578 matches
-
LA BOLNAV. DOCTORUL FĂCUSE ACUM TOT CEEA CE ERA DE FĂCUT. DUPĂ PLOAIE, TĂCEREA S-A MATERIALIZAT PARCĂ ÎN ODAIE, PLINĂ DOAR DE TUMULTUL FĂRĂ GLAS AL UNUI RĂZBOI INVIZIBIL. CRISPAT DE NESOMN, DOCTORUL ÎȘI ÎNCHIPUIA CĂ AUDE, LA MARGINEA TĂCERII, ȘUIERATUL UȘOR ȘI REGULAT CARE ÎL ÎNSOȚISE ÎN TIMPUL ÎNTREGII EPIDEMII. I-A FĂCUT MAMEI LUI UN SEMN CA S-O DETERMINE SĂ SE CULCE. EA A REFUZAT CU O MIȘCARE A CAPULUI ȘI PRIVIRILE I S-AU LUMINAT, APOI A EXAMINAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
care, chiar fără să se uite, pistolul ajunse să fie îndreptat chiar spre figura ei. Fugi. Într-o clipă, deschise ușa și se repezi în hol, îndreptându-se spre intrare. Era oare atât de nebun încât să tragă? Atunci auzi șuieratul de care se temea cu toată ființa. În mod ciudat, se auzi înaintea declicului armei, chiar dacă, se gândea ea mai târziu, nu avea nici un sens. Dar șuieratul, foșnetul aerului despicat de glonț, a fost acela care a înmărmurit-o. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-se spre intrare. Era oare atât de nebun încât să tragă? Atunci auzi șuieratul de care se temea cu toată ființa. În mod ciudat, se auzi înaintea declicului armei, chiar dacă, se gândea ea mai târziu, nu avea nici un sens. Dar șuieratul, foșnetul aerului despicat de glonț, a fost acela care a înmărmurit-o. Acolo, în hol, cu fața la ușă, se opri ca moartă. —Întoarce-te. Făcu ce i se spusese. Gândurile i-o luară la goană. Un gând, aproape euforic, le întrecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-și elibereze mâinile, dar erau ținute strâns. Fu târâtă pe o străduță și izbită puternic cu spatele de perete, cărămizile lovindu-i inelele șirei spinării. Mâna care-i astupa gura coborî și o apucă de gât. Se auzi scoțând un șuierat uscat. I se luă și mâna de pe ochi, dar pentru o clipă văzu în continuare negru. Apoi auzi o voce, despre care își dădu seama că venea chiar din fața ei, aparținând unei persoane cu chipul complet acoperit de o mască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
spuse Uri îndreptându-se spre ușă. Mă întorc imediat. Căutarea cuvântului Guttman se încărca încă, durând mult mai mult decât înainte. Nu apărea nici un rezultat. —Haide, haide, murmură ea. Imediat, ca și cum i-ar fi fost ascultată comanda, se auzi un șuierat și ecranul se goli. Însă, brusc, începu să se încarce cu o priveliște pe care Maggie nu o recunoștea. Fusese teleportată în alt loc din Second Life, deși nu apăsase pe nici un buton. Atinsese tastatura fără să-și fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de a se pensiona. Pot în sfârșit să-ți descriu fabrica. Azi după-amiază, simțindu-mă satisfăcut după ce am terminat crucea (Da! Este gata și dă biroului dimensiunea spirituală de care avea nevoie), m-am dus să vizitez zumzetul, huruitul și șuieratul fabricii. Scena care mi-a întâmpinat privirea a fost în același timp captivantă și respingătoare. La Levy Pants, tipul originar de fabrică primitivă a fost conservat pentru posteritate. Dacă s-ar putea ca Institutul Smithsonian, această ladă de gunoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
zise Josh. Fiți cuminței, pentru tati. Deschise prima cușcă și prinse rapid șobolanul dinăuntru. Ținu animalul de corp, prinzându-l expert cu degetele de gât, și prinse rapid micul con de plastic peste botul șobolanului. Respirația animalului aburi conul. Un șuierat scurt, la eliberarea virusului. Josh ținu masca fixă timp de zece secunde, în timp ce șobolanul inhala. Apoi puse animalul înapoi în cușcă. — Unul e gata. Tom Weller apăsă cu stilusul pe PDA, apoi trecu la cușca următoare. Retrovirusul fusese creat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
uită prin lunetă. Vedere nocturnă militară, un verde strălucitor, foarte clar. Văzu maimuța, îi văzu ochii strălucind ca niște puncte albe... Nu! spuse Hagar. Urangutanul sări spre un alt copac, rămânând suspendat în aer pentru o clipă. Gorevici trase. Auzi șuieratul gazului și sunetul săgeții trecând printre frunze. — L-am ratat. Ridică din nou carabina. Nu face asta ... — Gura! Gorevici ținti, trase. În copacii de deasupra, zgomotul produs de mișcarea crengilor se întrerupse pentru o clipă. — L-ai nimerit, spuse Hagar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o clipă. — L-ai nimerit, spuse Hagar. Gorevici așteptă. Foșnetul frunzelor și crengilor reîncepu. Urangutanul se mișca, acum