795 matches
-
că războinicul acela cu chip sever și insondabil ar fi avut din când în când nevoie de o femeie. Era, fără îndoială, un om încă energic: pieptul puternic și bicepșii masivi se reliefau prin bluza de in, și totuși, chiar dacă țeasta rasă îl făcea probabil să pară mai tânăr, avea probabil aproape șaizeci de ani, iar duritatea privirii sale, laolaltă cu imobilitatea sa plină de forță, îi dădeau celui care îl observa impresia că ar fi fost imun la orice dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ca o confirmare, reacția fulgerătoare a lui Reinwalt. într-o clipită, acesta își trase calul îndărăt, puse mâna pe securea pe care o purta la șa și, răsucindu-se, îl lovi teribil, de sus, pe sâcâitorul său sfătuitor, despicându-i țeasta. Cei care până în acel moment fuseseră de partea lui Geremar dădură înapoi, fixând stupefiați trupul său care acum, neînsuflețit, aluneca încetișor din șa și cădea moale în praf. Nici unul dintre ei nu suflase, dar de pe terasă scena fusese urmărită, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că bărbații care sunt acum suporteri atât de înflăcărați ai femeilor din Congres, vor deveni cu timpul dușmanii lor cei mai înverșunați. Zâmbi sardonic: - Pregătiți spitalele, continuă, pentru femei cu capetele sparte și închisorile pentru bărbații care le vor sparge țestele - și găsiți-l pe Craig, altfel vom fi inundați de o mare de emoții. Anul se apropia cu repeziciune de sfârșit și nu fără victime. În ajunul Crăciunului, cablurile vuiau, radioul îți întrerupea programele ca să anunțe: "Los Angeles - O coloană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
cizme spaniole"; un aparat cu pompiță de colectat sputa; câteva fire de cenușă din cuibul păsării Phoenix; un maldăr de ceasloave, scrisori vechi și dagherotipuri; mecanisme perpetuum mobile cărate din bunkerul bunicului lui Vanghele; o mărgea de bufonită găsită în țeasta unei broaște râioase; mantaua străpunsă de glonț a generalului Dragalina; o întreagă apotecă plină cu balsamuri și poțiuni miraculoase; un relicvar conținând boabele Sfântului Ignatius și clavicula doctorului fără de arginți Talaleu; un vechi astrolab și diverse proteze mecanice; o fotografie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și pe femeie. La patruzeci, când nu mai iubești amorul, ci numai femeia, imaginația se concentrează asupra ei indiscret, realist și precis, dizolvă, ca un reactiv izolator, tot ce nu face parte din ființa ei... Condiția umană e teribilă! În țeasta cimpanzeului copleșit de instincte telurice, la un moment dat al evoluției și spre nenorocirea lui, apare o flacără rece, conștiința estetică și morală, care aruncă o lumină crudă peste mizeria iremediabilă. E una din multele crime ale naturii împotriva materiei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pe loc compătimirea ei necalificată. Fără îndoială, lovitura mea la cap răsunase în toată mașina. Dar la douăzeci și trei de ani eram genul de tânăr care reacționează la orice injurie publică adusă persoanei sale, mai puțin o fractură de țeastă, printr-un râs găunos, cu o rezonanță subnormală. Mașina a luat-o înspre vest, s-ar fi zis drept în cuptorul deschis al cerului de după-amiază târzie. A ținut-o tot spre vest încă vreo două intersecții, până a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
care eu le socotesc prea publice, în toiul sezonului de baseball, pentru câștigarea unui televizor sau a unei sticle de bere rece. Și eu am fost toată viața mea un amator înfocat de baseball și nu mă îndoiesc că în țeasta mea există o zonă, care trebuie să arate ca fundul unei colivii de păsări, în care am înmagazinat toate sectoarele sportive. De fapt (și consider aceasta ca un ultim cuvânt în relația scriitor-cititor), probabil că una dintre rațiunile pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și chiar În viața economică a Capitalei. Amintirile triste i se developau În memorie, dând la iveală un prelung oftat. „Asta-i domnule inginer. Dacă cineva avea curajul să-mi prezică această anomalie În existența mea ei bine, Îi zdrobeam țeasta! Ambiția mea se dorea satisfăcută undeva la o treaptă Înaltă, În vârful piramidei!” Apăru frumoasa picoliță care umplu din nou paharele.La Început refuză, apoi la insistențele Șefului de Șantier, fata dădu de gol un pahar cu vin, așezându-se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
