417 matches
-
(n. 9 aprilie 1941, Timișoara) este un sculptor și scriitor de limba germană, șvab originar din Banat, România. Este considerat un reprezentant al artei concrete și avangardist printre transavangardiști. Ultima sa lucrare figurativă a fost executată în 1966, când a terminat facultatea, mai precis lucrarea de diplomă. este unul dintre fondatorii Muzeului de Artă
Ingo Glass () [Corola-website/Science/312500_a_313829]
-
18 ani, și până aproape de stingerea să din viață, Irene Mokka a ținut un jurnal. La Bibliotecă Universității din Iași se păstrază 8 caiete cu însemnări legate de copiii scriitoarei, Heike și Horst Fassel. La "Institutul pentru Cultură și Civilizația Șvabilor Dunăreni" de la Tübingen, Germania, se găsesc alte 17 jurnale. În afară de însemnările despre familia sa, în jurnal apar și însemnări despre scriitorii și artiștii sași din vremea să, cum ar fi Wolf von Aichelburg, Harald Krasser, Georg Scherg, Ursula Bedners, Andreas
Irene Mokka () [Corola-website/Science/312617_a_313946]
-
debutat în 1958 cu volumul de proză "Das Schlüsselbrett", după care au urmat "Man bringt nicht viel mit aus Cherbourg" (1969), "Lache is steierfrei" (1972) și "Hier ist ein Weg" (1978). Ludwig Schwarz este autorul singurului roman scris în dialectul șvabilor bănățeni, în 4 volume, din care primele trei s-au tipărit în cursul vieții sale. A scris și teatru. Primele două piese "Mer macht sich halt Sorche" (1968) și "Buwe, was han mer heit?" (1969) au fost prezentate de formații
Ludwig Schwarz () [Corola-website/Science/312063_a_313392]
-
mer heit?" (1969) au fost prezentate de formații de amatori, iar următoarele "Die Husarenkammer" (1969) și "Matthias Thill" (1977) au intrat în repertoriul Teatrului German de Stat Timișoara În 1979, Ludwig Schwarz a publicat o antologie de poezii în dialectul șvabilor bănățeni, cu titlul "Fechsung", în care a reunit creații ale 23 de autori. În ultimii ani de viață a tradus în germană opere literare ale unor scriitori români și maghiari. În calitate de membru al Uniunii Scriitorilor din România, Ludwig Schwarz a
Ludwig Schwarz () [Corola-website/Science/312063_a_313392]
-
în Transilvania și "Kirchweihfest" în Banat, sărbători care fuseseră interzise de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. "Kirchweihfest" înseamnă „Sărbătorirea hramului bisericii”. Pentru a nu folosi cuvântul "Kirchweih" (hramul bisericii), prohibit de cenzură, redactorii au folosit varianta din dialectul șvabilor bănățeni, "Kerwei", cuvânt care nefiind în dicționarele germane, nu îi deranja pe cenzori. În anul 1972, ziarul a organizat un concurs de culegere de folclor din Banat, în cadrul căruia la redacție au sosit mai mult de 10.000 de texte
Neuer Weg () [Corola-website/Science/311524_a_312853]
-
între 2003-2013 și președinte al Conferinței Episcopilor Catolici din Germania din 18 februarie 2008 până în 12 martie 2014. În toamna anului 1944 Armata de Eliberare Sârbă ("Narodnooslobodilačka Armija", de orientare comunistă și antiregalistă, adversară a cetnicilor) a executat 212 germani (șvabi dunăreni) din populația civilă a satului Philippsdorf, între care și pe fratele viitorului arhiepiscop, în vârstă de 16 ani. , în vârstă de 6 ani, bunica lui și trei verișoare au fost internați în lagărul Gakovo, în apropierea orașului Zombor din
Robert Zollitsch () [Corola-website/Science/311631_a_312960]
-
Periszkop"" și-au încetat apariția în jurul anului 1926. Din 1919 a început să apară, în Banat, ziarul de limbă germană ""Schwäbische Volkspresse"". Ulterior, denumirea acestuia s-a schimbat în ""Banater Deutsche Zeitung"". Publicația era mijlocul de exprimare al comunității de șvabi bănățeni. Primul redactor-șef a fost Franz Xaver Kappus În vara anului 1925, Reiter a devenit redactor al publicației ""Banater Deutsche Zeitung"", al cărei redactor-șef a fost în perioada 1929 - 1941. O dată cu conformitatea impusă de naționl-socialiștii germani, publicația și-
