1,349 matches
-
mârâind vreo șapte câini. La fereastră se arată un copil îmbujorat... Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat, Cumpăna de la fântână scârțâie când bate vântul, A-nghețat în ciuturi apa și în inimă... pământul. Vacile mugesc în grajduri, crapă țâțele nemulse, Boii au slăbit de foame, carele-au rămas neunse, Mămăliga are coajă... săul oilor e rece... Viscolul, prăpăd în cale-i, numărata-mi zile, zece. Pomii îmbrăcați în gheață-și osândesc chircite ramuri, Flori de gheață nemiloasă înfloresc timid
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]
-
la preot. Popa, plecat de cu noapte cu căruța la târg, iar preoteasa trebăluia de zor cu hrana orătăniilor. După ce le-a dat grăunțe și apă, s-a dus cu oala să mulgă vaca. Neghiniță... după ea. Preoteasa a spălat țâțele vacii, le-a masat și a luat oala între picioare. Neghiniță s-a așezat pe buza oalei. În timp ce preoteasa mulgea vaca, el holba ochii între picioarele preotesei, care stătea ghemuită pe scăunel. A început să chicotească și să strige: “Coană
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
vă dau de știre, iată, Cum mă veți recunoaște voi. Atunci când mă întorc ‘napoi, Voi veți cunoaște că eu sînt, / Când auziți acest cuvânt: „Trei iezi cucuieți / Ușa mamei descuieți ! Că mama v-aduce vouă: / Frunze-n buze, Lapte-n țâțe, drob de sare / În spinare, Mălăieș / În călcăieș Smoc de flori / Pe subsuori.” M-ați auzit ce-am cuvântat?” / „Sigur că da! Te-am ascultat Dragă mămucă! Fii pe pace! Precum ne-ai spus, așa vom face!”- Ziseră iezi-n
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
prânzului! Cum deschid ușa, eu țâșnesc / Asupră-le și-i hăpăiesc!” Împins de aste gânduri bune, / La ușă-a mers și-ncepe-a spune: „Trei iezi cucuieți / Ușa mamei descuieți ! Că mama v-aduce vouă: / Frunze-n buze, Lapte-n țâțe, drob de sare / În spinare, Mălăieș / În călcăieș Smoc de flori / Pe subsuori. Deschideți ușa! Hai, fuguța! Deschideți că s-a-ntors mămuța!” Iedul cel mare-a auzit / Și către ceilalți s-a răstit: „Haideți de grabă, nu mai stați, / Și ușa
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
ca să poată Să aibă glas melodios, / Ca și al caprei de frumos. Când a sfârșit, s-a-napoiat / La ușă iarăși și-a cântat: „Trei iezi cucuieți / Ușa mamei descuieți ! Că mama v-aduce vouă: / Frunze-n buze, Lapte-n țâțe, drob de sare / În spinare, Mălăieș / În călcăieș Smoc de flori / Pe subsuori.” „Vedeți?” - a zis iedul cel mare. / „V-am spus că mama e cea care Și mai ‘nainte a cântat? / Voi însă nu m-ați ascultat! Eu n-
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
rău s-a petrecut. Doar capetele din fereastă / O înștiințau că o năpastă Peste-a ei casă a venit. / Mergând la ușă, a grăit: „Trei iezi cucuieți / Ușa mamei descuieți ! Că mama v-aduce vouă: / Frunze-n buze, Lapte-n țâțe, drob de sare /’ În spinare, Mălăieș / În călcăieș Smoc de flori / Pe subsuori.” Sfârșind cântul acest de zis / Iedul cel mic i-a și deschis Ușa și-a început a plânge / Amarnic, cu lacrimi de sânge, Făcându-i dar, de
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
de egoism. Nu mă mai bîntuie nici o individie, am realizat cea mai comodă sinucidere. Despre cer, despre teritoriile promise, despre nebuloasele roze, În care sufletul se lăfăie gol goluț ca un prunc durduliu, vorbiți voi, fetelor, care sorbiți absintul și țîțele vi se umflă și dinspre sex, unde puful foșnește ca un mănunchi de iarbă proaspătă, vă năpădește o boare metafizică. Aici În fața mea e un coș plin cu gogoșari scofîlciți. Am intrat În octombrie, părinții vecinilor mor la azil nespovediți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se răcească și se Încearcă pe mînă. Se poate servi copilului. — Mă-nvață ei pă mine. Pai atîta lucru știa și maică-mea la țară, Dumnezeu s-o ierte. Că noi n-am crescut cu d-astea. Avea muierile niște țîțe ca vacile, sugea copiii pîn pă la patru ani. Ehe, alte vremuri. Acu numa ce le vezi, una două la doctor, cu injecțiile, cu vitaminile, cu pastilile de dormit. Un’ să pomenea la noi așa ceva. Rodea nepoată-mea oasele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Mai bine mă duc să fur. — Ia-o mai ușor, mînzule, că altfel se rezolvă chestiile astea. Trebuie să știi să te tîrguiești ca la piață. Mai dau ei, mai lași tu, mai renunți la un Înger, mai acoperi niște țîțe, mai Înseninezi atmosfera, ce dracu, eu să te Învăț? Fă-ți și tu apocalipsele mai optimiste! — Bate-ți joc, ce-ți pasă. De tine nu se ating, ești mare. Dar de unul ca mine, care nici n-am scos bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Dar deodată vocile Încep să arunce umbre dezordonate, confuze, pe vagonetele ce se ciocnesc Între ele ca un șirag de vertebre zgîlțîite de un vînt uscat, fierbinte. „Împinge, bă, Împinge-ți zic, crucea mă-tii de cioroi...