1,021 matches
-
nu există posibilitatea de a-l supradoza. Animalele de curte și caii În cazul animalelor de curte, cum sînt bovinele, ovinele, porcii, găinile sau gîștele, cel mai ușor este să le tratați prin intermediul aurei, de la marginea cîmpului sau de dincolo de țarc, coteț sau orice alt tip de Îngrăditură. CÎt despre cal, acesta este mai obișnuit cu apropierea omului, deci vă puteți așeza mîinile În una sau două poziții, pe cap/gît și În două sau trei de-a lungul fiecărei laturi
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
înainte de cutremur, mugesc des și puternic, scurmă pământul cu copitele, se tăvălesc, aleargă în cercuri, refuză să mănânce, fug de la pășune spre casă. Oile. Devin neliniștite, se strâng grămadă, se uită în toate părțile speriate, nu vor să intre în țarcuri, behăie mult și tare, iar adeseori cad pe pământ și se zvârcolesc. Porcii. Sunt agitați, nu intră în cocină, refuză să mănânce, încearcă să iasă din cotețe, grohăie continuu și puternic. Câinii. Cu circa 10 zile înainte de cutremur, câinii devin
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
sănătos de dezvoltare deschis epicii noastre cu temă țărănească de romanul Mitrea Cocor al maestrului Mihail Sadoveanu - aceste creații și alte câteva, mai vechi ori mai recente, aduc o contribuție de seamă la eliberarea definitivă a prozei noastre noi din țarcul dibuirilor și al încercărilor neizbutite în ce privește zugrăvirea vieții satului de azi (...). Cea mai recent apărută din lucrările amintite, nuvela Desfășurarea a lui Marin Preda, constituie unul dintre cele mai remarcabile evenimente literare din ultima vreme, confirmat ca atare de primirea
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cei care le construiseră își întrerupseseră lucrul chiar înainte de finisare. Cu toate astea, locuitorii se arătau deja - se vedea când un chip în deschizătura unei ferestre, când, atunci când soarele inunda interiorul unei încăperi, câte o siluetă omenească întreagă. Afară, în țarcuri apărate de soare cu acoperișuri de tablă ondulată, animalele dormeau sau umblau încet de-a lungul împrejmuirii. O turmă de oi, câteva cămile, cai, câini. Un singur drum ducea spre acel oraș și, după ce făcea legătura între aceste trei sau
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a vrut să-i dea și moșul Îl amenințase că-l bate din nou. Băiatul luase carabina din bucătărie și când moșul Încercase să intre cu forța-n hambar Îl Împușcase, și când s-au Întors l-au găsit În țarc, mort de-o săptămână, Înghețat și câinii mâncaseră din el. Ați Învelit Într-o pătură ce mai rămăsese din bătrân, l-ați urcat pe-o sanie și l-ați prins cu frânghiile, și băiatul te-a ajutat și ați pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
el spre mantinelă, apoi ieșiră pe poartă și, trecând prin tunelul de sub tribune, Îl duseră la infirmerie. Îl Întinseră pe o haină și unul dintre ei se duse după doctor. Ceilalți se-nvârteau pe-acolo. Doctorul veni În grabă din țarcul unde până atunci tot cususe la caii picadorilor. Trebui să se oprească și să se spele pe mâini. Din tribuna de deasupra se auzeau o mulțime de strigăte. Maera simți cum totul se face mai mare și mai mare, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu-și mai aduce aminte de tine. — Am ce arăta. — M-am oferit să te bag mâine noapte. După ce ies clovnii, intri cu tânărul Hernandez și poți ucide doi tauri noi. — Ai cui sunt? — Nu știu. Ce mai rămâne prin țarc. Ăia pe care n-o să-i accepte veterinarii ziua. — Nu-mi place să țin locul cuiva. — Păi, poți să accepți sau nu, spuse Retana. Se aplecă peste niște hârtii. Nu mai era interesat. Vaga Înduioșare pe care o simțise când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
niște puști buni, spuse Hernandez. Era foarte vesel. Mai fusese băgat În două nocturne și Începuse să stârnească ceva interes În Madrid. Era fericit să știe că lupta va Începe În câteva minute. — Unde-s picadorii? Întrebă Manuel. — Sunt În țarcul din spate, se ceartă pe caii frumoși, zâmbi Hernandez. Catârii pătrunseră-n goană prin poartă, trăgând În pocnete de bice și clinchete de clopoței taurul tânăr al cărui trup ară o brazdă În nisip. Se grupară pentru paseo imediat ce trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Manuel și Hernandez erau primii. Imediat În spate erau tinerii din cuadrillas, cu capele grele Înfășurate pe brațe. În spate erau cei patru picadori, urcați pe cai, ținându-și sulițele cu vârfuri de oțel Îndreptate-n sus În semiântunericul din țarc. — Mă-ntreb de ce nu ne-o da Rentana destulă lumină ca să vedem mai bine caii, spuse un picador. Știe că ne e mai bine dacă nu vedem prea clar mârțoagele astea, răspunse alt picador. — Gloaba pe care stau abia mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
