1,306 matches
-
la corp printre brazii și bolovanii presărați pe povârniș. Armele de foc erau prea stânjenitoare, așa că lupta se purta mai mult cu lăncile, spadele lungi și halebardele. Unii cădeau în prăpăstii, încleștați la un loc cu inamicii. Alții, care-i țintuiau pe soldații dușmani la pământ, erau înjunghiați în spate. Existau și grupe de arcași, iar vâjâitul săgeților și focurile de pușcă răsunau încontinuu. Dar mult mai tari erau strigătele de război ale celor cinci sau șase sute de oameni. Acele țipete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Sirius, în Vega? Sau poate mai departe? În Dostoievski un personaj ironizează pe altul care îl suspecta că ar crede în acel Dumnezeu cu barbă și în acel iad cu tavan în care dracii înfig furca în tine și te țintuiesc cu ea de acest tavan. În primul rând chiar cuvântul furcă ar naște nedumeriri. Furca are o coadă de lemn și vârfurile cu trei brațe de metal. Ei bine, de unde luau dracii lemn și cine le turna fierul? Iadul nefiind
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a dorit să-i spun... Nu se întîmpla prima oară, e adevărat, dar nu mă puteam obișnui, totdeauna resimțeam despărțirea aceasta a ei de mine ca pe-un șoc... încît am regret adânc, care ținu cel puțin trei clipe, mă țintui locului, apoi mă smulsei și intrai în bibliotecă. Apăsai pe butonul lămpii de pe birou și lumina care inundă suprafața lui încărcată de cărți îmi alungă șocul, și bucuria serilor mele petrecute în tovărășia marilor spirite, care cu două mii de ani
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
expresie care mă făcu să-mi bată inima. Chipul ei era inundat de o fericire pe care o credeam îngropată în sufletul ei, vocea îi era tainică și șoptită, corpul îi era aplecat înainte în fotoliu ca și când ar fi fost țintuită, fascinată de ceea ce i se spunea. Stătea cu spatele la mine, dar deodată ea simți că era privită și ascultată, mai spuse un cuvânt și închise imediat. Se întoarse spre mine și totul pieri de pe chipul ei, îmi arătă într-o clipă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fi, trebuia să încerc și s-o aduc din când în când în fața mamei...) VI Uzina nu poate deveni catedrală. Într-o catedrală gândul ni se îndreaptă spre intemporal, loc de reculegere și meditație, în timp ce într-o uzină gândul e țintuit pe filetul piesei pe care trebuie s-o execuți, sau, chiar în viitor, pe panourile fluxurilor tehnologice care nu pot rămâne nesupravegheate. Și măcar dacă totul ar merge de la sine cu un strung! Nu mi se mări norma sub pretextul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu venisem să rămânem, plecăm în altă parte, dorisem doar să le urăm în trecere la mulți ani și... Mă uitai la Suzy să-i sugerez retragerea, dar observai pe chipul ei că nici n-avea de gând, dimpotrivă, o țintuia cu o privire ucigașă, ași zice carnasieră, pe doamna Cucu, care clămpănea din gură și avea aerul că nici nu ne cunoștea... Niciodată n-o surprinsesem pe Suzy stăpânită de o astfel de furie rece și orgolioasă... Atunci văzui cum
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
însămi, mărturisește în Apa Vavilonului... Și a putut, mai mult decât era omenește de așteptat să poată. A transformat o terapie personală în strategie de salvare de la moarte morală a unui întreg popor trăind în coșmar. Dar când boala a țintuit-o la pat, a rămas cu totul, cu sufletul ei mare, cu trupul ei mic, în ghearele acelui adversar. Singură cu propriul ei coșmar. Intolerabil. La care, din septembrie 2006 s-a mai adăugat unul, dispariția lui Virgil Ierunca. Cât
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
iarbă verde, dar numai pe pricini transcendente) l-au mînat mai departe, risipit și excesiv, pe cărările blestematei de îndeletniciri vag denumită a "publicisticei" (cea mai rea primejdie a omului de talent), ajungînd la o adevărată industrie cu firme stridente țintuite la poarta fragedei lui reputații literare (...), uluitoare prin mulțimea și felurimea unei producții de poligraf în pas sau maimuțărind actualitatea literară pe cît de senzațională, pe atît de vremelnică". Pentru ca autorul Romanțelor pentru mai tîrziu să fie amendat pentru incapacitatea
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
Mihai Andra Șerban Ionescu împlinește astăzi 62 de ani, însă actorul se află într-un moment dificil, de aproape un an fiind țintuit la pat de o boală cumplită. Acesta suferă de scleroză amiotrofică, o maladie cumplită și fără leac care îi dă incapabilitatea de a se mișca. Sunt într-o permanență competiție cu boala asta. E un musafir neplăcut, am luat-o
