1,477 matches
-
fost vârsta ce m-a rupt de angelic și m-a apropiat timp de trei ani de umbrele abisului luciferic. Nu îl veneram, dar îl voiam și îl simțeam în mine, trăiam laolaltă cu împlinirile care se iveau fără să șovăi. Atunci nu gândeam, nu doream să fiu altul decât adolescentul rupt de real, care visam să trăiesc liber, o libertate greșită, netânguită, scrijelită doar pe un perete ascuns dintr-un labirint al întunericului. Uram tot ceea ce era venit ca dar
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
după deschiderea porților depozitului de carburanți, Comănescu a tras mașina cât mai aproape de butoaiele cu benzină. - Scoate-ți mașina de aici ! Alimentarea se face la poarta depozitului ! - Mă așteaptă comandantul ! Sunt, și așa, în întârziere. Alimentează-mă aici ! Bert a șovăit. - Hai odată, vezi bine că sunt în mare grabă ! S-a lăsat convins. - Oprește motorul. Câtă să-ți pun ? - Cât încape ! Alimentarea, în lipsa unei adevărate stații de benzină, se făcea cu „ceașca ”, denumire folosită pentru oricare dintre măsurile de zece
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
geți, își ațintește fața Și vocea lui, adusă a colind, Înfiorează toată viața: Degeaba îmi trimiteți, la cinci ani, Câte-un novice-n lăncii aruncat! Secretul Nemuririi-i prea e departe Ca să pot lor vreodată să-l împart... Îi văd, neșovăind la faptă, Numai dorință și numai avânt; Prea crud le este trupul Ca să poată Atăt de iute Să se ducă în pământ... Dar voi primi! Hai, năvălește, Omenire, Peste mansarda mea Cu busturi calcinate! Încearcă-mi inima Și vezi dacă
ZAMOLXIS de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366710_a_368039]
-
Muscel Răsărit de soare aruncat peste muchea de cremene a Ghimbavului, la întânirea cu piscul golaș și pe alocuri împădurit al Leaotei, ce-și spală poalele vestice în albia repezită și verzui-azurie a Dâmboviței, nu departe de izvoare. Tremurată, mâna șovăie o clipă deasupra prea albului pânzei ieșită deunăzi dintre spetele războiului de țesut și din vâltoarea pivei lui Nistorică de la brâul calcaros al Cheilor Dâmboviței - ce încinge măreția sfruntătoare peste sat a Vârfului Crucii la Rucăr - și apoi începe destăinuirea
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
posibilitatea tinerilor, care se înscriau cu sutele la aceste facultăți, să intre în altă parte. Am fost chiar bucuros că am fost eliminat, aflând că în anul acela era concurs pentru limba și literatura chineză. M-am înscris fără să șovăi. Eu frecventam biblioteca ARLUS, aflată pe lângă Biserica rusă. Se afla acolo un fond de carte bogat, cine știe de unde fuseseră confiscate cărți de mare valoare, ediții rare, unele vechi de secole. Citisem o carte care mă fascinase: „Din fluierul de
DIALOG CU CONSTANTIN LUPEANU – UNUL DINTRE CEI MAI PROLIFICI SINOLOGI AI LUMII de DOINA DRĂGUŢ în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/352290_a_353619]
-
Acasa > Literatura > Carti > ÎN CALEA TIMPULUI. DESTĂINUIRI Autor: Corina Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 1023 din 19 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Anotimpuri rătăcite (Prefața vol. În calea timpului. Destăinuiri de Rodica Ianăș) Am șovăit mult. Am stat mută de uimire și răvășită de-ncântare, citind versurile Rodicăi Ianăș. Aflată la volumul de debut, dar la maturitatea vârstei, autoarea a realizat, în versurile pe care ni le dăruiește, o adevărată hartă emoțională a sufletului feminin
ÎN CALEA TIMPULUI. DESTĂINUIRI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352476_a_353805]
-
