4,027 matches
-
Lombroso, acest filosof de simț comun, spune geniului ce-o vrea, geniul este acela a cărui vână se vede obligată să accepte Supremul Dramaturg. Este apoi necesar să oblige pe Autorul Suprem să pună în rol vânele noastre, ce deja țâșnesc din rolul însuși. Sau, vorbind în mod ezoteric, geniul este cel care corectează planul Supremului Autor, și cum acest Autor este doar în noi, prin noi și pentru noi comicii, trăiește și se mișcă, geniul este Autorul însuși încarnat în
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mult la un asemenea acces de revoltă. — Țopârlane, ăștia Îți iau ce vor ei, când vor ei. Îți iau totul. Mai bine du-te acasă și nu te băga. — Dar e absurd, tovarășul maistru! E absurd! Și lacrimile i-au țâșnit din ochi cu violență, vocea i s-a Înecat repetând Întruna „e absurd! e absurd!“, gura i s-a strâmbat și chipul i s-a Învinețit: — E absurd! Absurd! urla fără să se mai poată opri. E absurd, nenorociților! Nu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ar putea Întâmpla În jurul lui. În dreptul scuarului s-a oprit și s-a uitat la stele, apoi, văzând că nu e nimeni, a vrut să se așeze pe o bancă. Numai că În momentul acela umbra care Îl urmărea a țâșnit de după un copac și l-a izbit cu pumnul Între omoplați. Surpriza a fost năucitoare, Cristian a căzut În genunchi, a gemut de durere, a vrut să se Întoarcă, să-și vadă agresorul, Însă un pumn bine țintit l-a
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
albul de fontă imaculată, și apa iese cu putere prin toate orificiile metalului și spală orice urmă de dragoste sau vio lență, și apa își modifică neîncetat transparența. Îngerul meu. Sophia întinde mâna spre robinetul de alamă, și apa care țâșnește prin orificiile metalului devine brusc rece ca gheața. Primește șocul cu un mic țipăt. Pielea ei se contractă și fiecare por se închide cu o mică încordare, și miile de încordări simultane o fac să res pire zgomotos, iar pielea
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
un topor imens din buzunarul de la piept și ochesc o țeavă care șerpuiește pe perete și imediat lovesc cu sete în ea, și țeava se rupe în două și din ea începe să curgă apă fierbinte și un abur gros țâșnește cu putere, iar eu arunc toporul în closet fără să mă mai chinui să trag apa, pentru că oricum e un topor imaginar și n-o să-l găsească nimeni acolo, și acum stau două trei patru secunde și uite că am
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
dacă o să vină și în mod sigur că vreodată va veni. Sau cam așa ceva. Trec câteva minute și fiecare dintre ele cară un bolovan din Everest. E liniște. Doar vocile unor vecini se mai aud, slab, prin pereți. Apoi nebuna țâșnește din nou și fundul ei se arcuiește, în căutarea unui falus imaginar. Hai nele ei fâșâie cu prea mulți decibeli, în timp ce un picior i se smucește, parcă animat de o viață proprie. Piciorul se cațără pe trupul actorului de cursă
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
e un spectacol jucat doar pentru el. El, spectator absent. Spectator măreț și indiferent. Omul fără față e și el acolo. Stă nemișcat, la o sută de metri de mașina neclintită. Aude scrâșnetul roților, puse brusc în mișcare. Ma șina țâșnește ca propulsată dintr-un tun. Omul nu gândește nimic, pentru că totul în el e suspendat. Sângele i s-a oprit în vene. Creierul lui țipă ceva spre picioarele lui surde, în timp ce mașina se apropie cu o sută de kilometri la
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
el lent, cu dojană. Mi-ai părut mie cam agitat. Poliția e aici, cu noi. Stai jos. O panică neașteptată de vită rănită îl străpunse deodată pe Nur Iulian. Poliția e aici? Când Gaspadin dădu din cap, trist, Nur Iulian țâșni la ușă chiar înainte să și formuleze mental țâșnitura, și acolo, ho!, pe palier erau niște mascați - în negru - cu mitraliere mici, fără țeavă. Se aruncă atunci pe burtă și-și puse mâinile pe ceafă, cum văzuse în filme că
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
urle, sfâșiindu-și plămânii și exorcizând tot pământul cu răcnetul său. Pași înceți îi veneau împotrivă. Un șuvoi fierbinte îl străbătu, brobonindu-i fruntea și topindu-i genunchii. Vru să zbiere, dar, uitând totul, ca un animal, se ră suci și țâșni într-o goană bezmetică îndărăt, la întâmplare. Se opri, bâjbâind înnebunit, până ce găsi o cruce de lemn mai groasă pe care o smulse ca să se apere; apoi îl străbătu un gând care i se păru salvator. Izbind cu putere din
