539 matches
-
bătrân În floarea vârstei - ochi irefutabili, statură mijlocie, tentă sangvină, mustăți zăpezii, trunchiate de un trabuc festiv - e un ghem de mușchi pe pista de alergări, estrada de scrimă și trambulina de lemn. Trec de la instantaneu la cinematograf: abordez fără șovăială biografia acestui as al popularizării compostului. Oxidatul secol al XIX-lea se răsucea și gemea În scaunul cu rotile (anii paravanului japonist și ai velocipedului smintit), când orașul Rosario și-a deschis galant fălcile În fața unui imigrant italic; ba mint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
moare În 1921. Moartea (care, la fel ca poștașul, sună de două ori) l-a privat În același an și de promotorul său, care nicicând nu a refuzat să-l Îmbărbăteze, contele Isidoro Fosco. Spun și repet fără urmă de șovăială: don Commendatore era În pragul nebuniei. Cuptorul crematoriu Îi masticase carnea soției; rămânea produsul ei, amprenta sa: unicul fiișor. Adevărat monolit moral, tatăl s-a devotat educării și adorării sale. Subliniez contrastul: acest Commendatore - dur și dictatorial Între mașinile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a spus Pumita. — Nouă ani?, a exclamat domnul Commendatore, de parcă l-ar fi lovit apoplexia. Nouă ani? Sunt d-acu cinci sute de când Dante a publicat Divina Comedie! Cu nobilă grăbire, Bonfanti l-a sprijinit pe domnul Commendatore. — Bravo, bravo. Șovăiala e cu totul hamletiană, boreală. Romanii Înțelegeau arta altfel. Pentru ei, scrierea era un gest armonios, un dans, nu disciplina sumbră a barbarului, care Încearcă să suplinească cu mortificări călugărești sarea pe care i-o refuză Minerva. Domnul Commendatore a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și jiletca groasă din lână. Spontana sa voce italienească, Înfrumusețată de un neaoș ceceo iberic, a răsunat gagliarda și dogmatică prin obstacolele dentare. — Domnia voastră, meștere Parodi, cunoașteți de-acuma pe de rost intrigărăile polițiste și abecedarul detectivesc. Vă mărturisesc fără șovăială că pe mine, din pricina mai mult a hârțogărăii erudite decât a dedesubturilor delictive, m-au luat pe nepregătite. Dar acum zbirii se Înverșunează să afirme că sinuciderea Pumitei a fost un asasinat. Fapt e că toți acești Edgari Wallace de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bezna l-a ancorat la masa lungă și pustie a sărăciei; sătul de crăpelnițele foamei, Tai An și-a zis: pentru concubina nesătulă - Îmbrățișările caracatiței;pentru gusturile alese - câine comestibil, iar pentru om - Împărăția Cerurilor, și s-a asociat fără șovăială cu Samuel Nemirovsky, un ebenist cumpătat care, chiar În inima mahalalei Unșpe, Întocmește toate armoarele și paravanele pe care cei care Îi admiră meșteșugul le primesc direct de la Beijing. Preacurata dugheană a prosperat; Tai An și-a părăsit prăpădita magazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Deán Funes e o interesantă masure născută o dată cu veacul, unul din monumentele fără de număr ale arhitecturii noastre instinctive, În care dăinuie ingenua profuziune a meșterului italian, abia temperată de severul canon latin al lui Le Corbusier. O voi evoca fără șovăială. Priviți casa: pe fațada de azi, albastrul celest de ieri e zăpeziu și aseptic; Înăuntru, pașnicul patio al copilăriei, unde micuța sclavă neagră ducea de colo-colo În goana mare cana din argint pentru mate, Îndură fără să-i fie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
târziu, s-a brodit că directorul ziarului Ultima oră, un bărbat a cărui curiozitate mereu trează nu lăsa deoparte fenomenul literar, mi-a Încredințat misiunea, Între polițistă și pioasă, de a cerceta in situ rămășițele acestei opera magna. După anume șovăieli firești, casierul ziarului mi-a plătit cheltuielile călătoriei fluviale prin Uruguayul „cu chip de perlă“. La Fray Bentos, ospitalitatea unui prieten farmacist, doctorul Jivago, avea să Împlinească restul. Această excursie, prima mea ieșire În străinătate, m-a umplut - de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de la distanță cu un organ publicitar și ridicând praful cu Încălțările, chiar pe tânărul Ortega, comisionaru’. Erau orele șaptesprezece la bucătărie și eu, bucurându-mă de răcoare, ocupam o bună parte din portalul casei ăleia a lui. Bărbatul Înainta fără șovăială, mergând pe lângă cuptorul de cărămizi și fundul tăbăcăriei. Când a trecut de balta uscată, mi-a zis de jos: — Bum, bum, prietene scrib, bum, bum! Tocmai Îți aduc un calmant sub forma unei reviste de cultură contemporană. Arte plastice. Literatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aluniță: chiar baronu cobora mereu la cuhne, să supervizească crătițile. Io stăteam Între Jacqueline și Chantal. Și dă-i cu bere, dă-i cu vin, m-am simțit la largu meu, de parcă ieram În strada Pozos, ș-am fredonat fără șovăială tangou Cerșetoru care caută-n gunoaie. Traducându-l p-ormă, am aflat că limba galilor n-are scânteia care clipocește În lunfardo porteño și că nu halisem d-ajuns. Burdihanu nost, obișnuit cu grătare și buseca, nu face față la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
