392 matches
-
o pasăre de lemn cu două cuie mari În loc de picioare iată apa peste care coboară lumina dacă joc nu mă crede nimeni dacă stau cine mă alungă au fost toate plătite din necunoscutul trup nu a fugit nimeni doar apa țiuie nebăgată În seamă“ Și gîndul meu fixînd deodată imaginea ca un instantaneu, gîndul meu de atunci, o precauțiune a memoriei strîngătoare: „băieții ăștia slabi care seamănă cu mine, bărbatul meu și vînzătorul de lămîi și muzicantul și șoferul, scheletele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ulei. În pândele sale, a revăzut-o de mii de ori și totuși niciodată, uneori i se părea că-i recunoaște un detaliu de caroserie Într-un automobil care trecea ca vântul, dar când se apropia În goană, cu sirena țiuind, vedea că, vai!, era doar o Lancia vulgară sau chiar un Fiat. Știa, o!, foarte bine că nici el nu era vreun Ferrari, că, În ciuda detaliilor cromate, a farurilor cu xenon și a motorului puternic, rămânea un mic burghez de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de literatură și, împreună cu dînsul, analizam cele mai reușite texte din poezia contemporană. Se trăgeau concluzii importante. El ne demonstra că o strofă ca Plugul, strungul și condeiul Au pornit să chiuie. Și-au pus flori la pălărie Și văzduhul țiuie. depășește în valoare Nunta Zamfirei, deoarece, spre deosebire de aceasta, strofa oglindește o etapă a cuceririlor populare. Simbolistica poeziei era plină de forță generalizatoare. Popescu demonta operele într-un chip ce părea să confunde arta literară cu cea culinară. Orice produs era
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de 31 decembrie la fereastra hotelului unde era încartiruit departamentul de presă al candidatului. Luna îngălbenea troienele uriașe de zăpadă murdară. Umbra zimțată a hotelului se lățea peste piața plină de movile ca un câmp de cârtițe. În urechi îmi țiuia ceva ca un fluid gregorian: ordinarium missae. Apoi, un om gârbovit ieși tiptil în stradă. Era încotoșmănat într-o pufoaică zdrențuită și căra o sacoșă burduhănoasă. Strigătul m-a bușit pe nări și pe gură: Patroane! Patroane! Dar aurul beznei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
căci imediat se oprește și ochește precis, nemilos. Ce să facă el cu prizonierii!? Abia dacă îi mai rămâne o țigară lui. Aerul e tot mai tare și respirația îl face vizibil ca o locomotivă: a naibii treabă!. Auzul îi țiuie de cartușele care seceră mărăcinii. Stârcii și guzganii aleargă înnebuniți. Explozii firave îl caută la rădăcina bolovanilor mai răsăriți. Inima lui Leonard se zbate entuziasmată. Peste ea, în buzunar, se află scrisoarea. Scrisoarea către cei de acasă cu mesajul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai lega deloc pe timpul tragerii. Sau poate zgomotul Îi Împiedica să se concentreze. Stăteau amândoi nemișcați, Într-un fel de fascinație a cărei cale tot nu era clar dacă era auzul sau imaginația și evitau să se privească. Un glonț țiui la mare Înălțime deasupra dealului și Zare comentă: — Sunt unii care trag ca la nuntă! Izbucniră amândoi În râs, dar râsul lor fu exagerat de vesel și prelungit. Semăna mai degrabă a râs nervos. Se lăsă din nou liniștea, văzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
aceea și puțina energie pe care am desfășurat-o în această activitate. Ba am mai fost și bombardată psihotronic și paranormal și nu numai eu, ci și cei dragi mie. Vă dau un sfat: când simțiți că începe să vă țiuie o ureche sau chiar amândouă, încercați cât mai repede să le astupați și să alungați țiuitul, pentru că asta este clar manipulare psihotronică negativă. În toată această perioadă am avut doar două vise mai importante pentru mine: într-o noapte am
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
S-V și ajunge în România adesea ca vânt uscat... Băltărețul. E vântul care bate dinspre baltă (miazăzi). El e umed și aduce ploaie. Bate în răstimpuri primăvara și toamna.” (Simion Mehedinți, George Vâlsan-Lecturi geografice ) „E în toiul secerișului. Satul țiuie a pustiu, ulițele goale așteaptă zadarnic: nici copiii nu mai ies să se joace în praful lor, răscolindu-l și pierzându-se în nourașii ce se ridică deși, grei, înecăcioși, luminați de soare. Afară e un zăduf arzător, și toată
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
