522 matches
-
mor foarte puțini. Plâng, imploră, se târăsc. Mișelia despre care vorbeam deunăzi. Ca să supraviețuiască. Editorii agenției la care Faulques trimisese rollfilmul nedevelopat selecționaseră fotografia cu druzul care stătea drept și demn și În fața morții, așa cum vădea atitudinea lui, cu aparenta șovăială a soldatului din plutonul de execuție și dramatismul bărbaților căzuți În spatele druzului. La vremea ei, fotografia fusese publicată cu mare tam-tam - Mândria de a muri, o intitulase, grandilocvent, o revistă italienească - și câștigase chiar În acel an cei douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
când În când ca să arunce o privire atentă În lungul țevii unei puști SVD Dragunov, pe care, lipită de un telescop puternic, o ținea ațintiță spre stradă printr-o ambrazură practicată În zid. Fără complexe, sârbul admisese că trăgea fără șovăială atât În bărbați, cât și În femei și copii, iar Faulques nu-i pusese Întrebări de sorginte morală, printre altele fiindcă nu de aceea era acolo și fiindcă era prea lămurit - nu era primul lui franctiror - cu privire la motivele simple pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ce priveau În jur precum câinii care amușinau aerul Înainte de a se Îndrepta spre linia orizontală de ceață, un cenușiu ceva mai luminos, ce părea să plutească pe fața pământului: umezeala care urca dinspre râul din apropiere și estompa, În șovăiala zorilor, o pată mai Întunecată, sumbră, neregulată; un ansamblu de linii drepte, de suprafețe rupte În unghiuri ciudate: podul distrus de pe Sava, peste care ostașii trebuiau să treacă, folosindu-se de ruine, Înainte de a urca iar o costișă lungă Între
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
o lume care își ajunge sie însăși, care are propriile ei semne de recunoaștere: tropăitul calului, deslușit de departe de urechile atente ale Anei, viscolul amenințător, râsul batjocoritor al femeii, muțenia lui Dumitru, ca o tragică prevestire... (Magda Mihăilescu) Fără șovăială, fără ezitări inutile, refuzând influențele neasimilate, debutul lui Alexa Visarion... Deși regizorul propune noi personaje (soția hangiului, soldatul traumatizat de război, țăranii alungați de sărăcie), acestea sunt perfect integrate dramei lui Stavrache, condamnat la judecarea propriei însingurări, o dramă existențială
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sau ai întârziat să spui NU, profesorul de matematică se transformă în bărbat. Iar un bărbat știe că dacă o fată se împotrivește, o poate face din mofturi și-atunci merită insistat; el știe că și fata vrea, că și șovăiala face parte din stilul ei; știe că un bărbat trebuie să fie hotărât și să continue cu orice preț; știe că are putere și poate șantaja dacă fata nu vrea deocamdată... Nu ezita, deci, să spui NU și să arăți
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
patruzeci de ani mai târziu în Exercices d'admiration să asimileze femeia "nimicului și chiar mai puțin decât atât", trăiește profund dramă eșecului primei iubiri, îndrăgostit fiind de o liceana, cu care voia să ajungă "la ultimele consecințe". Timiditatea și șovăiala de a nu îndrăzni să se apropie de posibila prima iubire îl chinuie mai mult de un an, culminând în ziua în care, "rezemat de un copac, citeam nu mai știu ce carte în parcul mare al orașului. Brusc, am
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
simțit atunci (...). Oricum, am jurat pe data să închei cu sentimentele"3. Ecourile "dramei" de fapt, alta proiecție a imaginației lui trăite la șaptesprezece ani transpar și în Pe culmile disperării: "Numai întâia iubire are valoare... Dar cand, dintr-o șovăiala și nesiguranță lăuntrica, dintr-o lipsa de curaj și avânt în prima tinerețe, nu ți-ai manifestat iubirea, ci ai omorât în tine expansiunile erotice, te-ai refuzat unei abandonări integrale, ce mai poți speră atunci de la iubire? Vai de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de stea călăuzitoare, le întăresc convingerea că acolo, la Viena, se va naște un spirit exponențial al ethosului românesc. Afirmația nu este valabilă doar pentru români. Universal, se recunoaște că există în această Vienă, fără îndoială, "datornică multor prejudecăți și șovăieli, un curaj de a fi personal, urmând totuși moda."236 Totodată, este locul în care intelectualii români puteau avea contact cu o literatură deschisă spre lume, cu o artă plastică și arhitectură de forță și de substanță, perfect armonizate cu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și maiestate, cât artei și raporturilor sale tensionate cu viața. Ancorajul realist sau cel autobiografic al acestor secvențe metatextuale în genere ironice, uneori chiar sarcastice, nu lipsește însă cu totul. Pe nesimțite, cititorul trece de la analiza unor deficiențe stilistice sau "șovăieli metodologice,/ jumătăți de gură reci/ în jumătăți de gură calde,/ mittel-europa, H. Bonciu,/ minorul de la Viana" la pitoreasca tagmă a artiștilor care-și trag "măreția/ din iașiotismul pițuitor". Cunoscătorii Iașului poetic de azi nu pot trece cu vederea, spre exemplu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