Franz Liebhard () [Corola-website/Science/310337_a_311666]
-
limba germană piesa „Oamenii de azi” de Lucia Demetrius, piesă care a fost pusă în scenă de Rudolf Schati, în 11 decembrie 1953.. A lucrat la acest teatru până în 1968. Ca o încercare de a se opune asimilării culturale a șvabilor, Liebhartd a inițiat în 1968 la Timișoara cenaclul literar german „Adam Müller-Guttenbrunn”, pe care l-a prezentat ca pe un socialist transnațional, deși el fusese un naționalist șvab. În 1969 Franz Liebhard a vorbit în public despre "colegul " său Robert
Franz Liebhard () [Corola-website/Science/310337_a_311666]
-
septembrie 1940, și oferta lui Antonescu de a prelua conducerea Ministerului Justiției sau al Ministerului Instrucțiunii, la alegere. Imediat după 23 august 1944 și prăbușirea regimului antonescian, Roth a adresat germanilor un apel în care le cerea minoritarilor sași și șvabi să nu părăsească România și să aibă un comportament loial față de statul român. În mai multe memorii și articole programatice scrise în 1944-1945, Roth a făcut un rechizitoriu aspru nazismului, condamnând politica de transformare a Grupului etnic german în coloana
Hans Otto Roth () [Corola-website/Science/308857_a_310186]
-
promovați de cenaclu, unii sunt tinrti de origine română, care urmează școala germană și scriu în limba germană. A fost președinta Forumului Democrat al Germanilor din Timișoara în perioada martie 2005 - iunie 2007. Este referent cultural la "Asociația internațională a șvabilor dunăreni", vicepreședinte al Uniunii Europene "Banat" din România, membru al Societății "Deutsche Schiller-Gesellschaft" și al Societății Internaționale "Lenau-Gesellschaft", membru al "Asociației Germaniștilor din România" și al "Breslei Artistice din Esslingen", Germania. este sora scriitoarei de limbă germană Ilse Hehn.
Annemarie Podlipny-Hehn () [Corola-website/Science/309315_a_310644]
-
23 august 1944, când România a întors armele împotriva Germaniei, toți etnicii germani din Regatul României sunt declarați colaboratori ai lui Hitler. Tatăl lui, Felix Schlattner, a fost deportat în Rusia, la muncă silnică. În primăvara anului 1945, sașii și șvabii (populații de etnie germană) sunt expropriați. Nici familia lui Schlattner nu e cruțată de necazuri, fiind azvârliți în stradă într-o noapte de noiembrie 1948. În perioada 1952-1953 a studiat timp de două semestre, la Institutul de Teologie Evanghelică la
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
cariera de peste 45 de ani, abordând după întoarcerea sa în România subiecte istorice mai puțin cunoscute sau „distorsionate în mod sistematic”, și care în opinia sa trebuie demistificate cu ajutorul cercetării documentaristice. Filmele sale deseori ating tematica minoritarilor evrei, sași sau șvabi în diferite perioade a secolului trecut. După absolvirea liceului Spiru Haret, s-a înscris la Institutul de Construcții din București. În anul II a fost arestat timp de 9 luni și jumătate deoarece un coleg îl invitase la o manifestație
Radu Gabrea () [Corola-website/Science/306208_a_307537]
-
apoi ca preot la diferite parohii romano-catolice din Germania: preot-vicar în parohia Stuttgart-Obertürkheim (1971-1973); administrator parohial în Stimpfach (1973-1974) și preot-paroh în Stimpfach (1974-1990). În anul 1987 este ales ca vicepreședinte al Institutului de Istorie a Culturii și Bisericii pentru Șvabii Dunareni. În anul 1988 devine președintele Asociației Preoților "Sf. Gerard" (Priesterwerk St. Gerhard). În anul 1989 este ales purtatorul de cuvânt al Șvabilor Dunăreni, precum și consilier spiritual al "Asociației Catolicilor Germani din sud-estul Europei". Totodată este redactor șef al publicației
