6,958 matches
-
Dar să nu uit că și cuvintele, la rîndul lor, civilizează, modelează personalitatea cuiva, treptat, de-a lungul vremii, astfel încît să pot spune cu încredere: "Mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbim!" Obscenitățile articulate în public sau așternute pe pereți, pe ziduri, pe sticla securit a cabinelor de telefon noi, aspectuoase, reprezintă tot atîtea palme răsunătoare pe obrazul orașului, al Capitalei. După "iepoca" limbii de lemn, acea Sahară a monotoniei de import, grija, atenția față de cum vorbim și
Insomnia cuvintelor by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16310_a_17635]
-
cu hoții. Nu demult au fost destituiți șefi ai serviciului de combatere a crimei organizate din acest județ, din cauza complicității lor cu rețele de hoți de mașini din zonă. După asasinarea plutonierului Disici, care ar fi trebuit să scoată din așternut toată poliția județului pentru a lua urmele criminalilor, reacția a fost lentă și mai degrabă rutinieră. Ceea ce într-un oraș și un județ cu problemele infracționale cunoscute - mai complicate decît cele ale Bucureștiului, fiindcă județul Timiș e și unul de
Viață de premier by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16344_a_17669]
-
discursurilor satirice, registrului ironiei. Dar mi-am dat seama că de fapt așa ceva nu mi se potrivește. În 1990 am trăit o întîmplare foarte interesantă, cu suspense și mi-am zis: "acum te așezi la masa de scris și o așterni pe hîrtie". Manuscrisul a fost apoi publicat, este vorba de romanul Mode, Mord und Models, și așa am început să scriu întîmplări cu suspens, romane polițiste, literatură de divertisment. R.B.: Există o plăcere pe care o generează lectura romanului de
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
pridvorul casei sub umbrarele de nuci,/ Urmărind, urmînd poteca, șipotul de apă vie;/ Pasul nostru sperie sturzii hrăpăreți și, sus în vie,/ Dulci se pîrguiesc la soare strugurii de pe butuci". Sau în Drumul strămoșesc: "E seară, brazii lung șoptesc/ S-așterne drumul strămoșesc/ Iar dorul lui ne poartă". În rest, tot sumarul acestui volum definitiv poartă adînc însemnele parnasiano-simboliste care, pînă în 1923, au irigat adînc lirica sa, cu Orientul, corăbiile în depărtare, cu pietrele prețioase, ftizia și figurile cadaverice, cu
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
ceea ce n-a întunecat definitiv relațiile teologului cu poetul. Nu se implică în politică, nu are simpatii față de culorile vreunui partid, ceea ce n-a exclus avertismentul primit din partea "cămășilor verzi". Mergând înainte, anticipator, și revenind pe spirala cronologiei, Lidia Stăniloae așterne amintiri fie trăite și relatate prin ochii copilului, fie povestite de tatăl său. Evident cele trăite interesează cel mai mult, cum ar fi evocarea părintelui Cioran și a doamnei Cioran din Sibiu, a personajelor ce vizitează casa Stăniloae la Sibiu
Credința trăită by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16484_a_17809]
-
să manevreze grupurile care le sprijină, dar n-au o statură suficient de impunătoare pentru ca, la o adică, să fie acceptate și de grupările adverse. Se poate spune și pentru PDSR și pentru PNȚCD că fiecare doarme pe ce își așterne, numitorul comun ar fi însă acela că nici după 11 ani de politică partidele din România nu izbutesc să depășească faza relațiilor personale și a coteriilor, pentru a face o politică matură de partid.
Maturitatea la partide by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16497_a_17822]
-
faimoși? * O vorbă memorabilă, rostită de un zeu(?) torturat și de Gestapo și de NKVD, relatată de Jacques Rossi: "Naziștii te chinuie ca să le spui adevărul, comuniștii ca să inventezi o minciună". * Uneori Infernul poate fi pur și simplu tăcere. Tăcerea așternută asupra fărădelegilor. * Regret nespus că n-am declarat eu cel dintîi ceea ce a mărturisit Gellu Naum: "Între oameni și pisici, prefer pisicile". * Celebritatea? M-a atras în adolescență. Acum pot medita calm la o însemnare a lui N. Iorga: Există
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
propriul eu, un eu care trebuie să susțină, la fel de credibil, mereu altă și altă personalitate, înlăturînd-o pe a ta. De ce și-a notat Gheorghe Cozorici doar aceste personaje, atît de puține față de numărul celor interpretate? Ce poveste are fiecare rol așternut pe această listă și, mai ales, ce semnificație poartă? Această selecție mi se pare și un examen al conștiinței artistice, o ierarhie valorică extrem de prețioasă pentru că poartă semnătura celui mai profund critic al actorului Gheorghe Cozorici: Gheorghe Cozorici. Pe 16
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
