1,530 matches
-
pînă cînd s-a trezit În această zonă izolată, așteptînd răbdător momentul marii recunoașteri care va să urmeze. După ce am schimbat cîteva cuvinte stupide și fără sens, prin care fiecare dintre noi și-a marcat teritoriul, discuția a Început să șovăie și eram gata să ne vedem, fiecare, de drumul său, cînd individul a izbucnit Într-un rîs bizar, copilăros, punîndu-și În relief asimetria celor patru incisivi: „Viitorul le aparține oamenilor și, fie treptat, fie dintr-o singură lovitură, aceștia vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de foiala precipitată a pisicilor costelive pe care foamea nu le lăsa o clipă să stea locului. În toiul zarvei de mieunături, motanul negru cocoțat pe spătarul scaunului-balansoar Întinde laba spre tâmpla Motănicăi și parcă ar da s-o mângâie, șovăind În preajma răgușelii ei conspirative, da-da, boccia aia cu nasu’ cât paloșu’ lu’ Mihai Viteazu, ea a sechestrat actu’ locului... Ghearele se retrag În pernițe În momentul când laba Îi atinge obrazul, laba se retrage și bate fumul ca să mențină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ceea ce ni s-a dat. Din prieten și șansă, devine dușman și sursă de necaz. În loc să-l folosim pentru a ne mântui, Îl utilizăm pentru a face paradă (cu lucruri și cu noi Înșine). Să nu disperăm și să nu șovăim. Cea mai gravă Înstrăinare a omului este cea de sine și de valorile superioare lui. Stările invocate mai sus sunt reale și Îi pun la Încercare pe mulți. Risipirile sunt multe, mărunte, dese... dar nu definitive sau fatale. Omul are
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
camuflat cu arma unui stilist de geniu în text: în mitul lui Er, sătul de celebritate, Ulise alege viața viitoare a particularului anonim. Dar indiferent de această coincidență, este limpede că tocmai criteriul distribuției reflexivității este cel care face să șovăie judecata asupra receptării modelului Republicii: pe de o parte, am înțeles că un regim în care suveranul preia conștiința celorlalți poate deveni un regim abuziv, pe de altă parte, acceptăm ca un instinct natural dorința de a gândi printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
moară de bunăvoie pentru credința lor”<footnote Origen, Contra lui Celsus, cartea a II-a, cap. XVII, traducere și note de Pr. Prof. T. Bodogae, în PSB, vol. 9, Editura I.B.M.B.O.R., București, 1984, p. 116. footnote>. Nu au șovăit în vreun fel când au fost împinși a alege între a-și lepăda credința și a muri mărturisindu-și convingerile de care erau total pătrunși. Mărturia dată despre Adevăr a făcut din bunii și biruitorii mucenici eroi ai credinței, căci
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
vol. 52, p. 290-291. footnote> Unii martiri, precum fericitul Gordie nu numai că erau departe de gândul de a da înapoi și de a se teme de chinurile ce-i amenințau, încât le chemau spre ei și spuneau: „«Pentru ce șovăiți? Pentru ce stați? Să-mi fie scrijelat trupul (striga Gordie)! Să-mi fie răsucite mădularele! Să-mi fie chinuite oricât veți voi! Să nu-mi invidiați cumva fericita mea nădejde! Cu cât veți prelungi chinurile, cu atât îmi veți prilejui
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
întemeiat în ceea ce ziceți în cel din urmă paragraf în privința intențiunilor țării mele, a rechemării mele la București și a scopului ce vă place a da misiunii cu care am fost însărcinat pe lângă guvernul francez. Nu, domnule, România n-a șovăit niciodată în simțimintele sale de adânc devotament și respect pentru Francia, pe care o consideră ca o binefăcătoare și declară că, oricari ar fi vicisitudinile ce ne-ar impune evenimentele în încercarea dureroasă ce străbatem, marea partidă națională română este
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și liniștea interioară, identificată fie cu realizarea dorințelor, fie cu fericirea casnică. Jinduind după cumpătare, acești oameni se feresc de excese și de acte imorale. Opțiunea pentru o conduită corectă este actul de căpetenie al vieții lor, iar cei care șovăie pier în împrejurări dramatice. Pentru a spori dramatismul, aproape toate personajele sunt înzestrate cu o neobișnuită vigoare sufletească, datorită căreia procesele morale devin cu atât mai intense. Acesta este cazul lui Moș Mărian din nuvela O viață pierdută, care, ezitând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
