478 matches
-
e că nu sunt eterni. Visătorii aprind revoluțiile. După ei, foarte punctuali sunt profitorii. Se pare că Occidentul era mai liniștit, când Estul era comunist. Geniile ar putea fi seismografele istoriei. Nu-ți denigra țara nici când ea îți pregătește ștreangul. Conștiința națională a oamenilor este mai importantă decât bogățiile unei țări. Istoria - acest lanț de apocalipse. Actualizarea spiritului de turmă al unui popor împinge dictatorii în scenă. Toate revoluțiile fac indigestie. Pentru că își devoră fiii cu tot cu pene. Cataclismele istorice se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
le descrie altfel. Relative sunt toate. În cuie sunt bătute doar sicriele. Moartea nu ține jurnal. Ea redactează statistici. Micile îmbolnăviri pot fi subtile telegrame existențiale. Se poate trăi fără suflet și se poate muri de prea multă inimă. Nu ștreangul m-ar speria, cât discursul care ar preceda execuția. Ce păcat că, în preajma morții, oamenii nu reușesc să devină lebede. Până la urmă, medicamentele ucid bolnavul, nu boala. Canibalii se bucură când sunt vizitați de misionari. Își mai diversifică și ei
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ne logodește cu Absolutul. Viața este un dar sublim. Iar moartea o imbecilă necesitate. Moartea este rampa de lansare a marilor destine. Mulți oameni s-au salvat de la sinucidere prin spânzurare, fiindcă nu au avut cu ce să-și cumpere ștreang. Nu poți totuși să aștepți cu resemnare ultimul ordin de chemare. Orice artă speră într-o moarte cu rest. Orice boală poate fi o presemnalizare a ... finalului. Gandhi era împotriva spitalelor. Pentru că "ele amână doar plata unor datorii". Luptă unii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Frumoasa. Până aici ai notă maximă, dar spune-mi cum îl chema pe ultimul călău al târgului? Îi spunea Gavril Ciobanul, zis Buzatu. Știi cumva cum a debutat în noua lui îndeletnicire? Mai paradoxal nici că se poate!!! Cum? Punând ștreangul de gâtul fostului său tovarăș de tâlhării și căpitan al bandei - Ion Chetrariu. Uite cum îl descrie N.A.Bogdan pe călău în Monografia Orașului Iași: “Un țigănoi colos la trup, pogân de slut la față, cu o privire fioroasă, de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
apar mereu la televizor (deși discursul lor e incompatibil cu televiziunea) și dobândesc posturi înalte, unde continuă să vorbească la fel de frumos, la fel de subtil și la fel de inept. Poezia s-a sinucis având grijă să-și facă un nod foarte estetic la ștreang. Obsesia artei mari a fost atât de constrângătoare, încît aproape că nu s-a putut dezvolta decât o poezie "mare", destinată câtorva intelectuali. Divertismentul, care este de fapt adevărata vocație a oricărei arte, a fost acoperit de batjocură. Prea puțini
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
toată viața Înainte 000000000000000000000000000000 te rog00 0000000 nu fă asta00000000000000000000000000 000000000000 nu-i corect 000000000000000000 00000000000000 nu000000000000000000000 Eu am făcut tricoul ăsta pe care-l port. Are scris pe el ASTA E DIN CAUZA TA cu litere mari și negre. Simt ștreangul strâns În jurul gâtului. Ne uităm În sus la el, legat de grinzile din pod și acum doar așteptăm, gata să cădem prin chepeng de Îndată ce răsucește cheia În broască și deschide ușa. O să aterizăm fix În fața ei pe hol, așa Încât s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pe el, nesățioasei mări / I-a poruncit să-i lepede aici, / Pe-o insulă pustie; între oameni / N aveți ce căuta. V-am scos din minți - / V-a mai rămas numai curajul care / Îi face pe smintiți să-și pună ștreangul / Sau să se-nece [...] Ci eu vă amintesc că din Milan / Voi trei pe Prospero l-ați izgonit, / Lăsându-l cu-a sa fiică pradă mării! / Și marea v-a plătit ticăloșia; / Căci soarta, care-amână, dar nu uită, / A asmuțit
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pe el, nesățioasei mări / I-a poruncit să-i lepede aici, / Pe-o insulă pustie; între oameni / N aveți ce căuta. V-am scos din minți - / V-a mai rămas numai curajul care / Îi face pe smintiți să-și pună ștreangul / Sau să se-nece [...] Ci eu vă amintesc că din Milan / Voi trei pe Prospero l-ați izgonit, / Lăsându-l cu-a sa fiică pradă mării! / Și marea v-a plătit ticăloșia; / Căci soarta, care-amână, dar nu uită, / A asmuțit
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