aproape exact deasupra lor. — Nu, nu l-am nimerit. Gorevici ridică iar carabina. — Ba da. Dacă tragi din nou ... Gorevici trase. Un șuierat de gaz lângă urechea lui, apoi liniște. Gorevici coborî pușca și reîncepu să o încarce, ținându-și privirea îndreptată spre bolta de deasupra. Se ghemui, deschise cutia metalică și pipăi după alte cartușe. Se uita tot timpul în sus. Liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ar fi călătorit cu un copil, își spuse Stan. Pasărea era la fel de încăpățânată și de imprevizibilă ca un copil. Era obositoare până la epuizare. Trecură pe lângă niște șine de tren, aflate în dreapta drumului. Gerard începu să scoată niște pufăituri și un șuierat de locomotivă. — N-am mai văzut lumina soarelui, de nu mai țin minte când... Stan decise să nu spună nimic. Strânse mai tare volanul și conduse în continuare, în noapte. În spate se vedea o luminare ușoară a cerului. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
peronul doisprezece. Clopoțelul a anunțat plecarea. Oare sub care din lumințele acelea se afla Gaston? — Idiot minunat! Tomoe și-a astupat gura cu mâna pe când rostea aceste cuvinte. Idiot minunat, întoarce-te repede! Clopoțelul a încetat. Locomotiva și-a înălțat șuieratul spre cerul întunecat și a început să se târască ușor-ușor, ducându-l spre nord pe minunatul idiot. 10 Spre nord După plecarea din gara Ueno, pasagerii din vagonul de clasa a treia din trenul care mergea spre nord au început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
oraș străin pe care îl vedea pentru prima oară. Oare ce-l aștepta și acolo? Habar nu avea. Chipul lui se reflecta în geamul vagonului de clasa a treia. Obosit, trist, singur. Trenul alerga prin noaptea întunecată, anunțându-și, prin șuieratul locomotivei, trecerea prin gări mici și halte. Din când în când mai trecea pe culoarul dintre banchete spre toaletă. Ușa toaletei se deschidea scârțâind și el dispărea înăuntru. Vreun pasager se trezea din cauza zgomotului și-l întreba pe vecin unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ce fac. M-am prefăcut că îl aprob, în schimb, am avut parte de un somn agitat în care mi-a apărut al treilea și ultimul semn rău. Am văzut un țăran care secera grâul pe un ogor. La fiecare șuierat de coasă, din tulpinile tăiate ieșeau urlete sfâșietoare, și din lan țâșnea sânge. La un moment dat țăranul mi-a întins coasa, care s-a prefăcut în mâna mea într-un brici de ras. M-am trezit foarte indispus, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de pleoape, ieșite în afară, ca și cum ar fi fost gata-gata să-i cadă din orbite. A întins brațul. Îi lipseau două degete, și un al treilea îi atârna ca și cum i-ar fi fost rupt; răsuflarea i se auzea ca un șuierat iuțit. Și-a apropiat mâna la un deget de-a mea, după care și-a retras-o; s-a întors și s-a îndepărtat domoală și șovăielnică în beznă, de unde m-a podidit cu ultimele sale cuvinte: - Ești doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
agale. Am recunoscut spinarea demonului și am fost pe loc cuprins de ură. Zgomotul valurilor acoperise rumoarea pașilor noștri. Am tras din teacă scramasaxul, pregătit să lovesc. Ceea ce l-a făcut să se întoarcă brusc spre mine n-a fost șuieratul lamei, ci scrâșnetul prundișului sub picioarele mele. A făcut două lucruri la care nu mă așteptam: în timp ce longobardul mă acoperea, a surâs, fără să fie surprins că mă revedea, și s-a postat drept pavăză în fața unui tânăr bizantin, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Iov În așteptarea momentului când aveau să se așeze la masă pentru brunch-ul (ce dracu’ o mai fi și asta?) pe care Îl oferea cu atâta amabilitate candidatul. Când vocea Îi răgușea și i se stingea, transformându-se Într-un șuierat, când gâtul i se usca și un spasm de tuse ruina efectul ultimei replici, Elio Înghițea câte un pahar de apă și o lua de la capăt. Transpira, gesticula, clocotea, se bâlbâia, Își aranja părul răvășit, râdea. Zero se rușină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o țigară. Din păcate, În același moment, cele două simboliste părăsiră masa cu ample mișcări din fese, fără măcar să le arunce o privire; probabil că asta a declanșat incidentul. Bruno era la circa zece metri de masă când auzi un șuierat violent sau mai curând o stridulație, ceva supraacut, cu adevărat neomenesc. Se Întoarse: Pierre-Louis era stacojiu, strângea pumnii. Dintr-un salt, fără să-și ia avânt și cu picioarele lipite, ajunse pe masă. Își recăpătă suflul; șuieratul ce-i ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
