535 matches
-
Deschise ușa de pe partea șoferului. —Mi-ai spus mie pentru că mă iubești, zise el. Ea-și trecu mâna peste față. — Nu, spuse ea. Nu total. O suna uneori, când nu mai era nimeni în biroul lui. Vorbeau în doze furate, șușotind despre nimic. După ce treceau de lucrurile de bază - ce mâncase el la prânz? cu ce era ea îmbrăcată? -, restul se pierdea în noutățile zilei. Lunetistul din Washington era terorist sau un tip care s-a ridicat de jos și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu-ți iasă, adecă: "Născutu-m-am, muri-voiu, muri-voiu și iarăși înviia-voiu, înviia-voiu și la ștrașnica și driapta dumnădzăiască giudecată a ieși îmi iaste"". Cu coada ochiului trag la fetișcanele de la Bingote și vinovăția mă încearcă, mai ales că din Isaiia îmi șușotește Cantemir-vodă: "Orânduiaște", zice beiul de Moldova, "casa ta că vei să mori, și nu vii fi viu". "Asta cam așa-i", zic, și dau nătâng din cap cum că sunt încredințat de adevărul acela, și pe când dau eu nătâng din
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
văd ceea ce e de văzut: ca o ață albă de din dosul unui petec în turul nădragilor se ivesc interesele cele doar personale ale multor oameni publici autohtoni. O voce de din dosul minții (nu al inimii) pare că-mi șușotește cum că nu se poate fără așa ceva: "tu ce-ai vrea, pasionalule, neraționalule, antiiluministule: ca scena politică să fie dominată de indivizi morali de felul lui tata Zelea Codreanu, de felul tătucului Stalin, al uncheșului Miloșevici, a altora care s-
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ușa se închise. „Saloanele“, spuseră vocile. „Căminul Q pentru lipitori“, „Clubul buretelui colector“. — Clublul personalului, zise Lanark. — Al cărui personal? întrebă liftul. — Al profesorului Ozenfant. Liftul începu să zumzăie. Cei de lîngă Lanark tăceau, dar cei care stăteau mai departe șușoteau între ei și-i aruncau priviri. Ușa se deschise și sunetele unui cîntec vienez de dans pătrunseră în lift. Am ajuns, doctore Lanark, spuse liftul. Intră într-un restaurant iluminat discret, cu un tavan jos și albastru și covoare albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sau „industria care devastează zona rurală“. Odată, la o petrecere, un cuplu a început să se certe. Eu explicam ceva unui client, iar zgomotul m-a făcut să ridic vocea, dar ceilalți oaspeți erau extrem de interesați și au început să șușotească scuipînd tot felul de adjective: „dizgrațios,“ „înduioșător“, „ridicol“, „întristător“, „lipsit de respect“. Atunci mi-am dat seama că majoritatea oamenilor au rezerve emoționale imense, de care scăpau investind în obiecte pe care nu le puteau folosi. Eu nu aveam emoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ce zîci că nu-i? — Față-palidă! țipă băiatul. Cîți ani are măgarul tău? — O sută, țipă Față-palidă. — Vezi, am av’t dreptate! spuse băiatul. Acu’ tre’ să-mi dai o liră. întinse palma spunînd: hai, plătește! Copiii care auziseră disputa șușoteau și chicoteau, iar unii le făceau semne unor prieteni care stăteau deoparte. N-am nici o liră, zise Thaw înspăimîntat. — Da’ ai promis. Nu-i așa c-a promis? — Da, a promis, , spuseră mai multe voci. A pus pariu p-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mască de gaze într-o cutie din carton pe care și-o atîrnase pe umăr cu un laț de sfoară; au luat-o cu toții spre școala lui prin soare, iar păsările ciripeau pe aleile din spate. Grupuri de mame care șușoteau între ele stăteau cu copiii lor pe terenul de joacă. Tații vorbeau ceva mai tare între ei și copiii mai mari se jucau fără mult chef printre ei. Pe Thaw îl apucă plictiseala și se duse spre gard. Era sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o haină neagră. Rămase cu mîinile vîrîte în buzunarele pantalonilor și cu picioarele depărtate, contemplîndu-și nasturii de la vestă, în timp ce elevii mai mari se grăbiră să se încoloneze în fața intrărilor. Unul sau două dintre rînduri continuau să se foiască și să șușotească; omul îi privi cu severitate și elevii tăcură. Cu un deget al mîinii drepte, făcu semn fiecărei clase să intre pe rînd. Apoi chemă micul grup de lîngă poartă la baza scării, îi alinie pe elevi, citi lista cu nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lista cu nume. Thaw era deprimat că toți pe care-i cunoștea alegeau latina. Alese și el latina. Elevii latiniști făcură rînd la ușa unei alte clase care dădea în hol. Fetele care aleseseră latina erau deja acolo, chicotind și șușotind. Doar o clipă îi trebui lui Thaw să o observe și să se îndrăgostească de cea mai frumoasă dintr ele. Era blondă și îmbrăcată într-o rochie deschisă la culoare, așa că privi holul încruntîndu-se absent, sperînd că ea îi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
