deloc machiată. Cu toate că acum era de-a dreptul tencuită. Asta era ciudat! Totul era ciudat! Ultima dată când o văzusem sau avusesem vești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
numai în legătură cu drogurile, ci cu tot restul... Brigit i-a dat înainte. Amuțisem, uluită de răutatea cu care vorbea despre mine. Am aruncat o privire spre Luke, în speranța c-o să-l surprind uitându-se la Brigit cu gura căscată, șocat și oripilat de acuzațiile ei. Dar, spre groaza mea, Luke clătina din cap ca și cum ar fi aprobat-o. —... cea mai egoistă persoană pe care ați cunoscut-o... foarte îngrijorător... își făcea veacul cu persoane dubioase care luau droguri... niciodată nici un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
în starea aia flirta cu tot ce mișca. Dacă prin preajmă se găsea vreun bărbat care, în opinia ei, să arate mișto...“ Josephine a făcut o pauză, și-a înghițit saliva, după care a continuat. „... se arunca pe el.“ Eram șocată, îndurerată, rușinată și furioasă. —Cum îndrăznești? am țipat. Ai avut noroc c-am avut de-a face cu tine. Cum îndrăznești să mă insulți în felul ăsta? — Dar cum ai vrea să te insult? m-a întrebat Luke pronunțând cuvintele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
am lăsat, mi-a suflat ea, fără să se uite în ochii mei. De ce te-ai lăsat? — Știi tu... de droguri. De ce? am întrebat-o. Din cauza lui Lent? Nu știu. Se poate. Dar nu ăsta e motivul! Atunci de ce? Eram șocată. — Pentru că nu vreau să ajung ca tine, a zis Anna. Adică, într-un loc ca ăsta! s-a corectat ea în grabă. Asta am vrut să spun: că nu vreau să ajung aici! Eram devastată. Complet devastată. Nici măcar Luke nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
săptămână. Fac ce faci și tu. S-a dovedit că Misty și Francie mai fuseseră la Cloisters împreună cu un an în urmă. Făcuseră parte din promoția anului o mie nouă sute nouăzeci și șase. —Ai mai fost aici? a întrebat cineva șocat. — Sigur. Am fost în toate centrele de tratament, spitalele de psihiatrie și pușcăriile din Irlanda, a zbierat Francie cocoșată de râs. —De ce? am întrebat eu. Inexplicabil, mă simțeam atrasă de ea. — Fiindcă sunt nebună. Sunt schizofrenică, maniacă, îmi imaginez tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
eu m-am străduit să mă îndepărtez din nou de el din cauza mirosului, eu nici n-ar trebui să fiu aici. Am venit numai ca să scap de gura nevesti-mii. M-am uitat la el: tremura, puțea, era nebărbierit și descompus. Șocată, m-am întrebat, oare toți greșim atunci când spunem că n-avem nici o problemă? Oare toți greșim? 57tc "57" A fost nevoie de două săptămâni încheiate pentru ca lumea mea să se prăbușească complet în urma vizitei lui Luke și a lui Brigit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
cinci săptămâni de când ai venit aici. Ai realizat ceva interesant despre tine în tot timpul ăsta? Poate că acum ai ajuns să-ți dai seama că suferi de o formă de dependență? Mi-a fost greu să răspund fiindcă eram șocată. Trăiam în stare de șoc încă din seara precedentă. Eram blocată într-un loc straniu, fantasmagoric, un loc în care realizasem că eram dependentă de droguri, dar uneori conștientizarea respectivă era așa de dureroasă încât treceam la loc la faza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
venit, primul servit. M-am emoționat așa de tare când a zis „Curvă ești tu“, încât am iertat-o. Chaquie făcuse mari progrese. Așa că stai jos cu Misty și împărțiți-vă restul oamenilor, mi-a spus Chaquie cu stângăcie. Eram șocată. O uram pe Misty. Apoi mi-am dat seama că tensiunea care exista între noi în mod normal nu mai fusese așa de mare de când Chris plecase. Cu toate astea, nu voiam să stau și să fac nimic împreună cu ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
