899 matches
-
facă sau încotro s-o apuce. Logofătul Leonte Bumbu, un țăran dezghețat, înalt și osos, cu o înfățișare energică de sergent reangajat, l-a plimbat puțin prin curtea cea mare și i-a arătat la repezeală grajdurile cailor și un șopron încuiat, care fusese transformat în garaj pentru automobilul coniței Nadina, când venea la țară. Dar se vedea că omul are alte treburi, ca și ceilalți de la conac. Se chibzui c-ar fi mai înțelept să dea o raită prin sat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a obișnuit să cheme oameni sau femei din sat. Totuși conacul nu-și capătă înfățișarea de viață decât rareori, când se adună mai mulți boieri. Numai atunci se înviorează curtea de oameni, de mișcare și de zgomot. Acuma, într-un șopron, șoferul curăța automobilul, fluierând de zor o melodie nemțească. Și câteva găini și rațe se plimbau prin curte, bucuroase de căldura soarelui. Dumitru Ciulici, cu fața osoasă, mustăcioasă, puțin adus de mijloc, se iuțea să ajute boierilor a coborî. Întrebat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
exagerează uneori timpul unei reparații. Poate că amicul Rudolf, unde v-a văzut așa de grăbită, va isprăvi mai curând, și atunci... De aici încolo fu rândul avocatului să liniștească pe Nadina și să se ducă, în câteva rânduri, la șopronul unde lucra Rudolf, să vadă dacă mai are mult până să sfârșească... Pe la ora cinci apoi auziră gălăgie în curte. Era prefectul Boerescu, care, plecat din Amara, vorbise și aici, în Lespezi, țăranilor și acuma venea să facă o scurtă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
suduind, învălmășindu-se, parcă fiecare ar fi vrut să ajungă mai în față. Dumitru singur rămăsese cu capul gol în mijlocul mulțimii mânioase. Argații ieșiră de prin grajduri, privind mirați. Vizitiul apăru cu caii să-i înhame la trăsura scoasă din șopron. Platamonu se reculese, se sculă în picioare și întrebă cu o mutră nedumerită și prietenească: ― Da ce-i, oameni buni?... Cine v-a supărat? Zeci de glasuri răspunseră deodată, răcnind care de care mai vârtos. Erau sudălmi, și ocări, și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
izbească în mașină cu atât mai mânios, cu cât nu izbutea să sfărâme destul de iute și de vizibil. Când însă băgă de seamă că a spart rezervorul de benzină, lăsă jos târnăcopul, smulse o mână de fân din podețul de lângă șopron, făcu un șomoiog, se scotoci prin buzunare până găsi un chibrit, aprinse binișor fânul, așteptă nițel să ardă cu flacără și pe urmă îl aruncă sub automobil, pe băltoaca ce se scursese între timp. O flacără albăstruie învălui deodată mașina
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și urca scările pân-la mansardă. Urca și madam Ioaniu, și nu zicea nimic, ce să mai fi zis ? Nu mai avea ce să zică decât mersi, că altele era la pușcărie, și altele, ditamai prințesele, ședea pân beciuri și pân șoproane. Baremi ele rămăsese în casa lor, chit că-i înghesuise la cucurigu și jos băgase chiriași peste tot. Până la urmă, tot a scăpat ele de chiriași, da degeaba a scăpat : dac-a plecat Tudor, băiatu, casa lor, după ce moare ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a fost un denunț. însă cine să i-l fi făcut... — Lumea rea, cine ? Ca ăia de l-a pârât pe Spală-Varză, cum ar veni, fratele lu tăticu. A venit nemții, ș-uite-așa s-a dus, întins, tocma unde-avea el un șopron. A dat la o parte lemnele și s-a pus să sape. A săpat ce-a săpat pân-a dat de-o boltă, făcuse Spală-Varză o boltă de cărămidă și acolo ascunsese sacii. Tot ce-avea pân prăvălie, și căpățâni
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe fereastra din bucătărie, dar nu mai era nimeni și Zet încetase să latre. Gabriel descuie ușa și ieși afară. Zet veni în goană la ea, radiind de satisfacția datoriei împlinite. Gabriel căută peste tot, se uită peste gard, cercetă șopronul, dar omul nu mai era de văzut. Dispăruse ca o halucinație. Se întoarse, amărâtă, în casă. Hotărâse să nu telefoneze la poliție. Poliția ar putea să-l aresteze pe bietul lunatic, să se poarte brutal cu el, să-l acuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu așa o dibăcie și ușurință încât ai fi crezut că umblă singură...Iarăși mi-am pus întrebarea: „Cine-i cu adevărat bătrânul din fața mea și dacă într adevăr îi atât de bătrân pe cât pare?...” Din când în când, un șopron dintr-un colț al grădinii, cu ușa întredeschisă, îmi fura privirea. Părea că ascunde și altceva decât o sapă și cine mai știe ce ciuveie. Bătrânul continua să conducă apa pe căi numai de el știute pentru îndestularea pătlăgelelor. După
