484 matches
-
sud de Roma și alcătuiau un cap de pod pentru care încă se mai purtau lupte, atunci când eu a trebuit să abandonez uniforma atât de șic de ajutor la Luftwaffe și, la scurt timp după asta, m-am văzut în țoalele deloc arătoase ale detașamentelor de muncă ale Reich-ului: astea erau maro-căcănii, astfel încât se putea spune că eu și ceilalți arătam ca și când am fi făcut pe noi. Din cale-afară de caraghios era acoperământul pentru cap, o pălărie de fetru foarte umflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de alarmă. Dar nu s-a petrecut nimic în măsură să ne alarmeze, în afară de faptul că, într-o duminică, fără nici un motiv aparent, a trebuit să ne aliniem într-un careu deschis întreg efectivul, două sute cincizeci de băieți: nu în țoalele de dril gri-deschis, ci în maro-căcăniu, cu „curul cu mâner“ pe capetele tunse scurt. Dinspre mijlocul terenului de adunare, imediat lângă catargul drapelului, un șef al Detașamentelor de muncă ale Reich-ului apărut din senin cu o escortă impecabilă începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
adevărată. În orice caz, din cănile mari vine miros de cafea adevărată. Drumul până acolo și înapoi îmi înjumătățește timpul pentru micul meu dejun și puținele minute care mai rămân le folosesc ca să scot noroiul uscat rămas de ieri din țoalele de instrucție și să le perii, așa că, în repetate rânduri, sar în ochi la apelul de dimineață și trebuie să fac exerciții de pedeapsă: pas alergător cu echipamentul de campanie și masca de gaze pe figură pe un câmp în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din ordinul meu de marș, care nu permitea nici un ocol. O dată, deja în munți, am înnoptat la o familie de învățători bătrâni, care creșteau iepuri în spatele casei. Fiindcă făcusem deja febră, au vrut să mă îngrijească, să mă îmbrace în țoale civile și să mă țină la ei, ascuns în pivniță, până când, cum spuneau, „aveau să se termine toate astea“. Fiul lor, a cărui fotografie îndoliată stătea pe un raft cu cărți, căzuse în lupta pentru Sevastopol. Tânăr, în jur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
asta un sfert din pâine, a raportat la bâtrânul barăcii, un plutonier tipic, autoritar și învățat să comande. După care au fost percheziționate toate priciurile și toți sacii de paie, pe care cu siguranță că dormiseră și ucrainienii, de asemenea țoalele tuturor acelora care, bolnavi fiind sau făcând de serviciu la baracă, nu fuseseră la muncă în echipa de tăietori de lemne sau la îndepărtarea ruinelor. La un locotentent major de la Luftwaffe - în lagăr se amestecau gradele inferioare cu ofițerii până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
hârtie plină de pete, altminteri însă nescrisă, asta sunt eu, asta aș putea sau aș vrea să devin eu, proiectul imprecis al unei existențe ulterioare. Cineva care poartă în continuare cărarea pe stânga și are un metru șaptezeci și doi. Cineva în țoale militare vopsite, care între timp își bărbierește puful o dată pe săptămână și pentru care este deja deschisă libertatea oferită: un teren cu drumuri impracticabile. Oricum, însă, îndrăznește să facă primii pași. În plus, se apropie, lingușitoare, imagini dorite - tânărul bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din Göttingen, printre băncile ocupate, căutând un loc. Pășind peste geamantane și legături. Aerul înecăcios al încăperii supraaglomerate. În sfârșit, un loc. Lângă mine - ca și când mi l-aș fi ales din ochi - exemplarul, din punctul meu de vedere, privilegiat, în țoale colorate de Wehrmacht: veșnicul caporal, lesne de recunoscut chiar și fără însemnele de pe mâneca stângă. Păream să fiu abonat la unul ca el. La fel ca acel caporal care mă condusese afară din pădurea întunecată în care mă aflam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fost în audiență, nu s-a interesat de tăria credinței mele, ba chiar m-a pus pe loc să scormonesc într-o ladă cu miros închis, conținând haine primite ca donație, fiindcă voia să vadă „noua intrare“ - pe tânărul în țoale militare vopsite - dezbrăcat în civil. În afară de asta, îmi lipsea un pantalon de instrucție pentru munca în atelierul lui Göbel; prea își uzase băiatul de la cuple țoalele lui de lucru în subteran. Din cap până-n picioare, am avut voie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
