557 matches
-
din întâmplare, tocmai la ceasul când, în apropierea estuarului, pescarii, întorși cu prada lor, erau pe cale să pregătească borșul de pește, chiar acolo, pe plajă. Se așezau la masă, claie peste grămadă, sub un acoperiș de stuf sprijinit pe patru țăruși de salcâm, negeluiți, și mâncau cu linguri de lemn, dinaintea mării lipsite de suflu, orbitoare și depărtată ca un vis. Și atunci, veștile, cui îi mai păsa de vești? De altminteri, noutățile din lumea largă nu erau niciodată bune, dar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
apa râului Suceava, putea să ne fie de ajutor, dar numai cu condiția să fie lângă mal, mai călduță și lină. O descărcam și-o căram în apă. Mama o prelua și-o așeza ca o "plută". La cap punea țăruși mari, pe care era scris numele nostru, iar pe de lături țăruși mai mici, ca nu cumva, din cauza ploii, pluta să fie luată de valurile râului. Deasupra așezam bolovani mari și grei (pentru ca inul și cânepa să stea scufundată bine
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
condiția să fie lângă mal, mai călduță și lină. O descărcam și-o căram în apă. Mama o prelua și-o așeza ca o "plută". La cap punea țăruși mari, pe care era scris numele nostru, iar pe de lături țăruși mai mici, ca nu cumva, din cauza ploii, pluta să fie luată de valurile râului. Deasupra așezam bolovani mari și grei (pentru ca inul și cânepa să stea scufundată bine în adânc). Când ne asiguram că totu-i în ordine, ne urcam
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
din spatele căsuței. S-au oprit, s-au uitat unul la celălalt cu priviri întrebătoare, după care atenția le-a fost atrasă de ceva ce putea duce foarte vag la ideea de grup sanitar: câteva scânduri legate cu sârmă de niște țăruși care aveau menirea să-l ferească de ochii curioșilor pe cel care ar fi fost chemat acolo unde însuși regele merge pe jos. Odată terminată cu bine această tatonare primejdioasă, temerarii noștri exploratori s-au întors la comandantul lor, spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
s-a topit și a curs pe pământ" (N. Labiș) De o parte și de alta a drumului de miriște pe care înainta mașina, fusese trasă câte o brazdă de combină și pe miriștea încă proaspătă se zăreau capetele unor țăruși bătuți în pământ. Vehiculul rula pe o miriște țepoasă, înaltă, înierbată și copleșită de mulțimea rugilor de mure care cuprinseseră întregul sol, asemenea unor liane târâtoare de dimensiuni liliputane, dar care amortizau, oarecum, asperitățile terenului. Apoi, mașina a încetinit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Țile a aterizat lângă tatăl său, luându-i din brațe povara la care ținea atât de mult. Macedonenii, tăcuți și dezorientați, stăteau aiuriți pe drumeagul de miriște, neștiind ce să facă și încotro s-o apuce. Moșule, uite-aici. Vezi țărușii ăștia? Aici o să-ți construiești casa în care vei sta, că altfel, la iarnă, dai ortu' popii, clar?! Până atunci o să-ți faci o colibă sau un bordei. Ai înțeles?! Și cară-te odată de acolo, nu mai sta ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
adâncimea de vreo 60 de centimetri. La intrare au fost lăsate trei trepte de pământ pentru a se putea coborî și ieși din bordei. În prelungirea celor trei trepte, la un interval de 50 de centimetri, a fost bătută cu țăruși câte o scândură: în intervalul dintre scândură și perete s-au pus paie, iar peste paie, păturile. Perne aveam de acasă. Tot de paie. În partea stângă, dormeam noi, cei patru frați: Mircea și Lică aveau capetele spre interiorul bordeiului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
A trecut "strada" la noi și i-a arătat lui Mircea cum e mai bine să procedăm și să ne organizăm șantierul. Mai întâi am ales o suprafață de teren plană, ceva mai departe de locul unde era jalonată cu țăruși construcția viitoarei case, și am tăiat cu sapa o suprafață destul de mare de miriște, pe care am curățat-o frumos și am netezit-o ca-n palmă. Apoi am ales locul care urma să ne furnizeze materia primă pentru confecționarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de observație, organizarea materiei epice, toate recomandă în Victor Aciocîrlănoaiei un condei strălucit. Iată cum patru copii fac o casă în Bărăgan: "Mai întâi am ales o suprafață de teren plană, ceva mai departe de locul unde era jalonată cu țăruși construcția viitoarei case, și am tăiat cu sapa o suprafață destul de mare de miriște, pe care am curățat-o frumos și am netezit-o ca-n palmă. Apoi am ales locul care urma să ne furnizeze materia primă pentru confecționarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
