364 matches
-
forțeze o poartă bine încuiată ca să poată intra cu calul de căpăstru : „Fără de a se mai gîndi, sări din scări, apucă ușa bisericii cu amîndouă mîinile și se izbi în ea, ca să- i rupă zăvorul, să o scoată din țîțîni, în sfîrșit, să o spargă. Ușa se zgîlțîi, încît răsună toată biserica goală, dar ea nu îngădui cu una, cu două, și trecu timp la mijloc pînă ce Sămădăul izbuti să intre”. O explicație a acestei modificări poate fi atitudinea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
stabile (a avea habar, a lua aminte etc.), însă există și expresii "alternative", care conțin un element variabil, substituibil, fără a afecta statutul expresiei: a pune pe jar/ pe foc, a lua la rost/ ceartă, a-și ieși din fire/ țâțâni/ balamale/ pepeni/ răbdări/ papuci 44, a scoate din sărite/ pepeni etc. Din punctul de vedere al conținutului, expresia nu se caracterizează, în principiu, prin însumarea sensurilor cuvintelor din care este alcătuită, ci are un înțeles de sine stătător, asociat întregului
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Variațiile care apar în regiunea constantă CH, ca urmare a unor mutații genice punctiforme au permis clasificarea catenelor grele ale imunoglobulinelor în tipurile enumerate mai sus. Zona de articulație dintre CH1 și CH2 se numește „balama”, regiune de articulație sau „țâțână” și conferă catenei grele și implicit heterotetramerului imunoglobulinic o oarecare flexibilitate. Catenele H și L prezintă punți disulfidice (S-S) intracatenare, între resturile cisteină, în cadrul tetramerului, iar, la rândul lor, catenele grele sunt angrenate prin punți sulfidice intercatenare, după cum și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
șoarece, segmentele genice deținătoare de informație genetică pentru sinteza catenelor LK, H și Lλ sunt localizate în cromozomii 6, 12 și, respectiv, 16. Segmentele genice imunoglobulinice reprezintă de fapt niște clusteri genici pentru regiunea variabilă, pentru regiunea definită „ balama” sau „țâțână” sau regiunea de articulație („joint”) și pentru regiunea constantă a catenelor L și H ale imunoglobulinelor. La specia umană, clusterul de segmente genice imunoglobulinice pentru catena ușoară LK are două regiuni de 500 kb și conține 40 segmente genice VK
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
lui scriitorul a căutat să sublinieze hotărârea și perseverența, puterea de a desluși, peste greutățile momentului, perspectivele viitorului. E În Maftei o Îndârjire calmă, o siguranță a victoriei care-l Întărâtă pe dușman și-l face să-și iasă din țâțâni. (Ă). Dar Maftei nu este singurul om nou de pe șantier. În jurul lui stau Achim pescarul, inginerul Iurașcu, Mitică macaragiul și atâția alții. Cei mai mulți dintre ei dau imaginea concretă a modului cum hotărârea partidului se transformă În realitate. (Ă). Cartea nu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fond, chiar alegerile sale majore (fascinat o viață de Shakespeare, de Cehov și Caragiale ) depun mărturie pentru faptul că și-a integrat firesc în weltanschauung-ul său aceste idei: că lumea este și rațională și irațională (uneori "își iese din țâțâni", știau prea bine toți acești maeștrii respectați), că scânteia comică este și semn al tragicului cotidian și, deopotrivă că absurdul și drama pot fi maligne sau benigne. Nu se știe, cu certitudine, dinainte. Dar, mai ales, Alexa Visarion știe că
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
America sau Asia"! Ce "La mare, la soare..."! Răsuflate! "Pap, pap! 9 mm, găurica-n cap". Ăsta-i refrenul! (BUG Mafia parcă, nu?) Prin anii șaizeci, la un vernisaj cu ștaif de partid și de stat, atemporalul Craiu, scos din țîțîni de vecinătatea, pe panou, a unui "coleg" cu pictură-mesaj, nu găsi altă soluție pentru revoltata-i indignare decît manevra demențial repetată a dezbrăcării și îmbrăcării hainei. În absența totală a cuvintelor. Cedate, condescendent, celuilalt, marele locvace al picturii angajate. Sub