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în urmă... Precupețele își laudă marfa pe diferite voci, un bărbat cu perciuni stufoși care ies de sub o pălărie neagră, țuguiată, cu boruri largi, taie o găină, iată satârul, lama sclipește, tăișul coboară în viteză, cu moartea după el, sângele țâșnește în toate direcțiile, nimeni nu se ferește, pasărea moare, dar, înainte de punctul final, se rotește amețitor în praful gros, împrăștiind în continuare sânge, mult sânge, în timp ce capul aruncat alături dă senzația că privește cu mare interes toată agitația, mirosurile se
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
și, înainte de o scuipa în zăpadă, se temu să nu plece împreună cu ea și o fâșie de piele. Imaginația zburda cu o viteză colosală, ceea ce nici nu îl miră foarte tare, putea să simtă, deja, căldura insignifiantă a sângelui care țâșnea din buză și se prelingea pe bărbie, înghețând instantaneu, o dâră roșie brăzdând stratul alb și rece care îi acoperea fața. Deveni conștient de greutatea genelor care se transformaseră, insensibile, în țepi. Țepi mișcați în sus și în jos de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
fost acolo, nu mi-a plăcut, uniforma îmi provoacă mâncărimi, mâncarea îmi provoacă greață, programul mă enervează. Ceea ce se întâmplă noaptea, în schimb, mă enervează și mai tare. Se lasă cu dureri. Nu poți să țipi. Îți muști buzele până țâșnește sângele. Înduri. Dacă țipi, poate scapi. În noaptea aceea. Dar vin altele, la rând. Multe nopți. Și nu te mai scapă nimeni, îți spun eu. E un cerc vicios, forța centrifugă este doar o minciună, acolo, nu te aruncă în
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
legate cu șnur de o parte și de cealaltă a ferestrei, iar asta se întâmplă în fiecare zi, de dimineața și până la primele semne ale înserării, privitorul poate admira peluza din fața casei, precum și o mică fântână arteziană în care apa țâșnește dintr-un ulcior (ei, da, nu vă mirați, o imagine clasică, de ce și ar fi dorit Lady Esmeralda ceva cu totul special?) ținut de un țânc în pielea goală, cu părul cârlionțat și ochi mult prea mari, ca și cum sculptorul anonim
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
din capătul parcului. Parcă fusese sădit special acolo, pentru a fi admirat! Totul era bine gândit, își zise. Mângâind brațul fotoliului, dădu peste un buton. Îl apăsă. În secunda următoare tot parcul era inundat de lumină, iar din fântâna arteziană țâșneau jerbe de apă multicolore. Aleile din firimituri de marmură albă străluceau, scânteiau. Era fascinant! Oare cine s-o fi îngrijit de aceste lucruri? Totul era de o mare frumusețe. Gustă câte puțin din ceea ce cumpărase, apoi se ridică alene și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
arăt în papucii ăștia! Uită-te! spuneam printre suspine. Mi-am șters lacrimile cu dosul palmei și am privit-o pe mama drept în față. O voce interioară îmi spunea: „Abține-te! Abține-te!“ Însă cuvintele desprinse de eul meu țâșneau din adâncul subconștientului. — N-ai spus tu că vii la Izu pentru că mă ai pe mine? N-ai spus că, dacă nu m-ai avea pe mine, ai muri? De asta am stat lângă tine fără să fac nici o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
terminat. Când i-am spus asta lui Naoji, s-a făcut negru de furie. Nu-l mai văzusem niciodată în halul acela. — La naiba! Nu știi tu să ceri! M-a întrebat unde este hanul, a încălțat saboții și a țâșnit pe poartă. Atât i-a fost! L-am aștepat ore-n șir, dar în zadar. Am copt mere, pentru că știam că-i plăceau foarte mult și am făcut omletă. Am mai pus niște becuri în sufragerie ca să pară mai luminoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
domnul Uehara a pufnit în râs. M-a trecut un fior rece. Nu știu de ce. — Vrei să ieșim în oraș? Nici n-a rostit bine cuvintele, că și-a aruncat o haină pe umeri, a luat alte încălțări și a țâșnit, înaintea mea, pe hol. O seară de început de iarnă. Vântul era rece. Aveam senzația că suflă dinspre râul Sumida. Domnul Uehara pășea tăcut, cu umărul drept puțin ridicat, ca și cum ar fi opus rezistență vântului. Mergeam în urma lui, aproape fugind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
