421 matches
-
Tocmai pentru că țineau să arate ca niște luptători Dayak arătau atât de ridicoli, și-a zis ea. Nu se putea stăpâni să nu râdă văzându-le Înfățișările grotești. Încercând să pară Înspăimântători, arătau neputincioși, jalnici, cu șlapii lor și cu șorturile de nylon și cu maiourile decolorate de atâta purtare, pe care scria Țin’te bine! Ești din generația Pepsi! Treceau și grupuri de tinere cu pantaloni și bluze sobre, cu dra pele care proclamau că ele sunt REVOLUȚIONARELE DOMNULUI, sau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și-a căzut pe brânci zdrelindu-și genunchiul care sângera. — Așa-ți trebuie, s-a apropiat de el. Vino aici pe bancă să spălăm rana. Așezându-se pe-o bancă, lângă o fântână arteziană, Teofana și-a scos batista din șort a muiat un colț la arteziană și a venit să-i spele rana. Au! Nu vreau! Mă doare. — Îți ies mațele pe-aici. Nu vreau cu batista ta. — De ce, măi? Îți sufli nasul cu ea și mi-o pui mie
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vreau cu batista ta. — De ce, măi? Îți sufli nasul cu ea și mi-o pui mie la rană, o necăjește Cezar. — Zău? Uite-te bine că-i curată, călcată, nefolosită. Înainte de a veni în parc mi-am pus-o în șort. — Nu, nu vreau! Atunci dă-mi-o pe-a ta, se înfurie Teofana. — N-am. — Vezi, moralistule! Atunci ce vrei?începe să-i curățe rana, după care se duce și spală partea batistei ce o folosise și-i leagă apoi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
întretându-se fiecare spre camera lui. — Săru’ mâna, Teofana. Te aștept mâine pe plajă. — Noapte bună! Ne vedem mâine. A doua zi, știind că protectorul ei ocupă loc, Teofana a mai lenevit. S-a aranjat minuțios, dichisindu-se, deși era în șort și a cumpărat gustări și două sticle cu limonadă rece, cum era atunci. Când a văzut-o Alexandru venind agale, i-a făcut semn cu mâna, că ea, cu ochelarii de soare, îl tot căuta și nu-l găsea. — Aici
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
eu am tot timpul dini lume, de fapt e problema lui, el o să piardă timp cu întorsul din larg, dacă trecem și de ultimul ponton pe care mă mai putea abandona. Aveam la mine periuța de dinți, trei chiloți, două șorturi, un hanorac de ploaie o pereche de teniși și niște sandale paradite. A, am uitat cele trei T-shirt-uri, dintre care unul pe mine. Si mai era si o carte de credit care expira într-o lună. Dar eu nu știam
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
zile, iar eu încercam cu disperare să ghicesc poziția comutatorului ventilatorului, care nu mai avea de mult nici o gradație la o viteză mare, dar toate eforturile mele au fost inutile. Căldura depășea orice nivel de suportabilitate. Mi-am tras un șort pe mine, am | agățat un maiou în trecere și, desculț, am coborât la recepție, dacă poți numi recepție masa aia slinoasă, cu un registru tocit pe la colțuri, plin de pete, pe care se băteau milioane de muște mici africane pentru
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
în Franța. E rezident în Republica Centrafricana. Locuitsște aici de aproape zece ani." Mut din nou. Mut de data asta de uimire. Și în două secunde o să mai fiu o dată mut. Prin fața mea trece puștiul de aseară. L-am recunoscut după șortul cu elefanți și freza inconfundabilă. Nu mai înțelegeam nimic. Dacă l-a sechestrat în cameră și l-am eliberat eu, ce mai căuta aici, în hotel? M-am prins, lucrează aici. Dar dacă lucrează aici, înseamnă că nu a fost
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Venus. Gosseyn se ridică în picioare. Își pipăi trupul; totul părea în ordine. N-avea cicatrici și nici senzația că ar fi fost rănit. Corpul îi era întreg, intact, fără urme de răni. Era perfect sănătos. Era îmbrăcat cu un șort, o cămașă cu guler răsfrînt, și espadrile. Faptul îl surprinse numai pentru un moment. Din câte știa, fusese îmbrăcat într-un costum ― ținuta sobră a concurenților la jocuri. Ridică apoi din umeri. Nimicuri. Singurul lucru care, într-adevăr, conta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
