3,115 matches
-
cadă de pe noi, ca un văl subțire, pojghița a ceea ce ne-am obișnuit să numim civilizație, făcînd pe unii să regăsească rictusul primordial și mîrîitul cu care depărtați înaintași își apărau prada. De ce unii, altfel oameni subțiri, se prăbușesc în abisul dorinței de-a ucide, cît mai mult, și cînd vînătoarea s-a terminat privesc în jur cu ochii goi, sleiți, ca și cum s-ar fi întors din locuri de care nu-și aduc aminte?" (Titus Popovici, Cartea de la Gura Zlata) E
Epistolă către Odobescu (X) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7791_a_9116]
-
Danaidele împreună cu Silviu Purcărete. Peretele de piatră al carierei nu se vedea la începutul reprezentației. Era înghițit de întuneric. Luminile spectacolului nu erau, încă, proiectate. Se zărea doar o siluetă. Și stelele. Suspendat undeva între pămînt și cer, pe buza abisului, Radu Beligan-Zeus deschidea consiliul zeilor. Și povestea unui spectacol. "La tragedie est l'imitation d'une action noble...". Vocea lui se prăvălea peste noapte și peste timp. Vocea lui inteligentă, care fraza într-un anumit fel. De neuitat. În care
Radu Beligan - 90 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7792_a_9117]
-
acest spațiu formele lor optime de concretizare în imagine. Narcis a părăsit oglinda lui statică, a ieșit din imobilitatea mortificatoare și s-a transformat într-o conștiință activă a lumii însăși. Contemplîndu-și chipul, el și-a descoperit, rînd pe rînd, abisurile și orbitoarea strălucire a cerului său interior. Dragostea pentru sine a rămas, uimirea în fața propriei existențe este și ea neștirbită, dar aspirația de a-și înălța frumusețea pînă la aceea a Creatorului însuși îl mîntuie acum de căderea în vegetal
Imaginea, între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7983_a_9308]
-
cîștig net. Acela al unui act al sensibilității personale, capabil a îmblînzi necunoscutul, între violența unui nonsens și al unui sens aflat dincolo de pragul comprehensiunii omenești, între tăcere și un limbaj ce-și dibuie intuitiv porți spre sine însuși. În fața abisului produs de marele mister, ne concentrăm în noi înșine, ne mobilizăm identitatea. În cazul de față, identitatea e cea scriitoricească. Dumitru Augustin Doman se prezintă în fața morții cu un aer degajat, mucalit, ostentativ plantat într-un mediu marginal pentru a
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
aibă apoi de unde-l prăbuși estetic. Unul din reproșuri se referă la presupusa încercare a lui Rudoiu de a-și căptuși sarcasmul lejer cu profunzimi metafizice. Mă-ndoiesc însă că sub pojghița agreabilă a cărții vom găsi, la răzuire, cine știe ce abisuri. Stilul romanului apărut la Curtea Veche (ca și al celor anterioare, de la Humanitas și Cartea Românească) nu e superficial și disimulat, ci, mai simplu, superficial și autosuficient. Aici e un paradox. Sătul să mai opereze, în materie de proză, cu
Un roman de fițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6902_a_8227]
-
din hăuri, ceea ce se mai întâmplă, căci și Aurel Pântea mai dă câte o raita prin realul de cotidian, excitându-și astfel sarcasmul), ca și condiția total stupefiata a poetului în fața lor impun o poetica de reporter din - și de - abisuri. Poemele lui exprimă un fel de teroare a reportajului de primordiale malefice și sunt, de fapt, niște reportaje terorizate." (pag. 12) Poet bun fiind, lui Aurel Pântea i se face totuși dreptate. El își recâștiga, în răspăr cu critică anilor
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
își pierde și ea treptat speranța la un paradis, singurul lucru sigur este moartea. De aceea Barnes o contemplă cu teamă și neliniște, deconstruind toate consolările tradiționale, dincolo chiar de "frământarea fetișistă" proprie meseriei de scriitor. Rămânem însă pe marginea abisului zâmbind, pentru că tocmai am citit una dintre anecdotele barnesiene, în care simțul umorului îl învinge pe cel al morții. În fapt, lectura acestei meditații asupra sfârșitului se transformă într-o întoarcere către viață, către memorie ca identitate: "ceea ce îți amintești
Julian Barnes - Nimicul de temut by Mihai MOROIU () [Corola-journal/Journalistic/6937_a_8262]
-
metoda. Îi citește în acest mod mai ales pe scriitorii cei mai admirați. Iată, în cazul lui W. Faulkner: "Tot ce spunem în legătură cu vocile sale, cu monologul interior și cu alte abțibilduri tehnice (s. n.) ale prozei sale sunt futilități pe lângă abisul care se cască parcă la tot pasul în proza sa." (432) Sufletul fizic și metafizic disimulează și totodată simulează forma. "Sufletul meu - citim în Ulise - călătorește cu mine, formă a formelor." (415). Și, totuși, pentru N. Balotă, metoda nu doar
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
