433 matches
-
reușim să ne dublăm viața. Tu ai vegheat vreodată somnul, doctore? Știi că cel drag pe care-l veghezi în somn îți aparține, că este al tău mai mult decât este al lui când doarme? Acum două nopți a visat șotronul. Eu stăteam cu fruntea în palma ei, am simțit visul în tâmplă, apoi în inimă. Dimineață i l-am povestit tot, secundă cu secundă. Uitasem doar niște amănunte, pesemne privisem fereastra în ochi. Ai cules vreodată zâmbete în somn? Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Explozie din suflet se împrăștie în sânge, îmbibă carnea, topește oasele, urcă în creier, se depune pe sinapse, precum razele de lumină peste pânza păianjenului, nebunia. Lume, trage cortina! Degeaba mai aplauzi a trezire. Te ridici, cobori, bați metanii, sari șotronul, faci reverențe, întorci spatele, îți ești propriul spectator. Ieri ți-ai tras două palme, ieșiseși din joc cât să eviți o ambulanță ce-ți urla prin vene; astăzi ai scris despre tine o cronică pe o cochile de scoică, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
absență pe jumătate sâmbure, pe jumătate piatră. La ce bun să numeri leșurile, dacă după tine vin corbii și le mănâncă? La 15 ani, Petru era precum o bucata de puzzle ce întregea decorul; pe partea întunecată a oglinzii creștea șotronul. Decupajul inimii avea muchiile tocite, piesa se desprindea din întreg, celelalte piese, lacome, împărțeau absența în părți inegale. A zburat pasărea, au rămas pe ramură amprentele cuibului. Văzduhul păstra zborul ca pe o urmă de înger. Deasupra pământului, catapetesme fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îl basculez în viitor", iar când este să ajung unde mi-am golit ranița, să o încarc din nou pentru a-l duce mai departe. Tratamentul tău, frânturi de nimic într-un rețetar al memoriei. Domnule doctor, mie îmi ajunge șotronul, în el "nu este durere și nici suspin, ci doar viață fără de moarte". Amintirile, cioburi de sticlă colorată desprinse din vitraliile unei biserici părăsite, o biserică pictată cu îngeri ce se înghit între ei pentru a clona aureole. Refuz să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu poftă sau fără poftă de viață, cu moarte sau vegetare, deopotrivă. Scoate-te, dracului, din sertare, dezleagă-te, aruncă-te peste ziduri! Nu poți exista în prezentul secundei, o secundă nu încape în doi, fie om, fie umbră, fie șotron. Domnule doctor, fac precum îmi spui. Degeaba! În oglindă, uneori îmi zăresc doar mâinile. Ce să înțeleg? O fi Dumnezeu atât de milostiv încât mi-a lăsat brațele libere să aibă de ce mă crucifica?! Ești irecuperabil, copile, pentru lumea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mă crucifica?! Ești irecuperabil, copile, pentru lumea de dincolo, ești complet irecuperabil pentru lumea de dincoace. Pentru tine nu mai există timp, vârstă, bine, rău, dulce, amar, noapte, zi, lumină, întuneric... Ai 20 de ani, dar ai rămas blocat în șotron, șotronul te scuipă în prezent ca pe o măsea stricată, tu o iei de la capăt. Te rog, pleacă, m-ai obosit. Ana, scoate tâmpitul ăsta de aici! Mai bine nu te naști decât să-ți moară mintea la 15 ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
crucifica?! Ești irecuperabil, copile, pentru lumea de dincolo, ești complet irecuperabil pentru lumea de dincoace. Pentru tine nu mai există timp, vârstă, bine, rău, dulce, amar, noapte, zi, lumină, întuneric... Ai 20 de ani, dar ai rămas blocat în șotron, șotronul te scuipă în prezent ca pe o măsea stricată, tu o iei de la capăt. Te rog, pleacă, m-ai obosit. Ana, scoate tâmpitul ăsta de aici! Mai bine nu te naști decât să-ți moară mintea la 15 ani. 43
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ei. Este atât de simplu să privești lucrurile dinafara neliniștii, să fii un judecător drept și lucid și să vezi cum, fără să fii vinovat de ceva, te învinovățești și de faptul că ești. Petru se simțea parte dintr-un șotron nepășit până la capăt. Trupul: carne, oase, sânge, fire de păr, într-un sac de polietilenă, primul sertar frigorific, morgă, demisol, camera 2, spitalul de urgență, răsucești cheia, apuci de mânerul, tragi spre tine, trupul șotronului un contur de lumină albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se simțea parte dintr-un șotron nepășit până la capăt. Trupul: carne, oase, sânge, fire de păr, într-un sac de polietilenă, primul sertar frigorific, morgă, demisol, camera 2, spitalul de urgență, răsucești cheia, apuci de mânerul, tragi spre tine, trupul șotronului un contur de lumină albă deșirat din inima Tatălui: Doamne, m-am născut să fiu al ei, nu al lor. Vine în fiecare seară să mă vadă, astăzi nu m-am spălat pe față, Ana mi-a atins fruntea, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