adevăr și se baza pe jumătăți de fapte. Era foarte greu să se hotărască cineva să spună excelența-sa minte! Ori excelența-sa are dreptate! În asta stătea secretul succesului său, mergea înainte fără să-i pese de nedumerirea, de șovăiala celorlalți, ba, mai mult, se folosea cu îndemînare de zăpăceala lor. Chiar în acel moment directorul Serviciului nu putea fi sigur dacă Basarab Cantacuzino este cu adevărat inițiatorul acțiunilor fasciei "Vulturul Alb". Că era amestecat, nu încăpea îndoială. Dar cîți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Propriu-zis, nu știu ce anume m-a reținut. Poarta era deschisă. Sau, poate, tocmai asta? Am fost învățat să suspectez bunăvoința fără opreliști. Totdeauna am preferat să mă lovesc de obstacole, de piedici. Asta mă ambiționa, mă făcea să trec peste orice șovăială. În schimb, generozitatea, drumul liber m-au pus de fiecare dată pe gânduri și n-am avut încredere în ele. Mi-au dat chiar un sentiment de panică. Nu cunosc o interdicție mai rece decât o ușă care se clatină
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
înțeleg cum e cu putință să mai existe intelectuali care să nu fie de acord cu această idee simplă, chit că modalitățile de punere în aplicare necesită oarecare chibzuială. Dacă în primii ani după răsturnarea regimului totalitar mai puteam înțelege șovăiala sau chiar refuzul de a acorda statului acest rol, acum, după aproape doisprezece ani, mi se pare cu totul aberant să mai aud pe cineva în deplinătatea facultăților sale intelectuale că respinge cu înverșunare această idee. Pot accepta, la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
Nimeni nu o remarcase însă, bineînțeles, se temuse degeaba, doar eu îi eram solidară în sfioșenie. Și totuși, orice japonez ar fi simțit la fel, știam asta, ah, sfielnic popor al meu, care nu cunoști ființa altfel decât în matca șovăielii. Aproape de colțul mesei, în stânga mea, era singurul loc rămas liber. Acolo se opri și o auzeam încercând să-și domolească respirația. Nu era tânără și poate că urcatul pantei o obosise ori poate că vasul, explodând în albastru, era prea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
se mai zărea nici unul, uitat aiurea sau cine știe? hărăzit chiar ei de o soartă milostivă. O urmăream cu coada ochiului. Felia roz de ghimbir murat tremură scurt între bețișoare. Femeia stătu nemișcată și soarele îi aprinse o clipă baticul. Șovăială imperceptibilă, reprimată brusc. Un zâmbet vag pe față, încurcat, un zâmbet care deja cerea scuze, se retrăgea undeva, unde această anomalie a firii nu se făcuse încă prezentă. O zbatere a pleoapelor și hotărârea luată rapid, cu disperarea tăioasă a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să se miște și să vorbească, acela să iasă afară!”, rostea Paulina către cei ce asistau uluiți la scena „animării” statuii Hermionei din ultimul act al Poveștii de iarnă, de Shakespeare. Afirmarea nevoii de încredere nu exclude însă cu totul șovăiala, neliniștea, îndoiala. Acea îndoială fertilă, născută din imposibilitatea de a discerne cu exactitate între adevăr și iluzie, îndoială în care stă, de altfel, întreaga putere a teatrului. Dacă teatrul rămâne singurul loc unde mai putem încă dialoga cu cei morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
asemui cu trezia, pentru că n-ai cum să-l asemui cu amintirea și pentru că dintr-un vis ca ăsta te trezești tot În vis? Și dacă fusese un vis profetic, visul veșniciei și al timpului? Un vis fără himere ori șovăieli, un vis al zicerii și al simțirii, un vis deopotrivă al sufletului și al trupului, un vis cu contururi precise și limpezi, un vis ca un grai al său și cu o anume rostire, un vis care se supune zicerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
