1,715 matches
-
Dorul lasă-n suflet rană Ce se vindecă târziu, Cu un petec de marama Colorată-n verde viu... Lacrimile curg,tot curg Dorul poate le oprește Și precum un Demiurg Verde viu înfăptuiește, Sufletu-i rană deschisă Lacrimile-mi curg șuvoi, Și marama larg întinsă Strânge dorul pentru noi, Ești o lacrima ce doare Trandafir fără de spini, Oare și speranța moare Sfârtecata prin vecini? Dorul pleacă la culcare, Îmbrăcat în plumburiu, Pot și spun,că fiecare ... Citește mai mult Dorul ne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
rânește(Poezie sugerată de Mirela Bilc) Dorul lasă-n suflet ranăCe se vindecă târziu,Cu un petec de maramăColorată-n verde viu...Lacrimile curg,tot curgDorul poate le opreșteși precum un DemiurgVerde viu înfăptuiește,Sufletu-i rană deschisăLacrimile-mi curg șuvoi,Si marama larg întinsăStrânge dorul pentru noi,Esti o lacrima ce doareTrandafir fără de spini,Oare și speranța moareSfârtecată prin vecini? Dorul pleacă la culcare,Îmbrăcat în plumburiu,Pot și spun,că fiecare... XXIX. LA FÂNTÂNĂ DRAGOSTEI, de Valer Popean , publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
cochete monosilabic,sub colb,timpul, mi-au prins o lacrimă-ntre plete ademenind sub somnu-i chipul. Prin tolba fulgilor măruntă sub diademe-n fir de brumă se ascundea,plângând căruntă, o monogramă-n strai de humă. Curgea pe dânsa,lin,șuvoaie, și guri de cerbi pășteau în cete, cu dinți de foc,ca pe-o văpaie o rumegau,scrâșnind,a sete. Căscau și norii-n pumnii ierbii și vântu-i se oprea prin taine, ștergea pe buze de colb șerpii, din piei
MONOGRAMA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383631_a_384960]
-
spre vale pornește, Întâi nevăzută, apoi o cărare, Prin pietrele aspre atent șerpuiește. Mai murmură-n cale zglobie și-adună Grăunțe de rouă și picuri de ploaie, Sau stropii cei mari risipiți de furtună, Pe care apoi îi preschimbă-n șuvoaie; Aleargă spre văi cu destin împlinit, Cascada prelinsă spre barbă din frunte, Din el, cavalerul semeț și-mpietrit. Regal de iubire văzut-am în munte. *** Referință Bibliografică: Regal de iubire / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1989
REGAL DE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383624_a_384953]
-
pe ea, mai ales pe farmecele ei. -Doamnă îmi pare foarte rău, mă văd nevoit să refuz oferta dumneavoastră, recunosc, destul de ispititoare și tentantă,voi face plângere penală împotriva lui Zbierea,cu riscul ca din acești ochi frumoși să curgă șuvoaie de lacrimi. - Mihai se uita la ea și recunoștea în sinea lui că era o femeie frumoasă, iar modul în care era îmbrăcată punea pe tavă frumuseșea ei. Nu voia să-i facă rău lui Vax, doar se juca cu
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
violetul”(Plumb de iarnă). „o pictură parfumată cu vibrări de violet”(Primăvara).”și „voi lua din cer/ceea ce nu mai găsesc prin stele/de când rătăcesc”(Vreodată). „adio,pică frunza/și-i galbenă ca tine”(Pastel). Mă opresc, ca nu cumva șuvoiul de „picături”să se transforme într-un torent. Trebuie să mai subliniez cum se prezintă Bacovia, fără referințele critice ale altora: „un suflet delicat/în goană de barbar”(Stanță medie), sau „Bacovia/Țara/când tace/orice cuget...”(Stanță la Bacovia
UN GULIVER COTIDIAN de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383047_a_384376]
-
în tăcere și rugăciuni s-au învinețit de mânie, revărsându-se în acel tradițional izvor de regenerare spirituală românească, numit „Piața Universității”. Acolo s-a transformat în fluviul de furie care a curs pe bulevardele și străzile capitalei, devenind miraculosul șuvoi de foc purificator, atât de așteptat. Paharul nemulțumirii generale se revărsase...Ceea ce trebuia să se întâmple mai demult, s-a întâmplat. Și fenomenul își continuă cursul, provocând aprinse dezbateri, comentarii cu disperate acțiuni politice. Fostul premier Adrian Năstase, cu inteligența
XARTOFUL FIERBINTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383058_a_384387]
-
Văd cum viața i-a amploare Și cu vervă ei petrec, Cu visul de-ndestulare... Timpul, e de a lor parte, In vâltoarea iernii sumbre Și politica le-mparte, Subiecte cu a ei umbre... Electorii umplu pagini În ale zilelor șuvoi, Transformarea-i fără margini, Măsluiri, minciuni, nevoi! Ei aștern în versuri albe Și zidesc, un neam, o țară, În a timpurilor salbe, Adunând munți de ocară! Azi, Mizilul este-n top Mare Centru de Cultură, Ce produce non-stop, Râs, umor
CUGETARE de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383101_a_384430]
-