niște pisoiași. Erau dulci, așa cum stăteau cu pletele negre încâlcite pe perne și cu genele răsfirate aruncând umbre pe fețișoarele lor netede. Am aprins lumina, ceea ce a stârnit un val imediat de proteste. —Ce dra...! a sărit una dintre ele șocată. Dormeam! — Stinge lumina aia de căcat, mi-a ordonat cealaltă. Nu, am zis eu. Asta e camera mea și trebuie să-mi caut niște lucruri. —Curvă ce ești, a bolborosit Helen, aplecându-se peste marginea patului și începând să scotocească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-i explic Nolei. Cât am fost la Cloisters, Chris mi-a dat tot felul de sfaturi. Era așa de înțelept. Dar, de fapt, nu era deloc înțelept, a zis Nola ușor surprinsă de naivitatea mea. Mânca rahat la greu. Eram șocată. Crezusem că Nola era mult prea dulce ca să fie în stare să spună așa ceva. —La greu, a continuat ea chicotind. în stil mare. Nu zic că e vina bietei creaturi, dar Chris n-a dat deloc dovadă de înțelepciune, deși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
binecuvânteze, dar a trebuit să te seducă numai ca să-și demonstreze că-l placi. Atunci mi-am amintit cum mă invitase la plimbare prin grădina de la Cloisters. Ce lucruri provocatoare îmi spusese. Totul fusese gândit dinainte, mi-am dat seama șocată. Intenționat îmi spusese toate chestiile alea. Ticălosul manipulant! Instantaneu, am început să spumeg de furie. Și cînd te gândești că dădusem vina pe mine pentru partida aia execrabilă de sex! Ce prostie! Chris era mult prea concentrat asupra lui pentru ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
văzut la Cloisters, cu fețișoara aia supărată, mi-ai adus aminte de mine. întâlnirea cu tine m-a proiectat înapoi în timp, cu șapte ani înainte, când eram la fel de disperată și de nenorocită ca și tine. La fel de confuză și de șocată! Când am dat ochii cu tine, mi-am spus: „Cu voia Domnului, iată-mă pe mine!“ M-am burzuluit supărată. Curva tupeistă! —Ești exact cum eram eu, a exclamat Nola cu afecțiune. Suntem absolut la fel. Chestia asta m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
știe asta! Dacă porți chiloți Tanga nu înseamnă nici că ești stripteusă, nici o fetișcană insolentă, ci, din contră, înseamnă că ești o persoană foarte modestă. Dar încercați să-i explicați asta mamei mele! Mama a apărut la mine în cameră, șocată și supărată nevoie mare. Mi-a spus că avea ceva să-mi zică. — Dă-i drumul, am invitat-o eu veselă. Cu o mână tremurătoare, mama mi-a întins o bucățică de dantelă neagră. —îmi pare rău, mi-a spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
umeri. Le servește tuturor aceeași replică: „Vai, ești așa de specială!“ Dar pe mine nu m-a dus. Și oricum, n-aș ieși niciodată cu cineva cu care te-ai încurcat tu. De ce nu mi-ai spus? am întrebat-o șocată. —Pentru că o luaseși iar pe droguri, te lovise mașina și aproape că dăduseși ortu’ popii, așa că m-am gândit că e mai bine să nu știi, mi-a explicat ea. Trebuia să recunosc că procedase corect. La momentul ăla, n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
au contractat din cauza furiei și a unui alt sentiment nelămurit. Dezamăgire? —Ai luat droguri, mi-a spus el pe un ton mușcător. N-am luat, am răspuns eu făcând ochii mari. Nu mă minți, a zis el îndepărtându-se. Eram șocată să-l văd luându-și haina și plecând de la petrecere. O clipă, am cochetat cu ideea de a nu mă duce după el. Așa aș fi putut să mă droghez liniștită fără să-mi mai respire nimeni în ceafă. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
le placă și lor Harrison Ford. Deși eram sigură că Nolei îi plăcea. Nolei îi plăcea totul și toată lumea. Dar când am ajuns în hol, am văzut-o dârdâind lângă ușă, agitată și palidă, pe Brigit. Am fost așa de șocată, că pete negre au început să-mi danseze în fața ochilor. Abia am reușit să îngaim o formulă de salut. —Bună, mi-a spus și Brigit încercând să zâmbească. Sinceră să fiu, eram înfricoșată. Ne-am uitat un timp una la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
