631 matches
-
decât "remize", eșecuri. De orice cauză mă apropiam, o transformam în impas iremediabil. Pe talgerele balanței dreptății nu era la sfârșit decât un pumn de nisip. Eram istovit după un asemenea proces. Cu ochii înroșiți de nesomn, jigărit, neras și abătut. Zile întregi umblam ca un câine plouat. N-aveam chef de nimic și nu mai vroiam să vorbesc cu nimeni. Mă simțeam într-o stare de disperare cumplită. A început chiar să-mi treacă prin minte gândul sinuciderii. M-a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
față? Până să iau o hotărâre, s-au scurs câteva clipe penibile de ezitare. Dîndu-mi seama că încep să devin ridicol, am intrat în odaia mea. M-am trântit pe pat și nu știu de ce mă simțeam dintr-o dată tare abătut. Îmi părea rău că apărusem fetei aceleia așa de stângaci chiar de la prima vedere? Nu știu. Poate că da. ... Dar ea de ce o fi tresărit așa, dând cu ochii de mine? Chiar încercase să-și ascundă gestul trădător. Ce fel
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
numaidecât trimisă la sanatoriu. Avea o hemoragie puternică și viața îi era în primejdie. Fără să stau pe gânduri am internat-o la Maternitate, și acolo lepădă copilul. Deși scăpată de sarcina care îi cășunase atâtea neajunsuri, Mihaela arăta tristă, abătută, dusă pe gânduri. N-o mai interesa nimic și trăia o viață vegetativă, asemenea unei plante. Uitasem de când n-am mai văzut-o râzând. Parcă o izbise o nenorocire fără leac, un taifun crunt care-i devastase ființa pe dinăuntru
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să mai stau pe gânduri, m-am dus s-o caut la vechea adresă. N-am mai găsit-o; se mutase și nimeni nu știa unde. Era o prostie: n-o mai văzusem de ani de zile. Pe când mă întorceam abătut, iată pe Dolly în dreptul unei vitrine. Am schimbat câteva vorbe și i-am propus să meargă cu mine la Operă. Refuz categoric: n-a vrut în ruptul capului. Se vede că tot mai ținea supărarea de odinioară. Văzând așa m-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am? Nu-i astăzi sîmbătă? ― Vă înșelați, e vineri... ― Ești sigur? ― Foarte sigur, și îmi arătă, cu un gest, calendarul din perete. Într-adevăr, era vineri. ― Da, ai dreptate, scăpasem din vedere. Sânt cam obosit. Am intrat în cancelarie foarte abătut, nu din cauza lapsusului, ci din cauza pălăriei (deși aș fi putut foarte bine să mă întorc s-o iau sau mai degrabă să cumpăr una nouă). Pe birou, un plic alb, care contrasta violent cu verdele postavului, îmi atrase privirile. Parcă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în vedetă. Aici până și zădărnicia poate să devină, uneori, rentabilă. După masă, stau, o vreme, la televizor. Mă joc schimbând canalele. Sunt vreo optzeci. Și, exceptând filmele, pe nici unul nu zăresc o figură posomorâtă, o persoană prost dispusă ori abătută. Volubilitatea agresiv voioasă le place americanilor, cum le plăcea grecilor antici tragedia. Pe unul din canale, se transmite un miting religios. Mitingul are loc pe un stadion, plin până la refuz. Pentru amplificare se folosește aceeași aparatură ca la concertele rock
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o alintau toți, își privea mama cu admirație. Se uita la mâinile acesteia cum trebăluiau prin bucătărie, ba spălând vase, ba punându-le la loc, ba lustruind mânerele de la mobilă, ba stând cu ele în șold uitându-se, un pic abătută, pe geamul ce dădea spre terenul de joacă din spatele blocului. După câteva momente, Steluța observă mâinile mamei curățind mere pentru prăjitura favorită a tatălui ei. Degetele albe apucau mărul roșu, îl cuprindeau strâns, apoi cu cealaltă mână, folosind un cuțit
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
bine cît mai repede ca să se termine odată cu toate necazurile astea și ea să se liniștească. Mămica e tare palidă și nu se fardează de loc. E foarte tristă și cînd se desparte de mine seara plînge Întotdeauna. E tare abătută și eu mă simt vinovată. De asta cred că trebuie să fii foarte cuminte ca sa n-o supere nimic zilele astea. Fii cuminte, te rog. Sper că atunci cînd mă Întorc n-o să te mai găsesc jucîndu-te În caleașcă, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu copilul și nu pot să-l las singur.” Se aude un plâns sfâșietor “Stăpânește te. Uite, am să încerc să vin cât pot de repede acasă, chiar dacă am ore...” ... “Ce-i, dom’ profesor? Ce s-a întâmplat? Păreți foarte abătut, foarte schimbat” “Fiică-mea are 40 cu 8” “Aoleu! S-o ducem de urgență la spital. Stați numai să-mi iau cheile, ne urcăm în mașină și mergem direct la dumneavoastră. Unde stați?” “Lângă restaurantul <<Turist>>” “Haideți, să mergem!” ... “Am
