455 matches
-
peste gardurile întreprinderii, cum erau curtați salariații pentru a "scoate" ceva mușchiuleț, ceva ceafă, cutare mușchi țigănesc pentru a deschide ușile pe la te miri care ministere, universități, clinici și secții spitalicești, mi-au năvălit în minte cum s-au dedat țărișoara noastră cu soliile timișorene care în felul capichehăilor celor de demult băteau mătănii pe la Înaltele Porți, pe dinaintea bineprimitoarelor sofale, și cât de așteptată era solia lor, cum era scrutată cu meșteșug dobândit prin ani desaga ghiaurului din vilaietul timișan și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
eight, huit) mi se arată și îmi face cu ochiul șmecherește. "Măi, măi", îmi zic, și pe vârfuri trec pe lângă investitorii FNI care direct în ureche îmi strigă anumite chiuituri cu hoți și alte daravere; "securitatea face și desface în țărișoara noastră", îmi spun și mă pălește o reverie: oare ce fel de bunuri personale o fi având dom' Camenco, ce bibelouri și ce alte felurite bunuri personale o fi achiziționat în cămeșuța dumisale atât de albă? Pe când mă năpădesc reveriile
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
în cap alte gânduri: la ce bun să pierzi timpul cu literatura, numită de prea multe ori „inutilă“, când „marile probleme ale omenirii“ trec pe lângă noi. În loc să fim obsedați de încălzirea globală sau de clonarea animalelor, de noua constituție a țărișoarei noastre sau de condamnarea comunismului, noi ne pierdem timpul cu Gogol, Joyce sau mai știu eu ce scriitori, care oricum n-au schimbat și salvat omenirea. Statul are nevoie de ostași, polițiști, preoți, avocați, bancheri, ingineri și oameni de știință
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
bune Mercedes-urile și nici televizoarele nu mai sunt destul de mari, și cabinetele trebuie renovate, și diurnele nu mai acoperă cheltuielile de protocol și călătoriile În afară s-au scumpit, mai ales că sunt În interesul strict al bietei noastre țărișoare, și suntem nemulțumiți și de salariile pe care le avem, cu atât mai mult de pensiile pe care le vom avea, de aceea trebuie să acceptați că legea pensiilor pentru noi, numai pentru noi, este prioritară. Nu-i așa că Înțelegeți
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
ar fi să încerce să piardă atâta timp, luase decizia că se putea împăca cu ideea de a fi turistă în Londra. Dar atunci aflase că toate avioanele care plecau din Dublin erau rezervate. Toată lumea era disperată să fugă din țărișoara aia mizerabilă. Cine putea să îi judece? Ca prin minune, sâmbăta nu a fost chiar rea. S-a tuns, și-a vopsit genele, și-a curățat porii și și-a făcut unghiile, toate douăzeci. Totul pe gratis. Apoi a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
toate formele ei. Deși evocăm, uneori cu admirație, alteori cu invidie, modul în care funcționează democrația liberală în Occident, în sensul cultural al acestei noțiuni, care include și America de Nord, Australia și Noua Zeelandă, pentru a deplânge apoi starea de lucruri din „țărișoara noastră“, uităm că, oriunde în lume, democrația nu este un sistem ideal, ci doar „cel mai puțin rău“ dintre sistemele politice inventate de om. Altfel spus, dincolo de impresiile turistului mai mult sau mai puțin cultivat, orice democrație occidentală este un
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
detest la fel de mult ca și pe cea patriarhală și misogină. Și mi-am configurat un mic exercițiu de imaginație. Ce aș scrie eu dacă aș fi misandră, începând desigur cu expresia: „Deși nu sunt misandră”, gândindu-mă la consecințele guvernării țărișoarei noastre, mai mult sau mai puțin „întregită”, de către vașnicii bărbați. Lucrurile par să stea cam așa: după ce au încercat să ne sustragă Evului Mediu timpuriu (încercare încă eșuată în multe sate românești din 2005), bărbații de stat au unit poporul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
să mai zic, iar În perioada comunistă, „dezaprobările“ lipseau cu desăvârșire, făcând loc „scrisorilor de adeziune“. Se pare că un roman, adică o carte de ficțiune, i-a deranjat mult mai mult decât niște realități dure prin care a trecut țărișoara noastră. Dar poate că știu ei ce știu și Înțeleg că „un poet poate fi mai mult decât un poet“ și se simt amenințați. Oricum, după ce am citit câteva materiale și cărți importante legate de activitatea lui Stalin În domeniul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