De ziua lui, Şerban Ionescu se gândeşte doar la moarte by Mihai Andra () [Corola-journal/Journalistic/81056_a_82381]
-
bungalourilor de cărămidă năvălea la uși, să o vadă. Își auzea inima galopându-i în piept, în timp ce țâșnea, cu un singur salt, de la rezervorul de apă, până jos, la ocolul păsărilor. Într-o zi, un păianjen de plută o lăsase țintuită în nisip, în plină acrobație. Își freca mușcătura cu palmele, așteptând, sub privirea flămândă a celor care nu se-arătau niciodată de-a-ntregul. Și atunci Mehria, apărut din senin, alergă din mașină, înainte să oprească motorul și fără să-și
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
e crucificata privirea În patru puncte cardinale Și nu găsesc Golgota. Merg îngenuncheat, Cu capul în pământ; Cum să văd altceva decât lutul Din care am ieșit? Am nevoie de un sfânt Să mă ridice Până la piroanele Care mi-au țintuit păcatul Și iertarea. Dacă mai ești acolo, Pune un oștean Să-mi înțepe coasta cu o sulița, Pentru a simți Ca exiști I feel that you are (...) „Except I shall see în his hands the prinț of the nails, and
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lică Pavel () [Corola-journal/Imaginative/87_a_79]
-
mai ridicat procent de critici pe cap de scriitor, avem 20 de critici excelenți și numai 3 - 4 prozatori lizibili". Ca și Paul Georgescu, craioveanul prin adopție manifestă o permanentă nemulțumire cîrtitoare, tipic muntenească. Amîndoi au geniu în perifrază și, țintuiți prin forța lucrurilor într-un spațiu restrîns, fac din scris o terapie declarată. Se descătușează prin Rîsu-Plînsu oricărei filosofii, trecînd cuvintele prin toate măsurile sitei sociale. Se "golănesc" savant în expresii de argou intelectual, însușindu-și de bunăvoie condiția de
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
de piele strigă copiii: mamă și tată,/ a venit toamna, uite-i cum trec toți/ plutind peste miriști sau e numai/ duhul miriștilor dar albii părinți/ sînt departe plutind ca aerostatele/ lăsate în derivă să anunțe odată sfîrșitul// madona desnuda țintuiește la soare/ una din înfățișările artistului cu o/ arteră deschisă în loc de chip/ cu mîinile copilărește mișcîndu-le/ direct din inimă precum păianjenii/ derutați în fața unui fluture ce/ semnifică la nesfîrșit frumusețea" (Madona desnuda. Toamna de-acum). Bardul se dedă unei senzorialități
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
brutal În fața ochilor lui: — Privește, pentru numele lui Dumnezeu, privește! Wakefield privește: niște bebeluși cu granulație mare zăcînd Într-o mizerie plină de cocoloașe Într-un dormitor Întunecos. — Știu, bîguie, am văzut la televizor, este o situație Îngrozitoare. Mariana Îl țintuiește cu privirea ei Încremenită, cu ochii ei căprui, cîndva frumoși, reci În spatele ochelarilor. — Asta e tot ce ai de spus? Wakefield Își scotocește memoria și conștiința. — E Îngrozitor, da, dar ce pot face eu, Mariana? — Okay, acum mai vii de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
apărut o formație de western-swing, e și un dealer la masa de balckjack) și se lasă condus afară de către puță, către o clădire de peste drum. Trage În piept aerul rece al deșertului care nu-l trezește deloc, privește la cerul țintuit de stele (miliarde de bolduri de lumină, suficient de aproape pentru a-l face) și deschide ușa pe care scrie Hombres. O femeie șade În poala unui bărbat care șade, al rîndul lui, pe toaletă. Bărbatul Îi ține În dreptul nasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Nu suportați nici măcar să stați în aceeași cameră cu mine, nu-i așa? Nu e destul că m-a părăsit bărbatul, dar ia închipuiți-vă cum mă simt când propria mea familie se poartă așa cu mine. Biata victimă rămânea țintuită în picioare, rușinându-se fiindcă vrusese să plece, dar nedorind nici să stea. Și urându-mă pentru că o obligam să rămână cu mine. Foarte bine, du-te, îi aruncam eu cu răutate. Du-te! Pentru că eram așa de înfricoșătoare, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și ale oamenilor, mai ales că din zăpezile iernii, vrând nevrând părul lor împrumută din ninsoarea albă. 2 C ând profesoara Simona Deleanu intră la prima oră la clasa a V-a B, treizeci de perechi de ochi o săgetară țintuind-o cu mâna pe mânerul ușii. Zăbovi un timp locului apoi, văzându-le