viață: Dus de vis ca vălul miresei în joc, dus de vis peste goluri, pe unde talpa-i ușoară și încrezătoare. Și o bătaie a inimii poate fi treaptă și o zbatere a pleoapei, pe înalta spirală! Din glezne pornește abisul luminii, rugina sorilor morți, legănarea de val a genezelor. Ci, după multa suire, iată pereții fântânii, marile ghizduri șiroind de întuneric: ești în adânc, zidit până la stele - atât de departe e timpul de afară! Ciutura spânzură în ocheanul fântânii, și
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
précipices du sommeil issu, / épouse son aura et son tissu: / source de jouvence non tarie, naos / d'une cathédrale a flot dans l'amnios! Dimineața străpunge a perdelei pleoapă / oglindindu-se ca într-o largă apă. / Ieșit din somnul de abis, pe gură / pune-ți nevastă aura, întreaga-i țesătură: /izvor de tinerețe nesecând, plutire / a catedralei, pe amnios, către mire. (traducere de Miron Kiropol) Pătrunde dimineața prin perdea / frângându-și raza ca-ntr-o apă,-n ea. Tu, evadatule din
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
elevii școlilor... Și doamna aceasta distinsă, contesa-ghid de la Wavel, explicând istoria Poloniei și tapiseriile din secolul al VII-lea înfățișând același și același Potop..., obsesia poloneză... Noaptea, Chopin vorbește cel mai frumos. Geniul romantic iubește în întuneric incandescența conștiinței luminând abisul uman. Dar muzica aceasta, purtând în ea totul, și înălțări și prăbușiri, și strigătul eroic al victoriei și tristețea înfrângerii, se confundă cu vitrina muzeului de la Vila Nova în care am privit fascinat podoabele doamnelor poloneze... Nu am văzut giuvaeruri
Vila Nova – prelucrare – by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6973_a_8298]
-
de 20 de ani de 12 institute de cercetare, pe parcursul a peste 500 de explorări oceanice. Noile hărți disponibile pe Google Earth, oferă "priveliști" ale culmilor vulcanilor de pe fundul oceanelor, ale canioanelor submarine care drenează resturile provenite din râuri în abisul oceanelor și zone în care cutremurele ridică pământul și declanșează tsunami-urile.
Imagini de înaltă rezoluţie din adâncul oceanelor oferite de Google Earth - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/69771_a_71096]
-
corespondență cu propriul personaj sau conceptul inventat. Aflat într-un război de uzură împotriva gratuității, autorul narator știe că „literatura se smulge din trupul chinuit al autorului” și că „trebuie mers până unde ești populat, nu până unde ești un abis”. Mai profund decât lasă să se întrevadă în epistole, autorul nostru nu crede în inspirație și visează un sistem filosofic optimist, astfel încât individualitatea să poată fi integrată „în ceva mai vast”. Problema e că „perfecțiunea plictisitoare” a personajului e și
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
cădea pe legătura dintre individ și istorie, cu accent pe carnalitatea artei, acolo unde ideea răzbate printre supra-personaje (Roma, Sicilia) și redute interioare. Fluturele negru era o metaforă pentru dimensiunea metafizică a operei de artă, dar și un simbol pentru abisul confruntării artistului cu creația. În Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri, trei planuri narative acoperă geneza unui cântec (The Fields of Athenry), investirea sensului baladei cu experiența libertății și, în contemporaneitate, reinterpretarea mitului cu efectele unui imn
Fotbal și literatură sau Cum a câștigat Liverpool CL by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3921_a_5246]
-
introductiv circumscrie un simțămînt al dezarmării ființei în fața neantului intuit într-o ambiguitate a acestuia, apt și totodată inapt a adăposti transcendența: „un idol cu ochii-n lacrimi/ m-a țintuit peste manuscrise/ l-a înduioșat/ Zădărnicia cu care/ gloria abisului meu/ se închina/ de-o viață/ la inexistența lui” (idolul zădărniciei). Pe de altă parte Valeriu Stancu nu întîrzie a- și da în vileag temperamentul fremătător vital, depășind marginile unor poziții conceptual stabilite, dornic foarte a se recomanda ca atare
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
C. Mihăilescu, al cărui debut, cu Perspective eminesciene (1982), e practic leat cu Grădina de dincolo (1980). Lectura alchimică a Sărmanului Dionis face casă bună cu aceea inițiatică a lui Harap Alb. Față de aceștia doi, Mircea Cărtărescu, în eseul despre abisurile psihologice ale poeziei lui Eminescu (Visul chimeric, la origine o teză de licență) schimbă deja registrul. Prima observație pe care mă simt dator s-o fac se referă la o necesară delimitare în cadrul amplului fenomen optzecist. (O delimitare extrem de fragilă
Doi eseiști, la începuturile lor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4303_a_5628]
-