aici. Dacă stai cu bețivii ăia, n-o să capeți nimic de mâncare toată noaptea. Te rog, așază-te lângă Chie. — Hei, Kinu! Am rămas fără băutură! se rățoi un bărbat din camera de alături. — Vin! strigă slujnica pe nume Kinu, țâșnind din bucătărie cu o tavă pe care se aflau zece sticle de saké. Avea cam treizeci de ani și era îmbrăcată într-un chimono șic, cu dungi. Stai! o opri stăpâna, râzând. Lasă și aici două sticle! Dă apoi fuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
și linkuri...ť " (înghițituri mici de beatitutine cînd dai click pe femeia hipnotică). Mareele verbului de cosmică ambiție comunică oscilația între limitat și ilimitat, între vremelnic și etern precum o nostalgie a unei fixări mereu amînate. Cîte o notă patetică țîșnește din polifonia imagistică a cărei subsecventă aspirație recuperatoare e zădărnicită chiar de diversificarea metaforică. Restituția coeziunii originare rămîne o himeră: "pentru că literele întotdeauna se șterg dar nu și chemarea lor / pentru că lucrul cel mai greu de uitat este pădurea de
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]
-
ziua a șaișpea a poveștii ei de amor părintesc, Niobe ațipise/ la umbră. iedul porni numai el știa unde - moartea ascunsă în burta/ lipită Ťhai, liberareeee!ť zbiera, bătând darabana. nici să tremure n-a/ apucat feciorașul când masculul a țâșnit din tufișuri,/ mare cât casa și coama o pălălaie. din botul regal, iedul lăsa/ să se scurgă-n pământ, odată cu sângele, o mie de zbierete mici -/ tot atâtea săgeți în inima beată a mamei. dar pitită-ntre ierburi,/ ea s-
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
ziua a șaișpea a poveștii ei de amor părintesc, Niobe ațipise/ la umbră. iedul porni numai el știa unde - moartea ascunsă în burta/ lipită Ťhai, liberareeee!ť zbiera, bătând darabana. nici să tremure n-a/ apucat feciorașul când masculul a țâșnit din tufișuri,/ mare cât casa și coama o pălălaie. din botul regal, iedul lăsa/ să se scurgă-n pământ, odată cu sângele, o mie de zbierete mici -/ tot atâtea săgeți în inima beată a mamei. dar pitită-ntre ierburi,/ ea s-
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
al lui Marc Caro și Jean-Pierre Jeunet însă scenele alunecă spre un grotesc fermecător, spre un arabesc a la Edgar Poe în acompaniamentul recitalurilor performate de eroi. Cu coafura flamboaiantă și privirea faustică, asemeni unui poet maudit, Sweeny face să țîșnească arteziene de sînge din carotidele secționate artist, iar scenele morbide alternează cu cele de o mare suavitate cu trilurile celor doi îndrăgostiți, fiica lui Todd, Johanna și marinarul adolescent, imberb cu un glas de castratti, miorlăind moleșit. Pe cît de
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
înghite tot ce nu e adăpostit în cuvinte". Deși poate că e doar o aparentă aneantizare, o "prăpastie" ce se umple în taină cu trăirile pe care le credem dispărute, capabile, chiar netrase în text, a nutri adîncimile eului, a țîșni cîndva cu spontane intensități din straturile sale insondabile... în mod caracteristic, Ana Blandiana ne încredințează că factorul ce-o atrage mai întîi de toate cu prilejul călătoriilor este timpul. Timpul o ține, precum într-o magie, "încremenită pe malul mării
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
s-a făcut apă, nu mai poate să conceapă și să nască eroi. Klaras nu păru satisfăcut de vorbele gazdei. Privindu-l, rosti răspicat, să-l audă toți: Simt în mine o lumină nouă, o nouă linie, un cântec eroic țâșnește din gâtlejul meu, o forță mă cuprinde, care nu este a mea, ci a Greciei. În mine încolțește o sămânță care nu-mi dă pace să dorm. Asistența nu pricepu nimic, doar Kazantzakis îl scrută cu surprindere și teamă. - Cuvintele
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
exterioritate și face o implicită apologie a impersonalității, una dintre cele mai grave slăbiciuni ale acestei geometrii cromatice este faptul că își inventează propriile sale exteriorități. Și cea mai evidentă dintre ele este goana după efect. Tonurile puternic saturate care țîșnesc realmente din bezna fundalului, exploatarea ostentativă a complementarității și o deliberată hărțuială optică nu sînt doar nevinovate forme de exprimare. Ele constituie, mai degrabă, tehnici abile de manipulare a privirii prin exploatarea unor mecanisme ale psihologiei percepției. Relațiile centru/fundal
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]