388 matches
-
își apropiase buzele de ale mele. Dacă inima-mi bătea puternic, ochii mei cătau cu îngrijorare spre perdeaua fină care ne despărțea de încăperea vecină, unde se afla unchiul ei. Deloc stingherită, Hiba își desprinse rochia; oferindu-și trupul de abanos sculptat privirii și mângâierilor mele, îmi șopti: — Până acum, m-ai îmbrățișat ca pe o sclavă. Astăzi, ia-mă liberă! O ultimă oară. * * * Părăsind-o pe Hiba, nu aveam decât o singură grabă: aceea de a regăsi la Tombuctu amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
În timp ce Îmi imaginez conturul ei. A lung din alfabetul fonetic englez (și la acest alfabet mă refer mai departe, cu excepția cazurilor când precizez că este un altul) Îmi evocă tenta lemnului ars de intemperii, În timp ce un a franțuzesc Îmi sugerează abanos lustruit. Acest grup negru mai include g tare (cauciuc vulcanizat) și r (o cârpă murdară de funingine care e sfâșiată). N, ca făina de ovăz, l, neputincios și prostănac, precum și oglinjoara de mână cu dos de fildeș a lui o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
își plimbă ochii discret prin odaie. Se uită la marina uriașă ― mult violet, alb și albastru-cobalt ― de-o stridență agreabilă, acidulată ca un pahar de șampanie foarte sec, apoi la fotografia așezată pe bar lângă un pur sânge englezesc de abanos. O femeie brună, foarte zveltă, cu bucle paj și un obraz mic triunghiular contempla cu atenție concentrată ceva ascuns altor priviri. Ceva care nu intra în cadrul imaginii și care nu se aflase probabil acum 25 sau 30 de ani nici
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
foarte bronzat și purta pantaloni scurți de Înot roz pastel; Lauren Își schimbase deja hainele - și bijuteriile. Acum era Îmbrăcată cu un costum de baie Întreg cu dungi maro și albe, fără spate. Pe inelar avea un inel imens din abanos cu un topaz, iar părul Îi era prins la spate Într-o coadă lucioasă. Se vedea că lui Lauren Îi priește măritișul. Arăta mai grozav ca niciodată, mai ales În decorul oferit de una dintre cele mai somptuoase nave pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-i brăzdau fruntea, părea mai în vârstă decât Mura, cu toate că era cu vreo trei-patru ani mai tânără ca aceasta. Tenul închis, de culoarea ciocolatei, ce conține în compoziția ei mai multă cacao decât e necesar, precum și ochii negri, decupați din abanos de un conștiincios ucenic al lui Brâncuși, îi dădea o alură de creolă sau mai precis, putea fi ușor confundată cu Domnișoara Pogany, scăpată din atelierul marelui maestru și rătăcită prin pensiunea lui Nea Laie. Datorită felului ei de a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Gao la Tripoli și era considerată cea mai mare caravană pe care bogații negustori din neamul haussa o organizaseră vreodată, călăuzită de cei mai experți cunoscători ai deșertului, ce transporta pe spinările unor mehari aleși o adevărată comoară de fildeș, abanos, aur și pietre prețioase. Un unchi mai de departe al lui Gacel, al cărui nume îl purta, ce păzea caravana cu oamenii săi, dispăruse pentru totdeauna, de parcă n-ar fi existat niciodată, de parcă ar fi fost doar un vis. Mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
armele și gerbele goale, iar cămilele aveau peste cocoașele lor șei tuarege decolorate de soare, harnașamente de argint și cupru, legături mari cu marfă desfăcute de vreme, care-și împrăștiaseră peste nisipul tare conținutul prețios. Colți de elefant, statuete de abanos, mătăsuri care se rupeau când le atingeai, monede de aur și argint și, probabil, în pungile celor mai bogați negustori, diamante cât bobul de năut. Aici se afla „Marea Caravană“ din legende, străvechiul vis al tuturor visătorilor deșertului, o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pentru sugaci erau foarte rare acum, cînd lîna era raționalizată: chiar și cele uzate erau păstrate pentru prieteni. A treia dugheană era tradiționala dugheană a „elefantului alb“, cu toate că elefantul devenise negru; numeroase familii angloindiene Își vindeau colecțiile de miniaturi de abanos. Mai găseai acolo o sumedenie de scrumiere de aramă, chibritelnițe brodate care nu mai conțineau de multă vreme chibrituri, cărți prea ferfenițite ca să poată fi vîndute la anticariat, vreo două albume de cărți poștale, o serie completă de ilustrații la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Iași. Când eram mic, verișorul meu mă striga Kado, iar acum unii dintre colegii de școală îmi spun Ricki. Sunt un copil de statură potrivită, cu ochii căprui ca amurgul și par negru ca abanosul. Sunt vesel mereu și creez bună dispoziție tuturor. Pot spune că sunt un copil ascultător și isteț, dar nu întotdeauna suficient de ordonat și disciplinat. Îmi place să merg la școală, unde mi-am făcut mulți prieteni, printre care cel