Angelo Mitchievici De data aceasta, Sam Mendes a plonjat voluntar în abisul relației dintre agenții bărbați și această întruchipare falicmaternă a agenției, matca, M. (Judi Dench). 007: Coordonata Skyfall (2012) Regizor:Sam Mendes. Cu:Daniel Craig, Judi Dench, Javier Bardem. Scenariul: Robert Wade, Neal Purvis, John Logan, Ian Fleming, Patrick Marber. Genul
Resurecția lui Bond by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4212_a_5537]
-
un microprocesor intitulat „radio”. Frumosul Aston Martin DB5 relevă pasiuni de colecționar și, încă o dată, stil. Ceva trebuie să se schimbe de la un episod la altul, în afară de decorul feminin și costume. De data aceasta, Sam Mendes a plonjat voluntar în abisul relației dintre agenții bărbați și această întruchipare falic-maternă a agenției, matca, M (Judi Dench). Lui Bond i s-a confencționat un nou adversar, Raoul Silva (Javier Bardem), un pupil mai vechi și mai neastâmpărat al lui M, pentru care agenția
Resurecția lui Bond by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4212_a_5537]
-
a înțeles-o pe deplin. Apoi... ai apărut tu. Tu, cu toate ale tale, dar mai ales cu felul tău de a iubi. Într-un moment în care, sincer, nu mai credeam în fericire și într-o iubire profundă. Un abis în care te pierzi, dar de care nu ți-e frică... Maria XX. Vreau să-i propun Mariei să publice scrisorile în revista mea. Evident, cu unele mici retușuri. Încă nu știu ce s-a întâmplat până la sfârșit cu ei doi, dar
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
semenii aceștia, cum mă doare victoria lor asupra singurătății! Soarta le e blândă și frumoasă, visele lor sunt orientate, practicabile și coincid cu realitatea; o simetrie impecabilă regizează destinele acestor oameni. (Râsul tăcut) În loc de liniștea geometriei, predomină un sentiment al abisului; starea de a fi a poetului este "un impas plin de terori". Textele lui Emil Botta tind spre un vid interior, "posedă o capacitate fără pereche de a sugera sentimentul abisului care soarbe o existență inutilă. Viața devine în ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Râsul tăcut) În loc de liniștea geometriei, predomină un sentiment al abisului; starea de a fi a poetului este "un impas plin de terori". Textele lui Emil Botta tind spre un vid interior, "posedă o capacitate fără pereche de a sugera sentimentul abisului care soarbe o existență inutilă. Viața devine în ele un vârtej de ape repezi, rotitoare, cu o fantastică putere atractivă spre adâncuri. Textele stau sub simbolul poesc al genunii amețitoare în care se scufundă corabia lui Arthur Gordon Pym"38
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
martir asemenea cu al omului Dumnezeu”. Ea caută în oglindă adevărul și observă că palmele ocării goniseră de tot, din fața ei culoarea, se căuta pe sine în acea oglindă pentru a urma o cale, calea destinului ce pare mereu un abis. Dar un fapt e cert, cuplul este o finalitate, în ciuda fatalismului nefericirii perpetue. Dialogul dintre Viorica Irimescu și Manuela, evidențiază noțiunea de mariaj în viziunea femeii, bărbatul ce acum e o slugă răbdătoare, mâine va deveni stăpân, astfel mai bine
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
lumii, la porțile Orientului, tărâm aflat la confluența dintre giubeaua turcească și modele nemțești. Volumul Ape adânci Ăcare constituie debutul Hortensiei Papadat-Bengescu, în 1919) are un titlu pe care critica l-a privit ca pe o premoniție referitoare la sondarea abisurilor ființei, tema predilectă a literaturii bengesciene. Cu un an înainte, în 1918, Katherine Mansfield publicase Preludiu, poate cel mai frumos volum de proză scurtă al său. VIEȚILE PARALELE A DOUĂ SCRIITOARE Dacă în anul 1920 povestirea Miss Brill o consacrase
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
suflet și de la trup la trup, cu pierdere de sine și regăsire în celălalt, cu senzația că ești parte necesară a întregului și nu fulg stingher în bătaia vântului. Bucuria pe care o văd în ochii tăi mă înalță deasupra „abisului existențial”. Când te-am găsit, m-am regăsit. Tu, iubita mea, m-ai făcut să-mi regândesc viața, clădită în tinerețe pe un fundament de sugestii livrești.M-am simțit copleșit de felul sincer și direct în care ai arătat
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
încerca saltul în gol. Își amintește cum „zbura” alergând în salturi de pe un picior pe altul, ori ce beție îl copleșea de câte ori, culcat în iarbă, contempla albastrul cerului. Simțea cum este gata „să cadă în sus”, de pe coaja pământului în abisul nesfârșirii cosmice. Era o anume voluptate a spaimei, un potențial frust de transgresare în necunoscut, ceva incomparabil cu plăcerea „liniștită” a surprizei, proprie adultului cu „capital” emoțional modelat prin educație și cultură. „-Mai sus, bunicule!” Strigătul și gâlgâiturile de râs
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]