450 matches
-
de securitate”. Corneliu face la fel, publicînd Înfiorătoare note informative din care reiese cît era el de ascultat la telefon de instituția Împotriva căreia se răzvrătise de atîtea ori Încă din copilăria sa baptistă. Lume necăjită. Și greața ce invadează țărișoara noastră de obicei imună la greață. O studentă la Academia de Poliție sughite dintre epoleți. „Din ordin superior, România Mare nu mai poate fi citită În școala noastră decît clandestin. Poate ca măcar Politica să pătrundă, fiind organul unui partid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
le pregătiseră spânzurători, temnițe și-un pistol lung și nichelat, cu glonț pe țeavă), doar ei ar fi putut s-o spună. Carnea lor lovită și însângerată era vie, fragedă ca săpunul, spre deosebire de cea a României mele. Se cam tăbăcise țărișoara mea, degeaba căutam eu să mă conving că suntem la fel, murdari, dar învingători. Nici mintea, nici mirosurile noastre nu semănau: eu încă trăiam, ea se clătina obosită, ca o scleroză în plăci. Primise prea multe bușituri, și-acum veneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mie. Strălucea de nemulțumire. „Te rog eu, vezi puțin ce-i cu ea, du-o la microscop, poate mai apare ceva. Și-așa...“ „Și-așa, ce?“ Vroiam să zic că și-așa lipseam de pe ea, nu tu popor, nu tu țărișoară mândră, nici măcar vreo urmă de graniță. Parcă Europa se comprimase brusc și ne înghițise. Trăisem câteva secole în pupila unui artist uriaș, care o privea de deasupra, de undeva de foarte sus, și, deodată, artistul clipise și formele și contururile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
poată bâlbâi liniștit, iar Cătălin să-și găsească ultimul model de șurubelniță. O patrie simplă, amabilă, primitoare, nu una de operetă. Dacă pui mâna pe-o istorie, te întâmpină doar omoruri și scandal: când nu s-a rățoit la vecini, țărișoara noastră și-a căsăpit oamenii. Domnitori contra boieri, oșteni contra țărani, munteni contra moldoveni, părinte contra fiu. S-a tăiat la greu, secole întregi, în carne vie. Ca să nu se afle adevărul, au apărut scriitorii, care au trecut pe pilde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ci în apropierea celei mai neînsemnate colonii a ei - un popor mic, dar obraznic, căruia Anglia i-au adus cele mai mari servicii și care, drept mulțămită, urmărește cu cea mai îndrăzneață batjocură tot ce e englez. Presa acestei mici țărișoare (Kleines Landchen ) batjocorește într-una Anglia; guvernul ei nu lasă să treacă nici o ocazie pentru a face guvernului, englez orice năzbutie imaginabilă și afară de aceasta micul poporaș (Kleines Volkchen ) întreține un cârd de agenți cari se silesc a aduce poporul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
locurile acelea unde sentimentul pentru onoarea și demnitatea acestei monarhii ar trebui să fie mai viu ar exista o urmă numai din acea mândrie și hărnicie, din curajul și cuminția politicei engleze, ar fi în adevăr cu neputință ca o țărișoară ca România să cuteze de - a - și aranja toată politica ei astfel încît aceasta să semene c-o continuă și impertinentă provocare a Austro-Ungariei. Nu vorbim aci numai de incursiunea românilor în comitatul Trei scaune. Un pericol nu subzistă aci
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
vreme, vrun biet boier bătrân se 'nvrednicise și el, din sărăcia și din nevoile lui, să vază față împărătească și i se atârna cu voie, fără voie vro decorație, patriotul de proaspătă memorie striga numaidecât "a vundut-o țerișoara ", ca și când de țărișoara lui era vorba, el care n-avea țara nici de-o palmă de loc sub soare. Daca le-ai spune-o azi aceasta se supără precum, daca 'i spui chelului vro poveste despre de ponosul chelbei, îți găsești beleaua cu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Popovici dorea să manipuleze în sensul „unității de nezdruncinat a întregului popor în jurul conducătorului iubit”, așa că Mihai Titus apare ca un apostol al românismului întregit. În sfârșit, ideea fundamentală pe care vrea s-o inducă Mihai Titus este cea a „țărișoarei” conduse de fiul ei cel mai „iubit”, care nu îngenunchează în fața Imperiului. Secvența spectaculoasă din palatul sultanului, în care Mihai Titus, spre deosebire de Alexandru cel Rău, nu îngenunchează, mulțumindu-se să încline scurt din cap, e o invenție. Ea nu se
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