urlând. Cățelușa nu fugise după el, dar lui i se păruse că blocul 4, unde se aprindeau primele lumini, îi luase urma, așa că gonea din răsputeri. Peste maidan, ținea bine minte, tocmai se arăta cerul acela de asfințit de vară. Țiuiau greieri și din dosul unei cisterne crăpate licărise prima stea. Acasă ajunsese ca vai de el, iar acolo, of! Alte vânătăi. ─ Darul tău a fost primit. Nu-ți fie teamă. Iată, de azi înainte vei avea un prieten de nădejde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de acțiune a tridentului, care îi putea lovi scutul, coiful sau piciorul. În clipa aceea, Flamma lovi. Valerius își încordă mușchii gâtului; simți o durere cumplită în ceafă, capul îi fu împins brusc în spate și urechile începură să-i țiuie. Văzu un vârf al tridentului foarte aproape, înfipt într-o gaură a coifului. Își încordă mușchii spatelui, ca să nu cadă. Făcu un pas în spate, eliberându-se. Încerca să nu se gândească la durerea aceea cumplită. Imediat veni o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
masă, le-am intersectat, am pus puncte și abia atunci a reieșit că prima necesitate era ursulețul pentru copil care, dacă-l dai pe spate, spune mama. La o adică ar fi putut fi Înlocuit cu păianjenul de plastic care țiuie dacă-i dibui guguloiul situat În abdomen și apeși cît poți de tare. Imediat ce-au aflat vestea mai mult sau mai puțin din revistele literare, mulți cetățeni cumsecade s-au apucat să mă gratuleze cu ritmice strîngeri de mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
freamăt diareic, vuiet de același ordin, un vînt distins, greu și prelung, cu o frecvență situată-n jurul a 500 de hertzi tras În dreapta și ajungînd prin balans În stînga, la care se va adăuga unul scurt și decis, central, țiuind pe la vreo 10 000 de hertzi, dublă flatulență Însoțită de suptul unei carii surround, zgomotul irevocabil al căderii unei balegi pe iarbă, În fața blocului, printre petunii, aburul ei, tumultul pompei de desfundat canalizarea, zgomotul unei ventuze, zgomot de muci, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
repede, pod crescut parcă chiar din lumina aceea de aur care-l orbise, și tot în acea clipă îl asurzi o explozie sonoră, nefiresc alcătuită, parcă din sunete de gigantice clopote de cristal, și talgere de alamă, și flaute, și țiuit de greieri. Simți mâna Laurei pe frunte, se auzi strigat, dar nu deschise ochii. - Nu mă trezi, Laura, șopti. Mai lasă-mă să-i văd. Să-i văd trecând podul... - Nu e domnișoara Laura, domnule elev. Suntem noi, Iliescu și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și sorbea din ea evlavios, mângâind-o ca pe un obraz de femeie.Nimeni nu îndrăznea încă să tulbure liniștea. Nimeni, afară de Pâcu: Măi oameni buni! Treziți vă! Ia te uită la ei. Parcă așteaptă să plece la cătănie. Imi țiuie urechile de atâta liniște. O dat Dumnezeu oleacă de omăt și gata, nu mai ai cu cine sta de vorbă. Parcă sunteți babele în țintirim. Măcar pe acelea le apucă bocitul și-i tot un drac...Dar spun totuși ceva
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ar fi tremurat numai el, ce ți-ar fi fost? Dar toata suflarea și făptura de prin prejur îi țineau hangul...”), efecte creionate cu ajutorul personificărilor și hiperbolelor („..vântul gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau, pietrele țipau, vreascurile țiuiau, și chiar lemnele de pe foc pocneau de ger”). Caracterizarea directă surprinde portretul fizic al personajului, ce relevă impresia de grotesc, și creează totodată un efect comic prin utilizarea augmentativelor, diminutivelor cu rol de augmentare, formelor populare și hiperbolelor: „Ș’apoi
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
buruiană aista de Păpădie, și tu, cătinel, te ții de noi la vreo zece pași. Ceilalți trei băieți nu-și schimbă locul” - a hotărât Toader. ― Și ce s-a Întâmplat mai departe? - a Întrebat profesorul Hliboceanu. ― Am pornit cu urechile țiuind de Încordare. Din când În când, zgomotul de mișcare a unor garnituri de tren răzbătea până la noi destul de deslușit. După un timp, Toader ridică mâna și se oprește. Alerg la el. „Ce e?” - Întreb eu. Iar Toader Îmi răspunde: „Terenul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și unul pentru tineri? mă întreb înainte de-a intra în somn. O fi avînd Dumnezeu vreo strategie? Morții tineri se întîlnesc ei înde ei sau ne regăsim cu toții, laolaltă? Și-atunci Iordan ar fi mai aproape de vîrsta mea. Îmi țiuie tîmplele la gîndul ăsta: ce oră o fi "dincolo"? Dimineața ninge iară " Dar lumea e grăbită, dar strada e pustie Dar cine să mai citească acum poezie?" Ileana Mălăncioiu miercuri, 1 ianuarie, 2003 Trag o linie de zece puncte sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ai grijă, omule, poate îți cauți și tu liniștea, toți o căutăm, iar eu mai mult decât toți, asta am căutat mereu și nu am găsit, liniștea, am avut parte numai de gălăgie, dar nu aceea care face urechile să țiuie, e vorba despre gălăgia sub formă de indivizi care-ți dau buzna în intimitate, de eșecuri zâmbitoare și perfide, de neîmpliniri legate unele de altele, fiindcă un necaz nu vine niciodată singur, în vreme ce bucuriile sunt pe cale de dispariție. Deveni meditativ
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
În sus și nu eram prea sigură că ea observase că nu ne mișcasem până atunci. Cinci, șase, șapte... Aveam avut senzația că liftului Îi trebuie câte zece minute Întregi ca să treacă de fiecare etaj, iar tăcerea Începuse să‑mi țiuie În urechi. Când am adunat destul tupeu În mine ca să arunc o privire În direcția Mirandei, am constatat că ea mă analiza din cap până În picioare. Ochii i s‑au fixat mai Întâi asupra pantofilor mei, apoi a pantalonilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mă pierd, revin la suprafață; refuz să gândesc la altceva decât la mișcarea ritmică a brațelor, a picioarelor, a Întregului corp; nici o fracțiune de secundă fără mișcare, nu Înceta mișcarea!, dispozitivul de alarmă e deschis la maximum pe acest semnal, țiuie Îngrozitor, Îmi invadează urechile, am În urechi un fâșâit continuu; nu se poate fără acest fâșâit, de ce nu se poate, mă țin cât pot să nu renunț la mișcare; ah, o durere ascuțită Îmi taie genunchiul, uit să mai mișc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de vată; În jurul meu, se strigă, se vorbește, se gesticulează, dar nu mă atinge nici un sunet, parcă aș fi izolat de o materie invizibilă; mă aflu imers În oceanul de aer, fără să simt spațiul; doar timpul fâșâie În timpan; țiuie cu o viteză teribilă, mi se albesc perii din mustață și-i văd cum Își schimbă nuanța, mi se pare că nu sunt eu acesta, că altcineva se află În carapacea corpului meu și o folosește cu Învoiala mea; eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de soare umbreluță colorată stil madame Bovary În vacanță sub 30 poate disponibilă Încerc am succes Îmi dă adresa strada polizu 13; pe drum, o iau pe moșilor, mă Încurc, rătăcesc strada; e ora 14, soarele bate În creștet, Îmi țiuie urechile de două, de trei ori, de nouă; ocolesc, mă trezesc În același loc, mă doare capul de enervare, de căldură; mă uit mai bine, o iau de la capăt, același rezultat: ce se-ntâmplă? parcă spațiul se dilată, face pliuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai hârâia de oboseală, Trifon strigă gros și sfidător: ― Da de ce să tac?... Iacă, nu vreau să tac!... Ai să-mi poruncești dumneata? Ce, sunt sluga dumitale? Miron Iuga nu mai vedea, dar fiece cuvânt îi plesnea obrajii de-i țiuiau urechile. Continuă cu aceeași mînie: ― Să taci... și să ieși îndată din curtea mea!... Ieși afară, ticălosule! Acu să ieși, hoțule, că altfel!... Trifon Guju își răsfiră picioarele și întinse genunchii, ca să se înfigă mai puternic pe loc, răspunzând în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Petre, desperat de desperarea lui. Mai departe, Nicolae Dragoș se zvârcolea să se apropie de Petre, să schimbe împreună două vorbe. Dar mulțimea îngrozită îi cuprindea pe toți, irezistibil, în aceeași fugă dezmățată, spre un adăpost împotriva morții care le țiuise tuturor în urechi... În urma gloatei fugare un detașament de soldați pornise pe șoseaua presărată cu cadavre. În frunte pășea un lanț strâns de trăgători, cu armele gata de a trage, ocupând corpul șoselei din șanț în șanț, iar pe amândouă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îndărăt, lovind-o peste față, dar rămăsese agățată de el cu disperare : „Medalionul meu, e al meu !“, hohotise, în timp ce îi smulgeau mâinile, proptind-o în cătușe de țeava caloriferului. „Asta v-au dat, fă, acolo, la țărăniști“, auzi cu urechile țiuindu-i de palme, „aur și valută ? Asta v-au dat ca să dați foc și să aruncați cu bombe ?“. „Eu n-am aruncat...“ „Da’ cine, tac-tu, legionaru’ Dar ea nu mai răspunsese și tăcuse așa multă vreme, căci își scosese
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]