-i sperie puțin. Îi privi gânditor. Într-un anumit sens, abia acum mintea lui se putea concentra cu adevărat asupra lor. Amelia Prescott, brunetă și mărunțică de statură, eca o femeie frumoasă, însă cam trecută. Era îmbrăcată cu un bolero, șort și espadrile. Când Gosseyn îi scoase călușul, primele ei cuvinte fură: ― Tinere, cred că-ți dai seama că am cina pe foc. ― Cina? îi scăpă involuntar lui Gosseyn. Că doar nu se înserează. Era se încruntă, dar nu-i răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
dorința de a uniformiza sensurile, de a crea trimiteri asemănătoare (ceea ce ușurează și înțelegerea). Un fel de "comunism" al sensului creat pe cale comunicării. Am recunoscut un român pe o plajă din Italia prin faptul că stătea cu mâinile în buzunarul șortului. Fără să știe, purta cu el o parte din sensurile înrădăcinate în mentalul nației sale; veacurile de nesiguranță în care strămoșii săi, trăitori în societăți primejdioase, au strâns bruma de bănuți (care deseori reprezenta toată averea lor) în buzunar ca să
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
La paltoane, la blănuri, intram sub o chestie din aia, o și închideam. Ieșeau oamenii afară, se ducea, nu se făcea pază pe paliere, pe raioane, pe astea. Ei, plecau ăia și eram patron! Luam două perechi de teniși, patru-cinci șorturi, ciorapi - luam câteva baxuri, că nu stăteam eu să spăl -, tricouri, trening. Ce aveam eu nevoie. Rechizite. Ei, mai aveam eu nevoie și de cinșpe-douăzeci de „Doxa“. Trebuia să schimb și eu ceasurile. (Râde.) Cam asta era. Și tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mai stat până la sfârșit. Dar vin azi pe la zece, pleacă la unchiu-meu. Lângă zid, acolo, deasupra tunului, e locul meu, bă! Nadia sare de la trambulină împreună cu băieții, o ridică în spate, o iau în brațe și-o aruncă. E în șortul de la școală, dat pentru defilarea pe stadion, și fără maiou. Fac „mortul” și „roaba”. Eu stau în apă până la gât. - Nenea, îmi dai și mie niște pâine? - Da’ pe asta n-o vrei, pișpirică? *** - Crezi c-o să facă bază americană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
săturat de toanele tale, nu te mai suport! țipă. Să te cari din casa mea... Nu vreau să te mai văd! Coincidență. *** În mail mă așteaptă un set de poze de la Mircea, din Arizona. Are vreo sută douăzeci de kile, șort havaian, tricou în dungi, fălci de buldog. E tuns periuță. Ochii i s-au micșorat parcă, seamănă cu două borte într-un bostan. Stă relaxat, adică sprijinit de-un palmier în ghiveci. Lângă el, o miniatură a tatălui, produsă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de milă, ci mai degrabă să te accepți pe tine și pe cei din jur, așa cum sunt. Dar eu, oare ce-mi doream eu? Penisul bărbatului pe care-l iubeam, la un metru și ceva de mine, acoperit sub un șort Versace, sub o pereche de boxeri Cerutti. În fața ochilor aveam vulva și clitorisul acestei fete obișnuite, genul care Îmi place mie, și, cum eram obișnuită cu jocurile Între femei, eram sigură că o puteam aduce pe culmile plăcerii fizice În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
valiză ieftină, de carton, din acelea din care li se dădea orfanilor când plecau în lume. Pe capacul valizei era prinsă o foaie de hârtie pe care erau înșirate, pe două coloane, hainele oferite: Băiat: două perechi de pantaloni, două șorturi kaki, două cămăși kaki, un jerseu, patru perechi de șosete, o pereche de pantofi, o Biblie în setswana. Fata: trei perechi de pantaloni, două cămăși, o vestă, două fuste, patru perechi de șosete, o pereche de pantofi, o Biblie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
stănog de lemn, îl observa o tânără femeie foarte distinsă. Ochii lui Goseyn ar fi vrut să zăbovească asupră-i. dar dincolo de celula ei, mai era un grilaj, apoi aparent adormit pe patul său, un bărbat enorm, îmbrăcat într-un șort decolorat. Dincolo de uriaș, peretele de beton. Gosseyn se ridică, recapitulând scena. Trei celule într-o sală betonată, trei ferestre, una în fiecare celulă, la cinci metri cel puțin, de sol fără ușă. Examenul se curmă. Fără ușă? Privirea parcurse fulgerător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