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
pe scaunul din față are ceafa albă ca gulerul cămășii. „Uite, tipul ăsta e din ghips“, chicotesc. În dreapta lui stau, ușor ghemuite În scaune, două bătrâne, una de lut, cealaltă de plastilină. La vreo două rânduri distanță, câțiva școlari din abanos au ațipit lângă profesoara din bazalt. Peste tot disting profiluri din bronz, diorit, gresie, alabastru ori cupru, suprafețe mate sau lucioase, pe care reflexiile instrumentelor de pe scenă aruncă uneori sclipiri jucăușe. Supraveghetorii s-au apropiat și stau ciuciți lângă bărbatul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Încrederea Înduioșătoare ce le-o inspiră negrilor comandantul lor, se ploconesc Înaintea lui, implorîndu-l să fie lăsați să plece cu vaporul odată cu tovarășii lor. — N-am făcut nimic, șefule! se smiorcăie căpetenia grupului - un fel de cimpanzeu uriaș, negru ca abanosul, atingînd brațul ofițerului: N-avem nimic! — Nu vrem să rămînem În văgăuna asta-mpuțită, șefule! se smiorcăi altul. — Vrem să mergem În Franța cu matale! Nu ne lăsa, șefule! Facem orice dacă ne iei cu matale! Cum mă, cretinilor, palavragiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
însurat, la Cluj, cu o fată căreia multă vreme i s-a zis în sat "unguroaica", apoi a început să se iscălească "George Șerban", în loc de "Gheorghe Șerban", pentru a-și lustrui puțin proveniența, și și-a cumpărat un baston de abanos cu măciulie de argint pe care-l învîrtea, seniorial, vara, când se plimba pe ulițele din Lisa. În felul lui, "unchiul George" era un personaj-spectacol. Își purta soclul cu el pretutindeni și nu mai putea vorbi decât ca o statuie
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
tăcerii. A găsit destul de ușor salonul pendulelor. A împins ușa încet, ca să se poată retrage imediat, dacă era cineva înlăuntru. Și a pășit cu grijă, orbit de semiobscuritatea din încăpere. Abia după câteva clipe a putut să distingă măsuțele de abanos și pendulele așezate pe ele. Păreau a fi toate la locul lor, acoperite, însă, de un strat gros de praf, semn că, de mai multe zile, Marta renunțase să le mai șteargă. Julius își făcu loc cu greu printre măsuțe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
tânără doctoriță pe nume Jane Gillam, care participase recent la o emisiune de radio interactivă și-i impresionase pe toți cu convingerile ei ferme și cu cunoașterea tuturor detaliilor. Îmi amintesc că era o femeie înaltă, cu părul negru ca abanosul tuns scurt și cu ochi căprui șocanți și combativi sub o pereche de ochelari mici cu rame aurii: și totuși a fost clar de la început că nu-i va ține piept lui Winshaw. Trecuse de mult vremea când îi luasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mereu, unul de la altul, cam aceleași lucruri, ce se cuprind în străvechiul și banalizatul cuvânt Iubire. Ea începe (dar nu se termină!) cu dorința aceea simplă, organică, exprimată de poetul popular la modul cel mai direct cu putință: „Foaie verde abanos / hai, lele, pe vale-n jos / să găsim un loc frumos / să ne-așezăm amândoi jos / tu să numeri stelele / și eu floricelele.” P.H.Lippa citează din colecția de folclor a lui G.Dem. Teodorescu (are grijă să facă trimiterea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
aventura ei, lacome de alte idei, de atmosfera, care măsura o caută, mereu în lumea cealaltă: cu birouri și mese de scris, candelabre de vis, învăluite de marmura de pe credenț, ceasornice mari, scoase din timp seculari; cu ramele mari din abanos; viori cu arcușul rupt, pianine pe care stau dansatoare de argint, ce încă ne mai mint. Oglinzile stăpânesc universul de jos. Cu taină, cresc primejdia în risipa lumii himerice, îmi sângera clipa. În atâta felurime de forme ne-am născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
sta într-un muzeu, să trăiască în lumea lor firească. Mobilier bătrân Cei vechi îmbinau piatra cu lemnul; lemnul l-au sculptat cu aur și argint în frânghii, să crească în leagănul cerului, în ape melodioase, amăgitoare cu soare încărcate. Abanosul, nucul, cireșul și stejarul se împletesc gotic sau rococo din alte rostiri, vin în avalanșe amintiri. Șifoniere cu oglinzi, trec dincolo de spațiul lăzilor de zestre pictate cu miri. Am mai găsit și metale, sticle și vitralii cucernice, pahare îmbrăcate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