mai zis așa - repetă Ruxăndrița. Te-ai ramolit de tot. Cum ți-am zis? — Așa, „plaiul meu drag”. Nu mai ții minte? — Când? - zise Vodă. — în toamnă, la Soveja - răspunse Ruxăndrița. — Atunci - șovăi Vodă căutându-și cuvintele - hai scoală-te, țărișoara mea scumpă, că ne-apucă noaptea. Episodul 194 FUGA (IIÎ în sfârșit, tânăra domniță Ruxăndrița coborî din așternut și începu să se îmbrace c-o lenevie studiată, prilejuindu-i bătrânului Vodă care-o privea pe sub gene câteva amare meditațiuni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un butoi plin cu apă și băgat adânc în beci, diferența era și comică, și dramatică. Coarda mea patriotică a fost serios zdruncinată, pe drumul de la București la Durău și retur. Ce fel de soliști avem noi, măi Iulian, în țărișoara asta, de vreme ce, unu, nu-i recunoaștem pe nici unul și, doi, ei par să cânte atât de departe de noi? Dacă nu ai deloc, da’ deloc ceea ce ar putea semăna cu o voce muzicală, de ce te mai zbați să umpli eterul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
Evident că-mi pică bine, evident că, de cum trecem de Filiași, până la Timișoara, vorbim până ni se usucă gura. Prin ei descopăr o lume de care habar n-aveam. Mi se reaprinde speranța că nu-i totul pierdut în biata țărișoară. Sâmbătă, 15 dec. Nimic îmbucurător. Duminică, 16 decembrie. Paginez „Orizontul“. Îl sun pe Józsi Tasi să ne facă ceva haios pentru copertă. E în creierii pustietății, la Socolari și n-are Internet, dar o să se dea de ceasul morții să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
adolescență în 1989, suficient cât să aibă amintiri precise și critice, prinși în toate entuziasmele și dezamăgirile anilor ’90, bucurându-se de boom-ul libertăților, cunoscând din experiență directă Occidentul, unde au făcut studii serioase și s-au întors „în țărișoară“, unde fiecare zi este „un lung prilej pentru durere“, în ciocnirea cu realitățile. Iată un traseu existențial deja clasic și care se cerea exprimat. Este vorba în aceste pagini de ceva mai mult decât de „simple“ enervări față de zgomotul stradal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
poporului” și îi cotonogesc pe „militanții corupți ai drepturilor omului”. Recent, neocomuniștii lui Ponta și Iliescu îi plesneau (verbal) pe lucrătorii de la Institutul Cultural Român ca pe niște „spioni” și agenți plătiți de Occidentul rapace, dornic să înghită „scumpa noastră țărișoară”. Până și invective de tipul „ciuma portocalie” (pentru „regimul” Băsescu) sunt preluate de combatanții noștri de stânga tot din discursul ideologilor lui Putin (supărați, și ei, pe revoluțiile portocalii din Ucraina și Georgia). Similitudinile și „preluările creatoare” nu se opresc
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și a doua implicație a sentenței latine: conștiința apartenenței la o patrie depinde de binele ce îți umple existența, mai prozaic spus, de calitatea vieții. Din moment ce te bucuri de un standard superior de civilizație, te gândești tot mai des la „țărișoara” ta părăsită acolo, „la Porțile Orientului”, te îngrijorezi de primejdiile ce o amenință astăzi ca și acum o sută de ani. Drept care hotărăști să lansezi apeluri la vigilență, trimiți pe „net” texte patetice, proprii sau preluate, despre conspirațiile (!) ce se
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
zicem, prietenească. Al doilea personaj vrea să ne calmeze avântul spre Vest (oricum, mult diminuat!), sfătuindu-ne să ne conservăm „suveranitatea”, deoarece „nici NATO și nici UE nu vor avea grijă de România...”. Cum se vede, cam știe analistul că „țărișoara” noastră a avut mereu parte de „protecție”, 139 când de voie, când de nevoie! Sunt realități istorice pe care trebuie să le judecăm la rece, fără complexe. Cred că nu trebuie să ne pierdem cumpătul, ci să punem în cumpănă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
poporului” și îi cotonogesc pe „militanții corupți ai drepturilor omului”. Recent, neocomuniștii lui Ponta și Iliescu îi plesneau (verbal) pe lucrătorii de la Institutul Cultural Român ca pe niște „spioni” și agenți plătiți de Occidentul rapace, dornic să înghită „scumpa noastră țărișoară”. Până și invective de tipul „ciuma portocalie” (pentru „regimul” Băsescu) sunt preluate de combatanții noștri de stânga tot din discursul ideologilor lui Putin (supărați, și ei, pe revoluțiile portocalii din Ucraina și Georgia). Similitudinile și „preluările creatoare” nu se opresc
