910 matches
-
e ajutat și de afectele și simțurile noaste, dacă ele nu sunt înduhovnicite. Cuviosul Isaia Pustnicul, nu ezită nici el să vorbească despre ispitele din partea dracilor, arătând că ei pregătesc arcuri și săgeți, rănind inima omului. Un demon săgetează ochiul ațâțându-l spre pofte, altul săgetează auzul spre a asculta cu plăcere cele ce nu trebuie; altul, limba aceluia spre vorbirea împotriva altora și spre ascuțirea mâniei; altul mișcă pântecele spre lăcomie; altul mișcă mâinile spre moleșeală; altul îndeamnă picioarele spre
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
auzul spre a asculta cu plăcere cele ce nu trebuie; altul, limba aceluia spre vorbirea împotriva altora și spre ascuțirea mâniei; altul mișcă pântecele spre lăcomie; altul mișcă mâinile spre moleșeală; altul îndeamnă picioarele spre a alerga la păcat; altul ațâță trupul spre desfrânare și adulter și lene; altul îl atrage spre ceartă și pizmă și ciudă; altul îl împinge spre ură și spre ascuțirea răului; altul îl sfătuiește spre mese bogate și griji lumești<footnote Cuv. Isaia Pustnicul, 29cuvinte, F.
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
nedreptățește; dacă te Înșală a doua oară, o face pe dreptate: te ia drept ceea ce ești”.) Când doi hoți se ceartă, apare lucrul furat. (Confruntarea dintre orgoliile profesioniștilor trebuie să dea Întotdeauna un Învingător, astfel că cine știe să le ațâțe sau să le Întrețină poate avea siguranța că va afla, În timp, lucruri surprinzătoare.) Vulpea, moartă-n cale-o vezi, și tot parcă nu o crezi. (Pe omul știut ca viclean Îl Întâmpinăm de fiecare dată cu neîncredere.) „Trădarea s-
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
vremea ei. (Trebuie să știi când s-o folosești, altfel: „O vorbă i-a scăpat, și-a fost spânzurat”; „Mai bună-i tăcerea mândră, chiar săracă, decât vorba care În rușine te-mbracă”.) Nu strânge coșul, că devine furuncul. Când ațâțăm, de exemplu, o stare de mânie, aceasta ajunge În mod inevitabil la stadiul de furie, când agresiunea nu va mai putea fi stăpânită.) Acela ce vede prea departe devine prudent. Pentru că anticiparea, cu cât este mai lucidă, cu atât relevă
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
schimb, verbalismul și terorismul prin care astăzi se exprimă în mod normal o asemenea urgență (este și cazul articolului în chestiune) au o origine mai puțin nobilă: ele se nasc direct din înclinațiile culturale ale micii-burghezii italiene, etern obsedate și ațâțate la răscoală de propria „conștiință nefericită”. „Conștiință nefericită” care o face frenetică, gata de orice - o masă fluctuantă pradă primului venit să predice întâietatea acțiunii asupra gândirii (la rândul său improvizate pe un plan prin definiție subcultural, în care ideologiei
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
asta când berbecul / behăie când omul în colț / urinează pe floarea de laur.” Și, chiar dacă lirismul este adesea conștient sugrumat, se pot descoperi aici adevărate insule lirice, cu imagini picturale inedite: „Iubitul meu s-a aruncat în fântână / cu pofta ațâțată de lună / și-n zori fântâna a-nflorit / nuferi și sori, / ca un pom pentru nuntă gătit” (Moment de baladă); „Florăresei i-a înflorit capul / și nu mai vede pe nimeni. La o parte! / Altfel s-ar putea să treacă
IUGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
este în vigoare. Astfel, un elev/student cu rol de „paratrăznet” va fi convins de către „instigator” („Ce poate să-ți facă profesorul?”). Dacă acesta din urmă va alege să-l pedepsească pe elevul care a încălcat regula instituită, instigatorul va ațâța în continuare conflictul; deși el este autorul moral al pedepsirii „paratrăznetului” el va avea o reacție de tipul: „Ce ți-a făcut profesorul. Eu dacă eram în locul tău îi arătam lui...”. În paranteză fie spus, de obicei cadrul didactic nu
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
ne victimizăm singuri, neștiind (sau nevrând) să răspundem prompt și cu eficiență atunci când alții ne victimizează. Psihologia ne învață că, la rigoare, victima este cea care își secretă condiția, cea care-și cheamă destinul. "Proiectul" victimei este de a-și ațâța agresorul (prin descoperire, prin noncombat, prin repetitivitate comportamentală), "implorându-l" să atace, să distrugă, să ucidă. Desigur, nu mă refer la situațiile când unul dintre cei aflați în conflict, după o rezistență oarecare, este înfrânt. În acel caz, victima este
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