“ „...și avea niște țîțe ca niște clopote, cînd i-o trăgeam parcă regulam o biserică“ „CÎt ai ceasu, cucoană?“ „Iote-l și p-ăla cu cracii-n vine!“ Dinți albi, rînjiți. Scheletul e vesel În dimineața asta: rîde, rîgÎie, scuipă, cîntă: „Magdaleno, să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
picioare nesigure În strigăte de Îmbărbătare „Tu ești singurul element solid pe care se sprijină invidioasele spații, ești arborele vieții țîșnind În sus ca un gheizer sfîșiind cerul“ și acolo În urma uitată printre resturile pădurii carbonizate burta căscată a lupoaicei, țîțele ei calde Încă stropind mărăcinii cu lapte. Dragoste. Singurătate... această liniște care-mi acoperă gîndul lui. Și scena iatacului. Actul II. Tabloul V. Privighetoarea cîntă, mierla cîntă, guguștiucul cîntă. O singură dată În viață ai șansa să vezi Cometa. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spui cum a rămas Veta Încuiată-n baie și Huțan, de un să-l iei că ierea dus pă la cozi, ș-atunci ce să facă biata femeie, a ieșit pă geamu ăla mic În balcon, goală, goluță, numa-n țîțe și cur, cum a făcut-o mumă-sa, da ușa de la cameră ierea și ea Închisă pă dinăuntru și țașa doamnă Oprișan dă-i-nainte acum știu că ești vie nimic nu se pierde nimic nu se cîștigă nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
toate păcatele care te alcătuiesc Îți sînt restituite. Te regăsești intact și atît de diferit de ceea ce ai vrut să știi că ești, Încît Începi să-ți lingi propria vedenie nerăbdător să descoperi din nou cu scîrbă și adorație gustul țîței din care ai supt. Nu Îmi place să explic nimic. Fac eforturi să dau la o parte perdeaua după care se spală o femeie ce nu mai e nici tînără, nici frumoasă. Și voi, În complicitățile voastre văzînd-o, ce povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ochi de foc, cu un ochi de apă / Cel de focă stinge pe cel de apă / Cel de apă stinge pe cel de focă ... De-o fi pocită (numele celui/celei în suferință) de femeie curată, necurată, Să-i crape țâțele, să meargă părău, Să vadă lumea că e pocitoare, deochetoare ... De-o fi flăcău curat, necurat, Plesnească-i boașele, să curgă părău, Să vadă lumea că-i pocitor, deochetor. De-o fi de codru, pice-i frunza / Să vadă lumea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dormea tata singur. În fundul camerei din stânga era o masă de lemn, la apusă un pat mai lat, lângă perete vis-a-visă de al tatei. Pe acel pat dormea mama cu un copil mai mărișor, dacă avea [copil mic] să-i dea țâță, îl culca în leagăn. Eu și cu fratele Vasile dormeam în cameră pe un pat din trei scânduri puse pe dou chingi și patru pari bătuți în pământ. Peste scânduri era pusă otavă, un țol de cânepă, o pernă la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
-ți cauți o fată de treabă, că acuma e belșug de văduve arătoase și În floarea vîrstei, mă-nțelegi. O fată cumsecade Îți aranjează viața, prietene, și te Întinerește cu douăzeci de ani. Ce nu poate face o pereche de țîțe... Tata nu răspundea niciodată la aceste insinuări, Însă mie mi se păreau din ce În ce mai Înțelepte. Odată, la una din cinele noastre, care se preschimbaseră În lupte de tăceri și de priviri furate, am scos subiectul la interval. Credeam că, dacă i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nu s-a schimbat prea mult. Toată acea reticență se schimbă radical În ziua cînd Fermín Romero de Torres o descoperi pe Carole Lombard. — Ce bust, Doamne Dumnezeule Doamne, ce bust, exclama el În plină proiecție, posedat. Alea nu-s țîțe, sînt două caravele! Liniște, bă, măgarule, că acuma chem plasatorul, șuieră un glas de