și cu melancolie. Unele scrisori sînt emoționante, prin parfumul altor vremi care se răspîndește din paginile lor. Dar nu doar atît. O scrisoare este omul care o scrie. începînd de la literă și de la hîrtie. Mă uitam la felul cum se aștern rîndurile, la foaia de hîrtie și la chenarul ei, la grafie și la caligrafie. Sînt unii corespondenți care scriu frumos la propriu. Le citești printre rînduri firea. Unii par, judecînd după scris (deși n-am idee de grafologie), agitați, anxioși
Specii pe cale de dispariție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16549_a_17874]
-
patronare a samavolniciei de către Gheorghiu-Dej... Pătrășcanu a fost o jertfă de sînge în istoria noastră." Alte informații din cartea pe care o comentez sînt curat hagiografice. Se istorisește, de pildă, că redactorii care îi pregăteau discursurile nu făceau decît să aștearnă pe hîrtie ideile pe care le dezvolta înaintea lor chiar Gheorghiu-Dej. Apoi că a trăit modest, efectiv numai din salariu pe care, de fapt, îl administra șeful de cabinet. Apoi că ideea construirii canalului Dunăre-Marea Neagră a fost a lui
În apropierea lui Gheorghiu-Dej by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16556_a_17881]
-
se prăvălește aluvionar, imprecația se împletește cu viziunile diafane, iar imaginea grotescă, denunțul circumstanțial sau ontic, se solidarizează de la sine cu ideea abstractă și cu tremurul metafizic. Spațiu enorm, așa cum este configurată și peisagistic lumea sudului, poezia lui Drăghici se așterne panoramic în literatura noastră de astăzi, cu linia orizontului joasă și îndepărtată, și prin ea cititorul rătăcește ca printr-o ceață groasă, din cînd în cînd străpunsă de fulgerul unei lumini inexplicabile. Putîndu-se termina oriunde și pregătite să ofere orice
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
apreciere a acestei liote de nechemați abuzivi ce alcătuiau "conducerea superioară?" Să vedem care e atitudinea lui Titus Popovici față de sine însuși. Am putea vorbi de o cochetărie stîngace, cînd prozatorul își atribuie gesturile unei opoziții practic nule, precum albul așternut pe alb. Astfel, la finele Congresului al XIV-lea, și-ar fi îngăduit să taie de pe listă, în taină, "banda celor patru": madam Ceaușescu, Bobu, Dincă, Dăscălescu, precum și cîteva "plevuști" ca Nicu Ceaușescu, Lina Ciobanu și "alți dulea". Dar, surpriză
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
atingă binele cu vârful buzelor sale și a atins frumusețea atât cât i-a permis puterea rugăciunii sale. (Ea s-a rugat [1.2] să binemerite un sărut prin iluminarea Cuvântului)52. Atunci spuse mireasa, „Adu-mă în casa vinului; așterne dragostea înaintea mea. Întărește-mă cu parfumuri; hrănește-mă cu mere, pentru că sunt rănită de dragoste” (2.4-5). O, cum aleargă sufletul, asemenea unui cal, pe calea divină! Cum sare și se mlădiază spre ce se află înaintea ei și
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
este sporit prin înălțimea aceasta sublimă. Nu se cunoaște cum ar trebui să se cunoască, după cum spune Pavel (1 Cor. 8, 2), nici nu consideră sufletul că a înțeles, ci aleargă spre ce se află înainte, tinzând spre ce este așternut înainte (Filip. 3, 13). Cântarea oferă aceste cuvinte Mirelui: „Deschizând mânerele zăvorului, am deschis iubitului meu”. Și adaugă ea, „Iubitul meu nu mai era. Sufletul meu a înaintat la cuvântul său”87. Mirele ne învață aici că singura cale de
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
de film ar trebui să fie ceva mai literar și să pună mâna pe unicul roman al Sylviei Plath, Clopotul de sticlă. Care începe tocmai cu depresia ei pricinuită de faptul că nu mai poate scrie. La propriu, nu poate așterne pe hârtie literele care alcătuiesc un cuvânt... Creația ei literară explică multe dintre problemele insolvabile cu care se confruntă criticii de film, și, într-adevăr, uneori paralela suferă prin facilitate. Exemplul ilustrativ este sinuciderea ei prezentată într-o lumină favorabilă
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
introduse într-o "metafizică a cotidianului" (N. Manolescu). Se articulează astfel gesturile unui protocol în care factorii prozaici, obiectele ponosite, truismele existenței celei de toate zilele se oferă unei tulburătoare conotații. O lumină de dincolo pătrunde în încăperile știute, își așterne enigma peste viețuirea noastră aridă, fertilizînd-o întru poezie. "Nesfîrșit", "absurd", "nimic sigur", "nu vom ști niciodată" sînt cuvinte și sintagme prin care infinitul se strecoară în finit, tainica inaparență sparge fastidioasa aparență: "aceeași zi nesfîrșită/ cu ceai și puțină slănină
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
deși, probabil, lipsesc derapajele în ficțional - dintr-un impuls autodefensiv într-un moment biografic dramatic pînă la tragism. În acest sens, romanul ar putea fi pus alături de Cronica familială din 1947 al lui Vasco Pratolini, cu deosebirea că, în vreme ce acesta așternea rîndurile "ca o ispășire" după moartea prematură a fratelui, înțeles mult prea tîrziu, Bevilacqua a făcut-o pentru a-și crea un sprijin în momente de restriște, adresîndu-se mamei plecate dintre vii, tocmai ei care îl lipsise adesea de reazăm
