783 matches
-
mai ajută nici ochii, nici mâinile. Iar nepoatele...nu-i mai cer. Sau...cele bătrâne au plecat demult Dincolo...Astăzi nimeni nu mai vrea zestre cu ștergare de borangic și macate de lână. Acum, la nunți se dăruiesc covoare plușate...Ștergarele de borangic?..Nțț! Ce să facă cu ele? Iar macatele? Cine mai pune pe pat sau pereți vechile macate? Acum, cuvertura plușată este regina patului, Macatul a ajuns de rușine. Ceva...”țărănesc”. Cine mai vrea să fie considerat țăran? Merge
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
2017 Azi sunt singur, iată, ușa mi-e deschisă, Plâng de bucurie florile din glastră Și intrarea, Doamne, nu e interzisă, Te aștept, Iisuse și-n căsuța noastră; O căsuță simplă, într-un loc anume, Cu bucate simple, puse pe ștergar, Știu că simplitatea ți-a plăcut pe lume, Ea întotdeauna m-a umplut de har! Azi sunt singur, Doamne, toți cei dragi ai mei Au plecat departe și te rog fierbinte În această clipă treci și pe la ei Și de
AZI SUNT SINGUR, DOAMNE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371798_a_373127]
-
Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 209 din 28 iulie 2011. Ne trezim dis-de-dimineață și bunica ne așteaptă cu un puișor bine fript pe jar, cufundat în mujdei de usturoi și o turta caldă, coaptă în spuză, învelite într-un ștergar din borangic, puse într-o traistă alături de bucata de telemea (din lapte de oaie), cateva cepe și fedeleșul cu apă rece de izvor. Bunicul a înhămat caii la căruță, a încărcat sapele, sacii cu porumb, fasole și seminte de dovleac
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
noastra, care se afla în proxima vecinatate cu ... Citește mai mult Ne trezim dis-de-dimineață și bunica ne așteaptă cu un puișor bine fript pe jar, cufundat în mujdei de usturoi și o turta caldă, coaptă în spuză, învelite într-un ștergar din borangic, puse într-o traistă alături de bucata de telemea (din lapte de oaie), cateva cepe și fedeleșul cu apă rece de izvor. Bunicul a înhămat caii la căruță, a încărcat sapele, sacii cu porumb, fasole și seminte de dovleac
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
magazine sătești, totuși gospodăria bunicilor păstra preocupările vechi. Amatori ai calității, bunicii realizau necesarul de consum ca-ntr-o gospodărie feudală avansată. Văzuse acolo nepoata cum prelucrau cânepa și bumbacul, pe care tot ei le cultivau. Obțineau și borangic pentru ștergare, marame, ii tradiționale, crescând, în asociație cu un cumnat la fel de harnic, și viermi de mătase. Și în privința bunicii, tot vorbe de laudă! Știa să apese și cormanele plugului, după cum stăpânea croitoria, țesutul pânzei ori al covoarelor, brodatul ca și gătitul
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > IUBIREA NOASTRĂ Autor: Livia Mihaela Frunză Publicat în: Ediția nr. 1919 din 02 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Iubirea noastră-și țese la război Cu ițe de sfârșit și infinit Ștergarul ce ne-mbracă pe-amândoi Ca pe o pâine pusă la dospit. Iubirea noastră este azi soldatul Ce umerii și-a lepădat de stele Și Morții i-a închis de tot citatul Punându-i Veșniciei ghilimele. Iubirea noastră pus-a
IUBIREA NOASTRĂ de LIVIA MIHAELA FRUNZĂ în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369292_a_370621]
-
în: Ediția nr. 209 din 28 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Ne trezim dis-de-dimineață și bunica ne așteaptă cu un puișor bine fript pe jar, cufundat în mujdei de usturoi și o turta caldă, coaptă în spuză, învelite într-un ștergar din borangic, puse într-o traistă alături de bucata de telemea (din lapte de oaie), cateva cepe și fedeleșul cu apă rece de izvor. Bunicul a înhămat caii la căruță, a încărcat sapele, sacii cu porumb, fasole și seminte de dovleac
CULTURI MULTIPLE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369278_a_370607]
-
în traistă și mă îmbie să rup un colțișor. Ce gust minunat, de grâu proaspăt măcinat. Mă întorc din nou la treabă și-I asigur pe harnicii mei tovarăși că totul este în regulă, în trăistuța fermecată. La prânz, întind ștergarul pe un hat, sub un păr pădureț, rînduiesc mâncarea, așa cum face acasă bunica, rup turtița în bucățele și-I îmbii “poftiți la masă!” O binemeritată pauză în care bunicul împarte puiul, brânza și sparge ceapa presărând-o cu sare. Mâncăm
CULTURI MULTIPLE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369278_a_370607]
-