îndeplinim rugămintea. Dar într-o zi, i-am spus socrului meu: Tata, bunica zice că i se apropie sfârșitul. Trebuie să facem ceva să îi îndeplinim dorința, că altfel o avem pe suflet. Socru-meu s-a dus fără să șovăie la locul unde își ținea pușcă de vânătoare, a legat-o de bicicletă și a plecat cu ea în comuna vecină, la Brânceni. Acolo știa el un om cu stare mai bună căruia îi plăcea vânătoarea. I-a spus: „Îți
ECOURI MIORITICE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350491_a_351820]
-
nu spun, de ce aș spune ... te îmbrățișez cu nisipurile mișcătoare, cu vâile ascunse în adâncimi și dealurile neexplorate, pâlpâind te cuprind cu ardoarea degetelor înfometate după ovăz, după floare ... gândurile tale deschid porți spre interiorul nostru, descoperă de ce suntem, de ce șovăim, de ce reușim, de ce ne bucurăm, de ce pășim în direcții greșite cu bună știință? Sunt o fântână adâncă, ascunsă, cu apă curată ... sunt un luminiș în calea ostenelii, cu iarbă moale, care îți alunecă sub picioare cu supunere ... sunt zi în
UN CORP DE ADOLESCENT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351432_a_352761]
-
stomac îl făceau, să se ghemuiască pe podeaua rece de marmură. Ușa s-a închis, curmându-i brusc suferința. Înțelegea. Își retrăia viețile trecute, resimțind fizic și mental sentimentele acelor ani. Nu se încumeta, să deschidă a treia ușă. Nu șovăi! Ești aproape ! »auzi șoapta bătrânei. « Ce este aproape ? » « Viața ta. » Renunță, sa mai găsească o explicație plauzibila, situației bizare prin care trecea. A treia ușă se deschise fără cheie. În penumbra camerei o femeie îmbrăcată în rochie de culoarea ametistului
MAGAZINUL DE ANTICHITĂŢI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346594_a_347923]
-
va mai dura tensiunea nervoasă? Cât va mai rezista ființa din ea, iar nervii nu vor exploda? „Oprește-te!” își striga fără glas, dar gândul îi zburase deja, ascunzându-se în cutele imemoriale ale necuprinderii, înapoi, spre nașterea lumii. Mâna șovăi, apoi apucă strâns flaconul, cu puțin înainte de a face căderea psihică. O pilulă. Două. Trei. Patru... Ajunge! Dublase rația. Dublase închipuirea.dublase efectul îi era teamă și, totuși, moartea refuzase s-o primească în tristul ei imperiu. Refugiu... Liniște... Nu
PE MUCHIE DE CUŢIT de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/352041_a_353370]
-
un eu poetic stăpânit de presentimentul unui sens spre edenul lucrurilor.In seria fantomelor salvatoare din În prag(In limine),analizate de Gianfranco Cotini,semnalăm prezența iubitei angelice.Aceasta este surprinsă într-un gest enigmatic:...și deasupra/vreun gest ce șovăie ... Precum atunci/te-ai răsucit și cu o mână,fruntea/dezvăluind-o de sub nor de plete//m-ai salutat spre a intra în beznă.( La bufera).Evocarea acestui trecut moment,pentru poet,secunda supremă este edenică,la fel și invocarea
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354733_a_356062]
-
performanțelor și avansării profesionale. Nu este de neglijat nici impactul descurajant al gravidității și nașterii asupra veniturilor familiei. Ei bine, toate aceste elemente formează un fel de sistem contraceptiv ad-hoc și probabil neintenționat. Confruntată cu această perspectivă, virtuala mamă va șovăi, se va clătina și, nu de puține ori, va decide împotriva înclinației firești de a avea copii. - Cum este privită, astăzi, în România, familia? Faceți trimitere la diferite tipuri de realități, la diferite idei și concepte despre o asemenea instituție
INTERVIU CU AMBASADORUL MARIUS LAZURCĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356498_a_357827]
-