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și a doua implicație a sentenței latine: conștiința apartenenței la o patrie depinde de binele ce îți umple existența, mai prozaic spus, de calitatea vieții. Din moment ce te bucuri de un standard superior de civilizație, te gândești tot mai des la „țărișoara” ta părăsită acolo, „la Porțile Orientului”, te îngrijorezi de primejdiile ce o amenință astăzi ca și acum o sută de ani. Drept care hotărăști să lansezi apeluri la vigilență, trimiți pe „net” texte patetice, proprii sau preluate, despre conspirațiile (!) ce se
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
zicem, prietenească. Al doilea personaj vrea să ne calmeze avântul spre Vest (oricum, mult diminuat!), sfătuindu-ne să ne conservăm „suveranitatea”, deoarece „nici NATO și nici UE nu vor avea grijă de România...”. Cum se vede, cam știe analistul că „țărișoara” noastră a avut mereu parte de „protecție”, 139 când de voie, când de nevoie! Sunt realități istorice pe care trebuie să le judecăm la rece, fără complexe. Cred că nu trebuie să ne pierdem cumpătul, ci să punem în cumpănă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
fel de revoltă gîndindu-se la paradisurile fiscale și notă alături, în paranteză : speculația financiară - cangrenă a economiei mondiale. ah, cîte nu auzise domnul Busbib, mai ales din 2008 încoace cînd începuse criza economică mondială, despre paradisurile fiscale, despre toate acele țărișoare minuscule, insule și insulițe unde se adunau munți de bani, sume faraminoase, venituri fabuloase exonerate de impozite. elveția, Luxemburgul, monaco, insulele Virgine, insulele Caiman, singapore, Hong-Kong... Domnul Busbib simți cum începe pur și simplu să urască „paradisurile fiscale” și tot
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
asemenea, când unele publicații religioase sau posturi de televiziune "de profil" adoptă tonul și limbajul discursului omagial. O sumedenie de parohi și teologi vorbesc despre "Biserica noastră" cum vorbeau activiștii de pe vremuri despre partid sau cum vorbesc gaițele patriotice despre țărișoară: exaltat, encomiastic, lacrimogen. Triste probe de slavă deșartă. Ca și cum rostul Bisericii pe lume ar fi să-și facă chip cioplit, să se înalțe pe sine, iar rostul slujitorilor ei să-și înflorească portretul. Știu cât de antipatic devin, pentru unii
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
o memorie excelentă, dar căldura, agitația, își reveni "știi, domnule dragă, n-am făcut decît să vin în întâmpinarea unor prieteni, există încă oameni entuziaști, domnule, oameni care nu și-au pierdut nădejdea că se mai poate face ceva în țărișoara noastră. Trebuie să ne revenim din beția asta amăgitoare, o țară întreagă trăiește în amețeala izbînzilor, a darurilor care ne-au venit de la Dumnezeu, dar pe care le-am plătit cu sînge, foarte mult sînge. Au trecut mai bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
umeri, maiorul Stavri îl pupa țocăind pe obrazul său pistruiat, noroc de favorite, că altfel l-ar fi îmbălat cu totul, iar colonelul Stoicescu îl lămurea că "așa nu se mai poate, dom'le, fiecare își face de cap în țărișoara asta, nu vezi, nici rege n-avem, doar regenți! Regența era bună pentru țărișoara de dinainte de răzbel, acum sîntem o țară, dom'le; o țară, și nu sîntem în stare să avem nici măcar un rege! Bolșevicii își fac de cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
altfel l-ar fi îmbălat cu totul, iar colonelul Stoicescu îl lămurea că "așa nu se mai poate, dom'le, fiecare își face de cap în țărișoara asta, nu vezi, nici rege n-avem, doar regenți! Regența era bună pentru țărișoara de dinainte de răzbel, acum sîntem o țară, dom'le; o țară, și nu sîntem în stare să avem nici măcar un rege! Bolșevicii își fac de cap, țărăniștii s-au dat cu avocații ardeleni, în Cameră au intrat tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
noi — Pe tine nu te-a enervat articolul lui Tony Judt? mă întreabă Pastenague în stilul său abrupt, americănesc... De ce să mă enerveze? fac eu pe prostul. — Cum de ce? N-ai văzut cum e făcută cu ou și cu oțet țărișoara? Îmi flutură pe sub nas un număr mai vechi din 22 în care se lăfăie pe mai multe pagini articolul „România: ultima pe listă”. E un număr de anul trecut, dar noi aici, la Paris, aflăm totul cu întârziere. Tușesc, prudent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
aș putea să spun, cum să-l pun la punct pe alter-ego-ul meu. Nu ține să-i declar ritos că pe mine mă interesează România, că trăiesc aici, la Paris, doar cu trupul, că mintea și sufletul sunt acolo în țărișoară. Nu e obișnuit cu un asemenea limbaj din partea mea. Mi-ar râde în nas... Nu merge nici să-i spun că nu mă pricep la politică, deși ăsta e purul adevăr... — Parcă pe vremea lui Ceaușescu te pricepeai! Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]