faptul că drumul de la istoria faptelor la istoria textului se suprapune cu drumul de la realitate la aparență ori de la ființare la "umbra" ființării. Notabilă devine replica "domnului Poe" pe această temă. Persuasiv, el îl îndeamnă pe erou să treacă peste șovăieli, considerînd că stîngăcia stilului ar fi un argument al autenticității faptelor prezentate și nu un dezavantaj estetic. Mai mult, editorul-autor stabilește o relație de invers proporționalitate între istoria textuală și istoria trăită. Cu cît textul este mai nestilizat, cu atît
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
evoc aici este semnificativ și veridic, dacă ceea ce "am văzut" este imaginea corectă a personalității d-sale. Acum, când scriu, revine proustian emoția examenului din anul I, primul examen din studenție: nodul în gât, ușorul tremur al mânii, micșorarea pupilelor, șovăiala pașilor care străbat amfiteatru III 11, până la catedra unde se află d-na profesoară Elvira Sorohan alături de profesorul de seminar, dl. Pricop. Totul este amplificat de zvonurile care circulă printre studenți: doamna Sorohan este "cuiul" anului I. Mă aștept la
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
jumătăți a secolului al XX-lea au fost dezmembrarea structurii cercetării raționale, repetarea tot mai insistentă a unor imperative precum egalitatea, eliminarea rasismului, sexismul, elitismul, ideologizarea studenților cu doctrine de stânga, cum era Free Speech Movement (Mișcarea libertății de expresie), șovăielile profesorilor în a reacționa corespunzător la obrăzniciile studenților, mergând până la capitularea lor față de datoriile de educatori consecvenți. De aici, au urmat estomparea reflecțiilor despre societatea civilă și rolul universității în cadrul acestei societăți, dispariția imaginii atrăgătoare a Europei ca resursă a
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
George Călinescu îi reconsideră, nu fără o doză de malițiozitate, în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, unde sunt plasați sub semnul atât al anecdoticului care suplinește absența unei opere, cât și al caracterului fondator de climat cultural, în ciuda șovăielilor începuturilor. Există însă și o fascinație în ceea ce-i privește pe "oamenii începutului de drum", cum îi numea Paul Cornea. Mircea Cărtărescu, în Postmodernismul românesc, atribuie fascinația pentru genurile minore, periferice, paraliterare drept o trăsătură a sensibilității postmoderne. Minorii alcătuiesc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
bătrân și oarecum obosit, soarta Brâncovenilor îi apăsa cugetul, sentimentul vinovăției îl imobiliza și-l făcea să-și privească viața cu ochi critici, dar iată hotărârea femeii pe care o admirase cu câteva clipe în urmă vine să-i alunge șovăiala și remușcările. Zâmbi, pentru că și acum, ca și alte ori, nu putea să-și stăpânească gândurile: „Oare de ce se crede Păuna Cantacuzină și nu Brâncoveană?” — Nu este nimic de râs, neică Mihai, hotărî doamna, îl așteptăm pe imbrohorul Rekiap să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aflat procedeul, Creierul nu a operat nici un transfer de personalitate? Marin păstră câteva clipe de tăcere. Dar nu avea cum să evite implicațiile teoriei pe care o elaborase și care îi servea ca fundament al acțiunii. Răspunse după o mică șovăială: ― După părerea mea, care se bazează ― țin să evidențiez ― pe faptul că Creierul a eșuat în tentativa de a mă ataca, el nu știe să facă transferuri de personalitate. Cred că atunci când a stabilit un contact cu Wade Trask în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
la 27 și 28 martie 1854, rivalitatea ce opusese de decenii aceste puteri urmând să fie acum rezolvată pe calea armelor 383. Campania de la Dunăre a trupelor ruse, din primăvara anului 1854, s-a desfășurat în condiții de nesiguranță și șovăieli manifestate în rândurile comandamentului rus, unde linia conciliantă, promovată de mareșalul Pașkevici, pentru ajungerea la un compromis cu puterile occidentale și, mai ales, cu Austria, care înclina din ce în ce mai mult spre Londra și Paris, prin evacuarea Principatelor, se opunea instrucțiunilor belicoase
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
