1,909 matches
-
Farfa din nou se vede amenințată, de această data de către Sarazini, ce vin din Sicilia și se răspândesc în întreaga peninsula. Abația nu se salvează , cedează după șapte anii de rezistență împotriva asediului. În acel timp abația era guvernată de către Abate Pietro. Călugări se refugiază , unii la Romă, alții la Rieti și prin teritoriul din Fermo (898). Sarazinii nu distrug nimic dar din complexul monastic își fac cartier general. Cand au abandonat abația, din neglijență, provoacă un incendiu ce distruge totul
Abația din Farfa () [Corola-website/Science/313711_a_315040]
-
lui Ratfredo în anul (936), Farfa se află din nou într-o stare foarte critică, spirituală și materială timp de aproape 60 de ani până când ajunge Abate Ugo I. La numai 25 de ani a fost ales în funcția de abate. Prima sa misiune a fost de restabilire a ordinii și disciplinei în mănăstire. După modelul abației Cluny din Burgundia, Farfa a cunoscut o perioadă de înflorire și a devenit un mic stat deținător chiar și de o armată, de școli
Abația din Farfa () [Corola-website/Science/313711_a_315040]
-
din Burgundia, Farfa a cunoscut o perioadă de înflorire și a devenit un mic stat deținător chiar și de o armată, de școli, ateliere, camere pentru a putea găzdui pelerinii veniți la Farfa, o farmacie care elibera medicamente gratis săracilor. Abatele Ugo I are ca oaspeți la Farfa pe papă Silvestru al II-lea și pe împăratul sfanțului imperiu român Otto al III-lea (septembrie 999, pe sfanțul Odilone di Cluny și pe sfanțul Guglielmo Abate de San Benigno di Digione
Abația din Farfa () [Corola-website/Science/313711_a_315040]
-
di Digione (999), precum și pe împăratul sfanțului imperiu român Henric al II-lea în anul 1022. Ugo I moare în anul 1038 la 65 de ani și lasă un gol în obștea mănăstirii. Doar în anul 1047 se gaseste un abate demn să poată continua opera lui Ugo I, Abate Berardo I. Berardo I a primit de două ori pe Papă Nicolae al II-lea în mănăstirea să, în anul 1059 și 1060. Farfa se gaseste din nou în plină splendoare
Abația din Farfa () [Corola-website/Science/313711_a_315040]
-
împărăteasa Agnese, mama lui Henric al IV-lea împăratul sfanțului imperiu român, a vizitat Farfa, oferind multe daruri prețioase. Berardo I moare în anul 1089. A fost un cronist din Farfa. De tânăr este adus la mănăstire pentru studi de către Abate Berardo. Tânărul Gregorio a început să studieze în special istoria, una dintre pasiunile sale , a început să scrie și opere în care povestește istoria mănăstirii. Rămân în urma sa opere importante și de mare valoare: îl Regesto di Farfa , îl Chronicon
Abația din Farfa () [Corola-website/Science/313711_a_315040]
-
Sfântul (d. 805, Nonantola) a fost un călugăr din Ordinul benedictin, primul abate de Nonantola, ulterior canonizat. La origine, Anselm a fost un nobil longobard, care a devenit duce de Friuli, după ce Aistulf a devenit rege al longobarzilor, urcând pe tronul din Pavia. După ce a domnit între 749 și 751, Anselm a renunțat
Anselm de Friuli () [Corola-website/Science/324875_a_326204]
-
de Modena. Apoi, Anselm a plecat la Roma, unde papa Ștefan al II-lea l-a învestit cu cele veșmântul religios pentru a intra în Ordinul benedictin, i-a acordat moaștele Sfântului Silvestru (papa Silvestru I) și l-a numit abate de Nonantola. Anselm a întemeiat multe ospicii, unde să fie adăpostiți cei săraci și bolnavi, dați în grija călugărilor. Regele Desiderius al longobarzilor, care i-a succedat lui Aistulf din 756, l-a alungat pe Anselm de la Nonantula, pentru a
Anselm de Friuli () [Corola-website/Science/324875_a_326204]
-
Anselm a petrecut cei șapte ani de exil la mănăstirea benedictină de la Montecassino, revenind la Nonantola după ce regele Desiderius a fost luat prizonier de către regele francilor Carol cel Mare în 774, în urma cuceririi Paviei de către franci. După ce a slujit ca abate vreme de 50 de ani, Anselm a murit în 805 la Nonantola, a cărei comună îl onorează și astăzi din poziția lui de sfânt-patron. Ziua de sărbătoare dedicată lui Anselm este 3 martie. Până la 1083, Nonantola a fost mănăstire imperială
Anselm de Friuli () [Corola-website/Science/324875_a_326204]
-
poziția lui de sfânt-patron. Ziua de sărbătoare dedicată lui Anselm este 3 martie. Până la 1083, Nonantola a fost mănăstire imperială, și după încetarea din viață a lui Anselm disciplina sa a avut mult de suferit de pe urma intervențiilor imperiale în alegerea abaților săi.