rugămintea Crucificatului și a început a strânge pietre și cărămizi de la concitadini pentru a repara toate bisericile din împrejurimi. Dar Iisus de la San Damiano vorbea despre o altfel de Biserică, și aceasta căzută-n ruină: biserica sufletească. Francisc n-a șovăit și a purces la restaurarea bisericilor sufletești, dând naștere celui mai răspândit Ordin călugăresc din lume: Ordinul Franciscan, cu cele trei ramuri: pentru frățiori și preoți, pentru călugărițe și pentru persoane laice. Iată cum o imagine îți poate vorbi și
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
vehement politică propriei țări în Asia, în Balcani, ca și o înțelepciune care s-a concretizat în eseuri pline de miez , în române de înaltă calitate artistică. Românul „În America” începe cu propoziție pe cât de simplă, pe atât de sugestiva -„ Șovăind, nu, tremurând, mă strecurasem la o petrecere care a avut loc în salonul de mese privat, al unui hotel”. Urmează o descriere amănunțită a interiorului, farmecul narațiunii se insinuează treptat, personajele discuta dezinvolt, în stil american. „Orice idee nobilă e
SUSAN SONTAG de BORIS MEHR în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356625_a_357954]
-
suprafața biroului și imediat tânără deschise ușa, oprindu-se în pragul ei. -Domnișoara Mioara, ai înregistrat zilele acestea o aprobare pentru un miting sau demonstrație? Până să răspundă tânără a avut o clipă de ezitare. Cu privirea aplecata în podea, șovăind, răspunse. -Nu! -Cum nu!? -Nu, domnule primar! Dar... îmi spusese doctorul Daculescu că dorește o astfel de aprobare, încerca să dreagă busuiocul secretara. -Bine, bine! Poți să pleci! Față se retrase, parcă cu vinovăție, închizând ușa după ea. -Domnule primar
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A NOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356633_a_357962]
-
pieptul uscățiv și se încordase, de parcă ar fi trebuit să mute din loc o imensă greutate. Vinele gâtului i se umflaseră. Strângea cu atâta putere ceșcuța de lut în mâna tremurândă, încât băutura i se revărsase printre degete. Începuse rar, șovăind: „Era pe timpul războiului. Au plecat mulți pe front. Am ajuns de lucrau și femei în laminor. Cald, săracele, nu se puteau dezbrăca până la brâu ca... bărbații. Trist, foarte trist... să lucrezi cu femei în laminor. N-aș mai lucra, să
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
soare”, pe o aplică este scris textul de pe porțile Maramureșului „Am fost și om fi”, pe alta este reprodusă poezia „Inscripție pe o ușă” de Tudor Arghezi: „Când pleci să te-nsoțească piaza bună, Ca un inel sticlind în dreapta ta. Nu șovăi, nu te-ndoi, nu te-ntrista. Purcede drept și biruie-n furtună. Când vii pășește slobod, râzi și cântă. Necazul tău îl uită-ntreg în prag. Căci neamul trebuie să-ți fie drag Și casa ta să-ți fie zilnic
TÂRGUL CERAMICII POPULARE ROMÂNEŞTI COCOŞUL DE HUREZ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370445_a_371774]
-
un eu poetic stăpânit de presentimentul unui sens spre edenul lucrurilor.In seria fantomelor salvatoare din În prag(In limine), analizate de Gianfranco Cotini,semnalăm prezența iubitei angelice.Aceasta este surprinsă într-un gest enigmatic:...și deasupra/vreun gest ce șovăie ... Precum atunci/te-ai răsucit și cu o mână,fruntea/dezvăluind-o de sub nor de plete//m-ai salutat spre a intra în beznă.( La bufera).Evocarea acestui trecut moment,pentru poet,secunda supremă este edenică,la fel și invocarea
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
trebuit să fiu puternică, să stau în picioare, căci Împreună cu mine a fost înălțat Regele, Împăratul universului. M-au rănit, m-au găurit, m-au batjocorit, Am fost scăldata în sângele Lui, Dar n-am îndrăznit o dată să tremur / să șovăi. Acum cunoști și tu, draga războinicule, povestea mea, Durerea și chinul, dar și onoarea mea. Mult am suferit, ca instrument de tortură, mult am fost disprețuita, Până când am deschis o cale de mântuire /către viața adevărată Pentru oricine o caută