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a literaturii, la nivel macrotextual, lumea comediilor și a momentelor se prefigurează ca o vastă parodie a ontologiei cotidiene burgheze, o replică menită să-i reveleze micimea, incoerența, inconsistența și degradarea. De aceea, lumea imaginarului caragialian e una scoasă din țâțâni, e o mascaradă, un carnaval populat de marionete angrenate în mecanismul iluzoriu al "marii trăncăneli"85. Analizând sistematic Spiritul parodic la I. L. Caragiale, Adelina Farias evidenția complexitatea actului parodic al scriitorului, punctând și exemplificând reperele paradigmei. Autoarea observa lărgirea zonei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
elemente care dezambiguizează și facilitează traducerea acestui text care, literal, este elogiativ, străbătut de entuziasm. Exprimarea disprețului se face astfel cu eleganță, măgulitor, prin intermediul ironiei "urbane". Caragiale se detașează, așadar, de practica gazetăriei injurioase și de lumea zgomotoasă, "scoasă din țâțâni", veșnic amatoare de scandaluri, ,,revuluții" sau chefuri gălăgioase și impregnate de un mahalagism care îi repugnă. Violenței verbale și afirmației ostentative, Caragiale îi preferă subtilitatea ironiei care ,,joacă în satira socială a lui Caragiale, rolul sugestiei din poezie"164, după cum
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și imediat care-l pândea ne amintim că amicii nu l-au putut avertiza și înspăimânta ci a sucombat în fața angoasei proiectate imaginativ pe fondul unor acute refulări. Izbucnirile injurioase necontrolate, violența neașteptată a limbajului, faptul că pare "scos din țâțâni" se pot explica prin declanșarea stării de furie și revoltă, de tulburare profundă, specifică manifestării angoasei. Pe de altă parte, tocmai actul sinuciderii, absurd la Anghelache din lipsa unei motivații concrete, dar echivalat, în viziunea lui Camus, cu eșecul confruntării
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Turnavitu trimit, mai degrabă, la referenți caragialieni din comedii, de pildă la Tipătescu și Pristanda, iar Algazy și Grummer la Chiriac și Jupân Dumitrache, la Brânzovenescu și Farfuridi, la Iordache și Girimea, deci la acele cupluri care, dezbinate, "scoase din țâțâni", ar putea reacționa în aceeași manieră bufon răzbunătoare sau autodistructivă ca orgolioasele personaje ale lui Urmuz. Relațiile de subordonare dintre personajele caragialiene implică aceeași potențialitate a denaturării în conflicte deschise cu însemnate pierderi de ambele părți, întrucât subordonatul deține secrete
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o sinestezie specială, în așa fel încât anumite sunete și teme trezesc sentimente și creează instantaneu imagini, scene vii în care instrumentele devin activate prin personificare. Discursul melodic transpus în cuvinte evocă, la un moment dat, acea lume "scoasă din țâțâni" din mahalaua caragialescă: Așa cum era de așteptat, tot vioara întâi era cea pusă pe scandal. Răgușită, țâfnoasă, plină de parapon că nu ajungea să scoată o singură notă fără ca viola și violoncelul să o îngâne și s-o scuipe, ea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
maltratezi, astfel, în prezența mea, pe acest micuț sărman! Cum îndrăznești să ridici mâna asupra unui supus al Regelui, tatăl meu, fie acela cât de mic? Să se deschidă poarta și să intre.(...) Santinelele prezentară armele, porțile se întoarseră în țâțâni. Micul principe — parodie — din Offal Court, se repezi, cu zdrențele în vânt, spre adevăratul prinț de Westminster, căruia îi întinse mâna. -Pari obosit și înfometat, îi zise Eduard Tudor. Țiau făcut rău. Vino cu mine.Cum te numești, micuțule? -Tom
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
bine compuse, croite pe masura omului. În Regele Lear nu mai există frontiere între sublim și ridicol, între sănătate și nebunie, între om și bestie, poate chiar între om și Dumnezeu. Totul este vîrtejul furtunii simbolizează o lume scoasă din țîțîni". George Orwell (1903-1950) publică studiul critic asupra piesei Regele Lear (inclus în Collected Essay, 1961) intitulat Lear, Tolstoy and the Fool (Lear, Tolstoi și Bufonul), care este un răspuns în timp la eseul antishakespearian al marelui scriitor rus. Că și
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]