au simțit mirosul cel rău al hoitului, fiindcă era de patru zile mort) și la îndemnul lor (căci ei s-au folosit de mâinile lor, mai întâi ridicând piatra de pe mormânt, apoi dezlegând legăturile de pe trupul celui mort și desfăcând ștergarul de pe fața lui). Când glasul Domnului a umplut urechile și a ajuns la auzul tuturor, au înțeles toți și au crezut că El este Cel ce le cheamă pe cele ce nu sunt să fie, Cel ce le ține toate
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
spiritul critic în favoarea amantlâcului cu găunoșenia emfatică și cu ohtatul «poeticesc». Mă întreb cum să nu râzi în fața unui Eminescu nud și cum să nu-ți închipui instantaneu figurile altor scriitori în aceeași ipostază. Gândiți-vă la Maiorescu având un ștergar în jurul șoldurilor, la Caragiale camuflându-și Doamne iartă-mă cu pălăria, la Hortensia Papadat-Bengescu în costum de baie, la Sadoveanu cu șuncile revărsate peste șnurul boxerilor, închipuiți-vă cum i-ar sta lui Dosoftei cu deltoizii dezlegați, cât de stingher
BOBE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
la locul unde eram noi. Ne-am dezmeticit auzind curentul clipocind deja la rădăcinile sălciilor. Cerul devenea violet, negru. Stepa, vâlvoi, încremenea în șocante peisaje livide. Un miros înțepător, acru, ne-a pătruns o dată cu prospețimea primelor răpăieli. Iar Charlotte, împăturind ștergarul pe care prânzisem, își termina expunerea: - Dar la sfârșit, în ultimul vers, există un adevărat paradox al traducerii. Brusov îl depășește pe Baudelaire! Da, Baudelaire vorbește despre „cântecele marinarilor” de pe insula născută din „mirosul sânului tău drăgăstos”. Iar Brusov, traducându
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sau înlăturarea diferitelor dureri (de cap, de măsele, de urechi etc.), se puneau într-o „oală nouă” cărbuni aprinși, peste care se aruncau semințe de cânepă (Cannabis sativa) al căror fum era inhalat de bolnav cu capul acoperit cu un ștergar (87 ; 86 ; 88, pp. 60-62). La fel se proceda în Moldova începutului de secol XIX „pentru durerea măsălilor”, cu semințe de măselariță (Hyoscyamus niger) (37 și 89). Sau, într-o altă formulare : „Cu măselariță se afumă pentru durere de măsele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
eram curioase să vedem, vin băieții, nu vin, pe la uși, pe la ferestre. No, ș-apăi începeam lucru, cântam, spuneam povești, ne distram." (D.M., 75 de ani, Tălmăcel). Portul popular. Până la începutul secolului XX, atât portul popular cât și țesăturile pentru casă (ștergare, păsturi, traiste, desagi, etc) erau confecționate în sat, în întregime. Ulterior încep să apară materialele fabricate și să dispară astfel nevoia pentru țesăturile realizate în casă. Piesele costumului popular din această zonă sunt, la femei: cârpa, pahiolul sau velitura pentru
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
roagă de „băiatul curajos” să nu vină s-o scape din stăpânirea zmeului: „Eu am venit de bunăvoie aici, Am șters vatra-mpăienjenită, Am frământat de două ori pământul Și am umplut cuptoarele cu pită Apoi am rupt-o țărănește pe ștergar Să iasă aburi calzi și i-a simțit din depărtări Și-n locul buzduganului vuia ca uraganul Mirosul tras pe cele paișpe nări /.../ ...e atât de simplu și de omenește Să-ncerci odată sa iubești un zmeu!” (Rugă) În orizontul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
utiliza cele mai variate formule, de la cele tradiționale la cele agresiv moderniste. Arsenalul uneltelor sale de expresie alătură cobza străbună („La noi, obiceiul trudei, din veacuri moștenit,/ De-a culege, de-a frânge fructul rar,/ E slăvit când toamna-i ștergar împodobit/ Cu legănatul rod pe loitre de car”) telegrafiei fără fir și telefoniei mobile („Parfumuri, unduire, ocheade și teroare,/ plutiri și goliciune, sex, răcnete, demență,/ farduri și fumigene, vădită regulare,/ fani, isterii, delir, transparență”). Extrema diversitate de preocupări - incluzând inegalități
MARINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288035_a_289364]
-
meu e să-l iau prin surprindere și să punem de un picnic la el În birou, și sînt sigură c-o să fie foarte intim și plăcut! Le-am cerut să pună În coș și o sticlă de șampanie, un ștergar În pătrățele și un sfeșnic „de picnic“ cu trei brațe din plastic de la Homewares, doar așa, pentru decor. La ora prînzului, pornesc spre biroul lui Luke plină de voie bună. Nici nu mai știu de cînd n-am mai făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
treptat, provine din juxtapunerea unor elemente aparent disparate, ceea ce dă impresia unui tablou poantilist („Codru, verde lăicer,/ Cu lăute-n gușe, cuci,/ Soare, galben semincer,/ [...] Vultur, fulger pe Rarău,/ Frunză-n dungă și haiduci,/ Ziua, clopot peste hău,/ Cer bucovinean, ștergar”). Regionalismele (burdujel, malaiște, lăicer, calamăr), interjecțiile și exclamațiile naiv admirative („Măi și măi, crește aurul în clăi” sau „Ce muiere, măi, și luna”) sunt destul de rare, iar „tonul țărănesc silit” (G. Călinescu) are rostul de a întrerupe aglomerarea suavităților. Și