biserica construită de Ștefan cel Mare, diacul Radu încă roșea când o mai întâlnea, uneori, după miezul nopții, slugerul Ilie fusese iertat și pus din nou în slujbă, plătind pungi grei de bani pentru cinstea fetei vistiernicului, dar sfârși în ștreang, fiind prins furând din vitele aduse pentru masa domnească, iar domnitorul ținea nenumărate divanuri, încercând să întărească Țara Moldovei. Dar, în zorii zilei de sfârșit de septembrie, o larmă de vaiete omenești și zăngănit de arme puse stăpânire pe toate
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
vede că-l ținea la Îndemână, ca pe un scriitor preferat.) „Uite cum Începe acest roman.“ Citește: „Sub cerul cenușiu de toamnă ca un clopot uriaș de sticlă aburită, spânzurătoarea nouă și sfidătoare Înfiptă la marginea satului Întindea brațul cu ștreangul spre câmpia neagră...“. „Uite cum sfârșește“ (acum trece la sfârșitul cărții și citește): „Crestele munților se desenau pe cer ca un ferăstrău uriaș cu dinții tociți. Drept În față lucea tainic Luceafărul, vestind răsăritul. Apostol Își potrivi singur ștreangul“. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu ștreangul spre câmpia neagră...“. „Uite cum sfârșește“ (acum trece la sfârșitul cărții și citește): „Crestele munților se desenau pe cer ca un ferăstrău uriaș cu dinții tociți. Drept În față lucea tainic Luceafărul, vestind răsăritul. Apostol Își potrivi singur ștreangul“. Apoi, continuă comentariul: „Rebreanu construiește Întregul, adică tot ce se acumulează ca personaje, atmosferă, acțiune și materie epică pe baza acestui motiv al spânzurătorii, el știe că un roman trebuie să aibă o structurare precisă, dată de o mișcare internă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fi asta? Oare va Începe din nou să nu mai vină? Iar nu pot să Învăț, iar mă obsedează chipul acela frumos și atât de drag... De ce ne-am cunoscut, Petre? 23 octombrie 1961 (luni) Privea zăpăcit În toate părțile... ștreangul atârna liniștit În față, netulburat de adierea ușoară a vântului... Nu auzea sentința, privea nebun În mulțime, doar va putea distinge chipul drag... Apoi l-au dus lângă ștreang. A simțit Îmbrățișarea rece și aspră În jurul gâtului. Atunci și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cunoscut, Petre? 23 octombrie 1961 (luni) Privea zăpăcit În toate părțile... ștreangul atârna liniștit În față, netulburat de adierea ușoară a vântului... Nu auzea sentința, privea nebun În mulțime, doar va putea distinge chipul drag... Apoi l-au dus lângă ștreang. A simțit Îmbrățișarea rece și aspră În jurul gâtului. Atunci și-a dat seama că va muri. Dar, În același moment, un glas din mulțime s-a ridicat puternic, aproape disperat: „Opriți execuția, e al meu!“. O femeie a apărut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
grozăviei ce putea să se Întâmple, i-a luat capul În mâini, 1-a privit drept În ochi și i-a șoptit ușor numele. Anii care Îi despărțiseră nu lăsaseră urme pe fețele lor Încă tinere. Apoi, ea Îi desfăcu ștreangul de la gât, Îl luă de mână și Îl sui Într-o mașină. Capul lui, prea greu, se rezemă pe pieptul ei. Totul era minunat, revederea era chiar dureroasă... Mâna ei Îi rătăcea În neștire prin păr, ochii aruncau parcă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Îl veți vedea pe protagonist întins cu fața în jos și cu mâinile imobilizate la spate printr-o pereche din clasicele cătușe Darby. Gleznele sunt de asemenea legate laolaltă, iar o bucată de frânghie este înfășurată în jurul gâtului precum un ștreang, celălalt capăt fiind prins de glezne. Orice tendiță independentă a picioarelor de a se îndrepta provoacă strângerea ștreangului, cauzând astfel sufocarea. Vă întrebați de ce se numește „Călăul Leneș”? Pentru că moartea condamnatului este provocată de el însuși, nemaifiind necesare alte cauze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pereche din clasicele cătușe Darby. Gleznele sunt de asemenea legate laolaltă, iar o bucată de frânghie este înfășurată în jurul gâtului precum un ștreang, celălalt capăt fiind prins de glezne. Orice tendiță independentă a picioarelor de a se îndrepta provoacă strângerea ștreangului, cauzând astfel sufocarea. Vă întrebați de ce se numește „Călăul Leneș”? Pentru că moartea condamnatului este provocată de el însuși, nemaifiind necesare alte cauze externe. Este momentul să vă împărtășesc un mic secret: pe parcursul celor mai periculoase numere ale domnului Houdini, asistenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