evident un caracter și o condiționare strict personală, individualistă, chiar egoistă, de altfel foarte românească. Ce-mi pasă mie de Europa dumitale !, se gândește încă în mod curent la noi. preocuparea esențială este și rămâne, instinctual și afectiv, doar pentru țărișoara mea. Răspunsul tradițional caragialesc sau nu se aude însă mereu ori de câte ori se invocă și o altă Europă: multisau supranațională, federalizată, politică, instituțională, ideologică. În această privință, asimilarea ideii în profunzime este încă slabă, incertă. Mult mai redusă, în orice caz
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
adolescență în 1989, suficient cât să aibă amintiri precise și critice, prinși în toate entuziasmele și dezamăgirile anilor ’90, bucurându-se de boom-ul libertăților, cunoscând din experiență directă Occidentul, unde au făcut studii serioase și s-au întors „în țărișoară“, unde fiecare zi este „un lung prilej pentru durere“, în ciocnirea cu realitățile. Iată un traseu existențial deja clasic și care se cerea exprimat. Este vorba în aceste pagini de ceva mai mult decât de „simple“ enervări față de zgomotul stradal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
normalitate cu absolut nimic. Pentru că a devenit banal ca diverși cetățeni la costum negru lucios și insignă, alături de doamne cu coafuri-abajur și privire studiată să revendice, cu tot atâta temei cât și cel de mai sus, diverse hălci istorice ale țărișoarei noastre. Nu știu câți dintre cei pe care-i pomenesc nu fac confuzia între Barbu Delavrancea dramaturgul și Barbu De la Vrancea potențialul manelist, dar cert e că dânșii apar la televizor, în ultimul timp, ca în fața unui complet de judecată unde-și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
Realitatea TV, 18.III.2008) Fericirea și salvarea României vine de la respectarea prerogativelor legislației europene. (Radio Guerrilla, 21.III.2008) ori de câte ori negoțul și târguiala asta de prost gust nu duce nicăieri (Realitatea TV, 2007) violența și vulgaritatea lor a invadat țărișoara noastră (Realitatea TV, 7.VI.2007) performanța și salvarea începe de la individ (Realitatea TV, 10.VI.2007) au ieșit foarte mulți [alegători] din Ardeal, Harghita și Covasna s-a situat printre... (B1 TV, 25.XI.2007) Antena 1 și Antena
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
putut cădea și cel de-al doilea zid al Berlinului, cel de pe Prut. O mare de oameni din toate colțurile României și din Basarabia s-au adunat la Albița (în jur de 300.000) și nu numai. Dar la cârma țărișoarelor se găseau iepurași și vulpi" (p. 169). Altfel, o spunem cu cordialitate, cartea conține și lucruri (puncte de vedere) pe care nu le împărtășim. Dar ce contează? Are atâtea reflecții carbonice și interesante că poate fi citită cu folos de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Pilat odinioară, s-au spălat în grabă pe mâini, încercând să acrediteze ideea că acțiunea lor era salvatoare. N-au avut dreptate? Ba da, căci, în vreme ce Carol I era regele politic al românilor, Eminescu era regele spiritului național (ș.a.), iar "țărișoara" demagogilor nu putea suporta doi regi!... Ce n-au știut aceștia și nici urmașii lor dintotdeauna e că Eminescu adunase în sine condiția triplă a martirului, eroului și înțeleptului și că dincolo de infernul suferințelor, el a pătruns într-o armonie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o sticlă de vin oțetit. Nu că mă dau în vînt după parfumuri scumpe, dar măcar am și eu ce duce la alții cînd va fi ziua lor. Cum eram concentrat pe afacerea pe care tocmai am făcut-o pentru țărișoară, dau nas în nas cu moș Leo, bețivul străzii și chiar al tîrgului. Era treaz și eu așa nu l-am văzut niciodată. Mă abordează oarecum vesel și puțin cam malițios. Gata, ți-ai ales favoritul? Da, răspund cu arțag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bot, osul rămîne la mine, hămăiesc vesel. Dar unde s-o apuc? În zare am văzut un vapor cît o nucă. Înot voinicește spre el. Mă apropii și văd scris mare: România. Sub pavilionul românesc era el, căpitanul, adică prezidentul. Țărișoara mea, spun, dîndu-mi lacrimile de atîta patriotism, mai mari ca la crocodili. Am ajuns în scumpa mea patrie, cu osul salvat în botul meu și scăpat de urmăritori. Gîndesc profund și mă sforțez să fiu foarte inteligent, chiar și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
calomnia, machiaverlâcul sunt gimnastica noastră cotidiană. Știu ce spun. Eu însumi am, frecvent, răbufniri isterice, precipitări spre răcnet, salturi spre stacojiu. Se vor găsi destui care să caute acestei epidemii de bilă galbenă justificări contextuale. Cum să nu fii mânios? țărișoara e enervantă la maximum. Totul, de la politică la presă, de la birocrație la prețuri, de la maniere la moravuri, te poate scoate din minți. Dacă ești cât de cât normal, îți ieși din fire. Vorba lui Teofrast: Un comentariu al lui Seneca