conținând haine primite ca donație, fiindcă voia să vadă „noua intrare“ - pe tânărul în țoale militare vopsite - dezbrăcat în civil. În afară de asta, îmi lipsea un pantalon de instrucție pentru munca în atelierul lui Göbel; prea își uzase băiatul de la cuple țoalele lui de lucru în subteran. Din cap până-n picioare, am avut voie să mă echipez cum se cuvine. Până și chiloți și două cămăși de schimb a scos priorul din ladă, în plus un pulover croșetat din resturi policrome de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prânzului, singure sau în grupuri vesele, să se plimbe pe sub copaci. Ah, cum mai ciripeau! Imaginea mea, un bărbat tânăr cu o capră năbădăioasă, le făcea cel puțin să zâmbească. Câte îndemnuri, multe batjocoritoare, nu a trebuit să îndur! În țoalele mele de lucru, în drilul meu cârpit de atâtea ori și tot mereu în conflict cu animalul încăpățânat care voia de fiecare dată s-o apuce în direcția opusă și behăia cât îl ținea gura, eram ca un personaj din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ai avut ghinion... Spun încurcată : -Nu știu dacă mai am nevoie de gazdă...Nu știu dacă mai vin aici... -Ba să vii...O să vezi că-s de treabă. Gazda îmi dă în primire camera. E un fel de bordeiaș cu țoale din cordele pe jos și un miros de odaie veche, specific pentru casele foarte îmbătrânite de la țară...Când dau să intru , observ că trebuie să cobor trei trepte, acoperite cu hârtie albastră, ca într-o criptă răcoroasă.Gazda avea un
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
podul casei ei, unde credeam că o să descopă o lume ascunsă, cu multe secrete și lucruri deosebite. Băteam la ușa singurei camere și oarba ne deschidea cu fața înseninată. Camera era foarte îngrijită și mirosea a busuioc. Pe jos erau țoale din cordele viu colorate, pe pereți domnea o întreagă lume pierdută în fotografii îngălbenite de timp. Mai erau două paturi cu tăblii înalte, așezate în paralel, iar la mijloc, lipit de peretele din față, străjuia un dulap din lemn pentru
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mai pierd încă o jumătate de oră cu împachetatul? Cred că la asta mă gândeam atunci când, prost fiind, refuzam să articulez comanda: înapoi la hotel. Deștept băiat! E clar că cel mai scump e biletul de avion. Nu aveam eu țoale de trei sute de parai nici în ruptul capului, așa că mă felicit că am făcut alegerea cea mai bună din punct de vedere financiar și că, în sfârșit, am să o văd pe mama. Prind ultimul personal de Buzău, pe care
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
parașută, da' ce parașută bună, asta e, într-o săptămână am s-o uit, mi-am spus, și m-am culcat. Era 2.30, dorm o oră, îmi propun și mă duc după aia în Barbes să-mi iau niște țoale pentru că știi că nu mai am cu ce să mă îmbrac. Și cred că-ți aduci aminte și de ce. Mă trezesc bineînțeles la 3 dimineața. Asta a fost al doilea moment important din evoluția relației mele cu Monica. Pentru că dacă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
câte o sticlă de vodcă aventurile mele prin lume. Asta făceam eu toată ziua după fuga din Grecia de lângă languroasa Vero. Ruga mea nu a fost în zadar. Școala de sporturi nautice funcționa. Gașca era acolo. Mi-am cumpărat ceva țoale, mai mult de malul apei, dedt de stradă. Eram fericit. Am împrumutat niște bani de la fratele meu și am rupt orice legătură cu exteriorul. Adică cu tot ce era exterior wind surfing-ului. Mă dădeam ore în șir cu Piticul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
așteptară. — Cum arata dezbrăcată? întreba Șam, curmând tăcerea. — Hai, măi, ce Dumnezeu! Zău că mă interesează! — N-am prea băgat de seamă. Hai, nu ma tromboni, Adrian! Vrei să spui c-ai convins-o pe Fanny Tarrant să-și dea jos țoalele și n-ai remarcat cât de mari i-s țațele sau formă curului? Se râde la păsărica? Adrian nu-i răspunse. Se uită cu ochii cât cepele la Fanny Tarrant, care apăruse în ușă dinspre vestibul și încremenise în prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pun să-și ridice și mâinile deasupra capului, ca musulmanii la rugăciune. Pe acritura care mă seacă la ficați de vreo cincisprezece ani am dotat-o cu o trompetă de plastic și-am cocoțat-o pe masa prezidiului. Arată în țoalele ei de bazar ca un gândac de colorado pleoștit de la piatra vânătă de primăvară. Promițător. ... să nu-mi spui mie Grigore dacă o să se mai ia cineva de mata, o să vezi c-o să tremure carnea pe ei de frică. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe care-o construim noi astăzi cere din partea voastră, tinerii ...”. - Da, mi-amintesc. Și Vlad a dat drumul la maimuțoiul de plastic care se dădea peste cap. Ce să-ți zic, nu-ți prea vine să-l vezi nici cu țoalele pe el. - Nu, și eu trebuia să-i admir... Și, colac peste pupăză, s-a apucat să-mi povestească cum a rămas ea gravidă, pe la șaptesprezece ani, a făcut avort, cu relații, și-era băiat, l-a și văzut... a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
opt. Iar lui Mma Ramotswe îi spuse: — N-or să studieze. Vor ieși în oraș după fete. Băieții ăștia n-au nimic în cap. Absolut nimic. — Mulți tineri sunt așa, îl consolă ea. Nu le stă mintea decât la dans, țoale și muzica dată la maximum. Asta-i viața lor. Și noi am fost așa, amintește-ți. Când sună la Agenția de detective nr. 1, răspunse o Mma Makutsi încrezătoare, care-i spuse că dusese la bun sfârșit investigația cazului Badule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
apei. În ușa bisericii, împăratul David actualiza Psalmul 27. 4. Se îmbrăca fără gust, purta haine uzate, cămăși roase pe la guler, pantaloni dintr-o velură spălăcită, sacou cu căptușeala ruptă, ghete cu ștaiful căzut, pulovere destrămate și alte vechituri SH, țoale ale unor generații ieșite din uz: Put a neamț nespălat, le storc și curge untură dine ele, fuge apa peste textilă, precum ploaia pe acoperișul casei, sunt ignifugate cu grăsime, zile și nopți de patimi în fibrele acestea (coton suta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îndestulări. Amintește-ți decorul, patul, soba, laița, lăicerele, cuptorul... fotografiile aliniate într-o ramă albastră, găleata cu apă sălcie, icoana unui sfânt fără nume, calendarul plin de semne, unele negre, altele roșii. Vezi, în sobă arde foc? Patul este așternut? Țoalele sunt curate? Cine se hodinește în fotografie? Apa este proaspătă? Calendarul, în ce an suntem? Hai, fă un efort, în ce an suntem? Le vezi? Ai făcut parte din toate acestea, îți aparțin, deși unele dintre ele nu mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
liniște incompletă. Erau zgomote, mișcări, mers încolo și încoace, palpitația slabă a unor glasuri. Această temniță făcea parte dintr-o construcție mai largă - cum îi zicea femeia? - refugiul Discipolului. Încerca să și-o reprezinte când Jurig zise în spatele lui: - Ce țoale haioase ai! Gosseyn se întoarse și-l privi. Tonul lui Jurig indica faptul că nu vedea nici o legătură între haine și ceea ce spusese Gosseyn despre alte planete. Se uită la "țoalele" lui "haioase". O salopetă ușoară de plastic cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și-o reprezinte când Jurig zise în spatele lui: - Ce țoale haioase ai! Gosseyn se întoarse și-l privi. Tonul lui Jurig indica faptul că nu vedea nici o legătură între haine și ceea ce spusese Gosseyn despre alte planete. Se uită la "țoalele" lui "haioase". O salopetă ușoară de plastic cu o închizătoare invizibilă și - tot invizibil - un regulator termic țesut uniform în materialul artificial. Foarte elegantă și scumpă după aspect și foarte comodă în special pentru un om susceptibil de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
spate. Închid ochii. Copilul plânge. Acum în vecii vecilor n-o să mai reușesc să fac să-mi vină laptele. Poate ar trebui să renunț la alăptat. Poate ar trebui să-i dau lapte praf. E șase seara. Casa e vraiște. Țoale peste tot. Mai ales ale mele, e drept. Hârtii peste tot. Mai ales ale lui H., că el scrie, eu nu mai scriu. Eu n-am timp nici să respir. Măcar dacă aș reuși să dorm trei-patru ore în șir
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
pentru că tu nu ai fost îndrăgostită niciodată. Dumnezeule, mă simt atât de nefericită și atât de ne-șic! Am auzit că toate arată uimitor acum că s-au logodit. Dincolo de conflictele ei interioare, de teatrul pe care-l joacă, de țoale și de injecțiile cu vitamina C, Julie nu-i decât o romantică incurabilă. Pretinde că a fost îndrăgostită de mai mult de cincizeci și patru de ori. A început de mică - primul prieten l-a avut la vârsta de șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]