cu acțiunile cultural-sociale ale colegilor din alte centre de învățământ teologic (Sibiu, Caransebeș etc.). Existența unei biblioteci și a unui cabinet de lectură avea un rol esențial. Biblioteca, inaugurată tot în 1867, dotată cu literatură beletristică și științifică, urmărea a „ațâța gustul pentru lectură” al tinerimii studioase și al locuitorilor orașului. Cabinetul de lectură făcuse abonamente la numeroase periodice de limbă română, dar și în alte limbi. Luna februarie 1869 marchează debutul activității publicistice a societății. Acum se tipărește „Speranța”, periodic
SOCIETATEA DE LECTURA A TEOLOGILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289752_a_291081]
-
fămeaea și copiii”; „ferman să-i sloboază pre doamna și coconii [ai lui Grigore I Ghica] den închisoare, că-i închisese”; Duca Vodă (după asediul Vienei) „pă doamnă-sa o au găsit fugită la Brăila, de nevoea răzmeriților ce să ațâțase în țară2; (trimisă de același Duca Vodă după bani) „doamnă-sa au umblat cam încet (den ce pricină ea va ști)”, de fiice („întru această vreme au murit Manuil Paliologul, împăratul grecilor, și s-au pus fii-său Ioan, carele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și cerându-i „să nu-l pârască altora” care, neștiind că el practică o asemenea meserie, tot spun despre el „...că sunt ciudat și las oamenii cu nedumeriri” (149 b)17. Theaitetos auzise, desigur, acele zvonuri. Eironeia socratică continuă însă, ațâțând curiozitatea efebului; căci Socrate îl chestionează dacă ar vrea să afle motivele acestor zvonuri. Acesta confirmă cu naivitate. Să observăm ce s-a întâmplat până acum. De fapt, Socrate aplică regulile vestitei sale maieutike explicând chiar „arta moșitului”. Primul pas
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
obiect al unui blestem național, căci acceptase majorarea haraciului pentru binele său) într-un beneficiar lipsit de merite al jocului, favorabil la început, al norocului („dar acestea au fost toate darurile norocului”), într-o existență incompatibilă cu „fapta bună”. P. ațâță sârguincios un fel de foc purificator care vrea să opereze eradicări globale ori clarificări de etapă. Trădarea politică, manevrată de o omenească lăcomie, este divulgată în cazul Cantacuzinilor (inși cu o veritabilă vocație a „umbletelor”), a lui Brâncoveanu și a
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
sete de viață care e reflexul spaimei de neființă, „ultimul trubadur” (E. Lovinescu) își susură într-un decor sublunar, de irizări simboliste, cantilena. Frapează generozitatea luminii („nămeții de lumină”) în ambianța împânzită de semnele extincției. Întunericul ce se apropie, lugubru, ațâță părelnicele străluminări. De fapt, senzitivul, împăienjenit de oboseală, agonizează cu o îndurerată resemnare într-un peisaj de umbre, în preajma unui țintirim pe care o rece rază selenară îl face să pară, în contururi eterate, o „grădină de sidef”. Reveriile din
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
poziții, desen inserat la începutul celui de-al doilea capitol al cărții sale. Poza de pe frontispiciu, care înfățișează niște baleniere atacînd o turmă de cașaloți, e, în chip admirabil, corectă și verosimilă în linii mari, deși urmărește fără îndoială să ațîțe scepticismul anumitor salonarzi. Cîteva dintre desenele înfățișînd cașaloți din cartea lui J. Ross Browne sînt destul de corecte, dar calitatea gravurii lasă mult de dorit, dar nu-i vina lui, firește. Cele mai bune desene avînd ca subiect balena normală se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
niște diavoli! Ce zici, Tashtego? Ești sau nu în stare să-ți frîngi spinarea în douășpatru de bucăți, pentru onoarea străvechiului Gay Head? Ce zici? Ă Zic că trag ca un diavol! strigă indianul. Cele trei ambarcațiuni ale vasului nostru, ațîțate de provocările neamțului, începură să înainteze în rînduri strînse și, în curînd, aproape că-l ajunseră din urmă. Cei trei secunzi, încremeniți în atitudinea mîndră și cavalerească, pe care-o au hatamanii cînd se apropie de pradă, își îndemnau din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dorsale. Ai fi zis că-și sapă o pivniță chiar în mare; în cele din urmă, sapa lui atinse coastele descărnate, scoțîndu-le la iveală ca pe niște țigle sau amfore romane, îngropate în lutul gras al Angliei. Oamenii lui Stubb, ațîțați la culme, își ajutau cu înflăcărare șeful și păreau la fel de nerăbdători ca niște căutători de aur. în acest timp, nenumărate păsări se bălăceau și se scufundau pe-acolo, cîrîind și țipînd și bătîndu-se între ele. Stubb făcea o mutră cam