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
să clipocească din nou. Când și această treabă a fost gata, a venit lângă mine. Văd că îți umblă mâinile destul de repede. Ai și terminat treaba. Hai cu mine! Cum îi era obiceiul, odată cu ultimul cuvânt a și pornit către șopron. Eu, în urma lui. Când a ajuns la ușa șopronului, a deschis-o larg și s-a întors spre mine: Am să-ți arăt cum se macină grăunțele și grâul. Spunând acestea, a început să învârtă piatra unei râșnițe meșteșugit făcută
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
fost gata, a venit lângă mine. Văd că îți umblă mâinile destul de repede. Ai și terminat treaba. Hai cu mine! Cum îi era obiceiul, odată cu ultimul cuvânt a și pornit către șopron. Eu, în urma lui. Când a ajuns la ușa șopronului, a deschis-o larg și s-a întors spre mine: Am să-ți arăt cum se macină grăunțele și grâul. Spunând acestea, a început să învârtă piatra unei râșnițe meșteșugit făcută și așezată într-un ungher al șopronului. Ia încearcă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
la ușa șopronului, a deschis-o larg și s-a întors spre mine: Am să-ți arăt cum se macină grăunțele și grâul. Spunând acestea, a început să învârtă piatra unei râșnițe meșteșugit făcută și așezată într-un ungher al șopronului. Ia încearcă și tu! Eu am să slobod grăunțele din coș - câte puține - iar tu ai să învârți. Am încercat să învârt...Călugărul, însă, a pus piciorul pe un drug de lemn de alături și a apăsat pe el...Încet-încet
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
trebuie meșter și nici n-aș avea de unde-l aduce. Stai încă un pic și am să ți mai arăt o jucărie. Când a socotit că a măcinat deajuns, a oprit moara și s-a îndreptat spre alt ungher al șopronului. Am și o oloierniță. Spunând acestea, a pornit să-mi arate minunea pe bucățele: Aici zdrobesc sămânța, aici o prăjesc puțin și dincoace scot untdelemnul din ea. Bătrânul își purta mâinile ca un scamator. Îl priveam cu admirație sinceră. Până la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pot lua eu rachiul pentru lichior, vișinată sau afinată sau...? De aici... Zicând acestea, a pus mâna pe un căzănel alături de care se găseau tot felul de mărunțișuri. Apoi a continuat: Îi dau foc pe afară, ca să nu aprind cumva șopronul, și cât rachiu îmi trebuie mie și musafirilor mei îl fac aici și basta. Prins de tot ce îmi arăta și spunea bătrânul, am început să privesc mai atent în jur și nu mică mi-a fost mirarea când am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
nu mai are ce face când vine vorba de măria sa pașa. Așa că, la 5 octombrie 1742 (7251), vodă a trimis cărți domnești și călărași. Unul la Dobrovăț „pentru o samă de lemni ce s-au orânduit să aducă pentru făcutul șoproanelor de treaba cailor mării sale pașii...” Unul „pe la satile de penpregiurul Iașului și în târg în Iași și de unde or găsi fân să aibă a încărca păr-la 60 de cară de fân,...pentru caii măriii sale pașii...” Unul „la oamenii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pașii...” Unul „pe la satile de penpregiurul Iașului și în târg în Iași și de unde or găsi fân să aibă a încărca păr-la 60 de cară de fân,...pentru caii măriii sale pașii...” Unul „la oamenii de pe supt Codru pentru făcutul șoproanelor...însă 30 grinzi și 100 cară frunzari.” Apoi dă poruncă strașnică unui vornic să repare cu oamenii de sub Codrul Iașilor podurile de la Șanta până la Iași „ să fie toate tocmite când va sosi măria sa pașa ce merge la Hotin”. Nu scapă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ulițelor...am poroncit...boieriului nostru...Panaieote vel agă...să-i aședză unde le va găsi un loc mai de o parte... Și i-au aședzat pe locul sfintei mănăstiri Barnovschii, ce iaste de la poarta mănăstirii, dincoace, despre apus...au făcut șoproane, ca să încapă cu toții... Și pentru chirie locului...să aibă a da câte patru parale pe dzi de un trunchiu...Pe dziilele ce vor tăia vite și vor vinde carne, toate trunchiurile... să plătească chirie locului acei 12 bani pe dzi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
