1,267 matches
-
pentru a o privi, pentru a se convinge că avusese dreptate: - Măi să știi că-mi place! Mai vreau.... De această dată Erica a părut să uite cu totul de dureri, de tulburări, de apăsări. Vraja acestui sărut l-a țintuit o vreme lângă ea până ce câmpurile bioenergetice s-au epuizat datorită absorției sufletelor. * Uitase însă complet de Erica datorită legământului său de a nu se mai implica sufletește. Părea să fie cât pe ce să și-l încalce datorită Frosei
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
sus de pe scaun cu mobilul ținut ca un trofeu, răcnind a surprindere bucuroasă un: -Fetelor, se întoarce Arthur! -Arthur? Dar cine-i? De unde vine? Și de ce?! se nedumiri Karmel, nepusă la curent de nimeni despre identitatea celui anunțat. Celelalte o țintuiră cu privirile, stopând-o, săraca! Ca s-o mai scalde, Cantemirista, ridicându-se, își întoarse ochii spre fereastra cu vitraliu a încăperii și le tăie reacția cu o altă întrebare: -Ia ziceți-mi și mie, că nu mă dumiresc în
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
mutul satului, luptând cu himerele râului. Învins dar nu înfrânt. Căruia moartea avea să-i aducă pacea eternă. Și mântuirea prin suferință atroce indurată, vreme de un an, prin spitalele lumii. Doar măicuța lui octogenara știa și suferea alături de fiul, țintuit la pat, din care boală se hrănea cu osârdie. Întâi mâinile, apoi picioarele, mușchii. Paraplegie spastica. Un diagnostic pus după un an de bîjbîieli în care bolnavul a încercat o duzină de tratamente ineficiente. Distrus, dar nu disperat. Sperând la
IN MEMORIAM: ŞERBAN IONESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364882_a_366211]
-
cu uimire, se îndrăgosti pe dată. Și-i vedea o lume-ntreagă însă lor nu le păsa, dragostea plutea-ntre dânșii și-mprejur tot lumina. Dar din cer, aprinsul Soare galben foc de gelozie luă Luna și pe boltă-o țintui el pe vecie, Iar pe ciobănelu-acela, botezându-l Dragobete îi dădu pedeapsă ca să fie-ndrăgostit de fete. Și să umble după ele Chinuit mereu de dor, Din sfârșitul lunii faur Până-n miez de mărțișor. Iar povestea lui mi-a spus
NAŞTEREA LUI DRAGOBETE de LEONID IACOB în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366504_a_367833]
-
viață, de care era nedezlipită aceeași căruță încărcată cu doruri ... Păstrez o parte din aceste ascunzișuri de lacrimi și poate, odată, când voi avea îndemnul s-o fac, le voi așterne în pagini cuminți de carte. Evenimente nefericite m-au țintuit în neputința de a munci câteva luni. Prin 2007, copila mea dragă, pentru a-mi ușura suferința m-a inițiat în descoperirea internetului pe care-l utilizam doar pentru uz profesional în puținele momente când eram „statică” - în mod frecvent
TAINA SCRISULUI (5): REFUGIUL LACRIMII ASCUNSE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366573_a_367902]
-
arpegii fremătând de minuni.Să stăm așasub vraja cuvintelorce încă nu le-am rostit,... XXIII. IUBIRE, LUMINĂ ȘI VIAȚĂ, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1204 din 18 aprilie 2014. Iubire, Lumină și Viață În grădina de cruci, nebunii țintuiseră Iubirea, Lumina și Viața și cerul agoniza strâmb scuipând din gâtlej mohorâte-nțelesuri. Pâinea de smerenie fusese-mpărțită cu mult înainte și, sub picioarele Iubirii, Luminii și Vieții, sângele ștergea pământul plin de netrebnicii. Sub lespezi grele le-au pus apoi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
a amuțit subit. S-a încruntat, a dat-o jos pe fată de pe genunchi, a turnat vin în ulcea și a golit-o cu înghițituri mari. După ce a trântit ulcelele pe masa încărcată cu mâncare, sticle și pahare, i-a țintuit cu privirea, îngustată de pleoapele strânse, pe fiecare în parte și a decretat: - Băi, despre aia am povestit băieților cum a fost... Nu mai vreau să vorbesc despre ea... - Oho, e subiect tabu! Ha, ha, ha!a râs Doru cu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
în ulcica gazdei, vărsându-se și pătând fața de masă care deja purta destule urme de grăsime de la bucățile de carne și resturile aruncate neglijent pe lângă farfurii. Fetele au întrerupt masajul și l-au privit speriate, după care l-au țintuit pe Doru cu ochi întrebători. Începuseră să se teamă. Acesta a zâmbit larg, acordându-și timp să-și găsească cele mai potrivite cuvinte. A tușit ușor, s-a ridicat de pe scaun cu ulcica în mână și, legănându-se ușor, mimând
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
nu este nici pe departe aspectul cultural al manifestărilor, cel mult adiacent sau paravan la ce se-așteaptă firea umană să-și ostoiască rădăcinile și fibra, să rupă zăgazul lentorilor și timidităților ca pe niște lanțuri care până acum au țintuit-o de glie - bucuria jocului în multiplele lui configurații cu necunoscutul și întâmplarea, cu norocul și șansa și al cărei relief este întins și fără margini, cu suișuri și coborâșuri și în care cuvântul cheie este riscul, asumat fără rezerve