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cînd balena lovită o zbughi nebunește saula se întinse brusc și bietul Pip apăru șiroind de spumă, printre cavaleții ambarcațiunii, tîrît fără cruțare de saula ce i se încolăcise de cîteva ori în jurul gîtului și pieptului. Tashtego stătea la prova, ațîțat de vînătoare. El îl ura pe Pip, pentru lașitatea lui. Smulgînd din teacă cuțitul de bord, îi lipi de saulă muchea tăioasă și, întorcîndu-se spre Stubb, îl întrebă: Ă Tăiem? Fața vînătă și congestionată a lui Pip spunea limpede: „Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dar nu străbătuse încă nici două treimi din drum, cînd, scrutînd golul imens dintre gabierul mare și zburător, scoase un țipăt ca de pescăruș: Ă Uite-i jetul! Uite-i jetul! O cocoașă ca un deal troienit! E Moby Dick! Ațîțați de strigătele lui, reluate numaidecît de cei trei oameni de pe catarge, cei de pe punte se repeziră în greement pentru a privi faimoasa balenă, pe care o urmăreau de atîta amar de vreme. între timp, Ahab ajunsese la postul lui, situat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
prima oară Balena Albă și, fie din pricină că oamenii din ambarcațiunea lui Ahab erau cu toții niște barbari cu pielea galbenă ca a tigrului, iar carnea lor îi ispitea de aceea mai mult pe rechini îse știe că uneori poftele lor sînt ațîțate de această culoare), fie din alte pricini, fapt este că ei se țineau scai de ambarcațiunea lui Ahab, fără să se atingă de celelalte. Ă Inimă de oțel călit! murmură Starbuck, privind peste parapet spre ambarcațiunea ce se depărta. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
brută a lozincii ca atare se poate crea imaginea poetică a noii realități, ci printr-o recreare artistică prin care lozinca e ridicată la Înalte valențe poetice. Acest fel de lozincă Îl vom găsi În poezia lui Maiakovski: «Adevăratul poet ațâță dintr-o scântee focul cunoștințelor limpezi». O banalizare a lozincii, În poezie, bagatelizează efortul creator al clasei muncitoare, cuceririle proletariatului, clocotul vieții noi, socialiste. Și În același timp Îngreunează mult munca poetică a noului cântăreț - poetul din uzină și de pe
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
vechi», maturi. (Ă). Să analizăm de pildă una din cele mai izbutite dintre nuvelele adunate În culegerea Editurii de Stat și anume Dușmănie a lui Petru Dumitriu. Eftimie, chiaburul, e viclean, bestial și laș, scena din cârciumă, În care-l ațâță pe Vasile chicotind perfid, episodul omorului, episodul final În care, Încolțit, se aruncă Înnebunit la pământ, transformându-se Într-o masă spasmodică de carne buhăită (animalizarea) sunt situațiile care declanșează resorturile sufletești esențiale, tipice chiaburului. Aici o Întreagă tehnică a
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Între munca și uriașul efort pe care Îl face Întreg poporul nostru muncitor. (Ă). Popularizarea crescândă a Negurei, cartea care demască fărădelegile fascismului și originea războaielor imperialiste, cartea care Înfățișează suferințele masselor În război și trezește ura Împotriva celor ce ațâță azi la un nou război - efectul ei mobilizator arată ce armă puternică este ea pentru poporul muncitor În lupta pentru pace, Împotriva pregătitorilor anglo-americani ai unui nou război. Ea trebuie totodată să fie document al uneia din cele mai mari
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
că operația aceasta de tălmăcire a unui jargon animalic, reflex al unor raporturi animalice Între oameni, Îmi provoacă dezgust: dacă o fac, e numai pentru că o socotesc necesară. (Ă). Da, sărmanilor! voi puteți să mințiți, să falsificați, să provocați, să ațâțați la omor, dar nu să vă ridicați cu mintea la Înțelegerea noilor relații dintre oamenii care s-au eliberat de sub jugul capitalului. (Ă). Cum să puteți voi Înțelege cât de bogată, cât de complexă este viața noastră? Cum ați putea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
în rațiunea morală comună. Este rațiunea care rămâne vie, chiar dacă abia pâlpâie, și în acele momente ale istoriei care stau sub semnul imenselor suferințe provocate de oameni altor oameni. Fără stavilele pe care le pune exercițiul rațiunii morale sănătoase agresivității ațâțate de credințe și ideologii care îi denunță drept dușmani de moarte pe cei ce aparțin altor rase, religii, naționalități sau stări sociale, supraviețuirea valorilor care dau un sens vieții omenești nu ar fi fost, în genere, posibilă. Kant și teoreticienii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
toamnă prea timpurie pentru o astfel de ploaie. Mi-am îmbrăcat pardesiul și am apucat-o grăbit spre primul drugstore, de unde mi-am cumpărat o sticlă de whisky. Întors în mașină, am băut destul ca să mă încălzesc și să-mi ațâț curiozitatea. Depășisem timpul de parcare, dar polițiștii erau prea ocupați cu trecerea fetelor și cu fluieratul ca să-și mai bată capul. Aceeași funcție o are și paragraful dedicat atmosferei de leneșă perversitate și lăcomie de la Cypress Club din Las Olindas
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]