și „Foaia Jiului” (1910). Prin N. r. N. Iorga intenționa să ofere o revistă care să continue „Sămănătorul”, de la conducerea căreia va demisiona câteva luni mai târziu: o „tipăritură menită tuturora, tuturor celor buni și de ispravă, și chiar celor ce șovăiesc încă, și chiar celor care sunt în stare a se întoarce” (Către cetitori, 1/1906). Formulată de Iorga, doctrina sămănătoristă, ale cărei principii se regăsesc și aici, se întemeiază pe revalorificarea tradiției istorice, cultivarea specificului național și, ceea ce este caracteristic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288392_a_289721]
-
se opriră și ei. [e7a] Privi poarta, [e7b] parcă fără s-o înțeleagă. [e8a] Brusc, își înclină capul, [e8b] scoase un strigăt, [e8c] străbătu în goană un vestibul și două curți interioare [e8d] și pătrunse în bucătărie. [e9a] Fără să șovăie, își vîrî brațul în hornul înnegrit de fum [e9b] și scoase cuțitașul cu mîner de lemn pe care-l ascunsese acolo, [e9c] în vremea cînd era copil. [e10a] Ochii îi străluceau de bucurie [e10b] și părinții izbucniră în lacrimi, [e10c
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
poate încă mai puțin face astăzi, fără concursul Comisiei Europene, care este autoritatea legală a gurilor Dunării. Iar dacă Europa se arată dispusă să modifice în acest punct puterile Comisiei Europene, proclamând independența fluvială a brațului Chilia, România nu va șovăi să reclame, la rândul ei, și cu mult mai multă rațiune ca vecina sa, independența fluvială a brațului Sfântul Gheorghe. În acest caz, autoritatea Comisiei Europene va fi restrânsă la singura gură actualmente navigabilă a Dunării; dar, în timp ce România ar
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
creștere a șomajului, de restructurări industriale masive și de o întoarcere la productivitate, ceea ce nu este atît de ușor de realizat. Aceste noi elemente, precum și multe altele, trebuie luate în considerare. Istoria nu se repetă, chiar dacă este adevărat că ea șovăie cîteodată, așa cum o arată apariția anumitor probleme depășite la vremea lor de către mișcarea socialistă: chestiunea naționalismului și a naționalităților care revine în anumite țări din Europa de Est și în Uniunea Sovietică reprezintă, fără îndoială, expresia cea mai puternică a acestei recurențe
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
mare cât roata carului înainte ca să-mi împrumute un manual de istorie antică pentru clasa a patra sau a cincea, unde figurau imagini cu înotătorii asiro-babiloniei, știutori să treacă fluvii late cu un burduf plin de aer în spate. Am șovăit, m-am crucit, am citit. Asta e! (Lexiconul figurilor căjvănare, 147-48). Nu suntem prea departe de "bizutajyy" chiar dacă, aici actul nu este public (o fi uitat LP să menționeze dacă scena se petrecea în fața colegilor?, în acest caz, refularea ar
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de familie. Nu intrau aici transformarea în spioni a celor apropiați unui "obiectiv" (de la "tovarășul/tovarășa de viață" la colegi de serviciu, sau chiar la studenți și elevi inclusiv minori dacă nepricopsitul era dascăl). qqqq "După restituirea jurnalului meu (...) am șovăit, un timp, între a-l distruge pur și simplu, ca pe un obiect poluat, și a-l rescrie la modul esopizator"(DAGI, 226) rrrr Un gen aparte de A CAPPÉLLA adică de muzică fără acompaniament instrumental. ssss Iată o astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
în sine formă infinită. Acesta este adevăratul teren care trebuie pregătit, care se desfășoară pe sine însuși, se determină pe sine însuși, dînd în acest chip loc conținutului particular, lăsîndu-l să subziste și conținîndu-l în sine. În concepția orientală, particularul șovăie, este destinat să piară, în schimb, în terenul gîndirii și el își are locul său. El poate prinde rădăcini în el însuși, poate deveni ferm; acesta este rigidul intelect european. A ne lepăda de el, iată la ce servesc astfel
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ouk... pistis alethés, în„părerile muritorilor... nu-i în-credințare adevărată”; „puterea în-cre-dințării” (pystos ischys) nu va fi de partea presupunerii cum că ființa/ceea ce este eon se ivește din ceva (B 8: 12). „Dacă privitor la aces-tea încredințarea ta ar șovăi (peri tonde lipoxylos epleto pistis) și nu aiști cum din apă și din pământ, din eter și din soare / prin amestecatâtea forme și atâtea culori s-au născut (Empedocle, B 71: 1-3). Din„buna legiuire” - eunomia - se naște, mai întâi
