3,981 matches
-
alb, „simbol al singurătății mele, iubito” și a unei ciori, figurînd moartea și tenebrele: „nimic nu mai e cum a fost, a pierdut și ce n-a avut,/ acum stă în ogradă cu ochii în gol și/ îmbată ciorile cu țuică, le dă pîine înmuiată în țuică,/ pe una a prins-o și i-a turnat țuică pe gît,/ i-a desfăcut ciocul și cogîlț, cogîlț.../ N-a murit cioara, din contră, de a doua zi i-a/ cerut de băut
Etnobotanicele lui LIS by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3141_a_4466]
-
și a unei ciori, figurînd moartea și tenebrele: „nimic nu mai e cum a fost, a pierdut și ce n-a avut,/ acum stă în ogradă cu ochii în gol și/ îmbată ciorile cu țuică, le dă pîine înmuiată în țuică,/ pe una a prins-o și i-a turnat țuică pe gît,/ i-a desfăcut ciocul și cogîlț, cogîlț.../ N-a murit cioara, din contră, de a doua zi i-a/ cerut de băut. Acum bea cu ea împreună și
Etnobotanicele lui LIS by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3141_a_4466]
-
mai e cum a fost, a pierdut și ce n-a avut,/ acum stă în ogradă cu ochii în gol și/ îmbată ciorile cu țuică, le dă pîine înmuiată în țuică,/ pe una a prins-o și i-a turnat țuică pe gît,/ i-a desfăcut ciocul și cogîlț, cogîlț.../ N-a murit cioara, din contră, de a doua zi i-a/ cerut de băut. Acum bea cu ea împreună și la cîrciuma/ din sat - noaptea, cioara se transformă/ în femeie
Etnobotanicele lui LIS by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3141_a_4466]
-
la oraș. Pe întuneric a apărut o matahală să ne caute. Era unchi-meu, disperat. A venit, ne-a luat de-o aripa, ne-a dus înapoi acasă. Seara, vecinul Turloiu a venit surexcitat să bem o cafea și o țuică și să ne povestească cum l-a văzut el pe Ceaușescu într-o mașină Dacia albă, alergat de altă mașină pe străzile Târgoviștelui. Toată lumea l-a luat peste picior, am facut mișto de el, fugi dom'le de aici, ai
EMOȚIONANT. Mirel Palada, amintiri de la Revoluție: N-o să uit zgomotul toată viața. Șenile și război și moarte by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/33399_a_34724]
-
sunt cele care povestesc masacrul civililor, al evreilor de la Odessa, spânzurați sau arși de vii: „«Bravo, soldați! Bravo, vitejilor!», se auzea din când în când. Apoi, pe la jumătatea masacrului, a trecut o mașină din care li s-a distribuit soldaților țuică, «pentru a mări eficiența actului de pedepsire a dușmanului». Mirosul de fecale era tot mai puternic, spânzurații făceau pe ei într-un ultim spasm. Țuica nu era foarte eficientă, acum se înmulțiseră cazurile soldaților care vomitau din cauza mirosului de fecale
O istorie fără eroi by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3004_a_4329]
-
Apoi, pe la jumătatea masacrului, a trecut o mașină din care li s-a distribuit soldaților țuică, «pentru a mări eficiența actului de pedepsire a dușmanului». Mirosul de fecale era tot mai puternic, spânzurații făceau pe ei într-un ultim spasm. Țuica nu era foarte eficientă, acum se înmulțiseră cazurile soldaților care vomitau din cauza mirosului de fecale tot mai prezent, tot mai greu de suportat“. În timpul războiului, morala este pusă între paranteze, și nu contează decât victoria, deoarece istoria este scrisă de
O istorie fără eroi by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3004_a_4329]
-
asemenea se fac referiri succinte la unele momente istorice revoluția din 1989 sau abdicarea regelui Carol al II-lea. Christian Haller inserează în text multe cuvinte românești: "ardei impluți", "Palatul regală", "Cara cu bere", "Dalea Metropoliei", "birjă", "ciorbă", " Mișcă te!", "țuică", "dulceață", "dud", "cozonac", "Pepene! Pepene!", "pînză", "jimblă", "bumbac", "prin noi înșine", de regulă explicate cititorului german, ortografierea lor pe alocuri ciudată amuzîndu-l însă pe cunoscătorul limbii române. Mama lui își amintește de negustorii de legume cu coșul pe cap strigînd
Un nou roman despre București by Mircea M. Pop () [Corola-journal/Imaginative/15328_a_16653]
-