traseu care trecea prin Sauchiehall Street, Cathedral Square și pe malul canalului. Se imagina la școala de artă, artist respectat printre artiști: important, admirat, dorit. Intra pe coridoare cu fete stilate care se opreau din conversații petrecîndu-l cu privirea și șușotind cu mîinile la gură. El se prefăcea că nu observă, dar dacă se întîmpla s-o privească pe una din ele, ea se înroșea sau devenea palidă. Se avînta în vise cu aventuri complicate, toate legate obscur de artă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ridicat, agățîndu-se atît de strîns de conștiință, că nopți la rînd crezu că nu doarme. Apoi observă că, deși auzea melancolicul ding-dong îndepărtat bătînd sferturile de oră, părea că ora nu se bate, și odată văzu două asistente de noapte șușotind în apropiera unui pat din colț, iar apoi, fără să se deplaseze prin încăpere, una citea o carte la masa din centru și cealaltă stătea alături croșetînd. întreaga noapte se afunda și se trezea din somn, dar distanța fiind atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
scuză. Tu nu ai nici una, Duncan. De ce o faci? — Nu știu, răspunse Duncan. — Atunci o să-ți zic eu, spuse profesorul vesel. Și să nu te înfurii. Ești suficient de inteligent și de puternic ca să mă-nțelegi, așa că de-aia nu șușotesc pe la spate. Acest pacient, domnilor, suferă din cauza adaptării. Să vă dau un exemplu de adaptare. Un om muncitor de treizeci de ani își pierde slujba, dar nu din vina lui. Două-trei luni caută de lucru, dar nu găsește. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Te înșeli, zise cealaltă. Pe mine mă cunoști, și îl fixă cu privirea. — în regulă, zise el. — Pe curînd, Greta, spuse femeia care fusese aplecată și acum se îndrepta. — Mda, bine. Așteaptă, vin într-un minut. Se traseră deoparte și șușotiră. Amîndouă aveau păr arămiu, cu permanente identice. Greta era îmbrăcată într-o rochie strîmtă, care-i scotea în evidență amfora șoldurilor. Era închisă în față cu nasturi din care cutele îi înfășurau corpul ca liniile imaginare ale latitudinii. — Noapte bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de familie? — Ambele. Vrei să zici că te cheamă Lanark Lanark? Dacă dorești. Adică, da da da da da. — Vîrsta? — Ndtermnată. Adică imprecisă. Dincolo de jumătate. Cineva oftă și zise: — Adresa? — Catedrala nthank. Nu, Lympia. Olympia. Cei de-acolo începură să șușotească. Remarcă o serie de cuvinte ca „pod“ „pază“ și „șase cincizeci“. Asta-l făcu să sară și să se trezească pe deplin. îl privi peste ghișeu pe sergentul de poliție cu mustață căruntă care nota ceva într-un registru. Văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
protejării unei fete, a cărei personalitate nu se manifestase până în acel moment în vreun fel tangibil. Le trebuiră vreo zece minute până să repereze un petec de iarbă suficient de protejat de crengile joase ale unui tufiș. ― Vom dormi acolo, șușoti Gosseyn. Ea se lăsă să alunece în iarbă. Și mutismul acestei acceptări îl făcu să înțeleagă deodată că fata îl urmase mult prea ușor. Se întinse, gânditor și încruntat, evaluând riscurile posibile. Noaptea era fără lună și obscuritatea, sub tufișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pe lângă... problemă. ― Dar gândiți-vă, dacă găsește mijlocul să se servească de ea? ― interveni din nou Hardie. ― Ar necesita luni întregi! exclamă X. Nici măcar degetul mic n-ar reuși să-l miște mai devreme de 24 de ore. Continuară să șușotească între ei, până când Thorson explodă furios: ― Dar nu credeți cu adevărat că poate scăpa din celula asta? Ori v-ați apucat să citiți romane din acelea Aristoteliene, în care eroul câștigă de fiecare dată? Până la urmă s-a văzut cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
lăsăm...) Totuși, câteodată, ca să mă dezgust și mai mult, citeam și ziarele; ocupația aceasta sporadică nu-mi răpea cine știe cât din ceasurile destinate lecturii tomurilor vremii, adevărate urinoare solid construite și prevăzute cu instalații subtile, ultraperfecționate, din robinetele cărora curgea teoria, șușotea poezia, să vomiți, nu alta, înțepenite, gata să te înhațe în fălcile lor de lemn; pe acestea le citeam cu dârzenie, din scoarță în scoarță, nu scăpăm o literă : „Dacă am început, trebuie să merg până la capăt“, îmi spuneam, era