abia mă ține-n spate. Ei bine, până una-alta, sunt cai. — Sigur, sunt cai. Vorbeau În Întuneric, călare pe caii lor slăbănogi. Zurito nu zicea nimic. Își luase singurul cal bun din tot lotul. Îl Încercase Învârtindu-l prin țarc și calul răspunsese și la pinteni, și la recompensă. Îi scosese bandajul de pe ochiul drept și tăiase corzile cu care-i fuseseră legate urechile strâns la bază ca să nu audă. Era un cal bun, puternic, care se ținea bine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
patru picioare când ieși la lumină, apoi atacând În galop, mișcându-se lin Într-un galop rapid, tăcut, dacă nu luai În seamă șuieratul care-i ieșea din nările largi când ataca, fericit să fie liber după ce fusese ținut În țarcul Întunecos. Undeva În primul rând de scaune, ușor plictisit, aplecându-se În față ca să se sprijine de bordura de ciment din dreptul genunchilor, criticul suplinitor de lupte cu tauri al ziarului El Heraldo scrijeli: „Campagnero, Negru, 42, a năvălit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
acordeon și alte instrumente pentru Întregul pavilion și toată lumea era veselă și răsuflările acordeonului și clopoțeii și toba umplură coridorul. În acel pavilion era un călăreț de rodeo care, Într-o după-amiază fierbinte și prăfoasă, sub privirile mulțimii, ieșise din țarc călare pe Midnight, și acum avea spatele rupt, iar când avea să se Însănătoșească destul cât să iasă din spital urma să-nvețe să lucreze-n piele și să tapițeze scaune. Mai era un dulgher care căzuse de pe o platformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Purcelul înfulecă de zor și, după câte se pare, cu mare poftă. Iată, aproape un sfert din mâncare a dispărut din tuci. Dar, ce se întâmplă? Ghiță se clatină, încearcă să se miște, dar cade cât e de lung în țarcul din fața cotețului. Stă cu ochii-nchiși. Ai crede că doarme. Cum să-l fi ajuns, așa, deodată, somnul când, în urmă cu câteva minute numai, era foarte vioi și flămând tare. Poate a obosit mâncând, presupune Sorina. Sau a mâncat
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ceva în cămara mică, într-un tuci. Am pregătit noi totul cu mălai și cu apă, i-am dat purcelului să mănânce, dar a mâncat numai cât se vede... explică Sorina. Nenea Gheorghe face un salt și, iată-l în țarcul purcelului. Ia tuciul în mână, încercând să înțeleagă ce se află acolo. Cred că am greșit când am pregătit mâncarea. N-am pus sare deloc, caută Sorin o explicație. Lămurit pe deplin, nenea Gheorghe, veterinarul, le spune. De greșit, ați
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
bicicletă. Cu asta Încărcau baterii de mașină de doisprezece volți În timpul frecventelor pane de curent. —De data asta au lăsat Însă bicicleta. —Nu ați Încuiat magazia cum v-am zis eu? Au tăiat lacătul. Și câinii de pază? — Tot În țarc sunt, molfăie niște oase proaspete. Heinrich făcu un inventar al tuturor lucrurilor furate În ultimele șase luni: un televizor mic, antena parabolică cu care prindeau posturi internaționale În mod ilegal, o bicicletă, o lanternă cu manivelă, niște baterii Toyo mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
că nu va mai continua... -...Până-ntr-o zi, când bunicul născoci o idee turbată. Își investi tot capitalul cumpărând câteva sute de jderi de la o crescătorie și naiba știe de unde o sumedenie de vizoni. îi puse separat, în două țarcuri, pe care le făcu în spatele casei. Animalele se înmulțeau cu repeziciune. De fiecare dată alegea câțiva jderi bătrâni, îi jupuia de blană, le hăcuia carnea și o dădea de mâncare vizonilor. Lua, de asemenea, câțiva vizoni care nu mai participau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și simplu, urmând trupul de șarpe format de care, birje și chervane, ca o coloană de refugiați. Locul pe care se afla târgul un imens teren viran înconjurat de un gard de scânduri, spart pe alocuri era acum plin de țarcuri, maghernițe, dughene, corturi și tarabe improvizate, toate crescute peste noapte. Târgoveții, veniți de