vărsat în plinul obrazului; era chipeș și călărea voinicește pe roibul încomat. Fusese de dimineață la niște fânețe îndepărtate, pe costișa de la Dâmburile ce-i veneau peste mână, trecuse și pe la livezile de pruni, vreo cinci pogoane, de unde scotea o țuică cunoscută prin partea locului. înstărit, popa! Avea și vreo sută de pogoane de arătură în marginea satului, grădini de pomi, fânețe, zăvoi, lua și de la oameni, făcuse o cooperativă și pornise și o bancă. îl blagoslovise, ce-i drept, Dumnezeu
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
și Măriuța, fata lor mai mică, măritată cu popa Radu; și ea fu de aceeași părere. - Ei, finule, înțelegi acuma belșugul ce-a dat peste noi, peste sat? - înțeleg, părinte, mormăi Ilie, cum să nu înțeleg! Hisafta aduse în grabă țuică, măsline și tot ce era de trebuință ca aperitive; închinară pentru prosperitatea viitoare a Puieștilor și se despărțiră plini de voioșie. Pe seară tot satul știa că răzbiseră apele minerale în fântâna popei și că peste oameni avea să vină
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
la dânsul fruntașii satului, contabilul de la moară, primarul, notarul, câțiva proprietari din împrejurimi, perceptorul, inspectorul plășii. După ce-i ospăta pe toți, la urmă le oferea și câte un păhărel din apa fântânii. Nu mai făcea risipă: un păhărel doar de țuică. Toți gustau din el cu atenție, cu încordare, ca mari cunoscători. - Ei, ce zici, primarule? zâmbi popa superior. Primarul dădu din cap. - Ce să zic, părinte? E cam coclită. - Zi că pute; nu-ți fie rușine de vorbă rea; pute
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
popa, pentru prosperitatea Puieștilor nu cinstim cu Dealul Mare, ci cu �apele" de la Puiești... Vino, mă Matache neică, și desfundă două sticle din apele �din fântâna popei". Matache desfundă cele din urmă sticle și turnă fiecăruia într-un țoi de țuică, de o gustare, ca ceva de preț. Toți strâmbară din nas; unii scuipară și pe jos. - E coclită rău. - Spuneți că pute, nu vă rușinați, se înfoia părintele Grigore, satisfăcut. Las' că banii n-o să pută. Era vorba lui; nu
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
Emil Brumaru Se făcea că înnebunisem, sau, mă rog, era cît pe ce să devin balamucalgiu, tratat cu dușuri scoțiene, bătăi în cap, sistematice, cu-o măturică de cimbrișor înmuiată în țuică de mure, bălăcit total (eventual numai picioarele... membrele, vai, inferioare) într-un hîrdău cu doagele îmbătrînite-n cercurile ruginite de plictiseală. Mă dilatasem brusc în casa (îmi plăcea să am una cu patru camere, fix patru, cîte încăperi are și inima
Proza din poem (I) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16190_a_17515]
-
rilke lingurița în care de quincey își topea opiu un flacon cu saliva din săruturile lui ion mircea trandafirul mâncat de ezra pound reconstituit de un sticlar venețian dumnezeul gonflabil a lui i. es. pop zis și iepurașul încă amirosind țuică de prună câteva lacăte mâncate de animalul lui henri michaux binoclul cu care ursachi spiona valurile mării negre ciorapii virginiei wolf cocoașa lui lichtenberg mistria cu care minerva chira și-a reconstruit casa dărâmată de o mașină cuțitul lui tzara
Eternitatea e o amintire by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/16353_a_17678]
-
legendă ieșind din vetrele pe care nouă sărăcie își fierbe în oală rădăcini de cuvinte ațoase "barza" "viezure" "mînz" în nopțile cînd o lună latină trece lin peste vîrfuri slave... cu patetismul politic ce sufla în cărbuni sub cazane de țuică și muta din loc munții prin cîrciumile murdare ale minerilor unde se recîștiga bătălii demult pierdute-n istorie cu fanfaronada geambașilor deveniți manageri ai fostelor izvoare carpatice din care azi curge sînge de Coca-Cola sub cerul răsăritean trîntit ipocrit peste
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
lui, simbol de mare onoare. Și câte nu am discutat! Cu ce glume și cu ce vorbe înțelepte ne-a încântat și luminat! Ce nu as da să îl ascult din nou! Mâncarea de țară a fost la înălțime, iar țuică bună și vinul bun de Drăgășani nu au lipsit. Oare se pot uita vreodată acele momente sublime? De câte ori drumurile m-au dus la Cluj-Napoca, mergeam cu drag să-l întâlnesc pe IPS Bartolomeu, împreună cu prietenul meu de o viață, prof.