NUNŢILE UTC-ISTE, TOGILE VIRILIS ŞI PROPRIETARII LUI PEŞTE ÎN VEGAS ! (VI) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366659_a_367988]
-
modul emfatic de nomenclatură, iar manipularea - departe de a fi strategia interesată a unui regim - a devenit o stare de spirit, întreținută în fiecare de fiecare, un promiscuu tronson al sufletelor înlănțuite, unde fiecare (iarăși!) era zaua din lănțicul ce țintuia sau lega fedeleș întunericul „aurit”, ca pe un bun moștenit. Intrarea în libertate ne-a copleșit. Am uitat că este o condiție a speciei și ne folosim de coate, ne centrăm coardele vocale pe inflexiunea aritmică a echivocului, pentru a
NEVOIA DE NORMAL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366691_a_368020]
-
de ceață. Într-un moment de luciditate, se gândi să profite de perdeaua de ceață lăsată de bagheta sa și să se facă nevăzut. Degeaba! Razele ce țâșneau din paloșul lui Mărțișor pătrunseră prin ceață ca un far și-l țintuiră pe vrăjitorul nevăzut. Atunci, Mărțișor îl trăsni cu sete, lovind în plin pe nenorocitul de Ger-Sticlos, care se prefăcu într-o pulbere cenușiu-plumburie, ce purta deasupra-i jobenul știut, cu șapte rotocoale de fum. După ce termină cu acesta, Mărțișor se
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Neștiut periplu visul În oceanul de mister Unde s-a deschis închisul Altei vămi în efemer Fulger scurt lucind în beznă Universu-apropiat Doar inelul de la gleznă Țintuindu-te de pat Ești aici. Dar și departe Dormi. Dar și călător-ești Într-o lume ce desparte, Cerul de cele lumești Unde este cheia, codul Netrecutelor trecute? Alexandre, taie nodul Funiilor revolute! Leșul sforăie întruna Sufletul e plin de vești
VISUL de ION UNTARU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361610_a_362939]
-
este admirabilă, fără egal: „Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,/ Nu pentru pătule, nu pentru pogoane,/ Ci pentru văzduhul tău liber de mâine/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!// Pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri,/ Pentru cântecul tău, țintuit în piroane,/ Pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri,/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!// Nu pentru mânia scrâșnită-n măsele,/ Ci ca să aduni chiuind pe tăpșane/ O claie de zări și-o căciulă de stele,/ Ridică-te, Gheorghe, ridică
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
sub clorofila căreia Pământul, acest arici pe care, sub pana scriitorului Arthur Conan Doyle, profesorul Challanger l-a înțepat, și a strigat prin toți vulcanii pământului, pământul însuși, deci, mulțumește omului. Urbe ! Fii bărbată ! Ceasul tău, orologiul tău cu lanț țintuit de inimă, bate o clipă măreață ! Veniți și admirați ! Ocrotiți și arătați pruncilor voștri această ctitorie pentru care Moș Crăciun însuși, dar ce zic eu, Caragiale, Eminescu, Shakespeare, Tolstoi, Turgheniev, Dostoievski, și, vă mulțumesc că nu m-ați uitat, eu
DE PE CARACALULUI LA ŞCOALA OLTENEASCĂ, ÎN POLITICĂ, ŞI ÎNAPOI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361771_a_363100]
-
Dacă primul său volum răspundea acelei aglomerări de subiecte și peisaje - cel de astăzi pune lumea în câteva ecuații, fluidizează discurscul, reia uneori până la redundanță, chiar până la manierism, unele teme și dă impresia de joc care te prinde, care te țintuiește în lectură, te implică în demonstrație. Dominanta primă care străbate volumul, distribuindu-se discret între poeme dar având grijă să se adune și în spații argumentative de sine stătătoare - este aceea a artei poetice, o temă a cunoașterii în fond
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
gesturi nervoase își puse de cafea și făcu "planul de bătaie", hotărâtă să-i de Alinei o lecție pe care să nu o uite toată viața. Când a trecut Alina spre baie, a prins-o cu putere de mână, a țintuit-o cu privirea și cu mâna ridicată gata pentru o lovitură pe care nu o dăduse în viața ei copilului, a dat drumul vorbelor pline de mânie: - Cum ai putut, fata mea, să faci tu... - Mamă, te rog frumos, să
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351448_a_352777]
-
pe un scenariu coerent: "Ai adormit și poate mă visezi./ Surâzi prin somn/ Când îmi presimți sărutul.../ În visul tău acum mă modelezi/ precum olarul modelează lutul" sau "Trec pe străzi lunatic/ fără nici o țintă,/ Ars de dor și parcă țintuit pe rug/ Peste zarea care-ncearcă să mă mintă,/ Gândurile toate către tine-mi fug". Ceea ce reprezintă însă un câștig adevărat în acest volum este efortul, grav și fără senzația artificialului, al textualizării. Elanul confesiunii nu este cenzurat de mitologia