că vor veni coreenii (războiul din Coreea era în plină desfășurare), s-au mirat că sînt români, dar pentru localnici tot coreeni au rămas. Cîteva amănunte despre localizarea deportaților aflăm de la Gavrilescu: Într-un lan de grîu, am găsit un țăruș, cioplit pe o parte, pe care era numărul 183. Acolo a fost casa noastră vreme de patru ani și două luni. Întîi am făcut o colibă, apoi un bordei în pămînt. Și ne-am apucat să ridicăm casă. Ni s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
poliției. Discutăm vrute și nevrute. Facem poze în fața Palatului Prezidențial, apoi găsim un fundal mai șic: marea, cocoțați pe pietroaiele zgrunțuroase de pe țărm. Departe, dinspre nord, se vede un feribot transportând pasageri din Finlanda. Pare neclintit, înfipt pe muchia orizontului, ca un țăruș pe o pășune albastră. După câteva minute, atât cât stătuserăm răsuciți cu spatele la apă, găsim vasul de trei ori mai aproape de noi și de trei ori mai mare, despicând temerar valurile cu prora ascuțită. Mirajul distanțelor marine. Seara, târziu, luăm masa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
real, din partea teroriștilor, pentru ambasada noastră? Până acum, nu au fost înregistrate semne anunțătoare de pericol, nici măcar o scrisoare de amenințare, la nici o ambasadă socialistă. Pe drum, am trecut prin vecinătatea unor cartiere îngrozitor de sărace, unde locuințele constau din patru țăruși, adesea nici măcar șlefuiți, pe care era întinsă o bucată de folie de plastic, pentru o minimă protecție de razele solare, de ploaie nici nu putea fi vorba, întrucât în Lima nu ploua niciodată, așa se spunea; chiar dacă se întâmplă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ca un foc de armă: Stai! Am paralizat. În aceeași secundă l-am recunoscut. Ăsta era milițianul care ne preluase la coborârea din vagon în gara Dudești și ne-a adus cu Molotovul până pe miriștea de grâu unde am găsit țărușii care jalonau locul viitoarei noastre case. Doamne, Doamne! El este cel care a zis că tu ai murit. Dar tu n-ai murit, nu-i așa? Noi credem în tine, ajută-ne! Nu ne lăsa! Stăteam încremeniți cu lemnul pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
toți oaspeții se pot întoarce acasă pe jos, și tot drumul vor fi întâmpinați de oameni care le vor oferi whiskey fierbinte. — Doamne, o să fie de vis! zic, uitându-mă la un bărbat în blugi, care bate cu ciocanul un țăruș în pământ. Și, în ciuda mea, nu-mi pot reprima o împunsătură de invidie. Întotdeauna am visat să am o nuntă uriașă și fastuoasă, cu cai, trăsuri și mega tam-tam. — Știu! O să fie ca lumea, așa-i? Suze radiază de fericire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de strălucirea lunii în apa cristalină. Malul pe care ne adăpostim este în pantă către râu, îngust și plin de pietre și începem să-l curățăm cu răbdare pentru a putea construi culcușul de peste noapte. Odată curățarea terminată, găsim patru țăruși în păduricea de lângă mal, îi înfigem cu greu în nisipul pietrificat și legăm plasticul care va forma acoperișul peste noapte. Terminăm operațiunile și ne așezăm pe plasticul modest, palpând cu partea dorsală pietricelele rămase care ne vor servi de saltea
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
poate lega sau închide undeva ca să nu-l umplem de vânătăi. „Îl închide tata când vine, eu nu reușesc că-i prea puternic” îmi răspunde relaxat și intrăm în casă. Casa este foarte mare, construită din lemn și înălțată pe țăruși cam la un metru de nivelul solului, bănuiesc pentru a se proteja de inundație în caz de revărsare a râului. Parterul este o singură încăpere cu rolul de bucătărie, magazie și cameră de zi; la etaj este un hol cu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
întâmplă pe acolo. Tot 22 iulie 2002 - Călinești După trei ore de când au început să monteze corturile situația se prezintă astfel. După o ședință de o oră s-au montat două corturi militare după ce în prealabil s-au bătut doi țăruși de fier la o distanță de 40 de metri și s-a legat o sfoară de la unul la altul ca să marcheze axa după care să fie puse corturile. Între timp s-au perindat o sumedenie de personaje cu walkie talkie