arăta așa de bine. Avea șuvițe și o tunsoare newyorkeză foarte șic. —Tot nu iei...? m-a întrebat ea. Au trecut deja peste opt luni, am răspuns eu cu o mândrie timidă. —Dumnezeule! Brigit părea impresionată și, în egală măsură, șocată. —Cum e la New York? am întrebat eu îndurerată. Ce voiam, de fapt, să spun era „Ce face Luke?“ și, apoi, „Cum de s-a ajuns la dezastrul ăsta?“ —Bine, mi-a răspuns Brigit zâmbind ușor. E frig! Am deschis gura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
iad. Abia acum îmi dau seama cât de îngrozitor trebuie să fi fost pentru tine. N-ar fi trebuit să fiu așa de dură cu tine, a lăcrimat Brigit. Am fost necinstită. —încetează, Brigit, am strigat eu. A ridicat capul șocată. Lacrimile au încetat să-i mai curgă pe obraz. —îmi pare rău că te simți vinovată, dar dacă te ajută cu ceva, ceea ce mi-ai spus atunci când ai venit la Cloisters... Brigit a tresărit. —... a fost cel mai bun lucru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
între timp, te-ai schimbat. — Da? — Sigur că da. Gândește-te la cum erai acum un an, mi-a spus Nola. Ai fi făcut orice numai ca să eviți să fii singură. M-am gândit la asta. Mi-am dat seama șocată că, desigur, avea dreptate. Oare așa fusesem? Eu fusesem creatura aia disperată? Care era înnebunită după un iubit? Cât de mult se schimbase situația! Nu ți-am spus eu c-o să fie mai bine? m-a întrebat Nola. —Nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
arborez un zâmbet anemic și tremurător. Știi, a continuat Luke lărgind cadrul, am crezut că vrei să ne întâlnim ca să-mi faci morală pentru ceea ce am zis în ziua aia, la centrul de dezintoxicare. — A, nu, am răsuflat eu. Eram șocată că Luke crezuse că ăla fusese motivul meu, dar eram bucuroasă fiindcă vorbeam, în sfârșit, de motivul pentru care ne aflam acolo. Balanța deficitului de plăți nu era punctul meu forte. — Ai avut dreptate să spui tot ce ai spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

cu grație, aș putea adăuga, dac-ar fi să luăm în considerare faptul că, din cauza mea, își vărsase o parte din berea cea proaspătă pe pieptul tricoului de rugby. — Pot să-ți cumpăr o altă bere? m-am oferit eu, șocată și mândră că fusesem în stare să formulez cuvinte în prezența lui. — Îmmmm. Nu știu. Poți? m-a întrebat el, atingând cu degetul legitimația laminată pe care o aveam în mână. Randall a râs. Legitimația era cât se poate de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
N-ai cumva chef să iei cina cu mine astă seară? În ultima vreme am devenit dependent de un restaurant italienesc micuț, dar extraordinar, din West Village, care se numește Mimi’s, e... — Ador Mimi’s! mi-au scăpat cuvintele, șocată că mai exista cineva care să cunoască acel restaurant micuț, cu aer de familie, care-mi servise, în ultimii ani, de bucătărie. Pastele lor untoase cu zucchini și piure erau de vis și gnocchi... Pe cuvânt dacă nu-mi ploua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
trei întâlniri în seara asta. De ce eu lucrez mai mult decât tot personalul pus la un loc? și tu ce-ai făcut toată săptămâna? N-am primit nici o veste de la tine - nu știu ce faci în biroul ăla toată ziua... Am înghețat, șocată, cu pixul încremenit în aer, deasupra agendei. Oare Vivian nu realiza cât de târziu era în New York? Oare formase din greșeală numărul derivației mele? Oare credea că vorbea cu altcineva? O auzisem ocărându-i aproape pe toți angajații, dar până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
În liniștea care s-a făcut ai fi putut auzi și un ac căzând pe podea. În acele clipe, de liniște totală, am realizat că niciodată n-o mai atacasem pe Vivian cu atâta curaj. Am văzut cum o expresie șocată i-a fluturat pe față, dar doamna Grant și-a revenit rapid. — I-a trecut timpul, mi-a scuipat ea răspunsul. Era un cal mort. L-am ținut în joc cât de mult am putut. Acum, însă, se pune problema

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]