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
nu era vorba de un asasin în serie, ci de o întreagă bandă. Curînd a devenit victima persecuțiilor (fiind suspectat chiar de a fi el monstrul) și a tentativei de a fi lichidat. Pentru a se detensiona psihic, el a așternut mai multe scrisori adresate propriei mame, fără a le expedia vreodată. Figura maternă apare de altfel în narațiunea, bine primită de public, Scrisoare adresată mamei despre fericire (1995) și în unele poezii ale scriitorului. Romanul apărut în toamnă gravitează în jurul
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
cultural) din partea locului prin construirea unei prozaice hale de metal în imediata vecinătate a mormântului lui Lucian Blaga. Textul, aparținând de data aceasta lui Andi Laslău, este patetic și mai mult decât convingător: "Peste vechiul cimitir din Lacrăm s-a așternut zăpada, iar Râpile Roșii au fost și ele cuprinse de albul imaculat care a acoperit până și casele din spatele cimitirului. Ca o tristă ironie a sorții, zăpada - acest simbol al purității - nu a reușit să ascundă monstruozitatea ridicată în urmă
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11943_a_13268]
-
la o exaltare nemijlocită în raport cu ele. Intemperanța verbală, postura "eruptivă" a subiectului, nesațiul emisiilor sale ce se prezintă în suprapuneri simultaneiste divulgă un cult al obiectelor în sens generic, a căror năvală nu e depășită de vreun sens. Creația se așterne pe întinse suprafețe de flăcări glaciale, exprimînd zbuciumul materiei incapabile a-și depăși condiția. Dicția abruptă, asocierile inedite, torențiale, sugerează absurdul spectaculos al lumii (acest absurd e o modalitate de obiectivare a poetului): "nebunia își plimba ciolanele și ciclurile obsedante
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
mai des. Pentru că, oricît m-am străduit, n-am mai înțeles mare lucru. Cu cît tam-tam-ul în jurul Fundației creștea, cu atît nu mai regăseam gesturile ample culturale. Nici deschiderea, nici atmosfera. Ceva fals, artificial, rece, oficial, stătut părea că se așterne peste vigoarea de altă dată. Pe care o voi purta mereu în amintirea mea. Și, din nou Ion Iliescu. Un alt statut, o altă formă, mai impozantă, mai mare peste cultura română. Manifestațiuni, discursuri pompoase, revanșarde, gust amar, amar, tristețe
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
de înfrîngere, altfel, destul de subiectivă. Omul este supus greșelii. Dar modelele? Cînd intervine autocenzura? Cum se menține aura? Întrebări, întrebări. Tristețe. Răspuns: nu se poate trăi fără modele. Îl văd pe Augustin Buzura, nu scriitorul, în ceasul tîrziu în care aștern aceste rînduri, întors cu spatele la mine. O siluetă neagră, ca cea de pe coperta a patra a Drumului cenușii. E singur. Privește întinsul pudrat cu zăpadă. Acolo, cerul e înnorat. Scot capul pe geam. La mine sînt stele pe cerul dimineții.
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
copii. Din blestem dumnezeies îți duci povară-n soartă. Menirea-ți scalzi în lacrimi de patimi și durere, când alții vor să-ți frângă iubirea de ai tăi fii. În veac de nemurire duci iubirea inimii, până când pe chip se-așterne veșnică tăcere. Îți port recunoștință, că sprijin mi-ai fost la greu și ai vegheat speranța din visurile mele. Că-n ochii tăi se-aprinde puzderie de stele, în veci ești icoana vie a sufletului meu. Mă voi hrăni cu
DESTIN DE MAMĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382671_a_384000]
-
bată, când moartea nemiloasă, tribut, viața-mi va cere, las sufletul să-mi fie călăuzit de astre. S-ajungă-n lume nouă, pentru o altă soartă. Voi rătăci stingheră prin lumea nevăzută și-oi căuta măicuță, veșnic ocrotitoare. Când pe trecut se-așterne o veșnică uitare, punând a sa pecete pe lumea dispărută. Dar încă-mi mai duc viața cu soarta mea nătângă, să mai nutresc speranța de har desprins din minte și lacrima tristeții din ochi curgând fierbinte, le-aș pune în
DESTIN DE MAMĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382671_a_384000]
-
domniei sale să se realizeze cât mai bine. Se întoarse la noul domiciliu și după ce studie cu multă atenție ce trebuia de făcut pentru a arata cât mai bine, în limita banilor pe care îi avea, se așeză la masă și așternu pe o hârtie ce trebuia să cumpere pentru a se apuca de treabă. În câteva zile, casa arăta de nerecunoscut. Pe dinafară se gândi să dea o spoială cu var, dar ceva mai târziu, după ce va scăpa de bălăriile din
MOȘ MACHE CAP.III,DRUMUL SPRE ÎNĂLȚIME de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382646_a_383975]