Anselm de Friuli () [Corola-website/Science/324875_a_326204]
-
să se dedice exclusiv operațiilor de caritate, în special de întemeiere și restaurare a așezămintelor religioase. Adelaida menținuse deja de multă vreme relații apropiate cu abația din Cluny, la acea vreme centrul mișcării de reformă ecleziastică, și în principal cu abații Majolus și Odilo. După retragerea din viața politică, a s-a stabilit într-o mănăstire pe care tot ea o întemeiase în 991, la Selz, în Alsacia. Chiar dacă nu a devenit niciodată călugăriță, Adelaida și-a petrecut reestul zilelor în
Adelaida de Italia () [Corola-website/Science/324834_a_326163]
-
ambele biserici ortodoxe având sediul la Constantinopol și fiind în subordinea Patriarhului Ecumenic. Această reformă fost o mișcare inițiată de către monahii unei mănăstiri franceze ce aparținea Ordinului Călugărilor Benedictini, fondată în anul 910 la Cluny. Reforma a luat amploare grație abaților de acolo, care erau pioși și cu o voință de fier. Accentul se punea pe celibatul clericilor și pe lupta cu simonia (termen provenind de la Simon Magul și presupunând vinderea de funcții bisericești și de bunuri spirituale). Papa Grigore al
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
va trece podul de șăici de la Vercicani, plătind un taler de argint celor doi brudnici de origine ucraineană (moș Stepan și Andriușa). Același scriitor descrie în românul Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă (1929) un mijloc primitiv de a traversa râul. Abatele francez Paul de Marenne, trimis că sol în Țară Moldovei în cea de-a doua parte a secolului al XVII-lea, urcă în spinarea unui țăran cu numele de Vâlcu Bârlădeanu care-l traversează apă Șiretului, udându-se până la brâu
Râul Siret () [Corola-website/Science/298737_a_300066]
-
Rockefeller Center. Terenul pe care este construită actuala catedrală a fost cumpărat la data de 6 martie 1810 cu suma de 11.000 dolari, cu scopul de a clădi o școală catolică iezuită. Școala a fost vândută în anul 1813 abatelui Augustin LeStrange, care fiind prigonit în Franța s-a refugiat în America. După căderea lui Napoleon călugării trapiști se reîntorc în Franța în 1814 și restituie terenul diecezei catolice din New York. Această episcopie a fost întemeiată de papa Pius al
Catedrala Saint Patrick din New York () [Corola-website/Science/312485_a_313814]
-
a victoriei militare asupra ungurilor, obținută în același an, la 10 august, în celebra Bătălie de la Lechfeld, lângă orașul Augsburg. O componentă importantă a politicii interne a lui Otto I a fost întărirea autorității bisericești, în principal a episcopilor și abaților, sporind astfel teama aristocrației laice că li se va fi diminuat propria putere. Pentru a ține puterea Bisericii sub control, Otto a recurs la trei prerogative. Prima a fost învestitura de către împărat cu simbolurile puterii religioase, făcându-i astfel vasali
Otto I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304412_a_305741]
-
fonduri, cum ar fi în Belgia catedrala din Anvers. Primele catedrale gotice au apărut în inima Franței, pe domeniul regal. Cea dintâi este biserică abațială de la Saint-Denis din Paris, înălțată în deceniile 4-5 ale secolului al XII-lea, sub îndrumarea abatelui Suger, sfetnicul regelui Ludovic al VI-lea. Au urmat, între 1150 si 1250, patru catedrale celebre ale goticului francez. Prima este Notre-Dame de Paris, în a doua jumătate a veacului al XII-lea, cu cinci nave si o fațadă admirabilă
Arhitectură gotică () [Corola-website/Science/297479_a_298808]
-
drept pentru care a fost excomunicat. Egilbert a luat armele și i-a administrat o gravă înfrângere. Ca apărător al abației de Sint-Truiden, titlu pe care l-a moștenit de la tatăl său, Henric a intervenit în afacerile interne ale abației. Abatele Herman, numit de către episcopul Poppo de Metz și sprijinit de către contele Godefroy de Bouillon și de Henric, a intrat în conflict cu împăratul Henric al IV-lea, iar abația a fost transferată sub autoritatea contelui Arnold de Loon. Arnold i-
Henric de Lorena Inferioară () [Corola-website/Science/328581_a_329910]
-
de Carol cel Mare. La mijlocul secolului 9, biblioteca școlii era una dintre cele mai cuprinzătoare din Occident, iar cărturari precum Lupus de Ferrières (d. 862) au călătorit acolo pentru a consulta textele acesteia. Mai târziu, sub Sf. Abbo de Fleury (abate în 988-1004), cap al școlii reformate a abației, Fleury a savurat o a doua epocă de aur. La începutul secolului 10, Remigiu de Auxerre, a scris glose sau comentarii la textele clasice ale lui Donatus, Priscian, Boethius și Martianus Capella