doare groaznic spatele, zilnic primesc câte o vână de bou pe spinare, m-am obișnuit așa îmi plătesc biletul la spectacol. Copiii mei frumoși, dragii tatii copilași! Ei sunt toată bucuria mea de om nebun. Bucuria ta este să sari șotronul noaptea la 4. Ai tălpile pline de cioburi, copile. Nu pot pleca cu tine, rămân aici, Petre. Între mine și ei, Dumnezeu împletește scutece, gratiile cresc acolo unde îmbrățișarea se întâmplă cu inima. Zidul, un trup plin de răni. Sângerează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
roagă-te! Dumnezeu și-a abandonat în fotografie intențiile. Iov a pătimit pe marginea iluziei până când i s-a vestejit speranța, tu nu ai ce pierde. Petre, minunile vin când nu te aștepți. Eram copil, în noaptea de înviere, primul șotron viu l-am văzut pulsând în icoană. Nene Matei, eu sunt o corabie cu venele tăiate, farul de la capătul lumii s-a făcut țăndări pe când un pescăruș a plonjat în lumină; s-a pătat marea de o hemoragie galbenă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sobă, în casa bunicilor, iarna, păsări multicolore ciripesc în cor despre o poveste scrisă în cer: Ce o să le spun despre mine? Știți, eu am fugit de la balamuc cu un pedofil, am spânzurat paznicul de calorifer, am pășit pe inima șotronului, am poftit-o pe mama, femeia de la pagina 7, am râvnit la darurile altor copii cuminți, m-am ascuns de Dumnezeu între cearșafuri, am supt țâță străină în icoană, am... Ce să le spun despre mine? Știți, eu mă căiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Tramvaiul a lovit soarele în plin. Conturul de lumină s-a așternut ca un țol din cordele putrede peste șina de cale ferată. Sângele, o ploaie reversibilă, s-a cules până la ultimul strop în cer. Aveam 18 ani, am pășit șotronul ca o trecere peste ape. În fiecare dimineața, la 4 pășesc dincolo: oglinda, fereastra, icoana, fântâna, felinarul, porțile știu să aștepte. Porțile se deschid în inima celui care nu uită drumul spre casă. La 4 dimineața, șotronul este plin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ani, am pășit șotronul ca o trecere peste ape. În fiecare dimineața, la 4 pășesc dincolo: oglinda, fereastra, icoana, fântâna, felinarul, porțile știu să aștepte. Porțile se deschid în inima celui care nu uită drumul spre casă. La 4 dimineața, șotronul este plin cu rouă. Mâine poate o să plouă părinte, mâine ploaia mă va întoarce în nori. Am ucis portarul. Eu l-am convins pe nenea Matei să evadeze, eu i-am spus să-i bage hârtie igienică în gură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
igienică în gură și să-i pună căluș, să-l lege de calorifer, să stingă lumina, să-i ia cheile, banii, haina, ghetele. Portarul s-a împotrivit, nenea l-a spânzurat de tocul ușii, eu am insistat să evadăm. Peste șotronul Geniei plin de rouă, alt șotron vinețiu, cu ochii ieșiți din orbite, cu buzele galbene de nicotină, cu mâinile noduroase și pline de negi, cu țigara arsă pe jumătate între degete miroase a hoit acest contur lăbărțat de pământ putred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pună căluș, să-l lege de calorifer, să stingă lumina, să-i ia cheile, banii, haina, ghetele. Portarul s-a împotrivit, nenea l-a spânzurat de tocul ușii, eu am insistat să evadăm. Peste șotronul Geniei plin de rouă, alt șotron vinețiu, cu ochii ieșiți din orbite, cu buzele galbene de nicotină, cu mâinile noduroase și pline de negi, cu țigara arsă pe jumătate între degete miroase a hoit acest contur lăbărțat de pământ putred. Se desenează singur în mijlocul drumului, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
