549 matches
-
asta l-ar fi bucurat pe tatăl ei. Slujba a fost ternă din cauză că preotul nu îl cunoscuse pe Alfie. El a invitat oamenii să vină în față și să împărtășească celorlalți câte ceva despre cel mort. Un bărbat cu un mers șovăielnic veni în față și se întoarse spre cei aflați acolo. —Alfie putea să ajungă la Staples Corner de oriunde s-ar fi aflat în Londra mai repede decât oricine altcineva, chiar dacă șoseaua North Circular era închisă. Mulțumesc. Eu și Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și-ar fi ascuns fața la pieptul soțului ei ca să nu simtă, să nu audă altceva decât căldura trupului lui și bătaia de ciocan a inimii. Dar nu era vreme pentru asta și nici nu se cădea: în urma ei înaintau șovăielnice cele două țigănci tinere, primite, după obiceiul boierilor români, ca zestre de la mama sa Ilinca, fata lui Radu Vodă Basarab. Cea dintâi, Tudora, râzând inconștient, îi ducea de mânuță pe Barbu și pe Matei, care abia împleticea primii pași. A
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în gură un gust amar. Călugărul diacon care-l aștepta alături de dorobanțul de pază se uită îngrijorat la mai-marele său. Theodosie încercă să și controleze ținuta, dar o oboseală inexplicabilă îi trăgea umerii în jos și-i dădea un aspect șovăielnic în mers. În speranța că nu se va observa deprimarea pe care o resimțea, grăbi pasul în așa măsură încât firavul diacon alerga ca un cățel în urma lui. A doua zi, 29 octombrie, în fața bisericii domnești cu hramul Bunei Vestiri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Alexandru Mavrocordat domină asistența, ca ministru de externe pentru Europa; le mulțumi înalților diplomați pentru participare, folosind limba latină pe care o știau toți. Se pregăteau să se salute și să se despartă, când interveni Brâncoveanu tot în latinește, dar șovăielnic. Le mulțumi și el pentru că în calitate de reprezentanți ai fraților săi, monarhii creștini ai Europei au intervenit și au spus vorbe bune sultanului și marelui vizir despre el și țara lui. Vorbind, îl privea țintă pe Ferriol, care căuta jenat ceva
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îndreptă de spinare, caftanul tivit cu spinări de sobol îi venea prea scurt. — Acesta este domnul Țării Românești, rosti triumfal imbrohorul încercând să spargă muțenia adunării. — Să trăiești, gâfâi întrerupt marele stolnic Constantin Cantacuzino. — Să trăiești, măria ta, se auzi șovăielnică urarea tuturor celor din divan. Coborâră cu toții în urma noului domn și a trimisului sultanului, la rând după ranguri, toți boierii țării. Pe treptele bisericii domnești îi aștepta mitropolitul Antim cu soborul preoțesc al orașului, cântau cu glas mare, și vocile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
i se audă glasul niciodată. Cu câtă venerație Marica îi săruta mâna lui vodă, soțul ei, ca să dea pildă de ascultare tuturor jupâneselor, dar în treburile delicate, până să nu afle părerea doamnei sale, domnul niciodată nu lua hotărâri, răspundea șovăielnic și aștepta. — Ziceam, Ștefane, să plece măria ta cu boierii la Târgoviște, iar eu cu doamna rămânem la București să vedem împreună cu imbrohorul ce rămâne de făcut, preciză stolnicul. — O să toace de vecernie, măria ta, îngăduie-mi să plec, și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ei, cu fețele nefirești de palide, luminate pacă de albul cămeșilor de in, largi, descheiate la gât și nestrânse în cingători, mergeau în șir Brâncovenii. Prin orașul care nu se trezise, unul după altul, ca niște arătări de vis, nici șovăielnici, nici hotărâți, nici mândri, nici umiliți, treceau ca într-o plutire albă din Istanbulul minaretelor spre Constantinopolul turlelor aurite de biserici. Un țipăt prelung, sfâșietor, trezi toată lumea aflată între zidurile mânăstirii, și era mult popor adunat din toate satele oltenești
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