Martin Roos () [Corola-website/Science/304897_a_306226]
-
1974-1990). În anul 1987 este ales ca vicepreședinte al Institutului de Istorie a Culturii și Bisericii pentru Șvabii Dunareni. În anul 1988 devine președintele Asociației Preoților "Sf. Gerard" (Priesterwerk St. Gerhard). În anul 1989 este ales purtatorul de cuvânt al Șvabilor Dunăreni, precum și consilier spiritual al "Asociației Catolicilor Germani din sud-estul Europei". Totodată este redactor șef al publicației "Quartalbrief" și "Gerhardsbote" din Germania. După schimbările din România din decembrie 1989, a fost ales ca episcop de Timișoara Monseniorul Sebastian Kräuter în
Martin Roos () [Corola-website/Science/304897_a_306226]
-
Direcției a V-a de Anchete (Cercetări Penale) și șeful de cabinet al ministrului de interne, Teohari Georgescu. A activat și ceva mai devreme înființata Brigadă Mobilă de pe lângă Direcția Generală a Poliției, care s-a ocupat cu deportarea sașilor și șvabilor în URSS, reprimarea grupurilor înarmate antisovietice, trierea repatriaților, în care poziție, împreună cu generalul Alexandru Nicolschi, a deportat zeci de mii de persoane în colonii de muncă forțată. În paralel cu activitatea din cadrul Securității, deținea și funcția de membru al Direcției
Mișu Dulgheru () [Corola-website/Science/306475_a_307804]
-
realizate în stilul agreat la sfârșitul secolului XIX în academiile germane: suprafețe compuse din mari pete de culoare având contururile „topite” (Copii cu arici, O rugăminte). Mai târziu se apleacă asupra temelor istorice-simbolice ale națiunii germane din Banat (Culegătoarele, Colonizarea șvabilor în Banat, Pribegii) și cu trecerea timpului paleta lui capătă prospețime post-impresionistă la realizarea peisajelor mureșene (Dimineața lângă drum, Peisaj pe Mureș, Bărci pe Mureș). Creația sa a umbrit activitatea modestului Stefan Jäger care continua să asiste la viața de
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
documentând traiul rural cu nostime scene de gen, mici documente colorate ale vieții cotidiene idilizate, presărată de petrecerile tradiționale ale țăranilor din satele șvăbești. Figura lui a intrat în conștiința bănățenilor datorită tripticului documentar realizat la începutul secolului XX (Colonizarea șvabilor în Banat); lucrarea a trecut pe plan secund calitățile de peisagist și portretist ale pictorului. O carieră artistică fără mari suișuri și coborâșuri demonstrează și activitatea pictorului Ion Isac. Peisagist prin excelență, el a fost rapsodul zonelor natale (Casă din
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
pentru o vreme, creșterea populației a fost asigurată doar din procesul de imigrare. Ca rezultat ponderea germanilor catolici a ajuns la un moment dat la 50% din totalul populației. Fiind buni meșteșugari, germanii au dezvoltat industria și comerțul. În Timișoara, șvabii s-au stabilit mai ales în Fabric, unde au dezvoltat puternic meșteșugăritul. Datorită nevoii de a asigura condiții bune de viață populației colonizatoare autoritățile austro-ungare au început o reorganizare a tuturor satelor din Banat, clădind în același timp altele noi
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
cale. Vom constitui Consiliul nostru național."" Fruntașii românilor părăsesc consfătuirea și, într-o întrunire separată, alcătuiesc Consiliul Militar Național Român, având ca președinte pe dr. Aurel Cosma. Tot în ziua de 31 octombrie s-a constituit Sfatul Național Militar al Șvabilor din Banat, având ca lider pe locotenentul colonel Albert Fuchs. În seara de 31 octombrie, mii de români din Timișoara și satele învecinate participă la o impresionantă adunare națională în Piața Libertății. Aprobă cu ovații cuvintele rostite de dr. Aurel