desenat nuferi, apoi a lipit-o peste fereastră. Ierbar într-o mină de creion. "Ochi de floare au fetițele tatii. Eu plec, trageți petalele peste iriși până mă întorc. Nu fiți triste!" Balamucul valuri până și-n conserva de pește. Șotronul fetiței peste șotronul paznicului, peste șotronul Geniei. Doamne, cum poți îndura o așa suprapunere de zăpezi! Ieri ai nins alb, pășeam ca o sanie cu tălpile lustruite. Credeam că acea spumă de înger mă va acoperi până la inimă, până la tâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a lipit-o peste fereastră. Ierbar într-o mină de creion. "Ochi de floare au fetițele tatii. Eu plec, trageți petalele peste iriși până mă întorc. Nu fiți triste!" Balamucul valuri până și-n conserva de pește. Șotronul fetiței peste șotronul paznicului, peste șotronul Geniei. Doamne, cum poți îndura o așa suprapunere de zăpezi! Ieri ai nins alb, pășeam ca o sanie cu tălpile lustruite. Credeam că acea spumă de înger mă va acoperi până la inimă, până la tâmplă, credeam că într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
peste fereastră. Ierbar într-o mină de creion. "Ochi de floare au fetițele tatii. Eu plec, trageți petalele peste iriși până mă întorc. Nu fiți triste!" Balamucul valuri până și-n conserva de pește. Șotronul fetiței peste șotronul paznicului, peste șotronul Geniei. Doamne, cum poți îndura o așa suprapunere de zăpezi! Ieri ai nins alb, pășeam ca o sanie cu tălpile lustruite. Credeam că acea spumă de înger mă va acoperi până la inimă, până la tâmplă, credeam că într-o dimineață mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
zăpadă într-un bloc de desen, dar nu a fost așa. Ai îngăduit, Dumnezeule, și alte ninsori mai puțin imaculate peste primul meu contur de lumină. Acum scuturi păpădie deasupra acestor urme încețoșate ce se desprind de pe tocul ușii. Un șotron de iarbă și de flori curge până în fața bisericii. Blondă, ochii verzi, palidă, precum o statuetă din ceară. Mânuțele aleargă prin aer după fluturi. Sunt vinovat, părinte, prin mine s-a întâmplat totul. L-am scos de la balamuc, știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca liliacul sub grindă, eu l-am îndemnat să rupem gratiile; lumina, ca o mlaștină, a stropit zidul închisorii. L-am convins să-și construiască altă colivie. Sunt vinovat, părinte. El, sărmanul, avea nevoie de alt cer. (Doamne, măcar acest șotron plin de plumb ia-l de la mine!) Prea multe, părinte! Îmi ajungea un singur mormânt, pământ de flori am semănat tot cimitirul. Inutilă îmi este toată această suferință, pentru ce-mi strivești degetele? Pune-mi inima în menghină, ară-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stă înțepenită pe umeri. Doamne, ai fost pironit când ți-ai sfârșit drumul, în sângele meu de ce se lăbărțează răstignirea înainte de a-mi arăta calea? O să mă ierte! Povestea asta despre viață nu a încăput niciodată într-un contur de șotron, iar când în poveste nu mai este loc, iluzia sapă galerii în inimă, precum caria în scândura sicriului. Petru se lua la rost în fața icoanei, Dumnezeu motiva absențe. Mitul că exiști leagă strâns, precum o pădure de liane. Tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Mântuitorul s-a înălțat din semnul păcatului, Petru, tot mai mut, într-o orizontală de umbră: Plec acolo unde cerul crește singur, m-am săturat să car în spate proptele pentru livezile zmeilor. Plec, nu vreau să împart cu nimeni șotronul. Acolo, Dumnezeu îmi va deschide ușă în icoană. Credința, fie și cât un grăunte, mută munții din loc. Petru își imagina mânăstirea ca pe o însumare de spirite, ocean de rugăciune, grabnic ajutătoare, mijlocitoare, ardere de tot, jertfă pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de-a stânga mea voi mărturisi ție, dar până atunci, spune-mi, te rog, câtă nelegiuire se ascunde într-o iubire de om simplu și câtă sfințenie încape neputința de a coborî de pe cruce? Iubirea mea este ascunsă sub un șotron desenat cu creta pe asfalt; un șotron fără fereastră este precum un om fără inimă, unde să-mi înfig crucea părinte? Pământul, o vegetare în iluzie, cerul, o amăgire reprobabilă, la ce capăt al incertitudinii să-mi plec genunchii? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dar până atunci, spune-mi, te rog, câtă nelegiuire se ascunde într-o iubire de om simplu și câtă sfințenie încape neputința de a coborî de pe cruce? Iubirea mea este ascunsă sub un șotron desenat cu creta pe asfalt; un șotron fără fereastră este precum un om fără inimă, unde să-mi înfig crucea părinte? Pământul, o vegetare în iluzie, cerul, o amăgire reprobabilă, la ce capăt al incertitudinii să-mi plec genunchii? Mă topește dorul de a număra până la 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]