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
bogățiile naturale pe care le avea România și nici nu avea În extensie agricultura pe care o avea România. E adevărat că era o agricultură gospodărită, oameni foarte harnici, gospodării curate, dar terenul era mult mai mic. Ungaria era o țărișoară. România era o țară. În afară de asta, și unii, și alții au intrat imediat În război. Pentru o țară mare și puternică războiul era o tragedie, dar nu era o catastrofă. Pentru o țară mică și săracă era o catastrofă, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu președintelui ales prin votul lor), rățoirea la presa mogulilor potrivnici, ne arată cam prea devreme că nu mai are nevoie de votul popular și își pregătește poza pentru istorie: intransigent, dur, atotștiutor (nu v-am spus eu!), preocupat de „țărișoara lui” în care „sindromul Băsescu”trebuie să supraviețuiască celui de-al doilea mandat. Până și domnul Boc, altfel dresat să nu iasă din cuvântul președintelui, și-a permis să abandoneze servilismul tradițional și să-l contrazică pe președinte, fiind acompaniat
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
detest la fel de mult ca și pe cea patriarhală și misogină. Și mi-am configurat un mic exercițiu de imaginație. Ce aș scrie eu dacă aș fi misandră, începând desigur cu expresia: „Deși nu sunt misandră”, gândindu-mă la consecințele guvernării țărișoarei noastre, mai mult sau mai puțin „întregită”, de către vașnicii bărbați. Lucrurile par să stea cam așa: după ce au încercat să ne sustragă Evului Mediu timpuriu (încercare încă eșuată în multe sate românești din 2005), bărbații de stat au unit poporul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Quincy Jones, mare compozitor și interpret de jazz, a devenit starul muzical al mapamondului. Astfel că, în 1992, când a fost invitat în România, am urmărit de la Paris, cu mare curiozitate, toată tevatura legată de venirea lui Michael Jackson în țărișoara noastră. În 1992, România era izolată internațional după șirul de violențe civile provocate de Ion Iliescu, cel care a instigat minerii infiltrați de securiști pentru a-și ciomăgi opozanții. Eram priviți nu numai ca o anexă impulsivă, greu de stăpinit
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
poporului” și îi cotonogesc pe „militanții corupți ai drepturilor omului”. Recent, neocomuniștii lui Ponta și Iliescu îi plesneau (verbal) pe lucrătorii de la Institutul Cultural Român ca pe niște „spioni” și agenți plătiți de Occidentul rapace, dornic să înghită „scumpa noastră țărișoară”. Până și invective de tipul „ciuma portocalie” (pentru „regimul” Băsescu) sunt preluate de combatanții noștri de stânga tot din discursul ideologilor lui Putin (supărați, și ei, pe revoluțiile portocalii din Ucraina și Georgia). Similitudinile și „preluările creatoare” nu se opresc
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și a doua implicație a sentenței latine: conștiința apartenenței la o patrie depinde de binele ce îți umple existența, mai prozaic spus, de calitatea vieții. Din moment ce te bucuri de un standard superior de civilizație, te gândești tot mai des la „țărișoara” ta părăsită acolo, „la Porțile Orientului”, te îngrijorezi de primejdiile ce o amenință astăzi ca și acum o sută de ani. Drept care hotărăști să lansezi apeluri la vigilență, trimiți pe „net” texte patetice, proprii sau preluate, despre conspirațiile (!) ce se
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
zicem, prietenească. Al doilea personaj vrea să ne calmeze avântul spre Vest (oricum, mult diminuat!), sfătuindu-ne să ne conservăm „suveranitatea”, deoarece „nici NATO și nici UE nu vor avea grijă de România...”. Cum se vede, cam știe analistul că „țărișoara” noastră a avut mereu parte de „protecție”, 139 când de voie, când de nevoie! Sunt realități istorice pe care trebuie să le judecăm la rece, fără complexe. Cred că nu trebuie să ne pierdem cumpătul, ci să punem în cumpănă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
poporului” și îi cotonogesc pe „militanții corupți ai drepturilor omului”. Recent, neocomuniștii lui Ponta și Iliescu îi plesneau (verbal) pe lucrătorii de la Institutul Cultural Român ca pe niște „spioni” și agenți plătiți de Occidentul rapace, dornic să înghită „scumpa noastră țărișoară”. Până și invective de tipul „ciuma portocalie” (pentru „regimul” Băsescu) sunt preluate de combatanții noștri de stânga tot din discursul ideologilor lui Putin (supărați, și ei, pe revoluțiile portocalii din Ucraina și Georgia). Similitudinile și „preluările creatoare” nu se opresc
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]