vede, în firea lucrurilor. Totuși, daca nu e ficțiune, beletristica este. Toate personajele sunt echipate cu un bagaj, clasic, de armonie, dar intervine un joc, romantic, de lumini și umbre. Vocea nu mai poate fi lirica și se despica în șuvoaie cu tempouri diferite, iar acțiunea se va exprima, de-acum, în note dramatice. Eroii se polarizează repede, după toate regulile naturii create de Dumnezeu, ceea ce implică existența unei funii de dragoste între ei, chiar dacă ea are și capacitățile urii. Prin
Peste deal de lumea materială – Scris de Angela Monica Jucan [Corola-blog/BlogPost/93313_a_94605]
-
Ce frumos Ești, Doamne! Și vei fi mereu Frumusețea-n veci a frumuseților! Ce bogat Ești Tu! Ești Stăpân pe tot Pe pământ, pe oameni și pe mapamond. Glasul Tău răsună veșnic printre noi... Ca un susur cald, al dragostei șuvoi. Tu îmbrățișezi cu raze calde-n veci Pe cei buni și răi pentru că-i iubești. Însă noi uităm că suntem iubiți Bâjbâim aici ca niște rătăciți. Cât de Bun, Esti, Doamne! Ție mă închin! Te iubesc de-apururi! Tu îmi Ești
IUBIREA-I VOINŢA DIVINĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383151_a_384480]
-
în stare să „trăiești” ! îl apostrofează de deasupra , patronul cu găleata goală în mână. Strungăreața neagră i se pare acum și mai urâtă ,iar dinții inegali parcă îl mușcă direct din beregată. Se ridică cu greu,este ud fleașcă ,dar șuvoiul l-a readus instantaneu la viață. Înțelege că o să fie dat afară, și fără preaviz și fără ultimul salariu,dar nu dorește acum să facă reclamație la OPC. - Îmi pare rău, nu am mâncat nimic de ieri. - Hai înăuntru ! Nu
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
Magistrat, așa cred. Aurul ferește de orice. Până atunci, acolo unde apa râului este mai puțin adâncă, sute de oameni, cot lângă cot, sită lângă sită, se apleacă, se ridică, tremură convulsiv, scuturând ciururile. Vilegiaturiștii privesc de pe culmi; jos, în șuvoiul rece ca gheața, fiecare mogâldeață se gândește cu spaimă că vecinul s-ar putea să fie mai norocos. Cel din dreapta. Sau cel din stânga. Sunt la un pas, nimic nu este exclus: ciururile aproape se ating, trupurile; ochii aleargă de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
I se părea că În jurul lui mișună o gloată, un murmur de glasuri care se jucau de-a prinselea În prăpastie. În acel vălmășag, i se păru că distinge un zgomot de apă. Dintr-o crăpătură a peretelui, un mic șuvoi freatic curgea peste scară, pentru a se precipita apoi În gol. După o clipă de șovăire, Dante făcu un salt peste pârâiașul mâlos, sperând că treptele nu vor ceda sub greutatea sa. Avea senzația că trecea un hotar nevăzut, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de nisip. Stătu câteva clipe să respire și să-și liniștească bătăile inimii, își duse pușca la ochi, își ajustă luneta și trase repede douăsprezece împușcături. Cel puțin cinci gloanțe nimeriră ținta, perforând tabla groasă de oțel și făcând ca șuvoaie groase de apă să țâșnească în toate direcțiile. Cei șapte oameni țipau, blestemau, alergau și trăgeau cu armele. Nu erau deciși ce să facă: să încerce să-l lichideze pe agresor sau să caute să ajungă la butoi ca să împiedice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pantă și taluzul din pietre rotunde printre care iarba se ivește deasă și umedă după ploaie - Sibiul, orașul ales, orașul În care mi-ar plăcea să mor, spuneai cîndva, micile tăbăcării, apa aceea de un brun roșcat curgînd ca un șuvoi de iod de-a lungul trotuarului, mirosul ei penetrant purtat pe ulicioara cotită pînă departe În cîmpul afinat unde se căsca ieșirea din vechile catacombe ale Ursulinelor, toate poveștile acelea cu vampiri, umbrele lor lingînd noaptea pereții În care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
plăcut avea apa din cadă. Și ce nostimă era, săpunită toată. De pe atunci era frumoasă. Acuma fotografiile. Atelierul de dagherotipie de care mi-a povestit tata, săracul. E o Înclinație ereditară.“ Și jetul acela de apa curgînd continuu În băiță - șuvoiul vieții - și săpunul topindu-se, irosindu-și tăria acolo, pierzîndu-și sensurile, pierzîndu-și forma. O urnă În care curg spații inaccesibile. Totul a fost folosit. Mai presus decît lumea, vocile celor din cărți, din morminte. În atelierul lui Niki Bârsan, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În timp ce vorbeam, intram cu ochii în Simon, vedeam în el. Nunu bea, prefăcându-se că nu-i păsa de nimic. Desena o femeie tânără și subțire cu o gură roșie de atâta sărutat. Dintre picioarele ei ușor răsfirate curgea un șuvoi de copii morți. Imaginea m-a zguduit, era vorba de feminitatea mea sterilă. Serile obișnuiam să mâncăm și să bem împreună într-un restaurant mic, înainte ca Simon să plece la hotelul lui din Mangalia. Mă durea tot corpul din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