diavoliță în carne și oase, lipsită de scrupule și păcătoasă ca Eva la începuturile lumii, antipodul idealului feminin. Maud de Rouvre este înzestrată cu acea frumusețe malefică a diavolului, care ia mințile bărbaților. În pletele ei lungi și negre ca abanosul străfulgeră reflexe arămii, aproape roșii. În lumina apusului, ochii de un albastru întunecat capătă strălucirea chihlimbarului. Albeața mată, opacă a tenului apare în toată splendoarea sa. Fiecare părticică a ei uluiește, vrăjește... și amăgește. Căci deși pare a întruchipa, prin
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
îmi pare mai profundă decât cea a modernilor, care toți mai mult sau mai puțin insinuează că nemurirea așteaptă dincolo de vidul negru". Pentru antici totuși, acest vid negru era însuși infinitul; visele lor iau formă și dispar pe fondul de abanos mat. Nici un țipăt, convulsii, nimic în afară de fixitatea unui chip gânditor. Exact ca atunci când, nemaiexistând zei, iar Hristos neexistând încă, de la Cicero la Marcus Aurelius a fost un răstimp în care singur omul a existat. Odată, sugera Flaubert, câțiva oameni fuseseră
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Madagascar, I-II, București, 1967; Strămoșii, București, 1967; Dincolo de linii, București, 1968; Taina recifului, București, 1968; Vitejii, I-II, București, 1968; Aproape de zei, București, 1969; A sosit ora, București, 1969; Asediul, București, 1970; Escadrila a patra, București, 1970; Regina de abanos, București, 1970; S.O.S. ... Puhoaiele!, București, 1970; Vulturul, I-IV, București, 1971-1974; Călătorie neobișnuită, București, 1975; Mai jos de Steaua Polară, București, 1975; Țara făgăduinței, București, 1975; Călărețul roșu, București, 1976; Nopți albastre, București, 1976; ed. București, 2003; Asaltul (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290165_a_291494]
-
1967, 31; Aurel Martin, „Dincolo de linii”, „Viața militară”, 1968, 7; Ion Sever, Mult e dulce și frumoasă..., AST, 1969, 9; C. Costin, A sosit ora, CRC, 1969, 49; Hristu Cândroveanu, Literatură și maculatură, RL, 1969, 52; Mircea Iorgulescu, Regina de abanos, RL, 1970, 27; Emil Poenaru, „Vulturul”, AST, 1972, 5; Valeriu Cristea, „Vulturul”, RL, 1972, 25; Mihai Ungheanu, „Vulturul”, LCF, 1974, 38; Emil Manu, „Vulturul”, O, 1974, 41; Martin, Pro Patria, 164-172; Ion Alex. Angheluș, „Țara făgăduinței”, CRC, 1976, 1; Cristea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290165_a_291494]
-
sau o deterioare a stării primordiale. Este expresia unei transformări involutive. Este lumea infernală, haotică și depravată care pătează și maculează albul inocenței și al purității. În schimb, dacă nuanța este naturală și perfectă, așa cum o găsim în onix, cerneală, abanos, devine simbolul purității și al înălțării. La modul general, are o semnificație negativă de cădere, în Occident, iar în Orient una pozitivă de perfecțiune. În vise, este adesea revelator pentru dimensiunea ascunsă a ființei sau a unui element, a neliniștii
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
nu înțelegea de ce găndurile sale ia o asemenea formă cănd de fapt el simțea altceva. I se părea că această ființă cu ochii ei de ciocolată și tenul alb este cea mai frumoasă creatură iar părul negru un văl de abanos ce îi adăuga o notă de mister în plus nu un minus de vitamine cum găndise inițial. Ștefan! Fiule... Dragul mamei mi-am făcut atătea griji. „Mda acum vor începe să îți spună căt de mult le-a păsat de
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
anacronic cu giubea de pambriu portocalie îmblănită cu râs, ciacșiri roșii, meși și papuci galbeni; colo, luxoasa casă a boierului Romanit (Ghica are o extraordinară memorie vizuală): macaturi și perdele de mătăsărie groasă de Damasc și de Alep, scaune de abanos, încrustate cu sidef, îmbrăcate în piele de Cordova, policandre de Veneția; tinerii în straie orientale joacă vals și ecossaise; de pe un pat familia domnului privește hieratică: "În sala de bal, vodă, îmbrăcat cu giubea albă, hanger de brilianturi la brâu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
povestește, de exemplu, în Pleacă berzele, că în India osândiții la moarte sunt executați cu un parfum scos dintr-un lotus albastru ce crește pe malul Gangelui, într-o odaie tapetată cu stofe groase de brocart, mobilată cu paturi de abanos. N. DAVIDESCU Primele poezii ale lui N. Davidescu, La Fântâna Castaliei, tratează, în tradiția Rollinat și Laforgue, fiorurile noi, vițiul, depravarea, anemia, noțiunile curente fiind "luna clorotică", "cîrciuma", "nevrozele", "narcoticele", "fardul", "alcoolul", "k'holul", "ploaia", "spleen-ul", cavourile, sicriele, viorile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]