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369627_a_370956]
-
martie 2016 Toate Articolele Autorului știi sensibile cuvinte ug de minte aici se făinează semne pesemne a trecut pericol de timp gol greierii furnică mici mușuroaie am să te însămânțez la seva rădăcini să îmi crești minune chiparoase planturoase vor șovăi printre angoase șervețele de mătase voi coase la venirea ta Referință Bibliografică: DIAMANTICA DIMINEAȚĂ RÂDE FRENETIC / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1905, Anul VI, 19 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta Cândea : Toate
DIAMANTICA DIMINEAŢĂ RÂDE FRENETIC de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368198_a_369527]
-
și a distrus lumea întreagă. Tonul este imperativ, răspicat, uneori chiar vehement, justițiar, cât se poate de clar și hotărât. Mergând mai departe cu imaginația, pot să adaug că, dacă autoarea ar fi fost de gen masculin, nu ar fi șovăit nicio clipă și ar fi luptat neînfricat, alături de camarazi pentru a-și apăra țara, poporul, limba, casa, familia, numele și urmașii. Și faptul că e femeie și scrie despre aceste lucruri este remarcabil. Nu sunt multe femei istorici ai războiului
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
căpătâi ale Împăratului un loc de seamă l-a avut teologia rugăciunii. Iată ce ne transmite: Rugăciunea dreaptă este cu neputință de biruit și tot cel ce va stărui în rugăciunea curată nu va fi dezamăgit, fiindcă, de nu vei șovăi în credința ta, nu e cu putință să nu capeți cele dorite. Dumnezeu se află mereu alături de noi, plin de bunăvoință în fața dovezilor noastre de noblețe sufletească. E omenește să te mai și împleticești câteodată; doar că Dumnezeu nu are
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370181_a_371510]
-
acasă? Majordomul o întâmpină. Servitorii o ajutară cu bagajele. A întrebat de cei mici. - Copiii sunt în camera de muzică. Exersează. Alma urcă scările nerăbdătoare să-i vadă. Le dusese dorul. S-a oprit în fața ușii, să-și strunească răsuflarea. Șovăi o clipă. Vocea lui Beth îi acompania vocal, pe frații săi. Eduard cânta la vioara în timp ce acordurile pianului răsunau în ritmuri lente, atinse de degetele fine ale lui Leon. Deschise ușile încet, să nu-i deranjeze. Tabloul era încântător și
MY LORD (X) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352709_a_354038]
-
un mare dar al virtuților, căci fecioria este cea mai mare slujbă adusă lui Dumnezeu". "Strâmtă și spinoasă", zice Domnul, "este calea care duce la viață". Toți mucenicii au străbătut această cale grea. Adevăratele fecioare merg cu hotărâre, fără să șovăie o clipă sau un pas, iar drepții nici nu se clintesc de la calea sfântă pe care și-au ales-o. Cel dintâi fruct, de o sută, este recolta sângelui mucenicesc, cel de-al doilea, de șaizeci, este al nostru. Deci
UN AUTENTIC EROU AL CREDINŢEI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352916_a_354245]
-
-Ți-a spus ea, așa ceva? Neliniștea din stomac urcă în piept. - Nu! - Atunci? Beth, ți-am promis că poți avea încredere în mine. Nu-ți fie teamă! o mângâie pe creștet. - Am auzit când vorbea cu Eustace. - În prezența ta? Beth șovăia. - Nu. Erau în grădina și eu eram în copacul de deasupra lor. Am auzit când ea îi spunea că se va căsători cu tata și va fi cea mai bogată femeie. Că va face tot posibilul să pună mâna pe
MY LORD (VII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352697_a_354026]