gloaba bătrână În grajd și am să ți-o trimit eu mâine. - Dar unchiul trebuie să mă conducă la gară la ora șapte tocmai cu gloaba asta bătrână. - Nu Îmi strica plăcerea. Și nu uita că ai o tendință spre șovăială care te Împiedică să fii farul călăuzitor al vieții mele. Amory și-a Îndemnat calul să se apropie de al ei și, aplecându-se, a prins-o de mână. - Spune-mi că sunt acel far, repede! Dacă nu, te trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
neam îi punea un drob de mălai copt pe cap și în liniștea abătută a celor de față îi spunea : „Nu te omorâm noi, ci mălaiul ăsta” și brusc, fără să aștepte un răspuns sau să schițeze un gest de șovăială, zdrobea capul bătrânului cu un fier de plug. Practici rituale similare sunt atestate și la sârbi, muntenegreni și macedoneni ; aceștia din urmă îi decapitau cu secera pe bătrânii neputincioși (46, p. 204). Deși exemplele sunt multiple, mă opresc aici și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a infirmierei lui și de altă infirmieră care ședea cu un creion îndreptat spre un carnet, și de noaptea întunecoasă din fereastră. Își îndepărtă durerea din minte și, cu întreaga putere a acelei minți, se strădui să străpungă amestecul de șovăială și ceață care zăcea ca un nor peste memoria lui. Acolo, imaginile luau forme nelămurite, gânduri fără contur și amintiri obscure ale unor zile de o întunecime de nedescris. Nu erau amintiri, ci amintiri ale unor amintiri. Era izolat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
liniștea din sala mare, iar înalții oficiali așteptau răbdători, tușind din când în când, hotărârea seniorului Shiraishi. Misionarul savura liniștit tulburarea japonezilor. Acești oficiali care încercaseră să-l joace pe degete erau acum roși de îndoială. Trebuia să profite de șovăiala lor și să scoată și el asul câștigător din mânecă. — Ordinul nostru... zise misionarul sigur pe sine, se bucură de o încredere deosebită din partea Papei care ne conduce acum. Și atunci? Ar fi bine dacă ați trimite prin mijlocirea ordinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
iar Dumnezeu, pentru a îndulci oarecum vestea, îl însărcinează pe arhistrategul Mihail, conducătorul oștii îngerești și preotul liturghiei cerești, să coboare pe pământ. Abraham îl întâmpină ca pe un oaspete (se afla pe ogor împreună cu doisprezece slujitori), propunându-i fără șovăială să încalece pe doi cai și să meargă împreună acasă. Dar îngerul refuză să urce pe un animal cu patru picioare, astfel că Abraham, din sfântă „politețe”, acceptă să facă drumul pe jos. Trecând pe lângă un chiparos (versiunea scurtă vorbește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aflat procedeul, Creierul nu a operat nici un transfer de personalitate? Marin păstră câteva clipe de tăcere. Dar nu avea cum să evite implicațiile teoriei pe care o elaborase și care îi servea ca fundament al acțiunii. Răspunse după o mică șovăială: ― După părerea mea, care se bazează ― țin să evidențiez ― pe faptul că Creierul a eșuat în tentativa de a mă ataca, el nu știe să facă transferuri de personalitate. Cred că atunci când a stabilit un contact cu Wade Trask în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
un ton ironic, înclinându-se ușor. Toate secțiile îi solicită atenția. Unele dintre ele au la activ multe realizări și un prestigiu care le conferă întâietate asupra științelor ceva mai tinere și asupra... savanților mai tineri, adăugă el, cu oarecare șovăială. Apoi, scuturând din umeri, încheie: totuși îl voi întreba dacă dorește să examineze graficul. - Roagă-l să citească "Recomandările", spuse Grosvenor. Nu va avea timp să citească restul. - Bine, îi voi atrage atenția. Grosvenor se îndreptă spre biroul căpitanului Leeth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
el arheologului. Dacă apeși pe asta (și-i arătă un buton roșu) mă poți deconecta chiar și mai devreme. Dar să n-o faci decât în caz de urgență. - Ce numești dumneata "urgență"? - Dacă vom fi atacați, răspunse Grosvenor, cu șovăială în glas. Ar fi preferat să-și acorde un răgaz mai mare. Dar nu era vorba doar de un experiment științific, ci de o luptă pe viață și pe moarte. Gata să treacă la acțiune, își duse mâna la cadranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
tăcerea asupra acestui lucru și să nu încerci să-ți exploatezi victoria. Dacă te întreabă cineva, răspunde-i ca de vină e accidentul lui Kent, dar nu ridica dumneata chestiunea. Îmi promiți? Grosvenor îi făgădui, apoi îl întrebă, cu oarecare șovăială: - Aș putea să fac o propunere? - Bineînțeles! - Ce-ar fi să-l numiți pe Kent ca locțiitor al dumneavoastră? Morton îl privi perplex. - Iată o propunere la care nu m-aș fi așteptat din partea dumitale, îi spuse în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]