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
Întâi a fost cuvântul), noul psalmist încearcă o dezolare atât de mare, în clipele când are sentimentul că „nu se poate”, încât nu ezită să reproclame (după Nietzsche) moartea lui Dumnezeu: „El a murit cu totul, / ștergeți-vă cu albe ștergare mâna, botul, / adio, Dumnezu a fost ucis” (Alt fiu). Însă chiar și dispărut, „părintele” continuă să fie dorit. Proferând blasfemii („Rușine, dumnezeule de bâlci”), poetul nu își poate, prin aceasta, extirpa „pofta de dumnezeire”, simțul pentru sacru. O anume „biserică
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
prin concretețea observației directe, a notației realiste, precum și prin detaliul etnografic și lingvistic, înregistrat de autor aproape cu o competență de specialist, dar intercalat în text cu un deosebit simț al adecvării. Asemănătoare, mai cu seamă tematic, cu proza din Ștergarul cu cocoș de Mihail Bulgakov, probând calități stilistice remarcabile și un dar aparte de povestitor, Medic la Boișoara este cartea de vizită a scriitorului P., reprezentativă și după trecerea câtorva decenii de la apariție, așa cum, în domeniul etnologiei, ilustrativă rămâne teza
PANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288655_a_289984]
-
umăr ca pe-un buzdugan, de colo un ol negru cu lapte. îi place zerul cu cartofi. Pentru treaba pe care o face nu cere plată decât un căuș de făină, pe care-l deșartă într-un tăbultoc cusut din ștergare care put acrit. De astă toamnă s-au pus difuzoare în sat și toată lumea află o mulțime de vești. După o dușcă de rachiu din sfeclă, lui Mazarache i se dezleagă limba. - A spus la radiosu cela de sarsalit
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
din iarmaroc intrau în plinul târgului gata cinstiți, acasă ori pe la bodegi. Pe șoseaua albă treceau căruțe cu picioare omenești atârnate afară și femei îmbodolite peste gură, pe saci. Oprite pe șanț, trei femei cu un copil mâncau pe un ștergar mămăligă cu ceapă. Mai departe, în fundul șanțului, dormeau doi flăcăi beți. Ieșind din iarmaroc împreună cu pădurarul și nevasta lui, un jandarm se opri să-l zgâlțâie pe unul : - Scoală, bă. De unde ești ? Flăcăul ridică pleoapele grele și privi alburiu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
tot uită, un cuvânt măcar nu spune, Râde doar-cu ochi-n lacrimi, spărietă de-o minune, Ș-apoi îi sucește părul pe-al ei deget alb, subțire, Își ascunde fața roșă l-a lui piept duios de mire. El ștergarul i-l desprinde și-l împinge lin la vale, Drept în creștet o sărută pe-al ei păr de aur moale Și bărbia i-o ridică, s-uită-n ochi-i plini de apă, Și pe rând și-astupă gura, când cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pădurile nu se treziseră la viață. Primăvara nu venise încă. Într-unul din centrele de lucru, misionarul aștepta în picioare răbdător ca unul dintre credincioși să-și isprăvească munca. Într-un târziu, se apropie de el un bărbat cu un ștergar înfășurat în jurul capului și cu hainele zdrențuite și pline de așchii. Padre, îl strigă omul. „Așa e, aici nu mai sunt tălmaciul japonezilor, ci păstorul acestei turme amărâte de credincioși”, își spuse misionarul. Padre, vă rog să-mi ascultați spovedania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ne dea niște leacuri, dar temnicerul ne-a adus doar un vas de pământ cu rădăcini de copac fierte fără măcar să încerce să cheme un doctor. Neavând încotro, eu și Luis Sasada i-am pus părintelui Vasquez pe frunte un ștergar muiat în nămol ca să-i mai domolim fierbințeala. Dacă ziua osândei noastre va mai întârzia, pesemne că mai devreme sau mai târziu, vom cădea bolnavi și noi. Cu toate că mă străduiesc să-mi primesc soarta, uneori frica de moarte îmi împunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
imprima blazonul de pe inel, îi lua mantia, îi înmâna actul de înnobilare și îl trimitea năuc și umilit acasă. țăranul nu știa bine cu ce se pricopsise și ce scria în patalama, dar o punea în camera mare, între două ștergare de cânepă, lângă icoane. Numărul borcanelor cu trofee din colecția lui Rufus era egal cu cel al țăranilor înnobilați din sat. După un timp, unii țărani mai îndrăzneți veneau singuri la castel, trăgându-și de lanț câinele, spre a-i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]