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
mai rapidă modalitate de a ne face cunoscuți, ce-i drept, uneori oameni în lume, alteori, un fel de râs al ei. Ultima varianta, categoric, nu ține de tehnologie, ci de propria noastră structura (în care colcăie, de cele mai multe ori, țuicile ingurgitate, iar din ele, evident, nebunia și nesimțirea ce iese pe obraz și în frunte, ca păduchele, tocmai când ne este lumea mai dragă). Cu alte cuvinte, a fi de râsul lumii ține de gramul de minte, după caz, lipsa
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
la grătar, cu cartofi natur gratinați și castraveți acriți de curând. A fost o minune de mâncăruri, opera unor bucătari „de clasă” națională: Cornelia Văcaru, Mirela Nedeluș și Ovidiu Uță. Bunătățile au fost stropite din plin cu băuturi ale casei - țuică și palincă -, dar și băuturi fine și cu vin alb de Drăgășani și roze de Burluși. Tot timpul sau aflat pe mese apă minerală, apă plată, sucuri și fructe românești de sezon: mere, pere, prune, piersici și caise. Servitul mesenilor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
scrisul în cafenele ori în biblioteci, nu acasă însă. Și cel mai interesant lucru: revine fără nici o dificultate asupra textului, continuă, cum s-ar zice, ultimul paragraf. Târziu în noapte suntem invitați la o cramă, se servesc sarmale, se bea țuică, Craig Czury, un poet american, cântă la muzicuță orice, tango, jazz, uluind asistența, iar Israel Bar Kohav cântă în ebraică un cântec tulburător. Se încinge o horă frenetică, Patricia și Mario privesc încântați îi invit pe amândoi, dar refuză, nu
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
greutatea roadelor. Domnia-sa adulmecă, pe bună dreptate, o toamnă bogată în vinars, în prelungă euforie și tristețe amară a soacră-si că a sacrificat-o pe fiică-sa, Claustrina, măritând-o cu unul dintre cei mai importanți consumatori de țuică pe care i-a avut patria în cei vreo două mii de ani de când soldații romani se zbenguiau prin Munții Orăștiei cu daciencele... Însă e o după-amiază splendidă de octombrie și urmărim cu toții emisiunea "95/95" de pe Antena 1, unde domnul
Experiment cu Claustrina.. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10188_a_11513]
-
Yuehan, din partea mamei. Toate rudele, din partea mamei, au fost prezente aici. Într-un apartament, la etajul 28, am petrecut o seară de An Nou, de neuitat; cu mâncăruri alese, fructe din belșug (cireșe, afine s.a) și chiar băuturi (vin, țuica, bere). Într-un décor- design style greek - de bun gust și o atmosferă foarte plăcută, am admirat orașul, de la înălțime și am întâmpinat primele focuri de artificii. În ziua de An Nou am stat acasă; Lala a aprins incenses lângă
My trip to China. In: Editura Destine Literare by JULIA DEACONU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_267]
-
plecare. Maria ne-a adus sacoșa în care pusese câte ceva de mâncare pentru drum și pentru timpul ce aveam să-l petrecem la Căciulata. Bunica a venit și ea cu vreo trei sticle, două pline cu vin și una cu țuică. Le-am așezat pe toate în portbagajul mașinii, printre sacoșe și geamantanul cu haine. - Păi, tu, mumă, ce mai stai? Nu te îmbraci? Că doar n-o să stea fata asta după tine? - a întrebat-o bunica pe Maria, în timp ce, de
După moarte, musai la Ghiol!. In: Editura Destine Literare by NICOLAE BÃLAȘA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_253]
-
și pulberea. Peste tot o apă și-un pământ. Care moare să-i fie țărâna ușoară, care nu, vai și amar de capul lui! Iadul s-a mutat aici, pe pamant! - Mă, nene, crezi că Dumnezeu doarme, sau a băut țuică și acum e beat? Eu zic că nu. Are el grijă! - O avea, dar, deocamdată, nu vezi?! Își fac diavolii mendrele cu noi. Pe tine te-au înscris? - Până acum nu, dar ce să înscrie? Pământ nu am, vite nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
foarte mult timp fără să îi arunce vreo replică acidă lui Andrei Duban, într-un final a decis să părăsească platoul, dând cărțile pe față: "Eu sunt un om corect și cinstit. Îmi cer scuze în numele lui. Miroase teribil a țuică, a alcool, nu identific. Eu nu cred că este într-o stare bună. Este penibil, degradant pentru tine", a zis Bianca. În cele din urmă, când a aflat că totul a fost o farsă, fosta soție a lui Victor Slav
Scandal la TV. Bianca Drăgușanu a părăsit platoul unei emisiuni by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/39792_a_41117]
-
care pune mai presus voia lui Dumnezeu decât propria dorință. În tradiția populara, sărbătoarea Bunei vestiri întâmpinâ sosirea rândunelelor și primul cântec al cucului. De aceea, ziua mai este numită Ziua Cucului. Tradiții și obiceiuri În Apuseni, se stropește cu țuică la rădăcina pomilor și cu vin rădăcina viței de vie, pentru rod bogat, și se afumă cu cânepă și tămâie pomii fructiferi, pentru alungarea dăunătorilor. De Buna Vestire se poate ara, dar nu se poate semăna, ca să nu mănânce păsările
Buna Vestire. De ce nu este bine ca pescarii să arunce mămăligă la pești by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/40304_a_41629]
-
schimb la parastas se bea tescovină pînă la ebrietate, ca în finalul "Gaițelor" la care ultima replică e îndemnul soțului văduv să bea o tescovină care "unge pe beregată" cu rudele soției defuncte. La pomenirea lui Moș Costache se servește țuică fiartă. Asta după ce, la primul atac al decedatului, rudele băuseră cu nesimțire vin roșu, Bordeaux veritabil, ceea ce medicinistului Felix îi dă sugestii hematologice - apoplecticului trebuie să i se ia sînge. Tot vin roșu bea Ioanide cu latinistul Hagienuș într-un
Alcooluri și beții de personaje by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10520_a_11845]