prin alte ținuturi, își vindeau marfa direct din căruțe. Simigii grași cu șorțuri albe, rumeni în obraji de efort, se strecurau cu greu printre târgoveți purtând pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de drastic, încât nici în cinci sute de ani nu reușeau să-i rărească folosind armele. Ca să nu le piară sămânța de tot, au lăsat vreo câteva „rezervații” ca la animalele protejate, în care stau cei rămași, ca într-un țarc ce permite o oarecare libertate de mișcare. În zilele noastre nu se mai folosește variola care este „fumată” demult, ci boli noi nouțe, care au apărut în laboratoarele americane și care prin „bunăvoința” sau neglijența lor, și-au luat zborul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
s-ar fi mulțumit doar să comande un mingan: Voia Sapaudia. încă de când ajunsese pe acele meleaguri, începuse să le vadă cu ochiul unui stăpân, observându-le grânarele uriașe, cântărindu-i viile rodnice, întinderea pășunilor și capacitatea hambarelor și a țarcurilor de oi și, nu întâmplător, până atunci făcuse tot ce se putea ca să rețină, adesea fără succes, furia distrugătoare a războinicilor săi. își dorea acele pământuri cu o voință oarbă și își dorea copila nobilă cu păr lung care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că nu va mai continua... -...Până-ntr-o zi, când bunicul născoci o idee turbată. Își investi tot capitalul cumpărând câteva sute de jderi de la o crescătorie și naiba știe de unde o sumedenie de vizoni. îi puse separat, în două țarcuri, pe care le făcu în spatele casei. Animalele se înmulțeau cu repeziciune. De fiecare dată alegea câțiva jderi bătrâni, îi jupuia de blană, le hăcuia carnea și o dădea de mâncare vizonilor. Lua, de asemenea, câțiva vizoni care nu mai participau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și simplu, urmând trupul de șarpe format de care, birje și chervane, ca o coloană de refugiați. Locul pe care se afla târgul un imens teren viran înconjurat de un gard de scânduri, spart pe alocuri era acum plin de țarcuri, maghernițe, dughene, corturi și tarabe improvizate, toate crescute peste noapte. Târgoveții, veniți de prin alte ținuturi, își vindeau marfa direct din căruțe. Simigii grași cu șorțuri albe, rumeni în obraji de efort, se strecurau cu greu printre târgoveți purtând pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
casă nu mai e nici masă nu mai sunt oglinzi nu mai e nici viață nu mai e nici Nimic. Nu - mai - e - nici - nimic-ul se scurge între noi precum nisipul. Nici bob nu mai încape. Umbrele închid în Țarcuri - Portativ cântecul pe care nu îl știți. Doar tăcerile-se-aud în tempo infinit... Dincoace de Dincolo de Mai - Dincolo Și de Nu - mai - e - nici - nimic e Un - Fel - de - Soare unde din dragoste se moare. Trei povești de buzunar basmelor lui
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vede și mătură pe jos dând din coadă; merge anapoda lăsat de spate, aruncându și lăbuțele haotic în vânt de parcă mi-ar face cu mâna. Bunicul s-a supărat și i-a zis bunicii să nu mă mai lase la țarc fiindcă-i transform fiara într-o potaie de odaie bună numai de plimbat pe asfalt. Am auzit că te place și mai știu că-l iubești și tu... de-aia mi-ești drag... Nici nu apucasem să mă dezmeticesc prea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
neguțător de antichități nu l-am mai văzut de atunci și nu-l voi mai vedea. Îi rămân totuși prietin întru veșnicie. IIItc "III" Aici, la „poartă împărătească“, îmi spunea el, la „poarta ortalelor“ și la „poarta fericirii“, în întreite țarcuri de piatră, au furnicat miile de ieniceri, bostangii, hadâmbi albi și negri, cadâne și roabe negre din Sudan, pitici diformi și muți cu frânghioare de matasă, înconjurând cu slujba lor prea plecată pe măria sa padișahul, cel mai strălucit între măririle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
năravului de nevindecat al locuitorilor săi, ci mai degrabă din cauza groazei de nedescris pe care am resimțit-o acolo. Imamul ne primise foarte corect și ne oferise ca loc de dormit o colibă din lemn în preajma moscheii, având alături un țarc pentru animale. Warda și cu Mariam s-au culcat înăuntru; tatăl meu și cu mine am preferat să dormim pe acoperiș, unde puteam profita de răcoare pe timpul nopții de vară. Așadar acolo ne găseam când, către miezul nopții, doi lei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]