două zile. Nu mi-a spus decât azi când a văzut că nici măcar nu poate pune talpa pe pământ. În primăvara anului 1942, în locul muncitorilor plecați la război, cinci prizonieri ruși fuseseră repartizați doamnei Hagiaturian pentru întreținerea domeniului. Veniseră tăcuți, șovăielnici, chiar speriați deoarece propaganda rusească prezenta românii drept fasciști nemiloși care maltratează și ucid prizonierii. Cu timpul și-au dat seama că sunt și ei oameni ca toți oamenii, mai buni sau mai răi, în stare să facă lucruri drepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la cel mult câțiva zeci de metri. În continuare liniște. Nimic nu pare să tulbure calmul acesta sinistru care pune nervii tuturor la încercare. În timp ce se desfășoară tăcuți, o pasăre își strigă cântecul către negreala cerului. O alta îi răspunde, șovăielnic. Încet, apoi din ce în ce mai iute, ca un nestăvilit foc lăuntric, o agitație febrilă pune stăpânire pe fiecare atom din sângele lor. Stare ce poate deveni periculoasă prin lipsa de control asupra reacțiilor unora aduși la limita rezistenței psihice din necunoașterea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acum două toamne într-un glod din marginea orașului, după ce ai căutat fără rezultat o jumătate de zi adresa fostei iubite, ca să-i spui că încă o mai iubești, așa arătam când m-am dat jos din tramvai. Cu pași șovăielnici m-am apropiat de o tonetă. Am cerut o kola. Era călduță, dacă știți de gustul acesta. Am vârât lichidul acela negru pe gât, avea totuși o calitate: era ud. Apoi m-am dus întins în parc și am căutat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și curioasă, îl cerceta atât de insistent încât procurorul se simți stânjenit. - Lasă-le aici și pleacă, îi porunci el vorbind pe nas. Sfatul de sub mesteacăn se opri. Oamenii îl priviră pe Zalomir iar unii își săltară căciulile. Ciungul înaintă șovăielnic. - Don’ procoror, zise el cu glas gros, fă-ne, rogu-vă, dreptate. - Ce este ? se interesă Zalomir. Prinzând inimă, oamenii înaintară sub cerdac. - Apoi, primarele... ! - Ce primare, vătăman de hoți ! izbucni un glas. - Ne-o belit de tot, întări sfios
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
purtau mănuși și fulare cât așteptau pe țărmul de pe Belle Isle. Cu toate acestea, oricât era de blindat, bunicul meu tremura. De două ori În ultima lună scăpaseră la mustață de poliție. Bolnav de gelozie și suspiciune, Zizmo se comportase șovăielnic, uitând să fixeze Întâlniri și alegând locuri de livrare fără pregătiri suficiente. Mai mult, Banda Violetă Își consolida supremația În contrabanda din oraș. Era doar o chestiune de timp până când aveau să intre În conflict. Între timp, pe strada Hurlbut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îi cedă) ...zăceai acolo În drum! Izbucni În lacrimi, lacrimi de recunoștință acum, nu de furie, ca Înainte. Obiectul suspina. Cu venerație, stăteam martor la furtuna de emoție care o cuprinsese. Și-a coborât fața. Și-a apăsat chipul ud, șovăielnic, peste al meu și, pentru prima și ultima oară, ne-am sărutat. Eram ascunse după bancheta din față, după perdeaua de păr, și, oricum, cine era fermierul ca să spună? Buzele chinuite ale Obiectului s-au Întâlnit cu ale mele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din ziare care descriau detaliat sfârșiturile macabre ale celor care făcuseră o asemenea greșeală. Degetul meu mare nu era ridicat prea tare. Jumătate din mine era Împotriva unei astfel de idei. Mașinile treceau În goană. Nu oprea nimeni. Degetul meu șovăielnic Începuse să tremure. Îmi greșisem socotelile cu Luce. Mă gândisem că după ce a stat de vorbă cu mine, va hotărî că sunt normal și mă va lăsa În pace. Dar Începeam să Înțeleg ceva despre normalitate. Normalitatea nu era normală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
orice contact din circumspecția extrem de exagerată de a nu ne pricinui vreo neplăcere. După un deceniu de tăcere desăvârșită nici eu nu-mi explic gestul spontan de Duminică, 3 Septembrie 1989, când, purtat parcă de val, m-am pomenit sunând, șovăielnic, e drept, la ușa apartamentului tău, deschisă, apoi de Ileana. Parcă nu valul, ci o persoană m-ar fi luat de mână și... „pe-aici ți-e drumul”, mi-ar fi șoptit, Îndemnându-mă cu insistență. Nu știu ce să zic. Cred
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
urmă l-am aruncat prin geamul de sus al spălătorului în tufișurile din spatele pavilionului nostru. Ne-am dus la culcare, dar abia ațipisem când m-am simțit zgâlțâit de cineva; în dormitor era agitație. La lumina a trei-patru lanterne îndreptate șovăielnic în toate direcțiile, am văzut că toți băieții se treziseră și se îngrămădeau grăbiți, în liniște, spre ușa dormitorului. "Nu-l treziți, nu-l treziți!", șopteau toți, cu ochii dilatați de spaimă. Vecinul meu de pat, un puști cu trăsături
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trebuia să răspund la telefon; în primii doi ani de liceu, colegii mă mai invitau pe la ceaiuri și aniversări sau la discoteca din holul liceului, dar, cum nu mă duceam niciodată, renunțaseră. Simțeau pentru mine oroare amestecată cu o admirație șovăielnică pe care-o ai pentru crisalida din care ar putea ieși un fluture, dar și cine știe ce gânganie înspăimîntătoare. Chiar cei care-mi luau apărarea, căci se vorbea totuși mult despre mine, nu își puteau închipui că ar fi posibile între