când auzi un șuierat violent sau mai curând o stridulație, ceva supraacut, cu adevărat neomenesc. Se Întoarse: Pierre-Louis era stacojiu, strângea pumnii. Dintr-un salt, fără să-și ia avânt și cu picioarele lipite, ajunse pe masă. Își recăpătă suflul; șuieratul ce-i ieșea din piept Încetă. Apoi Începu să pășească În lung și-n lat pe masă, lovindu-se cu pumnii În cap; farfuriile și paharele dansau În jurul lui; azvârlea cu picioarele În toate direcțiile, repetând cu o voce puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că n-am să-l găsesc. Poate că n-o să vrea nici măcar să-mi vorbească. Dar trebuie să încerc. Dominic dă să zică ceva. — Taci, îi spun. Atâta te rog, taci. Mi se pare că trec ore întregi până aud șuieratul unui tren în depărtare. Însă e pe partea greșită. E tot un tren către Londra. Când oprește, aud ușile deschizându-se și oamenii coborând și urcându-se. — Tren în direcția Londra ! strigă paznicul. Tren în direcția Londra, peronul unu. Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bietul Enkim vărsa burți de apă și horcăia. - E treaz! - se auzi un glas de femeie. Nu-l slăbiți, că iar Îl ia Umbra! Tată, nu! - mi-am spus atunci și am tras o gură de aer. Am scos același șuierat pe care-l scoate burta unui mamut când o spinteci. Oamenii din jur pufniră În râs. Oameni? Nici pomeneală! De jur Împrejur erau numai femei, numai și numai femei. M-am scuturat și am dat să mă ridic În capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pământurile, n-apuci tu să dai vestea lui Moru tuturor oamenilor. Nu l-am mai băgat În seamă și m-am ridicat. - Ce-i cu crengile alea din mâinile voastre? am apucat să Întreb dar, În clipa aceea, auzii un șuierat surd. - Umbra! - răcni Enkim și deîndată mă azvârlii la pământ. Stk! - o suliță din aceea micuță se Înfipse În fața noastră deși cei trei, văzusem cu ochii mei, nu făcuseră nici o mișcare. - Ne pândesc și alții, am strigat și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vrut să mă găsească frunzărind o revistă cu prostii sau desenând obscenități. Cu toate astea, îmi ia dicționarul din brațe și-l duce la loc. Ascult cum cartea alunecă în raft, ascult târșâitul papucilor pe hol, deschiderea ușii de la bucătărie, șuieratul unei oale. Acum chiar că am rămas singur. Mă aplec și, cu o mișcare largă, ridic una din marginile covorului. Parchetul e plin de desenele mele scrijelite cu briceagul, care înfățișează, într-un loc, jucători de baschet, mașini și soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pufos de nori grei și albi, aparatul de zbor se opintește din greu să iasă din brațele puternice ale Terrei. Eliberarea din sfera de influență a magnetismului pământului aduce cu sine o liniște de mormânt. Doar bâzâitul motoarelor grele și șuieratul înfundat al jetului propulsor se aud în carlinga bine izolată. Plutim în eterul nesfârșit al cosmosului cu atâta tandrețe încât aș putea spune că stăm pe loc. Doar cifrele ceasului electronic de pe bord, care cresc neîncetat de când am decolat, îmi
Vis galactic. In: ANTOLOGIE:poezie by Melania-Anemona Zotic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_698]
-
gât în valuri amărui. Nu o mai strânse în pumn, o depuse tacticos pe măsuță, alături de cea din care băuse individual acela, musafirul, actorul ratat, agentul imobiliar, personajul romanului nescris... Își ținu respirația, apoi lăsa aerul să iasă cu un șuierat. Ai emoții în fața unui geamantan. Ești ridicol. Deschide-l. Nu mai sta pe gânduri. Și misterul s-a spart. Gata. Poți să bei. De bucurie. Degetele desfăcură mai întâi catarama din dreapta. Apoi pe cea din stânga - îți tremură degetele din cauza băuturii
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
canapea, luă telecomanda și deschise televizorul. Un ochi indiscret (dar de unde?) ar fi văzut cu surprindere cum celelalte butoane ale aragazului încep să se rotească încet (ca într-un film de groază, nu?), iar o ureche (indiscretă) ar fi auzit șuieratul ca de șarpe al gazelor. Vecinul moțăia, deja, iar la un moment dat îi căzu telecomanda din mână. Televizorul se stinse, cu un oftat. Cât timp a trecut? Am fi știut asta doar dacă Vecinul, atunci când s-a trezit, bineînțeles
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]