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
lor multiplu hotărăsc ca toată această mare încurcătură, toată această sucită responsabilitate, să i se atribuie lui Paul, zis Éluard. Acesta va privi o vreme năuc dreapta-stânga cu obiectul în palmă, pe urmă cu un pas înfrânt, cu o figură abătută, se va îndrepta taman la patronul locandei, al barului, al locașului aceluia pe nume Petit Grillon, și-l va preda pur și simplu. Faptul acesta va stârni supărarea numitului Breton André care, încă de atunci, se va afirma ca mai
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
zise Leej. Se aștepta la mai mult, dar această cifră redusă nu-l liniștea defel. Cinci milioane, era suficient pentru dominarea galaxiei. - Dar, zise Gosseyn, formulându-și speranța cu glas tare, nu vor pleca toți. - Eu am refuzat, zise Leej abătută. Nu sunt singura, cred, dar timp de cinci ani m-am împotrivit Discipolului și trebuie să fiu un exemplu. Părea obosită. - Majoritatea se duce. Gosseyn calculă că patru din cele zece minute se scurseseră, își șterse fruntea umedă și insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de naștere Wilvry, insula Blove. Deci acesta era procedeul. Gosseyn manevră cablul încă odată, și spuse curtenitor: - Dumneata ești hărăzit într-adevăr cu darul anticipării. N-am mai întâlnit ceva asemănător. - Nu-i bun de nimic împotriva dumitale, zise Yanar abătut. Interesant de știut, deși această afirmație nu era suficientă pentru a garanta sinceritatea. Din fericire, mai erau și alte mijloace pentru control. De altfel, nu avea ce face decât să continue, socotind că Yanar era incapabil să prevadă întrebările. Dialogul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
este o confuzie în care apare... - Zeul Adormit? întrebă Gosseyn. - Da, și totuși, nu. Gosseyn reveni la Enro. - Câte revoluții aveți de combătut, întrebă, pe planetele Celui Mai Mare Imperiu unde se fabrică material de război esențial? Dictatorul îl privi, abătut, și zise în sfârșit. - Peste două mii. - Asta înseamnă doar trei la sută. Ce vă necăjește? - Unele, zise Enro cu franchețe, au o importanță tehnică mult mai mare decât cea reală. Asta și voise să audă. Gosseyn spuse: - În schimbul celor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
îl sâcâiau niște întrebări. Spuse: - Erai la bordul navei lui Leej, în calitate de agent al Discipolului? - Firește, zise Yanar, dând din umeri. - Presupun că vrei să spui că, altfel, nava n-ar fi fost acolo pentru a ne aștepta? Yanar încuviință, abătut, cu ochii la pândă. - Dar de ce mi-ați lăsat un mijloc de a fugi? - Discipolul vă considera prea periculos pentru a vă menține aici. Ai fi putut să-i faci praf refugiul. - Atunci de ce m-au adus pe Yalerta? - Dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
În această clipă, gândurile se întrerupseră. Tresări văzând numele înscris pe foaie, scutură din cap și puse cartea la loc pe etajeră. Alte cinci volume alesepurtau același nume. Numele lui Eldred Crang. Gosseyn porni încet spre dormitor, năucit, dar nu abătut. Când intră, sesiză prezența unor oameni în camera alăturată. Deschise puțin ușa. Un culoar. Împinse mai mult ușa, se strecură afară și închise. Dacă era nevoie putea să bată în retragere cu iuțeala similarizării. Dar încă nu se hotărâse care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de lucru. încep de mîine. Și ce vei face? — Pereții rezervorului se clădesc prin turnarea betonului între cofraje de metal. Voi fixa cofrajele și le voi da jos după ce se va întări. — E mai bine decît nimic, zise doamna Thaw abătută. — La asta m-am gîndit și eu. După asta, domnul Thaw se ducea la lucru cu bicicleta în fiecare dimineață, îmbrăcat într-o haină veche și pantaloni din catifea reiată vîrîți în șosete, și pentru că nu începuse încă școala, Thaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sîngera cînd fug după un tramvai sau cînd stau în fața șevaletului, sau la cină, în timp ce vorbesc în liniște cu un prieten, ca noi. Uneori îmi dădea voie să mă uit. — Ce? — împărțeam multe secrete mărunte de genul ăsta, zise Drummond abătut. Această latură a dragostei nu apăruse niciodată în fanteziile lui Thaw. își frecă frustat fața. — O să te simți mai în largul tău cu femeile cînd o să devii mai cunoscut - prestigiul le face pe multe dintre ele pisăloage. Janet Weir umbla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zice de duminica Paștelui? Asta îți mai dă un răgaz de patru luni. Thaw îi răspunse prudent: — O, probabil c-o voi termina pînă atunci. — E o promisiune? Pot să comunic asta adunării bisericești? — Da. E o promisiune, zise Thaw abătut. Cu puțin înainte de Crăciun, lua prînzul la masa de împărtășanie, cînd intră o doamnă între două vîrste cu un nor de bucle argintii. Purta un șorț alb. Se uită lung la el, își mută privirea la pictura murală și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