confesional situat cu două rînduri mai În spate. Ia te uită, cîtă nerușinare. Ce țară de porci. — Mai bine vorbești În șoaptă, Fermín, l-am sfătuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de sus e grea de creion negru, fondul de obraz, rujul, scutură părul într-o parte și în alta, ca să pară neglijent-controlat. O ultimă privire, gâtul, sânii stau drepți, e o rochie cu decolteul adânc și i se văd bine țâțele splendide, de fecioară. Iese spre Neli, Tara este iarăși lângă ea, intră amândouă în grădina care așteaptă povești, scaunul ei gol, acum e ca pe scenă? — Așa, da, mai seamănă a spectacol. Acuma. Loredana aprinde o nouă țigară și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
al lucernei din jur, e îmbrăcată într-o rochie roșie, lungă până-n tălpi, largă la poale, o rochie dintr-un material de bumbac foarte subțire, cu spatele gol, sânii sunt prinși într-o fâșie petrecută pe după gât, mai lată pe țâțe și mai îngustă spre ceafă, merele destul de mari, sânii foarte reușiți de Dumnezeu stau singuri în sus, e desculță, și asta îi dă farmec și senzualitate actriței, e o apariție dintr-o revistă de modă, se vede că are gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
spuneam, doamna Neli, că orele de pregătire erau la ei acasă, Maestrul mă forma atent și tandru, teribil de tandru: nu dramatiza, recită simplu, să se vadă că ai aici. Și-mi arăta inima, sub sânul stâng, știam că am țâțe frumoase și-l lăsam să mă atingă acolo, la inimă, el îmi mângâia de fapt sânul, partea lui de jos, țâță de fată mare, nemângâiată de nimeni, dom’ profesor!, mă jucam cu el, îmi plăcea asta, el își plimba degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dramatiza, recită simplu, să se vadă că ai aici. Și-mi arăta inima, sub sânul stâng, știam că am țâțe frumoase și-l lăsam să mă atingă acolo, la inimă, el îmi mângâia de fapt sânul, partea lui de jos, țâță de fată mare, nemângâiată de nimeni, dom’ profesor!, mă jucam cu el, îmi plăcea asta, el își plimba degetele încet, rotund, pân la țâțișoare, recita mereu, ne uitam unul în ochii celuilalt, eu transpiram de emoție, de ce ești udă?, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mă întreba el parșiv, de aia!, răspundeam neputincioasă, pe atunci nu puteam comanda inimii mele. Ca acum. Lui i se aprindeau ochii ăia demonici, pe care îi are și astăzi, se făceau din albaștri-negri, eu eram udă toată. Mândro, ce țâțe ai!, mărimea XX!!!, șoptea la urechea mea. După ce-am intrat la facultate, le-a cunoscut el mai bine, că l-am înnebunit cu țâțele mele. Câte poezii știi? Păi, n-am numărat. Când știi poezii care, însumate, să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
care îi are și astăzi, se făceau din albaștri-negri, eu eram udă toată. Mândro, ce țâțe ai!, mărimea XX!!!, șoptea la urechea mea. După ce-am intrat la facultate, le-a cunoscut el mai bine, că l-am înnebunit cu țâțele mele. Câte poezii știi? Păi, n-am numărat. Când știi poezii care, însumate, să facă șapte zile de recitat, să-mi spui și mie. Poeții români, Eminescu, Coșbuc, Topârceanu, Arghezi; apoi Esenin, Petoffi, Shakespeare, Pușkin, Prevert, Lermontov, etc... vezi texte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sunau, era despre trădare... — Ce-ai visat și-ai trădat?, tu, iubirea mea, nu trădezi, tu ești Maestrul meu, eu de la tine am învățat totul, nu se poate, ești aspru cu tine, prea aspru!, Loredana îi pune o mână pe țâțele ei splendide cu adevărat, tu nu trădezi, înțelegi? Și fetei i-a trecut toată oboseala. — Mi-am trădat idealurile. Ca în Brecht, îmi amintesc aproximativ niște versuri ale marelui Brecht, nici nu știu din ce poezie sunt: Munții mei i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
timp mi-a băgat capul între picioarele ei albe, de blondă trecută de 17 ani, am lins-o mirat, era bună și caldă, gemea, mi s-a părut că se transformase într-o femeie verde-argintie și că eu sug la țâța pădurii. Dacă auzeam vreun strigăt subțire, de căpriță, și încercam să ridic capul, ea mă apăsa înapoi înjurându-mă, mușcă, mă! Cu mici întreruperi, așa am ținut-o până la apus. Știi ce ziceau păsările în jurul nostru?, cântau ca la nuntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]