CE-A MAI RĂMAS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351467_a_352796]
-
difuză creează magie... Împodobit cu globulețe și ghirlande din beteală bradul cu cetină de jad strălucește-n întuneric. Asemeni unui covor mătăsos, întinsă pe podele, blana ursului polar mângâie trupurile fremătânde, cuplate-n dansul frenetic al dragostei... Privirea ta mă țintuiește licărind în noapte, gura-ți însetată-mi soarbe roua vieții, atingerea buzelor fierbinți mă înfioară... Brațele avide mă caută, mă cuprind, șoaptele dragostei îmi încântă auzul, mâinile-ți alunecă pe sâni, mă dezmiardă, și-n clipa următoare, lava vulcanului erupe
ETERNELE IUBIRI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 113 din 23 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350805_a_352134]
-
-le forma potcoavei. Pe nicovală, sub bătăile ciocanului, continua finisarea potcoavelor, datul găurilor și în final răcirea acestora într-o baie de apă rece. Unul dintre meșteri dădea jos vechea potcoavă, tăia copita calului și o curăța, apoi aplica potcoava, țintuind-o în caiele. Călare, poposeam la cișmea, adăpam caii și apoi ne îndreptam spre casă. Vecinii-și ziceau, uite-o pe nepoata lui Costea, mai curajoasă și harnică decât toți băieții noștri la un loc. Mândră și plină de încântare
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
în fața morții Azi am făcut un pas înaintea morții și era atâta soare aș fi vrut să se termine totul să simt întunericul cum adulmecă rămășițe din viață viața asta care mă doare și mă sufocă doi ochi m-au țintuit am bătut în retragere pass și mai departe să respir ura ta care sapă șanțuri adânci între noi doi străini în spatele unui cortegiu fără lacrimi fără dialog cuvintele se împiedică când vor să strige se sperie de împietrirea sării de sub
UN PAS ÎN FAŢA MORŢII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351654_a_352983]
-
banii sunt aici, în sertar. Dacă nu-i vrei, treaba ta! Contractul de vânzare-cumpărare l-ai semnat, nu uita. Să nu crezi că... - Așa-mi vorbești mie, nea Ilie? Ai uitat că eu ți-am fost..., l-a întrerupt Fănel țintuindu-l cu o privire plină de dispreț, surpriză și dușmănie, înmănuncheate toate în scânteierile ochilor dilatați de furie. - Băi! l-a întrerupt nea Ilie, țipând. Tu nu ai făcut nimic pentru nimeni. Eu te-am învățat meserie, nu tu pe
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
emoția și fără să mai găsească cuvinte pentru a-și continua fraza începută. Uitase ce a dorit să spună. Avea senzația că zidurile bisericii se pleacă spre el și-l cuprind ca într-o strânsă-mbrățișare, îl apasă și-l țintuiesc, fără a le simți greutatea, îndemnându-l să rămână. Simțea privirile sfinților din privirile vechi cum îl învăluiesc cu blândețe. Avea convingerea că-i zâmbesc. Și teama i s-a risipit. Dar, în același timp, rușinea că este străin locului
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
biserici se crucesc, de ce e țara fără Dumnezeu?” Mânia arde-n ochii lor când strigă: „noi ne-am luptat cu hoardele stăine. dușmanii țarii, azi, sunteți chiar voi, fiindc-ați uitat ce-i rău și ce e bine.” Încrâncenat mă țintuie apoi cu-o veche bolintină întrebare: „Câți ar porni-o-acuma spre oștire? căți pentru țară ar muri, azi, oare?” Dacă cumva nu voi afla raspuns, Mă jur să nu pomenesc de ei. Și ca să nu mai calc pe la muzeu
LECŢIA DE ISTORIE (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345685_a_347014]
-
Samson printre loviturile de călcâi, privind halucinat undeva, imprecis, pe deasupra tuturor, la bradul uriaș culcat și prins cu grijă pe platforma unei autoutilitare din dotarea Serviciului Circulație. După ce doi ofițeri au dispărut din raza sa de observație, Furtună l-a țintuit pe agentul Brumă secunde în șir, mut, admirativ. Într-un târziu, s-a încheiat la veston și i-a întins mâna: - Bravo, agent! Felicitări! Nu știu ce dracului ai făcut și nici nu mă interesează, dar... vreau să știi că-mi retrag
D’ALE POLIŢIEI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352198_a_353527]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > SĂ HOINĂRIM Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 313 din 09 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Să hoinărim Hai să hoinărim prin cartier, Cum hoinăream când eram foarte tineri - Stelele tremurau, țintuite de ger Și ne temeam doar de Sfânta Viberi. Vroiam să fie mereu sărbătoare, Să ne asalteze mirările, Într-o tinerețe netrecătoare, De nu o cuprindeau zările. Când vorbea profesorul despre ohmi Noi corectam: „oameni!” - râzând mânzește. Profesorii, bine dispuși
SĂ HOINĂRIM de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356367_a_357696]