orbitoare decât soarele de amiază care licărea deasupra. Gosseyn fu surprins s-o vadă atât de aproape. Până atunci nu se gândise, dar acum, deodată, își dăduse seama că Mașina nu va accepta niciodată falsa lui identitate. Blocat, rămase imobil, abătut și deprimat. Teresa Clark se oprise și ea și-l privea. ― O vezi pentru prima oară atât de aproape, zise ea înțelegătoare. Te simți întors pe dos, nu-i așa? Nuanța de superioritate care i se ghicea în glas aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
zise Leej. Se aștepta la mai mult, dar această cifră redusă nu-l liniștea defel. Cinci milioane, era suficient pentru dominarea galaxiei. - Dar, zise Gosseyn, formulându-și speranța cu glas tare, nu vor pleca toți. - Eu am refuzat, zise Leej abătută. Nu sunt singura, cred, dar timp de cinci ani m-am împotrivit Discipolului și trebuie să fiu un exemplu. Părea obosită. - Majoritatea se duce. Gosseyn calculă că patru din cele zece minute se scurseseră, își șterse fruntea umedă și insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de naștere Wilvry, insula Blove. Deci acesta era procedeul. Gosseyn manevră cablul încă odată, și spuse curtenitor: - Dumneata ești hărăzit într-adevăr cu darul anticipării. N-am mai întâlnit ceva asemănător. - Nu-i bun de nimic împotriva dumitale, zise Yanar abătut. Interesant de știut, deși această afirmație nu era suficientă pentru a garanta sinceritatea. Din fericire, mai erau și alte mijloace pentru control. De altfel, nu avea ce face decât să continue, socotind că Yanar era incapabil să prevadă întrebările. Dialogul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
este o confuzie în care apare... - Zeul Adormit? întrebă Gosseyn. - Da, și totuși, nu. Gosseyn reveni la Enro. - Câte revoluții aveți de combătut, întrebă, pe planetele Celui Mai Mare Imperiu unde se fabrică material de război esențial? Dictatorul îl privi, abătut, și zise în sfârșit. - Peste două mii. - Asta înseamnă doar trei la sută. Ce vă necăjește? - Unele, zise Enro cu franchețe, au o importanță tehnică mult mai mare decât cea reală. Asta și voise să audă. Gosseyn spuse: - În schimbul celor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
îl sâcâiau niște întrebări. Spuse: - Erai la bordul navei lui Leej, în calitate de agent al Discipolului? - Firește, zise Yanar, dând din umeri. - Presupun că vrei să spui că, altfel, nava n-ar fi fost acolo pentru a ne aștepta? Yanar încuviință, abătut, cu ochii la pândă. - Dar de ce mi-ați lăsat un mijloc de a fugi? - Discipolul vă considera prea periculos pentru a vă menține aici. Ai fi putut să-i faci praf refugiul. - Atunci de ce m-au adus pe Yalerta? - Dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
În această clipă, gândurile se întrerupseră. Tresări văzând numele înscris pe foaie, scutură din cap și puse cartea la loc pe etajeră. Alte cinci volume alesepurtau același nume. Numele lui Eldred Crang. Gosseyn porni încet spre dormitor, năucit, dar nu abătut. Când intră, sesiză prezența unor oameni în camera alăturată. Deschise puțin ușa. Un culoar. Împinse mai mult ușa, se strecură afară și închise. Dacă era nevoie putea să bată în retragere cu iuțeala similarizării. Dar încă nu se hotărâse care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
orbitoare decât soarele de amiază care licărea deasupra. Gosseyn fu surprins s-o vadă atât de aproape. Până atunci nu se gândise, dar acum, deodată, își dăduse seama că Mașina nu va accepta niciodată falsa lui identitate. Blocat, rămase imobil, abătut și deprimat. Teresa Clark se oprise și ea și-l privea. ― O vezi pentru prima oară atât de aproape, zise ea înțelegătoare. Te simți întors pe dos, nu-i așa? Nuanța de superioritate care i se ghicea în glas aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]