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mute mașina. Aici strică peisajul. Și ceilalți: Costică Catargiu și Mitică Rusu, zis Polifem, trebuie să se supună. A fost înțelegerea făcută încă de la începutul taberei. Hai că-i frumos! Hopa! S-au împotmolit în vârf. Nu intră gaura în țăruș. Se face o nouă ședință și se dau indicații, sfaturi, presărate cu înjurături. Unuia îi cade șapca din cap. Coboară de pe scară. A obosit, săracul. Celălalt, tot obosit, șade în vârful celeilalte scări. Unul s-a agățat de o bară
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Celălalt, tot obosit, șade în vârful celeilalte scări. Unul s-a agățat de o bară orizontală și stă într-o poziție de relaxare binefăcătoare după atâta chin. Hai, că s-au apucat din nou să încerce a vârî gaura în țăruș. Doamne! Greu mai e. Cei de pe margini au amuțit concentrați, dar au obosit și ei de atâta concentrare și s-au depărtat. Au mai rămas să termine treaba cei doi cățărători. Unuia nu-i mai ajunge scara și contorsionându-se
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
s-au depărtat. Au mai rămas să termine treaba cei doi cățărători. Unuia nu-i mai ajunge scara și contorsionându-se se postează pe cortul al doilea unde e bine. Cred că i-a pierit cheful să înfingă gaura în țăruș. Și celuilalt care se uită pe sub cort la cât de frumos arată iarba cosită zilele trecute. Na! Că a nimerit gaura de sus. Fu greu! Acum a mutat scara. Dar nu-i de ajuns. Doamne! Se suie în palme unui
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cu mustață. Ce puteri miraculoase deține acesta de-l poate susține cu bocanc cu tot! Stop! Ședință! Se critică munca depusă până acum și se pare că trebuie revizuit ceva. Se aude un ciocan. Nu merge cu ciocanul. Aaa! E țărușul bătut strâmb. Așa, măi băieți! Scoateți-l din pământ și mutați-l mai încolo. Bravo! Păi voi voiați să îndreptați strâmbăciunea cu un ciocan de bătut cuie? Râd și ăia doi de se odihnesc pe margine. Unul a încălecat scaunul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mare pentru a se folosi ca „arie” pentru treeratul orzului, al ovăzului și chiar al grâului sau al meiului. Fasolea se „bătea” pentru a scoate boabele din păstăile uscate, iar bobul se desghioca bob cu bob. Un gard, confecționat din țăruși de lemn de salcâm bătuți în pământ pe care se înpleteau crengi verzi de răchită mlădioase, despărțea curtea de grădina cea mare. În grădina mare erau plantați pomi fructiferi, mai ales pruni, vișini, cireși, peri și nuci, (foarte rar, foarte
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
achiziția sa îl deranja, îl plictisea, se zbătea și sgârâia cu ghiarele. Tata l-a adus acasă și pentru că lui îi era foame, a închis uliul în chiler, legat de un picior cu o sfoară, și sfoara legată de un țăruș, și s-a dus să mănânce. Până s-a săturat, a uitat de uliu și a ieșit afară la joacă. Seara când a venit bunica de la prășit a găsit cloștile nervoase la gura de intrare a puilor pentru mâncare, iar
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Satul avea o singură uliță care, când ploua, devenea capcană pentru pantofi prin densitatea și adâncimea noroiului. Partea dinspre sud era locuită mai mult de ucrainieni, cealaltă de bulgari veniți de la Cișmeaua Văruită. școala era în câmp, fără măcar un țăruș de gard. Probleme. Directorul școlii de centru, Avram Popovici, ne-a întâmpinat cu ostilitate. Aceeași ostilitatea o strecura și în comportamentul primăriei, producția de rău fiind la el un fel special de a respira. Salariul crscuse cu încă o treime
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
farmacie școlară. Cu toate că pe noi, învățătorii dumneavoastră, ne așteaptă un examen foarte greu în luna mai, definitivarea, trebuie să mai obosim ceva pentru binele școlii, al copiilor dumneavoastră și ai noștri. Stă clădirea sprijinită de aer, fără un țăruș în jurul ei. Avem ceva bani strânși de la cele două baluri dar n-ajunge fiindcă am cheltuit cu tencuitul și zugrăvitul claselor. De unde bani? Ei bine, vin la dumneavoastră cu următoarea propunere: dacă vom avea rod bogat la orz, să
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]