deși se prefăcu, hotărând să nu-și Întoarcă privirea când hoțul se uită la el, chipul său vârstnic, civilizat se coloră puternic, perii mici se zbârliră, buzele și gingiile Îl pișcau. Simțea o contractare, o Încleștare de greață la baza țestei unde nervii, mușchii, vasele de sânge erau strâns Împletite. Răsuflarea Poloniei din timpul războiului trecând peste țesuturile Îmbătrinite - spaghetele de nervi, cum Îi plăcea să le numească. Autobuzele erau suportabile, metroul Îl ucidea. Oare trebuia să renunțe la autobuz? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Sammler, care-și simțea capul mic, micșorat de tensiune, cu dinții Încleștați, Încă se uita la geanta de lac călătorind, prăduită, pe șoldul femeii, descoperind că este iritat de ea. De faptul că nu simțea nimic. Ce idioată! Umbla cu țeasta plină de un mucegai de prostie. Zero instincte, nici un fel de simț al New Yorkului. În timp ce bărbatul se Întorcea cu spatele la ea, lat În umeri, În haina din păr de cămilă. Ochelarii Întunecați, cu designul original de Christian Dior, un gît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
șobolan. Odată Îndepărtată această marjă de civilitate, domnul Sammler niciodată nu-și recăpătase totalmente Încrederea În restaurarea ei. Avusese puține ocazii să exerseze artele ascunsului și ale eschivării În New York. Dar acum, deși oasele Îi tânjeau dureros după pat și țeasta-i era hămesită după pernă, el stătu la tejghea cu ceaiul. Nu mai putea folosi autobuze. De acum Încolo, metroul. Metroul era o abominație. Dar domnul Sammler nu scăpase de hoțul de buzunare. Omul evident se mișca repede. Poate forțase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
prin această capacitate de a ucide. Pentru asemenea oameni un sfânt trebuia Înțeles drept unul care este egal În spirit Învârtejirii arzânde a crimei În cele mai lăuntrice fibre ale inimii. Supraomul punându-se la Încercare cu o secure, zdrobind țeste de bătrâne. Cavalerul Credinței, capabil să taie gâtlejul Isacului său pe altarul lui Dumnezeu. Iar acum ideea că Îți poți recupera sau stabili o identitate prin ucidere, devenind egal astfel oricui, egal celor măreți. Un om Între oameni știe cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
negri aranjați simetric ca o tunsoare clericală. Brațele Îi erau lungi, umerii albi, frumos formați fără nici un scop. Și cu o anumită cădere a gurii, zâmbind către sine, transmițându-i lui Sammler ca și Înainte impresia mamei despre băiatul grațios, țeasta mare și gâtul lung de copil, sprâncenele clar trasate, păr buclat, nas mic și fin. Dar, ca În anumite picturi vechi, o altă lume era reprezentată deasupra și-ți puteai imagina În linie dreaptă deasupra capului lui Wallace simboluri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
părintele Newell. Câte victime, crezi tu? — N-am idee. — Ăsta a fost un mic experiment rusesc, cred eu, spusese părintele Newell. Acum au aflat. În soare fețele se Înmuiau, se Înnegreau, se topeau și se prelingeau. Carnea se lăsa pe țeastă, cartilagiul nasului se deforma, buzele se micșorau, ochii se dizolvau, fluide umplând golurile și strălucind pe piele. O aromă stranie de unsoare umană. De pulpă udă de hârtie. Domnul Sammler se lupta cu greața. În timp ce mergea Împreună cu părintele Newell, fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
putea să nu ajungă la New York la timp. Chiar și rugămintea lui Elya de a-i duce articolele avea să-l Întârzie poate prea mult. Dar - să luăm lucrurile pe rând. Zgomotul motorului lui Wallace se apropie. Hărmplaia Îi ataca țeasta. Îi dădea dureri de cap. Ochiul vătămat simțea presiune. Aerul fu despicat. Pe o parte zgândăreală, pe cealaltă un curent solitar, o strălucire insidioasă de primăvară. Vuind, strălucind, galben limpede, culoarea ciocului de pasăre, avionul Cessna mai făcu o voltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sortiți pieirii de la început. Când, de fapt, tot ce s-a întâmplat acolo a fost teribil de palpitant; a fost cea mai grozavă aventură a vieții mele. Mike a lăsat capul în piept de parcă Jina l-ar fi pălit peste țeastă. De parcă persoanele pe care le-a iubit în trecut, felul în care le-a iubit ar fi fost un dublu upercut. Jina și-a închipuit ceea ce n-a auzit niciodată - vocea ridicată a lui Mike, vorbele de o sinceritate crudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Ahmad avea șaisprezece ani și tatăl lui l-a prins furișându-se afară din casă pentru ultima oară, abia atunci vorbele Qur’an-ului