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dinți pe care îl va scuipa imediat. Permiteți. Mi se pare că ați spus ceva despre flori, despre un bilețel și altele. Ei, dar cum a fost cu adresa? Sau poate o cunoșteați dinainte? Ei? reluă el cu o neîncredere șovăielnică, traducând în cuvinte zâmbetul Soniei. Dar atunci, cum, cum? — Foarte simplu, spuse Sonia, am să vă spun. Nu știam nimic nici despre Vadim, nici despre dumneavoastră. Și iată cum am aflat. A doua zi dimineața, destul de devreme, am chemat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să o vadă pe iubita moartă: „Ce intrare impresionantă voi face! Ce baladă nemțească! Ce suflu va trece prin cei doi sau trei care veghează! Singur, desfăcându-mă din din noapte, după ce am fost atâta vreme nevăzut, întunecat, apropiindu-mă șovăielnic de căpătâiul Irinei. Fiecare gest va căpăta o importanță istorică. Mi-ar trebui și o pelerină negră, care să mă învăluie, aproape complet, și în lungul faldurilor să se zbată lumina firavă a lumânărilor. Fața să-mi fie umbrită și
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Bing Crosby. — Nu înțeleg, zise ea. — Melodia mea preferată, am lămurit-o. Îmi place așa de mult încât o am în douăzeci și șase de exemplare. M-a privit cu indiferență. — Chiar așa? — E... e o glumă personală, am adăugat șovăielnic. — O! exclamă ea. — Personală..., am reluat eu. Trăiesc de-atâta vreme singur, încât la mine totul este strict personal. Mă întreb dacă mai e cineva în stare să înțeleagă vreo vorbă de-a mea. — Eu voi fi, spuse ea tandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
arătându-se neputincios chiar și în clipele când enervarea îi colorează fața. În asemenea momente, când normal ar trebui să-l cuprindă furia, capătă doar un aer lovit, așa că îi recunosc supărarea după fața dintr-odată boțită, după mersul mai șovăielnic. Totdeauna m-am mirat cum de reușește să treacă peste lucrurile care îl enervează ; pentru că eu știu, de fapt (și nu uit !), cine este vinovat față de mine, dar tocmai aceasta este grija mea : să nu-mi pese. Astfel că tot
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
simtă ridicolul la care se expune. Ce lipsă de gust să dai lecții în propriul salon ! Ce lipsă de gust și chiar de politețe ! Profesorul Mironescu își desprinde de pe nas ochelarii aburiți și, ștergându-i îndârjit cu batista, continuă, mai șovăielnic : — Avem o înțelegere cât se poate de sceptică și de pozitivă de cum se petrec lucrurile pe acest pământ : lumea este un panier de crabes, iar tu trebuiește să dai din coate, să mai închizi un ochi, să mai pleci capul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
arăta în stare să primească niciun cuvânt, vom întrezări, resemnați, ocultele legi la care ne predestinează omeneasca apropiere... Asemenea gânduri încolțesc în mintea magistrului în clipa când întâlnește privirea discipolului. Dâra pe care o lasă împrejur ochii acestuia este - inexplicabil - șovăielnică, lipicioasă, de animal încolțit. Din nou însă, meseria de profesor, care obligă la perseverență, îl împiedică pe domnul Mironescu să capituleze, așa cum este tentat. — Altminteri, avem destul spirit critic ca să ne știm și acest defect ! Vorbim cu o resemnare amuzată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
apropie de 40... Bună seara!... Din întunericul străzii pe care a cotit, știind cu precizie că e aceea pe care o caută, o siluetă feminină s-a apropiat de el: face un pas, apoi altul și încă unul, tot mai șovăielnic. Sărut mîinile... răspunde Mihai calm, parcă pregătind terenul s-o înfrunte în următoarele minute, după primul schimb de replici. Mihai, no, servus! se bucură Liliana și întinde mîinile, atingîndu-i ușor brațele. Mă temeam că m-oi fi înșelat și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
casei și ajunse pe alee. Ușa din spate, Întredeschisă, lăsa să se Întrevadă un pic de lumină. Înăuntru podeaua spălată lună. Fără pete de sînge, cu toate urmele șterse. Intră și găsi sub chiuvetă pungi de cumpărături. Ajunse cu pași șovăielnici pînă În living. Resturi din fișete: dosare, dosare și iar dosare - una, două, trei, patru, cinci sacoșe. Două drumuri pînă la mașină. O stradă liniștită din Los Angeles, la ora 2.20 noaptea. Calmează-te, zăbăucule! Cincizeci de trilioane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]