o țară pustiită și infectată de boli pestilențiale ar fi dus la un dezastru sigur. Pentru a avea posibilitatea de a purta o campanie dincolo de Dunăre și pe Prut era nevoie de cooperarea activă, reală a Austriei, ale cărei veșnice șovăieli au creat comandanților aliați greutăți fără număr. Se putea oare îngădui ca cele două armate aflate în tabără la Varna, să stea inactive?": De aceea "inamicul trebuia forțat să se teamă de noi. Crimeea ni se înfățișa ca o chezășie
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
dumneavoastră, împreună cu delictele, reale, dar destul de neînsemnate, pe care le-ați comis, nu căpătați decât importanța pe care v-o acord eu. Aveți totuși, să nu vă jignesc, datele unui caz mai puțin comun. Ați învins familia, apoi mizeria, propriile șovăieli, pictura. Ați părăsit după puțină vreme catedra, ați nimerit între subversivi. — Răzvrătită perpetuă ? Oricine își înfruntă părinții este, potențial, un subversiv ! Viața mea nu e o sfidare ? Aveam și eu părinți cumsecade. Sunt și eu o negare. A lor, a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mult nu se mai prezintă la spovedanie cu vreo nouă încâlceală amoroasă sau să întrebe dacă stofa ce și-a ales-o pentru costum e potrivită sau să-i vorbească despre măgăriile proprietarului. Cu amicul A.P. pare certat. Furie mocnită, șovăială. Prea multe alintări, Mister A.P. ! Vai, vai, n-am crezut că, n-am vrut să, mă iertați... și uite-așa. Înaintează fără putere, amețită. N-ar fi trebuit să se culce așa târziu. De-atâtea ori își propune ca duminică
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vreme. Nimic nu impresionează mai mult decật tinerețea; că anii ei sunt cu adevărat minunați nu aflam decật dupa trecerea ei. Ceasul predestinat despărțirilor pậndește mereu și nu știu dacă trebuie să-l privim cu bucurie, cu tristețe sau cu șovăială. Cu ochii noștri lăuntrici, deslușim viitorul pe care încercăm să-l înfrumusețăm și un zậmbet vag de fericire ne luminează chipul la gậndul că poate ne vom bucura de bunăstarea lucrurilor. Suntem mereu încrezători, ne simțim abili și agili, nu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
și stau mai mult de vorbă, se aude glasul înfierbântat a lui Onel, așezat în ultimul rând: - Domnule director! Mie să îmi spuneți... - Onel, stai jos! Îl întrerupse plictisit directorul Sava Cornel, care sosise chiar atunci și se așezase fără șovăială la masa prezidiului. El fusese investit prin natura funcției să aibă grijă de ei, să nu sară calul! S-a făcut liniște în sală... doar vorbea un normator, care pentru mulți însemna adevăratul conducător al întreprinderii, - Nu stau! - zise încăpățânat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
un ochi (Închis Încă În vechiul vis) gata să plesnească pe cireșul vechi și Încă viguros al natului. Puse În paralel, plasate sub surdina decenței, cele două așteptări se contaminează de o tensiune tăcută. Există În ele o reținere, o șovăială, o sfială În a trece pragul. În a se deschide În floare, În a deschide ochii către o lume nouă, pe cît de tentantă, tot pe atît de plină de necunoscut și de hazard. Și cireșii ce vor Înflori (curînd
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
-le ca niște muște ...”. (Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, Cuvântul al Treilea împotriva arienilor, LVIII-LIX, în PSB, vol. 15, p. 390) 76 „Ei susțin un lucru îndrăzneț, dus până dincolo de toată rușinea, de toată neștiința, disprețuind toată șovăiala. Fără cea mai mică teamă, condamnă opinia cu adevărat dreaptă și fără pată, aprobă mai degrabă fără cercetare tot ce le place, chiar dacă apare cu totul de neadmis. Observă cum sunt prinși în lanțurile neștiinței”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Despre
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
vechiul bine pe care i-l făcuse și să le dea troienilor puterea de a birui, pentru ca aheii să înțeleagă ce înseamnă să-l fi umilit pe fiul ei și ce înseamnă lipsa lui de pe câmpul de luptă. După oarecare șovăială (se temea de o sfadă cu Hera), Zeus îi primește ruga, înclinându-și capul în semn de fermă hotărâre. Iar după ce Ahile află de la Antiloh că Patrocles e mort, scoate un strigăt cumplit, pe care îl aude Tetis în adâncul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
acum e momentul, cât se mai poate face ceva. Mai târziu va fi prea târziu, și cinstea care i-ar reveni ar fi mai mică. Din câte se vede, bătrânul pare a fi întrezărit în atitudinea lui Ahile o imperceptibilă șovăială, posibilitatea unei schimbări de atitudine. Și, într-adevăr, în răspunsul pe care i-l dă Ahile, se simte că vorbele lui Foinix, căruia Ahile îi spune átta (apelativ afectuos adresat unui părinte), l-au zdruncinat, dovadă că nu mai afirmă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]