așa de posesiv și hotărât să se așeze la casa lui cu o fată mai serioasă decât flușturaticele pe care le cunoscuse el în tinerețe? Totul părea foarte îndepărtat. Înainte ca ea să-și dea seama, el o dezbrăcă de șort până la genunchi și o trase mai aproape. Brațele lui erau imense, se umflau pur și simplu sub bărbia ei, apăsându-i din neatenție gâtul. Pieptul lui emana căldură ca un furnal, iar părul de pe coapse se simțea aspru ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cap la serviciu și tocmai am aflat că trebuie să mă duc în Long Island la sfârșitul săptămânii viitoare. — Hmm, făcu Emmy care nu mai era deloc atentă la ce spune. Tipul își scoase pantalonii din care se ivi un șort albastru de baie cu căptușală din plasă, iar Emmy văzu surprinsă că era mult mai slab decât părea îmbrăcat. S-ar putea spune chiar slăbănog, dar Emmy preferă să-l considere suplu. Avea abdomenul absolut plat și un piept nedezvoltat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
păru cel mai firesc lucru din lume când el îi scoase pantalonii și tanga din bumbac, lăsându-le să plutească pe apă și apoi, în timp ce cu o mână îi sprijinea capul de buzele lui, cu cealaltă își scoase și el șortul. O ridică din apă ținând-o de spate și așezând-o ușor pe ciment. Suprafața și aerul rece se simțeau plăcut după căldura aceea. Emmy uită cu desăvârșire că era complet goală în prezența unui străin și în văzul naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în fel și chip să-l aducă mai aproape de ea, dar lui părea că-i face plăcere s-o stârnească. Abia după îndelungate mângâieri, sărutări și îmbrățișări care păreau că nu se mai termină, apăru și un prezervativ din buzunarul șortului lui și George o pătrunse, iar Emmy știu în momentul acela, că nu mai putea să trăiască altfel. Numai ifose și zâmbete cuceritoare Adriana nu a înțeles niciodată de ce unora nu le plăcea deloc să zboare cu avionul. Chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
-mi dau seama cine e? Kevin s-a întors spre Emmy și a întrebat-o: — Student la drept? Emmy a clătinat din cap că da: — Mda, zicea că e student la drept în Miami. — Un puști înalt, prezentabil, poartă întotdeauna șort? — Da, el, a recunoscut Emmy. — Jorge! Mă întreb de când își spune George. Puștiul e o adevărată legendă pe-aici. Ceva din felul în care Kevin îi tot spunea “puști” o neliniștea pe Emmy, și nici partea cu legenda nu suna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
douăzeci și doi de ani nu-și măresc sânii, nu? Clic. Ecranul se acoperi cu imaginea lui Duncan. Era întins pe o saltea, cu un braț musculos, proaspăt bronzat, îndoit peste frunte ca să-și ferească ochii de soare. Purta un șort hawaian pe care ea nu i-l mai văzuse (Emmy se rugase de el să-și schimbe costumul de baie bătrâncios, brodat cu aligatori, dar degeaba) și, ia stai...ăla nu era cumva un bax cu șase sticle? Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cu o îndeletnicire activă și dificilă cum sunt scufundările. Nu mergea nici la snorkel, nemernicul ăla, fiindcă “n-avea poftă să fie o pradă plutitoare”. Clic. Brianna stătea întinsă într-un pat cu baldachin, citea o revistă și purta un șort foarte minuscul, deloc feciorelnic, și un top aproape invizibil. Clic. Amândoi în echipament de sport și cu iPoduri, transpirați și îmbujorați ca după alergări. Clic. Duncan se prostește sărutând în direcția aparatului de fotografiat, deși Duncan nu se prostea niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și o cămașă, apoi își strânse părul încâlcit într-un coc. Doar se spălă pe dinți și, după ce tremină treaba asta, Leigh strânse din dinți ca să nu plângă și deschise ușa. El stătea în prag cu un tricou și un șort pe el și părea trist. Leigh nu dorea altceva decât să-l ia în brațe, dorință care i se păru respingătoare și atrăgătoare în același timp, dar reuși să se strecoare pe lângă el atingându-i în trecere brațul. — Leigh, iubito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cu pantofi, apoi Îl amenință cu arma)... În același an (1999), la Satu-Mare, doamna Trahanache stă Într-o cadă transparentă, mascată-n ...sirenă, și trage cu urechea la ce discută Fănică și Cațavencu. Peste un an, la Chișinău, prefectul, În șort, se antrenează la un sac de box, iar Cațavencu devine...femeie (ideea fiind pesemne că și-n vremea lui Caragiale erau Elene Udrea!). La Timișoara, Zoe se multiplica și bietul Fănică nu se lupta cu una, ci cu trei doamne
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]