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
scop ștergerea din memoria comunității române a unei istorii a conviețuirii cu alte etnii în același teritoriu. Printre aceste măsuri s-au numărat cererea de compensații financiare (școlare) pentru a permite emigrarea a peste 200.000 de sași și de șvabi (bănățeni și sătmăreni) către RFG, compensații cerute și în cazul emigrării evreilor supraviețuitori ai războiului mondial către Israel și reluarea politicilor de schimbare a toponimelor românești de origine turcă, tătară, maghiară, germană etc. din Dobrogea, Banat și Ardeal (spre comparație
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
Literaturii și Folclor din Iași. În 1983 a emigrat în Republica Federală Germania, unde a practicat diverse profesii. A început cu funcția de corector la Editura Rombach din Freiburg (1983), între anii 1985 și 1987 a fost redactor al ziarului șvabilor bănățeni, "Banater Post", din München, și a fost redactor al revistei „Banatica", revistă publicată de Societatea „Adam Müller-Guttenbrunn" (1984-1987), al cărei redactor-șef a devenit în 1987. În 1989 a fost numit director adjunct al Institutului pentru Cultura și Civilizația
Horst Fassel () [Corola-website/Science/314700_a_316029]
-
bănățeni, "Banater Post", din München, și a fost redactor al revistei „Banatica", revistă publicată de Societatea „Adam Müller-Guttenbrunn" (1984-1987), al cărei redactor-șef a devenit în 1987. În 1989 a fost numit director adjunct al Institutului pentru Cultura și Civilizația Șvabilor Dunăreni. Este și membru al "Deutsches Seminar" pentru literatură germană și comparată a Universității din Tübingen, membru în conducerea "Südostdeutsches Kulturwerk" din München, profesor onorific al Universității „Babeș-Bolyai" din Cluj și președinte al Societății „Thalia Germanica". Aproape întreaga operă a
Horst Fassel () [Corola-website/Science/314700_a_316029]
-
Horst Fassel a fost colaborator neoficial al Securității, având numele conspirativ, „Filip“. Fassel fusese folosit ca agent de către Securitate atât în țară cât și mai târziu în străinătate, în Republica Federală Germania. În calitatea de redactor șef al publicației izgoniților șvabi (germani) din Banat, „Banater Post“, Fassel a facilitat publicarea unor articole denigratoare la adresa lui Herta Müller, viitoare Laureată a Premiului Nobel pentru Literatură. În ziarul regional "Tagblatt.de", din 10.7. 2010 și apoi, după ce au început să circule în Germania
Horst Fassel () [Corola-website/Science/314700_a_316029]
-
(n. 23 octombrie 1908 (după multe alte surse 1912), Lenauheim - d. 12 septembrie 1998, Linz, Austria ) a fost un șvab bănățean, scriitor de limba germană, originar din România. Între 1924-1931 a urmat liceul real Nikolaus Lenau din Timișoara, continuând în 1931-1935 la facultatea de educație fizică din București. După absolvire, a profesat la Sighișoara (1935-36) ca educator, iar în perioada
Hans Wolfram Hockl () [Corola-website/Science/313796_a_315125]
-
din 1956 în Hörsching în Oberösterreich. În 1991 s-a retras într-un cămin de bătrâni în orașul Traun, unde a murit în 1998, fiind înmormântat la Linz. A lăsat o bogată moștenire literară, între care multe lucrări în dialectul șvabilor bănățeni. Hans Wolfram Hockl este întemeietorul Societății Internaționale Lenau ("Internationale Lenau-Gesellschaft"), prin intermediul căreia, până la moartea sa, a decernat 20 de premii de debut unor tineri autori șvabi bănățeni. După război, Hans Wolfram Hockl, s-a distanțat critic de bagatelizările și
Hans Wolfram Hockl () [Corola-website/Science/313796_a_315125]