demnă de dispreț decât faptul că ministrul apărării spusese „preț“, când de fapt voia să spună „moarte“. —Alterman 3, Îi spuse Fima Tamarei, are o strofă În Cântece despre plăgile Egiptului care sună așa: Și vom aduna iute gloata/trăgând ștreangul vinii,/ Să spânzure pe rege și pe sfetnici/ Și să se elibereze de rușine. După mine, cam asta ar fi mai mult sau mai puțin concluzia istoriei. E povestea noastră a tuturor, condensată În patru versuri. Hai să-i facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de greoi încât de pe fața lui parcă zburau zdrențe. Cărarea de deasupra malului am străbătut-o unul în spatele celuilalt, până în vârful peninsulei, unde ne-am oprit în dreptul unui golf. Din stâncă țâșnea trunchiul unui pin care se întindea ca un ștreang ruginiu și plin de forță deasupra apei, își desfăcea crengile cu acele prinse în smocuri, raze filigranate de verde, luminate de o dungă de zăpadă peste apa întunecată. Tata s-a oprit. A privit lung, tăcând, și eu am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
inconfundabilii infanteriști după tiparul german, pasul lor târșâit. Orbește, m-am alăturat unei coloane, căci chiar și fără intervenția dușmanului un ins care merge de unul singur și fără ordin de marș ar fi devenit candidat la moarte, bun pentru ștreang. Știu că sună greu de crezut și că miroase prea tare a minciună gogonată. Totuși, în favoarea sâmburelui de adevăr al acestei povești despre supraviețuire vorbește faptul că, decenii mai târziu, ori de câte ori fiii și fiicele, încercau să-l convingă pe tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
că vreau să trec prin lucruri. V. tînăr, e unul din momentele în care trebuie să te privești și să te declari. Cînd deznădejdea face ca toate apele să se scurgă înspre moarte, doar urletul te mai poate salva de la ștreang. „-Ce se întîmplă?“-spun-„Visez vindecarea și toți ies din mîinile mele purtînd cancerul sufletului meu încă neînfrînt“. „-Mi-e teamă că ai s-o faci în egală măsură în care mă înspăimăntă renunțarea ta.“-spune tînărul Doctor, cîndva. Ștergîndu-și sudoarea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nebăgînd de seamă nimic. Pașii se înșiră ca o prevestire funebră și sper ca mersul să mă epuizeze, să uit de tot. Cu toate astea, la fiecare pas apare o ademenire: fluviul, clădirile înalte, o fereastră deschisă undeva, sus, sau ștreangul de la jaluzea. La rîndul lor, oamenii îmi vorbesc dar eu nu înțeleg nimic. Cuvintele lor n-au nici o valoare. Nici rugăminți, nici amenințări. Sînt într-un spațiu grav în care nu mai contează joaca asta de-a viața. Îmi pare
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
au pierdut tot și au uitat-o. Respirația lor vrea să atingă o chestie pe care noi n-o bănuim. Da, da, un scop plin de mister. Iar dacă sîmburele acestui își gîtuie esența, chiar fericitul poate muri bălăngănind un ștreang.“ Poate că e așa cum spune el. Dar chiar și gîndul joacă pe muchiile sale atunci cînd soarta ne refuză. Și spunem că n-avem motive să trăim căci, așa cum o visăm noi, viața nu există, iar ceea ce trăim nu va
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
dată universului, aceasta să fie apocaliptică, săi rupă ordinea care-l împiedică a putrezi. E în furia mea ceva din furia creației. Inconsecvența celui rău. V. suferind știu că a fost de ajuns o idee ca Doctorul să-mi convertească ștreangul în nebunia de a reveni la scris. Ce poate fi nemuritor? Sfinxul sfidează viitorul. Iar pe acesta îl doare în cur de Sfinx. V. tînăr savurînd ideea unei morți regale ce împietrește Universul. Căci, ce rămîne după moarte? Tot ce
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Și Judecătorul tace. Ticăitul ceasului de la mîna mea sună molcom. Reiau: „-Am înțeles tîrziu. Inteligența n-are nimic de împărțit cu mîntuirea. Ea se opune ei. Ar vrea veșnicia aici și acum. Și o clădește, o șlefuiește sub forma unui ștreang. Chiar dacă monumental... Cărțile mele? Cîte minciuni frumoase și jocuri inutile cu tot ce are omul mai sfînt de dragul paradoxului... Le-am scris ca și cum eu aș fi fost perfect. Și asta mi-ar fi dat dreptul să rîd de ceilalți.” „-Îți
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
faci prostia să-ți vâri nasul în fabricile de armament ale lui Saddam. Dai de belea. — Exact. Henry privi în gol o clipă. Sunt unul sau doi băgăcioși pe aici pe care nu m-ar deranja să-i văd în ștreang pe Ludgate Hill, apropo. — Își vâră nasul unde nu trebuie. — Exact. I se așternu pe față o încruntătură, produsă pe jumătate din răutate, jumătate din amintiri. Mă-ntreb ce s-o fi ales de scriitorașul ăla pe care nebuna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]