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
demersul său, numit adesea de el "ritual critic" sau "distanțări critice". Relația cu bunicul matern al poetului Constant Tonegaru cu o ficțiune pătrunsă și 'n corespondență; gafa lui Pirgu de a duce cuțitul în gură, care îi amintește de dineul abatelui Cosson din Roșu și negru; o Iñes de Castro, sugestiv legată prin viață de personajul lui Camoes din Luciada, dar și de Henri de Montherlant, ca autor al unei piese de teatru, invocând personalitatea infantei ucise. Fina tehnică a relațiilor
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
a fost să ajung până aici. În anul care trecuse, Shogunul Yoshiteru fusese asasinat de viceguvernatorul său general, Miyoshi Nagayoshi, și de vasalul lui Miyoshi, Matsunaga Hisahide, care uzurpase autoritatea shogunului. Yoshiteru avea doi frați mai mici. Cel mai vârstnic, abatele unui templu buddhist, fusese asasinat de rebeli. Fratele mai tânăr, Yoshiaki, care pe-atunci era călugăr în Nara, și-a dat seama în ce pericol se afla și a fugit cu ajutorul lui Hosokawa Fujitaka. Un timp, s-a ascuns în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și murise, iar vărul său, Mitsuharu, plecase să servească alt clan și, după șase ani, situația nu i se îmbunătățise. Încă nu zărea nici o luminiță pe drumul din fața lui. În acest moment de deznădejde, Mitsuhide s-a dus la Ena, abatele Templului Shonen din Echizen. A închiriat o casă în fața templului și a început să le dea lecții copiilor din împrejurimi. Încă de la bun început, Mitsuhide nu considerase pedagogia ca pe munca lui de-o viață. În câțiva ani, se familiarizase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să-l înfrunte. Firea lui Yoshiaki era complet negativă. Și, contrar caracterului pozitiv al lui Nobunaga, se desfășura în secret până la capăt. Într-o cameră retrasă din adâncurile Palatului Nijo, shogunul conversa cu un emisar de la călugării-războinici din Honganji. — Și Abatele Kennyo îl dușmănește? Nu mă mir că aroganța și trufia fără egal ale lui Nobunaga îl înfurie pe abate. Înainte de a pleca, mesagerul conchise: — Vă rog să luați măsuri ca tot ceea ce am spus să rămână secret. În același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
secret până la capăt. Într-o cameră retrasă din adâncurile Palatului Nijo, shogunul conversa cu un emisar de la călugării-războinici din Honganji. — Și Abatele Kennyo îl dușmănește? Nu mă mir că aroganța și trufia fără egal ale lui Nobunaga îl înfurie pe abate. Înainte de a pleca, mesagerul conchise: — Vă rog să luați măsuri ca tot ceea ce am spus să rămână secret. În același timp, poate ar fi recomandabil să trimiteți mesaje secrete în Kai, la clanurile Asai și Asakura, pentru a nu pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-l amânăm până data viitoare când voi fi la dispoziția Excelenței Voastre. Cu aceste cuvinte, își luă rămas bun. Când ajunse la locuința lui, Akechi Mitsuhide îl aștepta ca să-i dea raportul. — Un călugăr care părea a fi mesager de la Abatele Kennyo din Honganji a fost văzut ieșind din palatul shogunului. Aceste întâlniri recente dintre călugării-războinici și shogun sunt destul de suspecte, nu credeți? Nobunaga îl numise pe Mitsuhide comandant al garnizoanei Kyoto. În această calitate, în consemna meticulos pe toți vizitatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
le provocă noi suferințe apărătorilor. Ar cam fi timpul, nu credeți? îl întrebă Hideyoshi pe Nobunaga. Nobunaga chemă un servitor, pe Ittetsu. Primind instrucțiunile seniorului și însoțit de patru, cinci ajutoare, acesta urcă pe Muntele Hiei și-l căută pe Abatele Sonrin de la pagoda apuseană. Se întâlniră în templul principal, comandamentul călugărilor-războinici. Sonrin și Itettsu se cunoșteau de câtva timp și, în semn de prietenie, Itettsu venise să-l convingă să se predea. — Nu sunt sigur cu ce scop ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
capitulăm și să plecăm! Nu vezi că suntem hotărâți să rezistăm până la sfârșit? Trebuie că ești nebun, de vii aici să vorbești asemenea aiureli! Ochii celorlalți călugări-războinici scăpărau de emoție, în timp ce-l priveau încruntați pe Ittetsu. După ce-l lăsă pe abate să spună ceea ce avea de spus, Ittetsu începu să vorbească rar, calculat: — Sfântul Dengyo a înființat acest templu pentru pacea și conservarea Casei Imperiale și pentru liniștea națiunii. Bănuiesc că rugăciunea cea mai fierbinte a călugărilor nu e aceea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]