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
protejării unei fete, a cărei personalitate nu se manifestase până în acel moment în vreun fel tangibil. Le trebuiră vreo zece minute până să repereze un petec de iarbă suficient de protejat de crengile joase ale unui tufiș. ― Vom dormi acolo, șușoti Gosseyn. Ea se lăsă să alunece în iarbă. Și mutismul acestei acceptări îl făcu să înțeleagă deodată că fata îl urmase mult prea ușor. Se întinse, gânditor și încruntat, evaluând riscurile posibile. Noaptea era fără lună și obscuritatea, sub tufișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pe lângă... problemă. ― Dar gândiți-vă, dacă găsește mijlocul să se servească de ea? ― interveni din nou Hardie. ― Ar necesita luni întregi! exclamă X. Nici măcar degetul mic n-ar reuși să-l miște mai devreme de 24 de ore. Continuară să șușotească între ei, până când Thorson explodă furios: ― Dar nu credeți cu adevărat că poate scăpa din celula asta? Ori v-ați apucat să citiți romane din acelea Aristoteliene, în care eroul câștigă de fiecare dată? Până la urmă s-a văzut cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu inginerul. Desigur, nu te așteptai la o reacție atât de violentă dar, ținând seama de firea lui Florence, nu știu dacă trebuie să fii chiar atât de surprinsă." Din geanta mare, Mirciulică scosese capul și coada. Scarlat și inginerul șușoteau. ― S-a brodit bine chestia cu getaxul, observă Ionescu. Urci tu și babalâcii. O să conducă cretinul. Eu opresc o mașină și aduc cucoanele. ― Să nu-ți facă vreo figură. ― Vezi-ți de treabă! Unde zici că stai? ― Intrarea Domnița Anastasia
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fierbinte? Mă plăcea ca bărbat? Cea mai probabilă părea presupunerea că Moașa se hotărâse să îmbine, ca mine, plăcerea cu interesul. Nu mă îndoiam că era bine informată, că aflase tot ce le povestisem bătrânilor. Îl zărisem adesea pe Arhivar șușotind cu cei care mă ascultau. Iar faptul că venise cu un aer atât de provocator la mine în cameră, trecând peste ultima noastră discuție, era un semn: vroia probabil să încheie cu mine un pact. Căpătasem destulă putere în noul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de-or să vă meargă fulgii! — Pe aici, domnule, spuseră ei. Și ieșiră pe ușă, în soarele de afară După plecarea lui Brad, Josh se uită la oamenii care stăteau lângă balustrade. Jumătate din birou se uita în jos, discutând, șușotind. La capătul îndepărtat al balconului îl văzu pe Rick Diehl, șeful companiei. Stătea acolo, cu mâinile în buzunare. Urmărind toată scena. Dacă era supărat, în mod categoric nu lăsa să se vadă. Capitolul 24 Brad Gordon se încruntă nemulțumit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și vulva sînt simbolurile cuplului etern Șiva-Șakti. „Noi sîntem soarele și luna“, Îmi spunea Melissa, „sîntem kâma-bîja“. De ce nu? Și În timp ce mă gîndeam: „dacă m-ar vedea Tina, și-ar bate joc de mine“, Îmi introduceam linga În yoni-ul Melissei, șușotindu-i la ureche: „We are kâma-bîja!“. Am Încercat să adopt poziția lotusului și să simt cum Îmi dau lacrimile slăvindu-l pe Vișnu, din moment ce ăsta era prețul pentru a fi iubit de Melissa care Îmi declara: „Vairâgya ta nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
De ce ar trebui să știe el despre a mea? — Păi, te-a invitat În casa prietenilor lui, asta e ceva personal. Își deschide sufletul În fața ta... — Asta e altceva... — Ba nu, nu e. Charlie se Întoarse cu apa. — Ce tot șușotiți? Întrebă el. — Kitty tocmai Îmi spunea că, atunci când o atrage un bărbat, nu-i place să fie lăsată să aștepte prea mult, e pasională. — Încetează, te rog! zise Kitty. Am făcut sex În ultimul an de zile și tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fierbinte? Mă plăcea ca bărbat? Cea mai probabilă părea presupunerea că Moașa se hotărâse să îmbine, ca mine, plăcerea cu interesul. Nu mă îndoiam că era bine informată, că aflase tot ce le povestisem bătrânilor. Îl zărisem adesea pe Arhivar șușotind cu cei care mă ascultau. Iar faptul că venise cu un aer atât de provocator la mine în cameră, trecând peste ultima noastră discuție, era un semn: vroia probabil să încheie cu mine un pact. Căpătasem destulă putere în noul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]