-l trimită pe front. În greaua încercare de a dezlega enigmele vieții, între cutele groase ale frunții i se încrunta un buburuz de piele. Deplin, știa doar patru lucruri : să aducă apă, să curețe cizmele plutonierului, să taie lemne în șopron și să poarte arma când încheia patrula de jandarmi. Chiar dacă uniforma poate înlocui un creier strălucitor, Ion nu scăpase de porecla „nerodul ăla”. Dând supărat la o parte paharul pe care-l întindea nevasta, Iosifan ordonă echiparea și, cu tot
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
de faptul că acolo se găsea și cuptorul de pâine, cu o vatră unde un ceaun mic, pentru făcut mămăligă, stătea agățat în cui, la îndemînă. "Dormitorul" ni-l mutam atunci în șură, deasupra grajdului, pe fân, sau într-un șopron plin cu paie. Odaia principală a "palatului" trebuia păstrată curată pentru ocazii speciale, când venea cineva important la noi. Numai vremea rece ne strângea, iarăși, pe toți în ea. În înțelesurile ei adânci, "regalitatea" copilăriei e, însă, de o riguroasă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
asta? Parcă aș fi o busolă stricată la care nu se mai distinge Nordul. Și, în continuare, problema mea e aceeași. Cum să umplu un timp care a devenit prea larg. 12. ― Trecusem de mai multe ori prin dreptul acelui șopron părăsit, de la marginea orașului, fără să fim curioși să pătrundem în el, își reluă povestea doctorul Luca. Și chiar în după-amiaza în care ne-am hotărât să aruncăm o privire înlăuntru, am făcut-o mai mult în joacă. Am dat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
reluă povestea doctorul Luca. Și chiar în după-amiaza în care ne-am hotărât să aruncăm o privire înlăuntru, am făcut-o mai mult în joacă. Am dat la o parte crengile unei tufe mari de răchită care crescuse în fața porții șopronului și ne-am uitat prin crăpăturile dintre scânduri. Nu se zărea, însă, mai nimic. Căci doar o slabă fâșie de lumină, de la o fereastră unde își țesuse un păianjen pânza, subția întunericul. Apoi, am observat că lacătul de la poartă atârna
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mai nimic. Căci doar o slabă fâșie de lumină, de la o fereastră unde își țesuse un păianjen pânza, subția întunericul. Apoi, am observat că lacătul de la poartă atârna deschis. Dacă vroiam, puteam intra. Ceea ce am și făcut, lămurindu-ne că șopronul acela era o fostă magazie de scânduri în care fuseseră strânse diverse lucruri ieșite din uz, printre care și o caleașca veche, fără roți, cu pernele de piele, jupuite, și cu felinarul căzut pe un maldăr de paie, lângă un
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
jupuite, și cu felinarul căzut pe un maldăr de paie, lângă un teasc de struguri stricat. Am vrut să închid poarta la loc, dar Tereza m-a oprit: "Mie îmi place aici ― a hotărât ea. Nu ți se pare romantic?" Șopronul arăta mizerabil. Putea fi socotit "romantic" doar în bătaie de joc. l-am spus-o, dar efectul a fost pe dos. Mi-a declarat că ar încînta-o să ridice șopronul la rang de castel și să se simtă în el
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
place aici ― a hotărât ea. Nu ți se pare romantic?" Șopronul arăta mizerabil. Putea fi socotit "romantic" doar în bătaie de joc. l-am spus-o, dar efectul a fost pe dos. Mi-a declarat că ar încînta-o să ridice șopronul la rang de castel și să se simtă în el ca o castelană. "E chiar interesant ― s-a aprins ea ― să te crezi "castelană" într-un șopron părăsit". A doua zi, ne-am întîlnit tot acolo. A venit cu un
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
efectul a fost pe dos. Mi-a declarat că ar încînta-o să ridice șopronul la rang de castel și să se simtă în el ca o castelană. "E chiar interesant ― s-a aprins ea ― să te crezi "castelană" într-un șopron părăsit". A doua zi, ne-am întîlnit tot acolo. A venit cu un buchet de tuberoze. A rupt câteva tulpini și mi-a uns brațul stâng cu suc, explicîndu-mi, foarte convinsă, că învățase asta de la o vrăjitoare din Chios: "Vreau
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]