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
lucru... Iar la urma urmei, regelui nici nu i se păru deplasată comunicarea mea. Spectrul rusesc nu-l mai înspăimânta după războiul din 1877 și, zicându-mi că ultimul război costase Imperiul Rus cinci miliarde, părea convins că acesta va șovăi îndelung înainte de a se arunca într-o nouă aventură. Își aduse aminte cu mai multă voie bună de așezările de pe malurile Rinului, pe care le vizitase adesea, Alt-Breisach între altele, și care erau vecine cu orașul meu natal. Menajându-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
bagă ață în ac și începe să strângă cu mare siguranță tivul tricoului. — Și ia zi despre prietenii ăștia ai tăi cam ciudăței, care se căsătoresc, deși sunt veri, zice. Ce-i cu chestia asta? — Ba nu sunt ciudăței deloc! Șovăi o clipă. Bine, OK, Tarquin e un pic cam ciudat. Dar Suze nu e ciudată absolut deloc. E cea mai bună prietenă a mea! Danny ridică din sprânceană. — Așa... și n-au găsit și ei pe altcineva cu care să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
întrebat: — Cum face dragoste Luke, tot așa cum deschide o sticlă de șampanie? Și, deși am țipat și i-am dat una, zicându-i că nu e treaba lui, am înțeles ce vrea să zică. Luke nu se pierde și nu șovăie niciodată, și nu e niciodată confuz. Întodeauna pare să știe exact ce vrea și, de regulă, o și obține, indiferent dacă e vorba să deschidă ușor o sticlă de șampanie, de un nou client sau, în pat, când vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
știu nimic despre ele! Nici eu, zice mami imediat, răsfoind cu gesturi sigure un exemplar din Wedding and Home. Adică nu mare lucru. M-am uitat doar puțin prin ele, ca să-mi fac o idee. Oricum, sunt mai mult reclame... Șovăi o clipă, cu degetele pe coperta revistei You and Your Wedding. Nu-mi vine să cred că acum chiar am voie să citesc așa ceva. Pe față! Nu trebuie să mă furișez la raft și să trag câte o ocheadă vinovată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în geantă și mă privește cu reproș. Dar să știi că chiar ar trebui să te grăbești să te înregistrezi. Altfel, lumea nu știe ce să-ți cumpere. — Sorry, spun. Oricum, sper să te simți nemaipomenit la Hong Kong. — Mersi. Elise șovăie, apoi înaintează ușor jenată și mă pupă pe obraz. Pa, Becky. Îți mulțumesc mult pentru ajutor. După ce pleacă, mă așez din nou și mă uit peste notițele mele, încercând să mă concentrez. Dar nu mă pot opri să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
oare să îl trateze în felul ăsta? — Ce-i asta? Tresar speriată, auzind glasul lui Luke. O clipă mă gândesc să ascund ziarul sub haină. Dar ce rost ar avea? Mai devreme sau mai târziu, tot o să-l vadă. — Luke... șovăi, apoi răsucesc pagina spre el, ca să o poată vedea. — Asta-i mama? Luke pare uluit. Nu mi-a zis că a fixat deja data apariției în ziar. Ia dă-mi să văd un pic. — Luke... Trag aer în piept adânc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
că se prăbușește cerul dacă o fustă de la Prada nu are lungimea pe care o vrei tu, spune Gina agasată. În lumea leasingului de avioane, în mod sigur nu e așa. — Nu e vorba de haine! zic enervată - după care șovăi o clipă, întrebându-mă câtă încredere are Laurel în Gina și cât știe aceasta. E vorba de Amy Forrester, spun în cele din urmă, coborând glasul. Știi despre cine vorbesc? — Da, știu, zice Gina cu o voce care îmi spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-i punem punct, zic. Transmite-i finului meu toată dragostea mea. Spune-i că nașei lui îi pare rău că l-a dezamăgit în halul ăsta. O să încerce să se descurce. Și el îți zice că te iubește, zice Suze. Șovăie. Și zice să nu uiți că, chiar dacă ne mai supărăm câteodată pe tine, suntem gata să-ți sărim în ajutor. Dacă putem. — Mersi, Suze, spun, cu un nod în gât. Spune-i... O să te țin la curent. Închid telefonul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mă putea controla. Adică... de ce să nu o crezi când spune... Dar a mai zis încă ceva. Că n-a fost zi din clipa în care m-am născut și până azi, în care să nu se gândească la mine. Șovăie ușor. Și... tonul pe care a spus-o... m-a făcut să cred asta. — A spus așa ceva? spun, luată prin surprindere. Pe hârtia de la mine nu era nimic în genul ăsta. Iau ginul de la Luke și beau o înghițitură, rămânând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]