-se în aer: „Inima mea e pregătită, Doamne, Inima mea e pregătită de drum!“. Simțise în coșul pieptului cum inima se forța să-i ajungă în gât și apoi în cap, transformată într-o curgătoare lumină albă, apoi într-un șuvoi exploziv care tâșnea prin crăpăturile dilatate ale craniului, pe urmele gemene ale celei care murise înaintea lui. Era ca o eliberare dintr-un pământ care nu dăduse roade, înflorind doar pentru plăcerea nu știu cui, cineva ascuns în toate, care făcea risipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
am uitat în sufragerie banii puși de mama într-un plic pentru a plăti taxa de școlarizare pe jumătate de an. Mi-am amintit de plic abia în tramvai când, din cauza vitezei, salcâmii și stâlpii de pe bulevard curgeau într-un șuvoi continuu, iar greutatea care-mi apăsa umerii îmi lipea strâns spinarea de bara de nichel. Nu mă neliniștea deloc gândul la taxă. O puteam duce și a doua zi, iar din casă banii n-aveau cum să dispară. De vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
din sens opus se reflecta în carosabil, orbindu-l. Parbrizul devenea opac și era nevoit să reducă viteza până aproape de oprire deoarece nu mai vedea nimic în față. Acum ploua de-a dreptul torențial iar ștergătoarele abia mai făceau față șuvoaielor de apă ce cădeau de sus. Alaltăieri seară, se juca cu juniorul în camera sa. Împreună cu soția îi făcuseră băița de seară acestuia și acum Ileana îi pregătea masa micuțului. Așezat pe pat, puștiul gângurea vesel, dând din piciorușele dolofane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sus. Aici nu se mai vedeau urme de la unelte, stânca era netedă, semn că acolo nu lucrase mâna omului. Se afla într-o peșteră săpată de ape, cu o formă aproape circulară. De undeva din stânga lui, din perete, țâșnea un șuvoi de apă ce străbătea toată peștera și apoi dispărea printr-o gaură în partea cealaltă. Șinele coborau ușor în față, urmărind panta pardoselii cavernei, iar ca să poată trece dincolo de albie, cineva încropise un podeț rudimentar, îngust, numai cît să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se desprindea ca niște scame de pe trunchiurile zvelte. De pe platoul pe care stătea privea în vale printre copaci. Pârâul scobise în stânca de dedesubt un șanț adânc ce se bifurca în două brațe. Cursul de apă se despărțea în două șuvoaie ce se scurgeau năvalnic la vale. Zgomotul apei se auzea înfundat, atenuat de pereții ravenelor. Malurile verticale păreau formate din coloane butucănoase din calcar cenușiu. Deasupra, deoarece lumina soarelui pătrundea nestingherită de frunziș, de sub covorul de frunze veștede ieșeau firișoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cotituri. Pe jos, se întindea un strat subțire de nisip sub care inspectorul simțea pietri cele mărunte. Galeria prin care mergeau acum fusese cândva umplu tă cu apă. Roca netezită a pereților nu făcea decât să întărească acest lucru. Un șuvoi subteran cursese pe acolo, poate chiar pârâul prin care trecuseră mai devreme. Se întâmpla ceva ciudat, la început, simțise numai o furnică tură ușoară, aproape insesizabilă în palma mâinii în care ținea toiagul. Apoi, ori de câte ori Pop dispărea dincolo de un cot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
preaplinul luminii și de cîte alte miresme, la hotarul dintre trezie și amorțeală, asculta rugăciunile și cîntările pelerinilor, corul angelic al vocilor de copii și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotînd În mareea cîntărilor care veneau În șuvoi, În sunetele trîmbițelor care tot dădeau de veste. Scăldat mereu de alte și alte voci, de larma mulțimii, de bocete și plînsete, de blesteme și rugi, purtat pe aripile a mereu alte izuri, de izul gloatei nădușite care-i năpădise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
râurilor. Apa provenită din precipitații moderate și de lungă durată pătrunde încet în sol, până la rădăcina plantelor, asigurând creșterea în condiții optime. Un grad mare de pericol îl constituie aversele, când mari cantități de apă cad în scurt timp, formând șuvoaie, torenți care spală solul, facilitează eroziunea și distrugerea straturilor granulare a acestora și formarea de anțuri și viroage. Iarna, stratul de zăpadă constituie o rezervă importantă de apă pentru agricultură, însă atunci când zăpada se topește brusc, pe pante se formează
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]