au pătruns în inima lui Ahmad. Când taică-su l-a bătut de i-a crăpat țeasta, Ahmad și-a adus aminte pasaje întregi din cartea sfântă, începând cu Qur’an 4:46: „Cei care nu cred în revelațiile noastre, vor fi condamnați la focul iadului. Și de fiecare dată când pielea de pe ei va arde, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ralieze la o religie atât de feroce. El putea să scape pe fereastra de la dormitor, iar bătăile pe care le încasa la întoarcere nu făceau decât să-i întărească hotărârea. Ceea ce a continuat să fie adevărat, până când i-a crăpat țeasta. Lacrimile au început să curgă pe obrajii lui Ahmad, iar tatăl lui a lăsat mâinile în jos și-a făcut un pas înapoi. Singurul care n-o să te dezamăgească e Allah, i-a spus taică-su și așa a și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
un picior! N-avea deloc stabilitate din cauza rotilelor și partea lovită de roți devenea astfel un adevărat centru de rotație. Ar fi fost azvîrlit hăt-departe și cu siguranță s-ar fi izbit de balustradă. Dacă nu și-ar fi sfărîmat țeasta, sigur și-ar fi frînt gîtul. Și-ar fi dat ochii peste cap și sîngele, de un roșu aprins, i-ar fi țîșnit pe gură și pe urechi. Bineînțeles că nu mai eram aici dacă s-ar fi Întîmplat una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
expresie a lui Dinescu pe care am răsascultat-o la Europa Liberă: „Dacă se va construi Casa Comună a Europei, ei o să-i lipsească o fereastră: România”. Eu una priveam fascinată harta de pe chelia lui Gorbi. Îmi era groază că sub țeasta lui noi suntem absenți, că-l doare-n cot ce se întâmplă în lagărul cu robi amărâți de lângă ei. Era absolut paradoxal, și totuși nu era. Să aștepți mântuirea de rău de la cei care ți-au băgat cândva mortu-n casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de, vorba feministelor americance, personal is political, până și la nivelul rușinii. Într-o toamnă, aproape de deadline-ul episodului totalitar (cine putea bănui că va fi un deadline și când anume?), mi s-au umflat ganglionii de la ceafă, mă mânca toată țeasta și îmi cădea părul, ca la balamuc. Medicii prieteni mă suspectau de mononucleoză. Analize, tam-tam. Da’ de unde! După îndelungi cugetări, m-am dus la un dermatolog imparțial și obiectiv. Mi-a ridicat un fir de păr și mi-a comunicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
un cap isteț căruia țăranii îi put a priori a bălegar, țiganii a fum și minerii a umezeală de subteran, așa că mai bine dă-i în mama lor, de sus în jos, de la mare înălțime. Mai bag șișu și în țeasta câte unui băiat de mingi care a trăit lingând poalele Tovarășului. Da aici are un recul total. Mai rău, devine bumerang. E altă specie de sconcși, pe lângă cea a mofturoșilor mai sus-pomeniți, e un parfum de tei. Da’ o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Velunda nu răspunse. Vitellius îi vedea doar ceafa albă, delicată, încadrată de părul blond. O smuci, întorcând-o spre el. În clipa aceea scoase un urlet, căci ceea ce văzu fu chipul monstruos al Morții, încadrat de părul blond. Orbitele goale, țeasta, dinții ce clănțăneau - nu avea să uite niciodată sunetul acela. Era întruchiparea groazei. Începu să lovească orbește, împlântând pumnalul în trupul femeii; sângele desena flori roșii pe mantia imaculată, iar Vitellius se apleca deasupra ei s-o înjunghie din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
scutul lui Salix. Speriat, Valerius îl văzu pe acesta dând înapoi câțiva pași și căzând în nisip. Se ridică însă rapid și se repezi asupra uriașului, atacându-l la cap cu scutul ridicat. În liniștea amfiteatrului, impactul marginii scutului cu țeasta lui Skorpius răsună sinistru. Uriașul abia dacă se clătină. Pe gură îi țâșni un șuvoi de sânge, care i se prelinse pe piept. — Salix! strigă entuziasmat Valerius, ridicându-se. — Pe Marte, s-a terminat deja? gemu grăsanul. Dar Skorpius înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
femeile triste, de gardienii copleșiți, care vorbeau în șoaptă. Fielding stătea la fereastră pe un scaun cu spetează dreaptă, cu un cearșaf pe umeri. S-a întors încet când m-a simțit că mă apropii. Părul roșcat era lipit de țeastă, gura umflată trăda pierderea unui element vital din poziția maxilarului. I-au dispărut fălcile, mi-am spus eu. Acolo se adunase toată vitalitatea lui. Banii, am spus eu. Unde sunt banii? Nu mai e nici un nenorocit de ban. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]