chipurile zâmbitoare, le spuse în limba engleză: Good morning! Toți, într-un singur glas, răspunseră: Goood morninnnng, teacher! Sit down please! spuse Simona. Copiii s-au așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și-și înghiți alt șuvoi de lacrimi care-i năpădiseră fața. Spune puiule, replică Simona oarecum domolită, îmbunată, spune: Mămico, făcu o pauză, apoi reluă: mămico, să știi, să știi... că-mi pare foarte rău că te-am cunoscut! O țintui apoi cu o privire în care se citea o dezamăgire greu de exprimat față de cea care-i dăduse viață. Mămica lui nu-l bătuse niciodată. Nici ea nu-și putuse închipui că ar fi în stare să-l lovească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de la unghia mea falsă, lăsând-o să cadă și să plutească în ceașcă asemenea unei aripioare de rechin. B) Era un lucru dezgustător oricum. Domnul Coaster explica expansiv, și eu dădeam din cap și zâmbeam, însă eram cu gândul departe, țintuită de ezitări. Apoi, ca și cum s-ar fi aprins lumina, m-am decis asupra unui plan de acțiune. Aveam de gând să fiu sinceră și deschisă și m-am hotărât să recurg la ajutorul domnului Coaster. Da, o atitudine neprofesionistă. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a fost acum mult, mult timp, pe vremea când puteai să spui așa ceva fără să ți se râdă în față.) Eu și Shane eram atrași unul de celălalt pentru că gândeam la fel. Eram conștienți de viitorul care ni se pregătea - țintuiți într-un loc, încătușați în slujbe plictisitoare, stresante, pentru a putea plăti ipoteca pe cine știe ce casă sinistră - și am hotărât să încercăm să trăim altfel. Așa că am călătorit, ceea ce a stârnit reacții foarte ostile. Maggie spunea despre noi: — Îți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
puțin, doar nu mi-oi fi imaginând eu un amănunt atât de grotesc - vocea lui Garamond spunând: „Vă rog, domnilor, un minim de educație...“ Bramanti, extatic, Îngenunchea În fața corpului Lorenzei, declamând: „Asar, Asar! Cine mă apucă de gât? Cine mă țintuiește la pământ? Cine Înfige pumnalul În inima mea? Sunt nedemn să trec pragul casei lui Maat!“ Poate că nimeni nu voia, poate că sacrificarea Lorenzei trebuia să fie de ajuns, dar acoliții se Împingeau acum Înlăuntrul cercului magic, devenit accesibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dintr-o pânză de Botticelli: un nas fin, buze pline, pomeți proeminenți. — Bună, a reușit să emită Alice din gâtul dintr-odată uscat. Ochii lui, mărginiți de gene dese și negre, erau înguști, verzi și pătrunzători. Alice s-a simțit țintuită de privirea lor, care mătura fundul oceanului din sufletul ei. — Bună. Costumul lui maro, cu dungi și revere late, îi scotea în evidență părul sălbăticit, dându-i un efect dramatic. Alice s-a gândit că tipul arăta ca o combinație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
tipă încruntată, îmbrăcată într-un costum de sport superspecializat și care își urla ordinele într-un microfon. Buggycise-ul i se părea muncă grea lui Alice. Îi părea rău de mamele în cauză, dar și mai rău de copiii care stăteau țintuiți în chingi în cărucioare și erau obligați să fie martorii eforturilor gâfâite ale părinților. Unii dintre copii plângeau, ca o reacție firească la ceea ce părea a fi, la vârsta și din perspectiva lor, o imagine terifiantă. Iar cei care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un val de simpatie. Era clar că vorbele Laurei veneau din disperare. Femeia era, așa cum ea însăși recunoscuse, neglijată, plictisită, deprimată, singură și nu avea deloc o părere bună despre ea. Hugo a prins-o ferm de umeri și a țintuit-o la o distanță de-un metru. —Ăă, Laura. Ascultă, chestia asta sună un pic cam serios. Nu ai cu cine să vorbești? N-ai nici o prietenă? Laura și-a ridicat înspre el chipul brăzdat de lacrimi, cu ochi îndurerați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și diafan din punctul A spre punctul B, se bloca și-n mintea mea: neurocortexul secreta enzimele neîncrederii, le difuza prin sistemul central al fricii, paralizându-mi întâi voința, apoi centri locomotori. Liniile de forță ale luminii și culorii mă țintuiau pe scaun, privirea încremenea, în așteptarea stingerii. Mă simțeam ca o broască înainte de disecție. Și mai era un lucru. Cine desenase harta nebună de creiere, imagini și întâmplări, unde carnea se-amesteca cu hârtia și sângele cu cerneala, cotrobăise departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]